Procedura de înscriere în cartea funciară. Plângere împotriva încheierii. Atribuţiile specifice ale registratorului şi ale instanţei de judecată

Decizie 507 din 03.06.2014


Procedura de înscriere în cartea funciară. Plângere împotriva încheierii. Atribuţiile specifice ale registratorului şi ale instanţei de judecată

Legea nr. 7/1996, republicată: art. 29

Procedura de înscriere în cartea funciară a unor acte sau fapte cu relevanţă juridică implică verificarea doar a aspectelor de ordin formal, nici registratorul de carte funciară şi nici instanţa de judecată sesizată pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară neputând efectua verificări cu privire la temeinicia fondului pretenţiei părţii.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 507 din 3 iunie 2014, G.O.

Prin Decizia civilă nr. 507 din 3 iunie 2014, pronunţată în dosarul nr. 35615/325/2012, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva Deciziei civile nr. 61/A/24.01.2014 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:

Ca un aspect preliminar, Curtea reţine că ne aflăm în procedura specială a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ce presupune competenţe limitate pentru instanţa de judecată, dar şi atribuţii specifice.

Procedura de înscriere în CF a unor acte sau fapte cu relevanţă juridică este una necontencioasă, neimplicând decât o analiză formală a valabilităţii actelor depuse. În această procedură se verifică doar aspecte de ordin formal, nici registratorul de CF şi nici instanţa de judecată sesizată pe calea plângerii împotriva încheierii de CF, neputând efectua verificări cu privire la temeinicia fondului pretenţiei părţii. În cadrul acestei proceduri, registratorul de CF nu are aptitudinea de a se pronunţa şi dispune cu privire la conţinutul drepturilor cuprinse în actul a cărui întabulare se cere, respectiv cu privire la respectarea cerinţelor legale pentru valabilitatea acestui act.

Nici în faţa instanţei de judecată învestită în condiţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data pronunţării încheierii atacate (reluate de prevederile art. 29 şi urm. din forma actuală a legii, republicată), nu se pot formula astfel de cereri, şi aceasta faţă de prevederile din actul normativ arătat, conform cărora instanţa de judecată învestită cu soluţionarea plângerii împotriva încheierii de CF, nu poate decât să verifice dacă, raportat la actele depuse, încheierea atacată este legală.

Ca atare, Curtea constată că este corectă concluzia Tribunalului, în sensul că toate argumentele invocate de către reclamant, vizând ordinea corectă de înscriere în CF a actelor şi faptelor cu relevanţă juridică, respectiv menţionarea tuturor acestora şi cu privire în CF deschisă pentru apartamentul nr. 1, nu pot face obiectul controlului judiciar, în prezenta procedură specială, faţă de limitele prezentate anterior. Aceste critici vizează, cum just a constatat tribunalul, conţinutul actelor juridice înscrise în CF, care nu pot fi verificate în plângerea împotriva încheierii de CF sub aspectul legalităţii lor, respectiv al corectitudinii celor constatate/dispuse prin ele, ci exclusiv din punct de vedere formal.

În speţă, s-a dispus înscrierea în CF a îndreptării erorii materiale dispuse de către notarul public ce a instrumentat actul înscris în CF anterior, la poziţia B[…] din CF 2[…] T., act rectificator ce îndeplineşte cerinţele formale pentru a putea fi înscris în cartea funciară, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 7/1996 republicată (prevăzute de art. 48 din forma actuală a legii).

Dacă reclamantul se consideră prejudiciat prin cele dispuse în cuprinsul îndreptării de eroare materială, el putea şi trebuia să conteste acest act, în procedura prevăzută expres de art. 156-157 din Legea nr. 36/1995 în acest sens, lucru pe care nu l-a făcut. Legalitatea încheierii de îndreptare a erorii materiale nr. 73/30.10.2012 emisă de notarul public cu privire la actul de apartamentare şi ieşire din indiviziune nr. 8/2006 autentificat de către acelaşi notar public nu poate fi verificată în prezenta procedură specială, faţă de limitele controlului jurisdicţional deja enunţate.

Odată emisă încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 73/30.10.2012, cu privire la actul de apartamentare şi sistare indiviziune nr. 8/2006, în condiţiile art. 86 şi 87 din Legea nr. 36/1995, fiind vorba de acte vizând drepturi supuse publicităţii imobiliare, notarul public era obligat să comunice acest act de îndată biroului de publicitate imobiliară, în condiţiile art. 79 alin. (3) din Legea nr. 36/1995.

BCPI Timiş, sesizat pe această cale, nu avea competenţa legală să cenzureze temeinicia şi legalitatea încheierii de îndreptare a erorii materiale, ci putea doar să verifice îndeplinirea cerinţelor formale pentru înscrierea actului, sub aspectul respectării cerinţelor de formă, potrivit art. 28 (fost 48) şi urm. din Legea nr. 7/1996 republicată, lucru pe care l-a făcut şi, constatând în mod just că acestea sunt îndeplinite, a dispus corect admiterea cererii notarului de înscriere în CF a menţiunilor din actul de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în actul de apartamentare şi ieşire indiviziune, în baza căruia drepturile părţilor au fost operate în CF.

Criticile recurentului cu privire la numărul identic de înregistrare la OCPI Timiş al actului de apartamentare, respectiv al succesiunii lui M.I., după M.M., respectiv neoperarea succesiunii în CF referitoare la apartamentul nr. 1, nu vizează aspecte înscrise în cartea funciară în baza încheierii de îndreptare a erorii materiale, ci operaţiuni anterioare acestei date, întocmite cel mai târziu în anul 2006, cu ocazia înscrierii actului autentificat de apartamentare şi sistare indiviziune, susceptibile a fi atacate separat, potrivit Legii nr. 7/1996 în forma în vigoare la acel moment, lucru ce nu s-a făcut, astfel că eventualele neconcordanţe vor putea fi lămurite, eventual, pe calea unei acţiuni în rectificare CF, câtă vreme o plângere de CF ar fi tardiv promovată.