Efectul omisiunii înscrierii termenului de plată în angajamentul unilateral asupra valabilităţii obligaţiei asumate

Efectul omisiunii înscrierii termenului de plată în angajamentul unilateral asupra valabilităţii obligaţiei asumate

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr …./200/31.05.2012 reclamantul K a solicitat în contradictoriu cu pârâtul J pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie obligat să plătească arenda datorată conform angajamentului pentru suma de 2625 lei şi diferenţele ce vor apărea , penalităţile din contract actualizate, cu cheltuieli de judecată

În motivarea în fapt a acţiunii reclamantul a învederat că a arendat pârâtului suprafaţa de 5,91 ha teren situat în mun Buzău, pentru anii 2008 şi 2009 nu a plătit arenda motivând că recolta a fost calamitată, eliberând angajamentul de plată pentru suma de 2625 lei ce acopereau impozitul fiscal pentru 3 ani cu penalităţi, recent a aflat că pârâtul cu încălcarea legii a subarendat terenul încasând o arendă de 500 lei/ha şi lucrări de 500 lei/ha

Acţiunea nu a fost motivată în drept

Pârâtul potrivit art 115 şi urm C.p.civ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii, respingerea acesteia ca neîntemeiată motivat de faptul că art 6 alin 5 din legea arendării arată că prin înscrierea la Consiliul Local a contractelor de arendă acestea devin titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi în modalităţile înscrise în contract, reclamantul având astfel deja un titlu executoriu

Conform art 6 din contract nivelul arendei era de 30% din producţia realizată în bani, însă în perioada ce face obiectul cererii din cauza condiţiilor meteo nu s-au realizat recolte care să acopere arenda, în 2007 costurile au fost total 1280 lei/ha, cultura de porumb lot de hibridare a fost calamitată suferind o pierdere de 3132,3 lei, în 2008 costurile au fost total 7564,8 lei/ha, cultura de porumb lot de hibridare a fost calamitată nu au fost acordate despăgubiri, în anul 2009 costurile au fost total 7564,8 lei/ha, producţia realizată a fost de 4432,5 lei sub nivelul cheltuielilor efectuate , arendaşul suportând în totalitate pierderile

A încheiat un contract de subarendare însă pe terenuri ce nu sunt proprietatea reclamantului

Despre angajamentul de plată din 29.09.2009 nu cuprinde data la care urma să achite datoria, înţelegerea dintre părţi a fost să achite suma la data la care se va soluţiona procesul avut cu DADAR şi Guvernul României, nu i s-au acordat alte sume ca despăgubire decât cele menţionate mai sus

În drept au fost invocate art 115-119 C.p.civ

Prin precizările depuse la filele 34-36 dosar, reclamantul a completat  acţiunea introductivă solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 2500 lei contravaloare rezultată din debitul recunoscut de pârât prin angajamentul de plată din 29.09.2009, 2500 lei penalităţi de 0,2% pe zi calculate în baza contractului de arendare cap VII, art 9, aferente perioadei 2007-2009

Pentru anul 2007 pârâtul a plătit 800 lei ce nu acoperea nici măcar impozitul pe teren, pentru perioada 2008-2009 a promis plata sumei de 2500 lei , pârâtul a profitat că reclamantul nu locuieşte în Buzău şi nu a putut verifica recoltele obţinute, pârâtul lucrând ca persoană fizică nu are evidenţe financiar contabile ce să fie verificate, nu a cultivat terenul conform art 4 din contractul de arendare ci a încasat sume de bani din subînchirierea terenului, suprafaţa de 5,91 ha ce îi aparţin au făcut parte din cele 25 ha subarendate firmei SC GEO PELLMOND SRL

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii 14/1994, compl, C. civ, art 998, 999.

Reclamantul a depus la filele 39-40 dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că acţiunea nu este lipsită de interes, nu a fost posibilă executarea silită deşi a încercat acesta, reiterând în esenţă motivarea în fapt a cererii sale anterioare

Instanţa în baza art 137 alin 2 C.p.civ a unit cu fondul excepţia lipsei de interes a acţiunii invocată de pârât.

În cauză instanţa a administrat la solicitarea părţilor proba testimonială ( depoziţia martorului Ispas Ion fiind consemnată la fila 47 dosar ) şi proba cu înscrisuri în copie filele 4-9, 16-33, 41, 48-50 dosar.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Examinând excepţia lipsei de interes a acţiunii invocată de pârât, potrivit art 137 alin 1 C.p.civ, instanţa urmează să o respingă prin raportare la art 21 din Constituţie care statuează că orice persoană se poate adresa instanţei pentru apărarea intereselor sale legitime.

Legitimitatea interesului de a acţiona în justiţie implică pe de o parte afirmarea unui drept subiectiv ocrotit de lege iar pe de altă parte exerciţiul acestui drept să fie făcut în conformitate cu scopul său economic şi social.

În speţă, interesul reclamantului afirmat este personal, născut şi actual,  rezultă în principal din înscrisul sub semnătură privată intitulat „ angajament de plată” care nu este un titlu executoriu prin el însuşi în baza legii arendării, calificarea lui trebuie supusă controlului unei instanţe , astfel că susţinerile contrare ale pârâtului vor fi înlăturate.

Mai mult, în caz de neexecutare culpabilă a obligaţiilor asumate  de arendaş se aplică dreptul comun. În acest sens, legea specială precizează că oricare dintre părţi poate cere în justiţie în condiţiile legii executarea obligaţiilor şi are la îndemână toate mijloacele juridice pentru apărarea drepturilor şi intereselor contractuale în legătură cu bunurile arendate, art 24 din Legea 16/1994 mod.

Pe fondul cauzei, la data de 05.12.2006, părţile au încheiat contractul de arendare depus la filele 6-7 dosar, prin care reclamantul în calitate de proprietar arendator, potrivit titlului de proprietate depus la fila 41 dosar,  a arendat pârâtului , în calitate de arendaş,  suprafaţa de5,91 ha teren situat în extravilanul localităţii Buzău, tarlaua .., parcela 906, cu vecini …., pentru o durată de 5 ani  , cu începere de la 05.12.2006 până la 04.12.2011., art 1-5 contract.

Prin art 6 din contract, nivelul arendei a fost stabilit la 30% din producţia realizată, sau 600 kg grâu, plata urma să fie realizată după recoltarea culturii, dar nu mai târziu de 45 zile.

Prin alin 3 şi 4 al art 6, cele două părţi contractante au convenit expres în acord cu art 13-14 din Legea 16/1994 modificată, că plata arendei în bani se face la un preţ stabilit prin înţelegerea părţilor, scadentă la 45 zile de la recoltarea produsului, direct la sediul arendaşului sau prin mandat poştal la adresa arendatorului.

Prin angajamentul de plată încheiat la 29.09.2009 pârâtul s-a angajat să achite reclamantului suma de 2500 lei reprezentând drepturile de arendă ce i se cuveneau pentru terenul arendat, fiind reţinut că „ în caz de nerespectare a termenului beneficiarul putând trece la executarea silită”, nefiind înscris în concret scadenţa, fila 5 dosar.

Martorul .. audiat în cauză, a arătat că pârâtul verbal a precizat că s-a angajat să dea suma de mai sus către reclamant în maxim o lună de la data semnării respectivului angajament.

Termenul este un element esenţial al angajamentului unilateral, iar nu o simplă modalitate a acestuia.

Când autorul angajamentului unilateral, ca în speţă, omite să stipuleze expres termenul până la care obligaţia asumată va fi executată, nu înseamnă că a fost asumată pe o durată nedeterminată, o asemenea obligaţie nu poate fi eternă şi nici nu poate fi aplicată prin analogie regula denunţării unilaterale de către autorul angajamentului, deoarece ar afecta forţa obligatorie a actului, cu efecte nedorite pentru stabilitatea circuitului civil. Iată de ce, cea mai adecvată soluţie  este aceea de a considera că întotdeauna un angajament unilateral este asumat pe o anumită perioadă de timp, iar cum în speţă autorul nu a prevăzut expres un termen, fiind un termen incert, a fost determinat de instanţă în baza depoziţiei martorului audiat la o lună de la data de 29.09. 2009.

În măsura în care legea prevede că o manifestare de voinţă unilaterală dă naştere unei obligaţii, deci legiuitorul face aplicaţia teoriei angajamentului unilateral, înseamnă că implicit prezumă existenţa unei cauze valabile. Articolul 967 C. civ din materia contractelor, este pe deplin aplicabil.

Deşi art 969 alin 1 C. civ se referă numai la convenţii, aplicabilitatea lui în materia actelor unilaterale de voinţă este indiscutabilă, deoarece raţiunile care fundamentează această regulă pentru contracte ( necesitatea  asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice civile şi imperativul moral al respectării obligaţiilor asumate) se regăsesc şi în cazul voinţei juridice unilaterale

Acest principiu mai poate fi exprimat şi în sensul că actul juridic este obligatoriu şi nu facultativ, în privinţa executării obligaţiilor la care dă naştere

Mai mult, principiul relativităţii  angajamentul unilateral semnifică faptul că este o sursă de obligaţii numai pentru autorul acestuia, nu şi pentru alţii.

Cum angajamentul de plată în discuţie a fost asumat de pârât după anii la care a făcut referire în întâmpinare că recolta ar fi suferit diferite grade de calamitate, instanţa apreciind că nu devin incidente clauzele contractuale din contractul de arendă referitoare la suportarea riscurilor astfel cum sunt reglementate de art 21 din Legea 16/1994 mod, ori art 1460 C. civ, va înlătura respectivele apărări apreciind că nu sunt incidente

 Ţinând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligaţiei – iar pârâtul în speţă nu a făcut nici o probă în acest sens, astfel cum prevede art. 129 alin. 1 teza finală C. pr.civ. – instanţa mai reţine că aceasta, până în prezent nu a achitat  suma asumată prin angajamentul unilateral de plată

Prin art 9 din contractul de arendare în discuţie, părţile au convenit că pentru neplata la timp a arendei, arendaşul va plăti penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi din suma datorată.

La data de 29.09.2009, pârâtul şi-a asumat obligaţia de plată a unei dobânzi penalizatoare de 125 lei, astfel cum a fost apreciată ca şi cuantum la data respectivă, sumă acceptată de reclamant.

În considerarea celor ce preced, având în vedere şi art 1073 C.c., art.969 -970 C.c. instanţa va admite în parte acţiunea precizată, va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumelor de 2500 lei reprezentând contravaloare arendă aferentă perioadei 2007-2009, de 125 lei dobânda penalizatoare aferentă ,va obligă pârâtul la plata către reclamant a penalităţilor de întârziere de 0,25% pe zi întârziere aplicată la suma restantă de 2500 lei , calculată de la data de 30.09.2009 şi până la achitarea integrală a acesteia, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a diferenţei de 2375 lei dobândă penalizatoare aferenta.

Faţă de soluţia instanţei proporţional cu capetele de cerere admise, de culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art 274 C.p.civ instanţa va obligă pârâtul la plata către reclamant a  sumei de 713,71 lei cheltuieli de judecată, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a diferenţei de  201 lei cheltuieli de judecată. ( taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, cheltuieli de transport).

Domenii speta

Spete similare