Răspundere civilă delictuală

Răspundere civilă delictuală

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.  la data de , reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B a chemat în judecată pe pârâta O R M, pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 11.701,44 lei reprezentând prejudiciu adus Primăriei com.B, respectiv contravaloarea cantităţii de 2000 mc agregate minerale a căror recepţie nu a fost înregistrată în evidenţele financiare ale UAT com.B.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 02.08.2010 a fost încheiat contractul nr.53XX/B/02.08.2010 între com.B prin primar O R M şi A B de A S, având ca obiect extragerea cantităţii de 2000 mc agregate minerale. În baza contractului ABA Siret a emis facturi lunare, fiecare având la bază un proces verbal de stabilire a cantităţii de agregate minerale exploatate semnat şi ştampilat de către pârâtă, însă în evidenţele financiar contabile ale UAT nu există documente justificative privind recepţia şi nici documente din care să rezulte destinaţia sau modul în care au fost utilizate acestea Întrucât pârâta nu a întocmit documentele necesare recepţiei bunurilor şi nici documente din care să rezulte modul de de folosinţă al acestora, prin plata sumei de 11.701,44 lei s-a adus un prejudiciu bugetului UAT.

În dovedirea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art.192 şi 194 CPC, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu martori.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu obligarea sa la plata sumei de 11.701,44 lei, deoarece nu avea obligaţia de a înregistra fiscal vreun contract, cantităţile de agregate minerale prevăzute în contract au fost excavate şi depuse pe străzile comunei B. Mai arată că documentele justificative au fost predate Primăriei, nu s-a ocupat singură de acest proiect, materialele excavate au fost depuse pe străzile comunei.

În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru reclamantă  proba cu înscrisuri, considerând această probă pertinentă, concludentă şi utilă pentru soluţionarea cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 08.10.2009 între Administraţia Naţională Apele Române-Direcţia Apelor Siret prin SGA Bacău şi P B s-a încheiat contractul de utilizare/exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor nr.52XX din 02.08.2010, având ca obiect exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din balastiera B, pentru perioada 08.10.2009-08.12.2009.

În baza acestui contract a fost emisă factura fiscală nr.911397/06.10.2010 în valoare de 11085,6 lei,

Prin sentinţa civilă nr.5281/13.06.2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr.3869/180/2012 a fost obligată U A Teritorială com.B să achite către Administraţia  Bazinală de apă Siret suma de 10624,44 lei din care suma de 8314,20 lei reprezentând debit principal şi 2310,24 lei dobânzi şi penalităţi.

În considerentele sentinţei civile sus menţionate s-a reţinut că în temeiul contractului nr.5299B din 02.08.2010 încheiat între părţi s-au emis facturile fiscale nr.911397/06.10.2010, în valoare de 8940 lei +TVA pentru debitul principal şi facturile nr.914441/31.10.2011 şi respectiv 915776/30.04.2011 în valoare totală de 2310,24 lei pentru dobânzi şi penalităţi.

Instanţa a constatat că U A T com.B are obligaţia de plată a facturii nr. 911397/06.10.2010, obligând însă susnumita la plata sumei de 8314,20 lei reprezentând debit, deoarece numai această sumă fusese solicitată la plată prin acţiunea principală.

În consecinţă, având în vedere că prin sentinţa civilă nr.5281/13.06.2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr.3869/180/2012 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că UAT B datorează suma de bani înscrisă în factura fiscală nr.911397/06.10.2010, instanţa apreciază că s-a stabilit definitiv că agregatele minerale au fost excavate potrivit contractului intervenit între părţi şi susnumita a beneficiat de materialele facturate.

Întrucât nu se poate reţine o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în sentinţa civilă sus menţionată, instanţa constată că în prezenta cauză există o prezumţie de legalitate şi temeinicie a plăţilor efectuate de reclamantă în temeiul facturii nr. 911397/06.10.2010, în sensul că această factură a fost emisă cu respectarea condiţiilor legale. Prezumţia se extinde asupra existenţei documentelor justificative, precum şi asupra realităţii prestării serviciilor de către Administraţia Bazinală de Apă S.

Mai mult instanţa constată că există procesul verbal din 01.10.2010(f.18) cu privire la recepţia cantităţii de 2000 mc. În ceea ce priveşte modul în care au fost utilizate aceste agregate, instanţa reţine că nu s-a susţinut că acestea nu au fost utilizate de către Primărie, ci s-a invocat doar lipsa unor documente în care să se stipuleze modul de utilizare a acestora.

Inexistenţa unor documente justificative cu privire la destinaţia pentru care au fost utilizate agregatele nu echivalează însă cu producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, atât timp cât nu s-a susţinut şi nu s-a dovedit că agregatele nu au fost utilizate de către reclamantă.

Potrivit art.1349 NCC, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obieciul locului le impune şi să nu aducă atingere prina cţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Totodată, cel care, având discernâmânt, încalcă această îndatorire, răspunde de prejudiciile create, fiind obligat să le repare integral.

Art.1357 NCC detaliază condiţiile răspunderii cviile delcituale, precizând că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă săvârşită cu vinovăţie este obligat să îl repare, fiind luată în considerare cea mai uşoară culpă.

În cadrul raspunderii delictuale, nu orice fapta a omului ii angajeaza raspunderea pentru prejudiciul cauzat victimei, ci numai aceea care s-a savarsit din culpa. Or, pentru a imputa o culpa celui ce a comis fapta ilicita este necesar ca autorul ei sa fi fost capabil a-si da seama de fapta savarsita si de urmarile ei.

Pentru angajarea raspunderii, victima prejudiciului va trebui sa faca proba elementelor raspunderii: prejudiciu, fapta ilicita, raport de cauzalitate, vinovatie.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa constată că s-a extras cantitatea de agregate stipulată în contract, s-a întocmit proces verbal de recepţie a acestora la data de 01.10.2010, astfel că plata efectuată în temeiul contractului nr.5399B/02.10.2010 este una datorată şi legală. Totodată, lipsa documentelor care să ateste modul de utilizare a agregatelor nu echivalează cu producerea unui prejudiciu, atât timp cât nu s-a susţinut şi nu s-a dovedit că materialele nu au fost folosite în interesul unităţii administrativ teritoriale.Dealtfel, din considerentele sentinţei civile nr.5281/13.06.2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr.3869/180/2012 rezultă că unitatea administrativ teritorială a beneficiat de respectivele materiale, atât timp cât a decis că acestea au intrat în posesia UAT.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază cererea ca neîntemeiată, considerând că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei.

Domenii speta

Spete similare