Cerere de valoare redusa

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. …../207/2014, din data de 22.07.2014, reclamanta SC CEZ VANZARE SA a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Drăgăneşti-Olt – Policlinica Drăgăneşti-Olt, solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce o va pronunţa, în procedura prevăzută de art. 1025 -1032 NCPC privind cererile cu valoare redusă,  să-l oblige pe pârât la plata sumei de 406, 24 lei reprezentând contravaloarea energie electrică,  a dobânzii contractuale şi a penalităţilor de întârziere în valoare de 36, 96 lei, calculate în conf. cu prev. art. 14 alin. 3 lit. a din Contractul cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Decizia ANRE nr. 57/1999, precum şi a cheltuielilor de judecată constând in taxa judiciară de timbru de 50 lei.

A menționat reclamanta S.C.  CEZ Vânzare S.A. Craiova că procentul penalităţilor de întârziere aplicat pentru debitele restante, reprezintă nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, fiind expres stabilit şi prevăzut prin reglementari legale, respectiv OG nr. 92/2003, cu modificările şi completările legislative intervenite, astfel că astfel că până la data de 01.03.2014 a fost  de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, iar începând cu data de 01.03.2014 este de 0, 03% pentru fiecare zi de întârziere.

Modul de calcul al acestora, respectiv valoarea de bază pentru care se percepe penalizarea, perioada de calcul, numărul de zile de întârziere şi coeficientul de calcul aplicat, rezultă şi din fiecare factură anexată cererii.

În fapt, motivând cererea, reclamanta prin mandatar a arătat că între S.C. Cez Vânzare S.A. (succesoare în calitate de  furnizor de energie electrică a fostei Electrica Oltenia S.A.) şi debitor s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora S.C. Cez Vânzare S.A. a livrat către debitor energie electrică, astfel, începerea derulării relaţiilor contractuale s-a realizat la data în care debitorul a început să consume energie electrică, însuşindu-şi totodată și toate obligaţiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice.

S-a mai arătat de către reclamantă prin mandatar că, în conformitate cu contractul semnat, care este standard şi aplicabil la nivel naţional, reglementat prin act normativ (Decizia preşedintelui ANRE nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 623/1999 şi Ordinul nr. 5 din 21.02.2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice), S.C. CEZ VÂNZARE S.A. avea obligaţia să furnizeze energie electrică, iar debitorul avea obligaţia să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către S.C. CEZ Vânzare S.A. în termenul de scadență de 10 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor şi termenul scadenţei fiind înscrise pe factură (art.14 modificat din Contractul cadru de furnizare a energiei electrice). Pentru serviciile prestate şi neachitate la termen s-au calculat penalităţi conform contractului cadru aprobat de ANRE.

A mai menţionat reclamanta prin mandatar că, S.C. CEZ Vânzare S.A şi-a onorat obligaţia de a furniza debitorului energie electrică, fără ca acesta din urmă să-şi fi îndeplinit întocmai obligaţia corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existenţa raportului juridic obligaţional invocat de creditoare ca izvor al pretenţiilor şi nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligaţiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecţie cu privire la obligaţia de plată a debitului restant şi a penalităţilor.

Reclamanta a solicitat în continuare obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere, calculate potrivit reglementărilor legale şi contractuale, până la achitarea efectivă a debitelor restante.

În drept, reclamanta-creditoare prin mandatar a invocat dispoziţiile art.150 alin.1 şi 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art.1025-1032 C.pr.civ.; art.1270, art.1516, art.1535 NCC; art. 969, art.1073 Vechiul cod civil; art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia ANRE nr. 57 din 11.10.1999 pentru aprobarea contractelor – cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21.02.2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; art.120 alin. 7 din OG 92/2003, vechea lege a energiei electrice 13/2007; Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr.123/2012 publicată în Monitorul Oficial  Partea I nr.485/16.07.2012.

Reclamanta-creditoare, în dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâtului şi a depus la dosar următoarele înscrisuri: sentinţa civila nr. 11758/26.11.2013 a Judecătoriei Slatina, cod unic de identificare,  fişă cont, calcul penalităţi, facturi ( f. 25-70), ordine de plată, împuternicire avocaţială şi ordinul de plată reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În baza disp. art. 1028 al. 4, instanţa a solicitat reclamantei să depună la dosar contractul de prestări servicii încheiat cu pârâtul.

La data de 10.09.2014, reclamanta a comunicat instanţei că în ceea ce priveşte contractul de prestări servicii solicitat nu a fost identificat, dar a depus contractul cadru de furnizare energie electrică la consumatorii casnici, prevăzut de anexa nr. 1 de la Decizia nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul energiei electrice.

În temeiul art. 1029 NCPC instanţa a dispus comunicarea către pârât a formularului de  răspuns, precum şi copie de pe acţiune şi  înscrisurile anexate, cu menţiunea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea acestor acte pârâtul să înainteze formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească.

Având în vedere lipsa de procedura cu pârâtul, citaţia fiind restituita cu menţiunea ,, la adresa indicata sediul desfiinţat” şi solicitarea reclamantei de a se proceda la citarea prin publicitate deoarece nu a identificat actualul sediu al pârâtului, instanţa a dispus citarea prin publicitate a pârâtului, respectiv  prin afişare la uşa instanţei, la ultimul sediul cunoscut şi pe portalul instanţei de judecata.

Analizând cererea reclamantei în considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Potrivit art. 1030 alin. 2 NCPC ,,în cazul în care nu se primește nici un răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. 4, 6 sau 8, instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar’’.

Întrucât pârâtul, deși legal citat, nu a depus formular de răspuns sau alt mijloc adecvat, instanța, raportat la dispozițiile art. 1030 alin. 2 NCPC, mai sus menționate, se va pronunța cu privire la cererea introductivă în raport cu actele aflate la dosar.

Examinând actele aflate la dosar, instanța a constatat că, între S.C. CEZ VÂNZARE S.A., în calitate de furnizor și pârâtul Spitalul Drăgăneşti-Olt – Policlinica Drăgăneşti-Olt, în calitate de consumator, nu a fost încheiat un contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice şi nici nu a fost depus contractul cadru de furnizare energie electrică la consumatorii casnici, prevăzut de anexa nr. 1 de la Decizia nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul energiei electrice.

Reclamanta prin mandatar a menționat că între părţile litigante s-au desfăşurat relaţii comerciale, constând în furnizarea de către reclamantă a energiei electrice în favoarea pârâtei, aspect ce rezultă din înscrisurile aflate la filele 18-70, începerea derulării relaţiilor contractuale realizându-se la data în care pârâtul a început să consume energie electrică, corelativ în sarcina sa născându-se obligaţia de plată a facturilor emise de către societatea furnizoare, iar în executarea contractului dintre părţi, reclamanta a prestat serviciile de furnizare energie electrică de comun convenite de părţi, pentru contravaloarea cărora a emis facturile aflate la dosar, în valoare totală de 406,24 lei, fără însă că pârâtul să îşi îndeplinească obligaţia de plată a acestora la termenul stabilit.

Instanța a reținut din înscrisurile aflate la filele 18-70 din dosar constând în facturi și fișa contului din 23.06.2014, că nu se poate stabili cu exactitate perioadele de facturare, cu atât mai mult cu cât reclamanta nici nu a preciza care este perioada pentru care s-a solicitat debitul compus din contravaloarea consumului de energie și penalitățile de întârziere.

 A mai reținut instanța că reclamanta a menționat că, în cazul neachitării  facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței pe temeiul art. 11 alin. 1 și 2 din Contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia ANRE 57/1999, reclamanta este îndreptăţită să calculeze penalităţi de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, penalităţi ce  se datorează începând cu prima zi după data scadenței, în speţă reclamanta calculând penalităţi în cuantum total de 36,96 lei.

Totodată, reclamanta numai a precizat prin cererea formulată că, în cuprinsul facturilor fiscale privind valoarea penalităților de întârziere anexate prezentei acțiuni, se evidențiază expres modul de calcul, fiind menționate facturile asupra cărora sunt calculate penalitățile, perioada de calcul, numărul de zile de întârziere, procentul aplicat-potrivit reglementărilor în vigoare la data calculului și valoarea acestora.

 Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa constată că nu s-a făcut dovada că între părţi s-a născut un raport juridic ce este supus regulilor răspunderii civile contractuale, iar conform prevederilor articolului 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. De asemenea, în temeiul articolului 1555 din Codul civil, dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să le execute în acest fel.

Prin urmare, în temeiul regulilor teoriei generale a obligaţiilor, creditorul pretins al unui raport juridic trebuie să probeze în faţa instanţei existenţa dreptului de creanţă, caz în care revine debitorului sarcina dovezii fie a nevalabilităţii raportului juridic, fie a stingerii obligaţiei în modurile recunoscute de Codul civil, cel mai frecvent fiind acela al plăţii, totodată, în raportul juridic bilateral, fiecare parte trebuie să execute prestaţia sa, şi numai dacă partea cocontractantă nu execută, atunci cealaltă parte poate invoca excepţia de neexecutare, ceea ce nu e cazul în prezentul dosar, pârâtul rămânând și acesta în pasivitate.

Conform susţinerilor reclamantei, pârâtul nu a înţeles să achite sumele de plată înscrise în facturile fiscale anexate cererii de chemare în judecată.

Examinând înscrisurile aflate la dosar, instanţa a constatat că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei nici nu sunt menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cum de altfel nu este menționată nici perioada pentru care este solicitat debitul, iar în condițiile în care între părți nu s-a făcut dovada încheierii unui contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice, nu se poate aprecia asupra îndeplinirii de către pârâtă a obligaţiilor sale contractuale. Mai mult, nu se poate stabili realitatea raporturilor contractuale dintre părţile cauzei şi nici cadrul procesual, în ce priveşte obiectul cauzei dedus judecăţii, din moment ce chiar reclamanta nu poate indica cu claritate ce servicii au fost facturate și pentru ce perioadă.

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa conchide că în cauză nu sunt întrunite condiţiile legale impuse de art. 1025 NCpc, astfel că va respinge cererea cu a cărei judecată a fost investită.

În concluzie, constatând că reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei susţinerilor sale, astfel cum pretind dispoziţiile art. 249 C.pr.civ., în temeiul dispoziţiilor art. 1.030 C.pr.civ., instanţa va respinge prezenta acţiune având ca obiect „cerere cu valoare redusă”, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei totale de 443,20 lei din care suma de 406, 24 lei  reprezentând contravaloarea serviciilor prestate (furnizare energie electrică) și suma de 36,96 lei  reprezentând penalități de întârziere.

Postat 28.11.2014

Domenii speta

Spete similare