Ordin de protecţie

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 1241/199/08.11.2013, reclamanta S. G.  a chemat în judecată pe pârâtul S. V., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună emiterea unui ordin de protecţie împotriva acestuia prin care să se dispună: păstrarea unei distanţe minime de 500m faţă de reclamantă , minori, domiciliul reclamantei, scoală şi grădiniţă şi interzicerea pârâtului de a lua contact telefonic ,prin corespondenţă sau prin orice alt mijloc cu reclamanta.

În motivarea cererii, reclamanta arată că a fost  căsătorită cu pârâtul ,căsătoria fiind desfăcută prin divorţ.  Din căsătorie au rezultat doi copii minori , locuinţa acestora fiind stabilită la pârât.  Minorii locuiesc la reclamantă ,aceasta promovând o nouă acţiune de stabilire a locuinţei minorilor  la ea. Pârâtul o ameninţă, vine la domiciliul său în stare de ebrietate ,provoacă scandal, şi în mai multe rânduri a fost lovită de acesta ,chiar în prezenţa minorilor. Pârâtul a mers şi la şcoală şi grădiniţă unde a provocat scandal . A mai arătat reclamanta că atât ea cât şi copiii sunt traumatizaţi şi le este frică să iasă din casă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.2 din Legea 217/2003 modificată prin Legea 25/2012,art.26 al.1 pct.d,f,h din Legea nr.25/2012

În dovedire, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: certificat medico legal adresa nr.444879/25.09.2013a Poliţiei Buhuşu, s.civ. de divorţ nr.225/2013 a Judecătoriei Buhuşi,certificatele de naştere ale minorilor şi trei declaraţii extrajudiciare şi a solicitat proba testimonială. La termenul din 22.11.2013 reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri:  caracterizare pentru minorul S.V., plângere împotriva pârâtului, formulată de mama reclamantei, din 17 iulie 2012, plângere împotriva pârâtului formulată de reclamantă, din iunie 2012,însoţite de traduceri, ordin de evacuare din imobilul pârâtului din Italia, informaţii din dosarul de executare silită, adresa executorului judecătoresc  către pârât .

Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanţă asistat fiind de apărător din oficiu şi a solicitat proba cu martori şi înscrisuri.

 Pârâtul a depus la dosar la termenul din 22.11.2013 următoarele înscrisuri: cerere formulată de pârât, adresată grădiniţei unde merge minora, sentinţa civilă nr. 225/2013, de divorţ, pronunţată în dosarul nr. 11/199/2013 al Judecătoriei Buhuşi, caracterizare dată de educatoarea minorei, adeverinţă  de la Şcoala Gimnazială ,, M. E., Grădiniţa nr. 6 Buhuşi, cererea pârâtului către Şcoala Gimnazială ,, Ş. M. ,, Buhuşi,  răspuns la cererea pârâtului , adresată şcolii, rezoluţia nr.1022/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi de neînceperea urmării penale a pârâtului, sentinţa civilă nr. 521/2013, stabilire locuinţă minori, pronunţată în dosarul nr. 636/199/2013 al Judecătoriei Buhuşi, plângere formulată de pârât către Poliţia Buhuşi.

Probele propuse de părţi au fost încuviinţate şi administrate de instanţă. Instanţa a dispus ataşarea dosarului de divorţ nr.11/199/2013.

În cauză s-au audiat minorii şi  s-au solicitat relaţii de la Poliţia Buhuşi, cu privire la conflictele reclamate de părţi şi modalitatea de rezolvare a acestora.

 La termenul din 28.11.2013 apărătorul reclamantei a depus la dosar o declaraţie extrajudiciară şi un  listing cu SMS –uri date de pârât surorii reclamantei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile sunt au avut calitatea de soţi căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorţ ,conform s.civ nr.225/25.03.2013 a Judecătoriei Buhuşi .

Din căsătoria părţilor au rezultat minorii V., născut la data de 16.06.2004 şi I. născută la data de 04.01.2009 ,a căror locuinţă a fost stabilită la pârât. În prezent minorul V. se află la pârât ,iar minora I.se află la reclamantă .

Părţile au în prezent pe rolul instanţei dosarul nr. 635/199/2013, având ca obiect stabilire domiciliu minori, acţiune formulată de reclamantă.

Reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru infrcţiunea de lovire  ,dar şi-a retras plângerea , aşa cum rezultă din relaţiilor primite de la Poliţia Buhuşi ,( fl.44) dosar . Pârâtul la rândul său a depus plângere împotriva reclamantei pentru furtul unor bunuri ( petiţie clasată), pentru refuzul de a-i duce copiii la domiciliul său (peţiţie aflată în lucru ) şi pentru provocarea unui conflict între părţi în momentul în care pârâtul i-a solicitat să-i predea copiii (în acest caz părţile au fost consiliate cu privire la rezolvarea amiabilă a conflictului fl.44 dosar). De asemenea mama reclamantei a  reclamat pârâtul pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice –(petiţie aflată în lucru) fl.44dosar.

Martora Ţ. A. a relatat că pârâtul vine frecvent la reclamantă să-şi vadă copiii şi se aude ceartă şi bătăi în uşă ,însă reclamanta nu-i dă drumul.

 De la reclamantă ştie că pârâtul o înjură , o opreşte când duce şi aduce copiii de la şcoală şi îi adresează cuvinte urâte de faţă cu copiii şi cu alte mame, îi vorbeşte obscen, o stresează  şi a lovit-o, însă ea nu a observat urme de lovituri. De la reclamantă şi mama acesteia ştie că incidentul cu lovirea ar fi avut loc în prezenţa minorei şi că pârâtul le vorbeşte obscen la telefon, dar nu a fost de faţă la nici o convorbire telefonică între părţi ,a mai arătat martora.

Aceeaşi martoră a afirmat că ştie de la educatoare că” fetiţa nu mai vine la şcoală pentru că nu mai vrea de frica scandalurilor provocate de tatăl ei”susţinere pe care instanţa o va înlătura ca nesinceră  ,având în vedere că potrivit adresei aflate la fila 85 dosar , minora „a absentat în perioada 02-19.11.2013 de la grădiniţă la solicitarea mamei”  ,de unde rezultă că minora nu a fost lăsată la grădiniţă de reclamantă.  Instanţa apreciază ca fiind  subiectivă şi pro causa declaraţia martorei acesta cunoscând majoritatea aspectelor relatate de la reclamantă şi mama acesteia, nepercepându-le în mod direct.

 Martorul S. G. P. a relatat că pârâtul i s-a plâns că reclamanta nu-i permite să vadă copiii şi a mers la locuinţa reclamantei împreună cu doi agenţi de poliţie. Minorul V. este foarte afectat de tensiunile dintre părţi în timp ce minora nu înţelege prea multe din ce se întâmplă .Pârâtul nu a avut conflicte cu educatoarea sau învăţătoarea copiilor. Acesta a trimis minorului un telefon mobil  pe care martorul i-a montat o cartelă,dar nici el şi nici pârâtul nu au putut lua legătura cu  minorul telefonul fiind închis.

Afirmaţiile reclamantei cu privire la faptul că pârâtul consumă frecvent băuturi alcoolice şi se manifestă violent faţă de ea, nu rezultă din probele administrate. De asemenea  nu există elemente obiective de ameninţare .

Susţinerea reclamantei că pârâtul ar fi provocat scandal la şcoală şi grădiniţă este combătută de relaţiile primite de la învăţătoarea şi respectiv educatoarea  minorilor de unde rezultă comportamentul civilizat şi decent al pârâtului şi faptul că educatoarea nu a avut conflicte cu acesta (-filele nr,84 şi 87 dosar ). Nu a fost probată nici afirmaţia reclamantei că ea şi copiii sunt traumatizaţi din cauza pârâtului şi le este frică să iasă din casă, din listingul cu SMS- uri  date de pârât surorii reclamantei, filele 100-103 dosar, reieşind că pârâtul în mod repetat a insistat pe lângă sora reclamantei să fie lăsat să-şi vadă copiii sau să-i ia la domiciliul său, cu atât mai mult cu cât minorii i-au fost încredinţaţi acestuia prin hotărârea de divorţ.

La data de 28 .11.2013 au fost audiaţi minorii care au arătat că îşi iubesc ambii părinţi. Minora a arătat că nu îi este frică de tata, însă mama ia spus că nu trebuie să-i mai dea drumul la uşă şi o dată părinţii s-au certat şi pârâtul a prins-o de păr pe reclamantă. La rândul lui minorul V.a arătat că tatăl său venea să-i viziteze, dar nu făcea scandal.

 Instanţa mai reţine că reclamanta a solicitat stabilirea locuinţei minorilor şi pe calea ordonanţei preşedinţiale ,acţiune respinsă prin s.c.521/2013 a Judecătoriei Buhuşi. De altfel reclamanta şi-a întemeiat prezenta cerere şi  pe dispoziţiile art.26 lit.h din Legea nr.25/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi  combaterea violenţei în familie,care se referă la  „ încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora”.

 Rezultă ,astfel, că între părţi există o stare de tensiune creată de reclamantă, care tinde cu orice preţ să îndepărteze copiii de pârât , deşi acesta din urmă se înţelege bine cu copiii.

Legea nr. 217/2003, prin reglementarea „ordinului de protecţie” a urmărit crearea unei modalităţi de protejare a victimelor violenţei în familie, un instrument complex, care să poată fi utilizat în regim de urgenţă, pentru a înlătura de îndată expunerea victimei la tratamentele agresive, prevăzând în art. 23, trei condiţii de admisibilitate:

a)constatarea comiterii unui act de violenţă;

b)actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei;

c)actul este unul de violenţă în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepţiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.

Pentru motivele mai sus-expuse, instanţa consideră că în prezenta cauză nu sunt întrunite aceste condiţii, astfel încât nu se impune emiterea unui ordin de protecţie. Măsurile solicitate de reclamantă a fi luate împotriva pârâtului, ar  reprezenta o ingerinţă adusă drepturilor părinteşti ale acestuia şi nu sunt justificate de un scop legitim.  Neînţelegerile dintre părţi cu privire la locuinţa minorilor se pot rezolva pe calea dreptului comun.

Pentru considerentele expuse, instanţa urmează a respinge cererea reclamantei ca nefondată.

Va dispune plata din fondurile MJLC a  onorariului pentru apărător oficiu.

Întrucât reclamanta a căzut în pretenţii, în temeiul art. 451 şi urm. N. C. pr. civ., va fi obligată să plătească statului cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Domenii speta

Spete similare