Divort cu minori

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Corabia la data de 13.12.2013, reclamanta TA a chemat in judecata pe pârâtul TF, solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza,  sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 25.10.1997 si inregistrata sub nr.. la Primaria com. Orlea, jud.Olt, din vina exclusiva a pârâtului, locuinta minorilor TRA, si TAF, sa fie stabilita la mama reclamanta urmând ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun de ambii parinti, sa fie obligat pârâtul  la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorilor, reclamanta sa-si reia numele avut anterior casatoriei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii sale reclamanta arata ca s-a casatorit cu pârâtul la data de 25.10.1997. Anterior casatoriei, partile s-au aflat in relatii de concubinaj rezultând minora TRA. In cursul casatoriei, s-a nascut minorul TAF. Sotii si-au stabilit domiciliul comun in com. Orlea, jud. Olt iar la inceput relatiile de casatorie au decurs normal, insa ulterior acestea s-au inrautatit din cauza comportamentului agresiv al pârâtului. Pârâtul manifesta totodata dezinteres si fata de minori.

In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 373, art. 397, art. 400, art. 530 C.civ si art. 451 C.p.c

In probatiune, reclamanta a anexat cererii formulate originalul certificatului de casatorie (f.19) si fotocopiile urmatoarelor inscrisuri: certificatul de nastere al minorului TAF (fila 11), adeverinta de salariat (f.16), adeverinte de elev/prescolar pentru minori (f.17, 18)

Pârâtul nu a formulat intâmpinare.

In cursul judecarii procesului, instanta a incuviintat pentru reclamanta proba cu interogatoriul pârâtului si proba testimoniala, fiind audiat in cauza, sub prestare de juramânt religios martorul  MI (f.35)

In baza rolului activ, instanta a dispus emiterea unei adrese catre Primaria com. Orlea pentru efectuarea de anchete psihosociale la domiciliul ambelor parti si emiterea unor adrese catre Administratia Finanatelor Publice Corabia pentru a stabili veniturile partilor Minora TRA a fost audiata in camera de consiliu (f.32).

Analizând actele dosarului de fata si probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta TA s-a casatorit cu pârâtul TF la data de 25.10.1997.Anterior casatoriei, partile s-au aflat in relatii de concubinaj rezultând minora TRA. In cursul casatoriei, s-a nascut minorul TAF. Sotii si-au stabilit domiciliul comun in com. Orlea, jud. Olt iar la inceput relatiile de casatorie au decurs normal, insa ulterior acestea s-au inrautatit din cauza comportamentului agresiv al pârâtului. Pârâtul manifesta totodata dezinteres si fata de minori.

1. Cu privire la capatul de cerere referiror la desfacerea casatoriei.

Art. 373 Cod civil precizeaza ca Divortul poate avea loc: a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot; b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila; c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.

Confrm prevederilor art. 379 Cod civil  (1) In cazul prevazut la art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei. Cu toate acestea, daca din probele administrate rezulta culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa lor comuna, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort. Daca culpa apartine in totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388. (2) In ipoteza prevazuta de art. 373 lit. c), divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului reclamant, cu exceptia situatiei in care paratul se declara de acord cu divortul, cand acesta se pronunt fara a se face mentiune despre culpa sotilor.

Din declaratia martorului  MI instanta retine ca pârâtul obisnuia sa consume alcool in exces devenind agresiv fata de sotia sa iar dupa despartirea in fapt a sotilor acesta nu s-a mai interesat de soarta minorilor care s-au mutat impreuna cu mama reclamanta la bunicii materni.

Având in vedere aceste aspecte, instanta constata ca relatiile de casatorie sunt grav afectate, continuarea casatoriei nemaifiind posibila si urmeaza sa dispuna desfacerea casatoriei din vina exclusiva a pârâtului.

2. Cu privire la capatul de cerere referitor la stabilirea domiciliului minorului si exercitarea autoritatii parintesti fata de acesta.

Potrivit articolul 496 din C. Civ. „ Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului. In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luând in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultându-i pe parinti si pe copil, daca a implinit vârsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 ramân aplicabile. Locuinta copilului, stabilita potrivit acestui articol, nu poate fi schimbata fara acordul parintilor decât in cazurile prevazute expres de lege”.

Potrivit articolul 400 din C. civ. ”  In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic. (2) Daca pâna la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinând seama de interesul sau superior”. .

Potrivit art. 5. litera (2) din legea 71/2011 „Dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil”.

Instanta retine ca minorii locuiesc in mod statornic cu mama reclamanta si bunicii materni si sunt bine ingrijiti, asa cum rezulta si din declaratiile martorului MI. Acelasi martor arata ca dupa despartirea in fapt a sotilor pârâtul nu s-a mai interesat de soarta minorilor, nu i-a vizitat si nu a contribuit in nici un fel la cresterea si educarea lor, afirmând chiar ca nu sunt copii lui. Aceleasi aspecte au fost declarate si de minora audiata in camera de consiliu, aceasta aratând ca despartirea in fapt a parintilor sai a avut loc in urma cu opt luni, perioada in care pârâtul nu s-a interesat de cei doi minori, nu i-a vizitat pe acestia si nu le-a trimis bani.

Pentru aceste motive instanta urmeaza sa stabileasca domiciliul minorilor la  mama reclamanta.

Exercitarea autoritarii parintesti de catre ambii parinti este prevazuta de art. 397 Cod civil: Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel. Acest articol din Codul civil instaureaza in dreptul român prezumtia de autoritate parinteasca comuna care elimina vechea prezumtie utilizata pâna nu de mult, prezumtia de incredintare catre mama, instituita de catre Codul Familiei abrogat. Definita ca fiind ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atât persoana, cât si bunurile copilului, autoritatea parinteasca apartine, potrivit Noului Cod Civil, ambilor parinti, care trebuie sa o exercite numai in interesul superior al copilului .  In acest sens, urmeaza a fi avute in vedere si dispozitiile legii speciale in materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care afirma prevalenta principiului interesului superior al copilului in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti (art. 2 din Legea nr. 272/2004). Interesul superior al copilului este punct de reper si atunci când exista neintelegeri intre parinti asupra modului de indeplinire a indatoririlor parintesti; in aceasta ipoteza, instanta de tutela are autoritate de a decide cu privire la exercitiul drepturilor si indatoririlor parintesti, cu ascultarea parintilor, a copiilor, dupa caz, precum si in functie de concluziile raportului de ancheta sociala. Astfel, dispozitiile art. 398 C civ. prevad situatia exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte, daca exista motive intemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, in special eventualele pericole pe care parintele in cauza ar putea sa le reprezinte pentru minor. Se acorda custodie unica atunci când un parinte este alcoolic sau sufera de o boala psihica grava, spre exemplu, este posibil ca respectivul parinte sa nu poata lua decizii referitoare la scolarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui sa il urmeze (jurisprudenta Curtii Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).

 Ca regula generala, instanta de judecata este obligata sa acorde autoritate parinteasca comuna din oficiu, chiar si in conditiile in care unul din parinti nu a facut o cerere in acest sens. In caz exceptional, atunci când un parinte reprezinta un risc pentru minor, se poate decide, justificat prin interesul superior al copilului, ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de un singur parinte. In mod cu totul si cu totul exceptional si, cu aceeasi cerinta, a respectarii interesului superior al copilului, instanta poate hotari plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana sau la o institutie de ocrotire.

Avand in vedere aceste aspecte, instanta apreciaza  ca interesul superior al minorului reclama ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre ambii parinti.

3. Cu privire la capatul de cerere privind obligatia de intretinere

Potrivit art. Articolul 499din CCiv” Tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala. Daca minorul are un venit propriu care nu este indestulator, parintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala. Parintii sunt obligati sa il intretina pe copilul devenit major, daca se afla in continuarea studiilor, pâna la terminarea acestora, dar fara a depasi vârsta de 26 de ani.

In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala”.

Dreptul la intretinere este un drept personal al minorului la care parintele nu poate renunta. In caz contrar s-ar incalca interesul superior al copilului, interes care trebuie sa prevaleze in toate demersurile si deciziile care privesc copilul

Potrivit articolului 529 C civ. „ Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati. Când intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii. Cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat”.

Instanta a retinut ca partile din prezenta cauza au in intretinere doi minori iar pârâtul nu realizeaza venituri de natura salariala. Cu toate acestea instanta este obligata sa tina cont de un plafon minim in stabilirea cheltuielilor de intretinere pentru minori, plafon care nu poate fi mai mic decât salariul minim pe economie intrucât reclamanta, chiar daca nu are loc de munca, este apta de munca si poate realiza venituri. Pentru aceste motive la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere va fi avut in vedere salariul minim pe tara si  in consecinta il va obliga pe pârât la plata sumei de 133 lei lunar pentru fiecare minor.

4. Cu privire la capatul de cerere privind numele pe care-l vor purta sotii dupa divort

Potrivit art. 383 C civ.”La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei. Instanta ia act de aceasta intelegere prin hotarârea de divort. Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.Daca nu a intervenit o intelegere sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei ».

Intrucât nu a intervenit o intelegere intre parti in sensul ca reclamanta sa-si pastreze mumele dobândit prin casatorie si nici nu exista motive temeinice pentru ca instanta sa incuviinteze acest drept, urmeaza a se face aplicarea art. 383 alin 3 C civ., instanta urmând sa incuviinteze ca reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei.

In baza art. 453 al 1 NC.p.c, având in vedere ca cererea reclamantei a fost admisa in totalitate, instanta va obliga pârâtul  la plata sumei de 1100 lei catre reclamanta, cu titlu de cheltuieli de judecata.

 30.05.2014 Corabia

Domenii speta

Spete similare