Plati

Sentinţă civilă 996 din 08.05.2014


Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2013 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. de dosar 4247/260/2013, creditoarea SC a  solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC,  ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată debitoarea la plata sumei de 196331,78 lei, în baza prevederilor art. 1013 Cod procedură civilă .

Creditoarea a arătat că între părţi s-au derulat relaţii comerciale, că în baza acestora a fost încheiat procesul verbal din data de 14.01.2013, anexat la cerere, în care au fost stipulate mai multe obligaţii în sarcina debitoarei, obligaţii pe care aceasta nu şi le-a îndeplinit, astfel că trebuie să-i achite diferenţa de 9% din valoarea totală menţionată în contractul încheiat iniţial între părţi.

În baza acestui proces verbal a fost emisă factura fiscală nr. 5984/01.08.2013 pentru suma solicitată prin acţiune şi a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 1014 Cod procedură civilă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1013 şi următoarele Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

A arătat debitoarea că cererea este inadmisibilă deoarece nu au fost indicate toate elementele prev. la art. 1016 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, în sensul că nu s-a menţionat în cerere perioada la care se referă şi termenul în care trebuia făcută plata.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că situaţia de fapt prezentată de reclamantă nu este cea reală, pentru stabilirea existenţei lucrărilor menţionate în facturile fiscale emise de creditoare este necesară administrarea probei cu expertiză construcţii.

De asemenea, factura menţionată în cadrul cererii de chemare în judecată nu este semnată de reprezentanţii debitoarei, aceeaşi fiind situaţia şi cu privire la procesul verbal din data de 14.01.2013.

Pe de altă parte, chiar dacă procesul verbal i-ar fi opozabil, acesta nu reprezintă un act adiţional la contractul părţilor, iar în cadrul acestuia nu se prevedea obligaţia de a achita creditoarei echivalentul a 9% din valoarea totală în cazul încetării contractului. În concluzie, se impune respingerea cererii.

La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:

Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de debitoare, art. 1016 alin. 1 lit. c din Noul cod de proc civilă precizează care trebuie să fie conținutul cererii adresată instanței de judecată privind emiterea ordonanței de plată, astfel:

” Cererea privind ordonanţa de plată va cuprinde:

a) numele şi prenumele, precum şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;

b) numele şi prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar;

c) suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei;

d) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;

e) semnătura creditorului.”

La alin. 2 al aceluiașiarticol se menționează ” (2) La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.014 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.”

După cum se poate lesne observa sancțiunea inadmisibilității vizează comunicarea somației și nicidecum lipsurile din conținutul cererii de chemare în judecată. De altfel, nici în cuprinsul art. 1016 Cod proc civ și nici în următoarele care reglementează ordonanța de plată nu se menționează vreo sancțiune pentru lipsa mențiunilor din cererea de chemare în judecată. Pe cale de consecință se aplică dreptul comun și aceste lipsuri pot fi complinite pe parcursul judecății.

Având în vedere cele de mai sus instanța va respinge excepția inadmisibilității așa cum a fost invocată de debitoare în temeiul art. 1016 alin. 1 lit. c din Noul cod de proc civilă.

Conform art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă „creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia”.

Potrivit art. 1016 alin. 2 teza a II-a „dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.014 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă”.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că procedura comunicării somației a fost realizată prin scrisoare recomandată simplă, situaţie în care nu se face dovada conţinutului scrisorii și nici a primirii acesteia de către destinatar, acestea fiind rațiunile pentru care a fost introdus articolul menţionat.

Prevederile legale citate mai sus stabilesc în mod expres și imperativ modalitatea de comunicare a somaţiei, respectiv prin executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire.

Astfel, atât timp cât nu a fost îndeplinită condiţia privind confirmarea de primire și conţinutul declarat al corespondenţei, instanța constată că cerințele legale nu au fost respectate.

În concluzie, instanţa constată că somaţia nu a fost comunicată debitoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și cu conţinut declarat, astfel că în baza prevederilor art. 1016 alin. 2 Noul cod de proc civilă, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.