Cerere de grăniţuire şi revendicare. Defuncţi înscrişi în cartea funciară. Calitatea procesuală a Statului Român

-Codul civil din 1865 – art. 680

-Legea nr. 36/1995 – art. 85

În lipsa unui certificat de vacanţă succesorală sau a unei constatări a instanţei, este nelegală împrocesuarea Statului Român ca succesor al defuncţilor proprietari tabulari ai imobilului ce face obiect al litigiului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 178 din 6 februarie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 2096/31.01.2012 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul 921/325/2011 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta C.A. împotriva pârâţilor B.J.V. şi Statul Român prin Consiliul Local S.T.

În consecință, a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantei înscrisă în CF 40[…] şi proprietatea pârâtei B.J.V., înscrisă în CF 3[…], pe aliniamentul punctelor B-A-13-16-15, conform raportului de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre.

A fost obligată pârâta B.J.V. să respecte dreptul de proprietate al reclamantei asupra fâşiei de 500 mp din parcela 75/1, conform raportului de expertiză.

Pentru a dispune astfel, judecătoria a avut în vedere că, prin cererea înregistrată la 17.01.2011 reclamanta C.A. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Consiliul Local S.T. şi B.J.V., a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietăţile părţilor, obligarea pârâtei B.J. să respecte dreptul de proprietate şi posesie al reclamantei asupra fâşiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea sa.

În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara tabulară a imobilului înscris în CF 40[…], constând în casă şi teren în suprafaţă de 2039 mp. Făcând măsurători în anul 2010, a constatat că are în posesie doar suprafaţa de 1526 mp, a apelat la o firmă de topometrie care a întocmit documentaţia şi a constatat că suprafaţa de 513 mp aferentă parcelei sale cu nr. top 75/1 se afla în posesia pârâtei 2.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 584,  480, C. civ.

Faţa de actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat că potrivit raportului de expertiză, pârâta foloseşte terenurile înscrise în CF 3[…] în calitate de nepoată a proprietarilor tabulari R.F. şi R.I., decedaţi conform certificatelor de deces depuse la dosar. Nefiind dezbătută succesiunea, reclamanţii au chemat în judecată şi Statul Român, prin Consiliul Local S.T.

Din raportul de expertiză rezultă că  parcela reclamantei are cu 500 mp mai puţin, suprafaţă care se regăseşte în parcela învecinată folosită de pârâtă.

Grăniţuirea semnifică posibilitatea oricărui proprietar de a obliga pe vecinul său la grăniţuire, adică la marcarea prin semne exterioare a liniei de hotar.

Întemeindu-se pe dreptul de proprietate şi având fiinţă cât timp există acest drept, acţiunea în grăniţuire se defineşte ca o acţiune petitorie real-imobiliară, având un caracter imprescriptibil.

Având în vedere concluziile din raportul de expertiză instanţa a dispus conform celor mai sus arătate.

 Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta B.J.V.

Prin decizia civilă nr. 670/03.10.2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul 921/325/2011 apelul a fost admis, iar sentinţa schimbată în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Consiliul Local S.T. şi al respingerii acţiunii.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că, pe calea apelului, pârâta a invocat că prima instanţă a admis capătul de cerere privitor la revendicarea unei fâşii de teren în suprafaţă de 500 mp, doar în baza unui raţionament matematic.

În ce priveşte dovada calităţii sale de moştenitor după proprietarii tabulari Roşu R.F. şi R.I., a menţionat că R.F. este bunica sa.

Faptul că este legatara universală a bunicii sale, proprietară tabulară asupra imobilului în discuţie rezultă fără nicio putinţă de tăgadă şi din testamentul acesteia autentificat sub nr.22773/20.07.1992 de către Notariatul de Stat al judeţului Timiş.

Din certificatul suplimentar de moştenitor nr. 133/02.04.2002 rezultă că de pe urma defunctei a rămas ca moştenitori B.J.V., în calitate de nepoată de fiică şi legatară universală, care a acceptat succesiunea la data de 12.11.2001 cu o cotă de 1/1 părţi.

Cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Consiliul Local Sacoşul Turcesc a precizat că aşa cum se desprinde din cele expuse anterior, rezultă că defuncţii R.F. şi R.I. au avut moştenitori, şi prin urmare, succesiunea nefiind constatată a fi vacantă, statul nu are calitate procesuală pasivă, singurii care puteau sta în judecată fiind moştenitorii celor doi proprietari tabulari.

Procedând la analiza motivelor de apel, a dispoziţiilor legale incidente, a susţinerilor părţilor şi a sentinţei civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanţa a admis apelul formulat în cauza, pentru considerentele ce succed:

În mod corect a reţinut prima instanţă ca reclamanta este proprietară tabulară a imobilului […] înscris în CF 40[…], constând în casă şi teren în suprafaţă de 2039 mp, în timp ce pentru terenul înscris în CF 3[…], figurează ca proprietari tabulari R.F. şi R.I., decedaţi conform certificatelor de deces depuse la dosar.

În mod neprocedural însă, constatând că nu este dezbătută succesiunea după aceşti proprietari tabulari, a acceptat prima instanţă cadrul procesual stabilit de reclamanta prin chemarea în judecată a Statului Român prin Consiliul Local S.T., fără a se fi solicitat, în prealabil, constatarea calităţii de proprietar a statului (fie în considerarea calităţii de bun fără stăpân a imobilului, după cum intimata a argumentat în întâmpinare, fie în considerarea caracterului vacant al succesiunii).

În orice caz, prin certificatul suplimentar de moştenitor nr. 133/02.04.2002 eliberat de BNP […] depus în apel, din cuprinsul căruia rezultă că de pe urma defunctei R.F. a rămas ca moştenitor apelanta în calitate de nepoată de fiică şi legatară universală, alegaţiile reclamantei cu privire la calitatea de bun fără stăpân a imobilului sunt infirmate.

Au fost înlăturate ca lipsite de temei legal susţinerile reclamantei intimate în sensul ca certificatul de moştenitor nu îi conferă apelantei calitatea succesor al proprietarei tabulare şi, concomitent, legitimare procesuala pasiva în litigiul de faţă (şi nu doar în calitate de posesor neproprietar), întrucât, în condiţiile art.26 din Legea nr.7/1996, în forma în vigoare de la data emiterii certificatului, prin derogare de la regula instituita prin art. 25, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune, aceste drepturi fiind necesar a se înscrie, în prealabil, numai dacă titularul înţelege să dispună de ele.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale evocate, constatând şi că statului roman nu îi este justificata calitatea procesuala pasiva în litigiul pendinte (de altfel, prima instanţă a procedat la grăniţuire în raport de „posesorul neproprietar”), a admis excepţia invocată şi concluzionând, de asemenea, că fără dezbaterea în prealabil a succesiunii după ambii proprietari tabulari ai parcelei învecinate, litigiul cu obiectul evidenţiat nu poate fi soluţionat, potrivit art. 296 alin. (1) ipoteza a II-a C. pr. civ., tribunalul a admis apelul formulat.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care a solicitat desfiinţarea ei şi, în principal, menţinerea hotărârii primei instanţe sau, în subsidiar, trimiterea cauzei la instanţa de fond spre rejudecare pentru stabilirea cadrului procesual pasiv.

În motivare a criticat reţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Consiliul Local S.T. câtă vreme, faţă de menţiunile din partea referitoare la proprietate a cărţii funciare rezultă că proprietarii tabulari nu au capacitate de folosinţă, astfel că a solicitat citarea ca pârât a Statului Român prin Consiliul Local S.T. ce are în administrare bunurile fără stăpân.

A invocat că, faţă de data la care proprietarii tabulari au decedat, dreptul de opţiune succesorală era prescris, iar ea, personal, nu avea de unde să ştie cine ar fi moştenitorii defuncţilor.

A arătat că nu avea obligaţia ca în cazul unei cereri în grăniţuire să solicite constatarea succesiunii vacante.

A învederat că pârâta B.J.V. a fost chemată în judecată în calitate de posesor neproprietar al imobilului învecinat, că aceasta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză ori la reţinerea calităţii sale de succesor al defuncţilor proprietari tabulari şi că în certificatul de moştenitor sau în suplimentul acestuia nu este evidenţiat imobilul în litigiu

Examinând recursul, instanţa a reţinut următoarele:

Solicitând ca instanţa să stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa şi cea învecinată şi să oblige pârâta B.J.V. la a-i respecta dreptul de proprietate asupra porţiunii de teren pe care aceasta, conform susţinerilor reclamantei, o ocupă în lipsa vreunui titlu, reclamanta a chemat în judecată defuncţii B.F. şi R.I. prin Statul Român reprezentat de Consiliul Local S.T.

Potrivit extrasului CF 3[…], proprietarii tabulari ai imobilului aici înscris (parcelele nr. top. 73, 74, 75/2) sunt R.F. şi R.I.

Corespunde realităţii că proprietarii tabulari ai imobilului erau decedaţi la data promovării cererii de chemare în judecată însă, cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, această împrejurare nu atrage împrocesuarea în orice situaţie, în calitate de pârât a Statului Român (prin Ministerul Finanţelor sau unităţile administrativ – teritoriale).

Cadrul procesual este stabilit de reclamant inclusiv prin indicarea persoanelor în contradictoriu cu care îşi formulează pretenţiile (pârâţii), persoane care trebuie să îndeplinească toate condiţiile pentru a fi părţi în proces.

Or, în cauză, împrocesuarea prin chiar cererea de chemare în judecată a Statului Român în calitate de pârât fără a se fi stabilit în prealabil printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un certificat de vacanţă succesorală că statul a cules succesiunea defuncţilor proprietari este contrară dispoziţiilor legale.

Astfel, dispoziţiile art. 680 Codul civil din 1864 (în vigoare la data sesizării instanţei) prevăd că bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, iar art. 85 din Legea 36/1995 (în forma în vigoare la aceeaşi dată) prevede că notariatul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii, în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari.

În consecinţă, legitimarea procesuală pasivă a statului presupune, fie existenţa certificatului de vacanţă succesorală, fie constatarea acestei calităţi de către instanţa legal sesizată cu o atare cerere.

În acest context, susţinerile recurentei vizând lipsa obligaţiei sale de a efectua demersuri de constatare a succesiuni vacante sunt neîntemeiate câtă vreme, conform celor mai sus arătate, reclamantul are obligaţia de a stabili cadrul procesual cu respectarea normelor de procedură civilă.

Este indiferent că termenul de acceptare a succesiuni s-ar fi împlinit – aşa cum susţine recurenta – câtă vreme, după cum s-a arătat, calitatea de succesor al statului se stabileşte după împlinirea acestui termen, în situaţia în care nu ar exista moştenitori legali sau testamentari.

Se observă că, potrivit adresei Camerei Notarilor Publici nr. 26/09.01.2013 succesiunea lui R.I. (unul dintre proprietarii tabulari) a fost înregistrată la fostul Notariat de Stat Judeţean Timiş, dezbaterea fiind suspendată.

În consecinţă, de pe urma acestuia nu a fost eliberat nici un certificat de moştenitor (ca în cazul celuilalt proprietar tabular R.F.) şi nici un certificat de vacanţă succesorală ce ar putea legitima calitatea procesuală a statului în cauză.

Având în vedere nelegala constituire a cadrului procesual, susţinerile recurentei vizând lipsa calităţii pârâtei B.J.V. de proprietar asupra cotei de imobil ce i-a aparţinut defunctei Roşu Floare sunt nefondate.

Astfel, chiar dacă în certificatul suplimentar de moştenitor nr. 133/02.04.2002 eliberat de notarul public imobilul în litigiu nu este evidenţiat, existenţa pe numele pârâtei a testamentului defunctei prin care a fost instituită legatar universal coroborată cu faptul posesiei terenului în litigiu dă naştere în favoarea acesteia a unei prezumţii de proprietate ce nu a fost înlăturată în cauză, lipsa înscrierii în cartea funciară a acestui drept nefăcând dovada contrară prezumţiei, faţă de dispoziţiile art. 26 din Legea 7/1996, cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.

Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. raportat la art. 304 C. pr. civ., art. 306 alin. (2) C. pr. civ., instanţa a respins recursul declarat de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare