Pretenţii

Pretenţii

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău, la data de 15.11.2013, reclamanta S.C. EAI a chemat în judecată pe pârâta SC B.X. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1950 lei, reprezentând contravaloarea  primelor de asigurare, precum şi la plata sumei de 1950 cu titlu de dobânzi legale aferente despăgubirii achitate conform OG 13/2011 şi contractului de intermediere şi a actului adiţional.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 278 lei.

În motivarea cererii, aşa cum a fost completată în procedura prevăzută de art. 200 CPC, reclamanta arată că între părţi s-a încheiat un act adiţional prin care pârâta a beneficiat de poliţe RCA emise de societatea reclamantă, cu plata în rate. De asemenea, se arată că debitul principal este în valoare de 1950 lei şi se compune din : 914 lei, reprezentând contravaloarea diferenţei de prima de asigurare care nu a fost achitată de către pârâtă, aferentă poliţelor RCA emise conform Convenţiei nr. 5/03.01.2013 din care 457 lei - reprezintă rata nr. 2, scadenta la data de 20.02.2013 şi 457 lei, reprezintă rata nr. 3 scadenta la data de 20.04.2013. Suma de 1036 lei reprezintă contravaloarea diferenţei de prima de asigurare care nu a fost achitată de către pârâtă, aferenta poliţelor RCA emise conform convenţiei nr. ab/2013 din care: 518 lei - rata nr. 2 scadentă la data de 18.03.2013 şi 518 lei - rata nr. 3, scadenta la data de 18.05.2013. Suma de 1950 lei reprezintă penalităţile de întârziere şi sunt calculate conform dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011 şi Contractul de intermediere în asigurări seria nr. 95 - 6920/25.07.2006, a Actului adiţional la acest contract semnat cu societatea nr. 61/18.01.2013 (0,5%/zi de întârziere), art. 5 (valoarea penalităţilor percepute nu poate depăşi cuantumul acumulat) şi a Actului Adiţional nr. 5/03.01.2013, calculată de la data de 13.08.2013, data primei notificări către pârâtă, astfel (1.950 lei debit principal X 0,5% X 93 zile = 8970 lei dar va plăti conform art. 5 doar 1950 lei).

În drept, reclamanta a invocat art. 1270 Cod Civil, O.G. 9/2000, OG 13/2011, art. 43 alin. 1 din Legea 192/2006, art. 1349 alin. 1 şi 2 din C Civ., act adiţional la contractul de intermediere, art. 1350 C Civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.

S-a depus la dosar copie conform cu originalul act adiţional 61/2013 şi 5/2013, poliţe RCA, tabel centralizator cuprinzând autovehiculele asigurate şi tabel cu ratele de plată.

Pârâta a formulat întâmpinare peste termenul legal prevăzut de lege, dar instanţa a dispus comunicarea acesteia întrucât s-a invocat ca apărare nulitatea absolută a clauzelor abuzive în temeiul art. 4 din Legea 193/2000, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 208 alin. 2 CPC. Se arată că penalităţile impuse se află într-o disproporţie vădită cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, ceea ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Între părţi s-au derulat raporturi juridice având ca obiect poliţe de răspundere civilă obligatorie pentru autovehiculele aflate în proprietatea pârâtei.

Termenele de plată a primelor de asigurare au fost convenite eşalonat, ratele de primă urmând a fi achitate conform tabelelor cu ratele de plată şi datele scadente asumate prin semnare de către părţile convenţiei. Pârâta nu a achitat la data scadenţei  rata nr. 2 (scadentă la data de 18.03.2013) în cuantum de 518 lei şi rata nr. 3 (scadentă la data de 18.05.2013) în cuantum de 518 lei, datorate conform actului adiţional 61/2013 – fila 38 dosar. De asemenea aceasta nu a achitat la data scadenţei  rata nr. 2 (scadentă la data de 20.02.2013) în cuantum de 457 lei şi rata nr. 3 (scadentă la data de 20.04.2013) în cuantum de 457 lei, datorate conform actului adiţional 5/2013 – fila 46 dosar. Reclamanta a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, invitând pârâta la şedinţa de informare cu privire la mediere, somând-o totodată să achite sumele restante –filele 6-11 dosar.

Potrivit chitanţelor depuse la dosar - filele 68-69, pârâta a achitat ratele restante astfel: suma de 914 lei (contravaloarea primelor datorate conform convenţiei 5/2013) la data de 31.10.2013 cu chitanţa nr. 031708 iar suma de 1036 lei (contravaloarea primelor datorate conform convenţiei 61/2013) la data de 11.11.2013 cu chitanţa nr. 031741.

Având în vedere faptul că debitul principal a fost achitată anterior formulării cererii de chemare în judecată (15.11.2013), instanţa va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1950 lei contravaloare prime de asigurare.

În conformitate cu dispoziţiile contractuale principala obligaţie a pârâtei, este aceea de plată a preţului la termenul stabilit prin contract. Faţă de aceste prevederi, coroborate cu dispoziţiile articolului 1270 Cod Civil care stipulează faptul că toate convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa constată faptul că pârâta a achitat cu întârziere debitul restant.

Dreptul reclamantului creditor de a obţine penalităţi ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiei de plată decurge din dispoziţiile articolelor 4 din actele adiţionale nr. 61/2013 şi 5/2013 potrivit cărora „în caz de neplată la scadenţă a ratelor de primă S.C. EAI va percepe penalităţi de întârziere de 0,5% din valoarea ratelor scadente, începând cu data scadenţei fiecărei facturi…”. Astfel reclamanta a procedat la calcularea penalităţilor în cuantum de 1950 lei, la suma neachitată începând cu data de 13.08.2013 şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 5 din convenţiile părţilor, potrivit căruia „valoarea penalităţilor percepute de EAI nu poate depăşi debitul acumulat de asigurat”. În ceea ce priveşte invocarea de către pârât a faptului că clauza prevăzută de art. 5 din convenţiile încheiate de către părţi, referitoare la stabilirea unei penalităţi de 0,5% pe zi este o clauză abuzivă raportat la dispoziţiile art. 4 din L 193/200, instanţa reţine că pârâtul, potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2000 nu intră sub dispoziţia acestei legi. Astfel potrivit art. 1 din Legea 193/2000 „Orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

(3) Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar potrivit art. 2 alin. 1 din acelaşi act normativ „Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale”. Or, în speţă pârâtul este persoană juridică şi nu a făcut dovada că a acţionat în afara activităţii sale comerciale.

Evaluarea anticipată a prejudiciului prin stabilirea penalităţilor, prin acordul părţilor acoperă atât pierderea suferită de reclamantă (damnum emergens), cât şi beneficiul de care creditoarea a fost lipsită (lucrum cessans), fiind o reparare integrală, cererea creditoarei privind penalităţile fiind întemeiată.

Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa urmează a obliga pârâta să achite reclamantei suma de 1950 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Văzând că acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, instanţa va obliga pârâta, partea căzută în pretenţii, potrivit art. 453 alin. 2 Cod proc. civ., să plătească reclamantei cheltuielile de judecată determinate de desfăşurarea procesului, constând în taxă de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare