Lipsa obiecţiunilor contravenientului la momentul întocmirii procesului verbal contestat nu echivalează cu o recunoaştere a contravenţiilor reţinute

Lipsa obiecţiunilor contravenientului la momentul întocmirii procesului verbal contestat nu echivalează cu o recunoaştere a contravenţiilor reţinute, astfel că în lipsa altor probe, există un dubiu cu privire la situaţia de fapt reţinută prin actul contestat, dubiu care nu poate profita decât recurentului petent.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, Tribunalul reţine că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumţia de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată însăși prezumţia de care se bucură. In acest sens s-a pronunţat Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 70/21.02.2013, decizie in care a statuat si teza potrivit căreia „cel care a formulat plângerea, nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie”.

Este adevărat că prezumţia de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravenţiilor nu este contrară dispoziţiilor art. 6 par. 2 CEDO,  însă trebuie să se facă de către instanţe o analiză de la caz la caz pentru a se stabili dacă această prezumţie aduce sau nu atingere principiului proporţionalităţii între scopul urmărit şi mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce priveşte dreptul la apărare al petentului.

În cauză, la solicitarea petentului care a declarat că nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiilor reţinute în sarcina sa, instanţa a administrat proba cu înscrisuri. Pe de altă parte, intimata a depus doar raportul agentului constatator din care reiese că nu a fost identificat decât recurentul petent (nu şi persoana angajată regulamentar în trecerea străzii pe marcajul pietonal) care a fost sancţionat contravenţional, petentul neavând nici o obiecţiune la momentul întocmirii actului de constatare şi sancţionare contravenţională.

Faptul că recurentul petent nu a avut obiecţiuni la momentul întocmirii procesului verbal contestat nu echivalează cu o recunoaştere a contravenţiilor reţinute, astfel că în lipsa altor probe, Tribunalul apreciază că există un dubiu cu privire la situaţia de fapt reţinută prin actul contestat, dubiu care, în lumina celor anterior menţionate,  nu poate profita decât recurentului petent.

Domenii speta

Spete similare