Obligaţia conducătorului unui vehicul de a acorda prioritate pietonului, pe un drum cu un singur sens de mers, dar cu două benzi de circulaţie

Constată că prin plângerea înregistrată la instanţă la data de 30 iulie 2013 petentul G. E. D., domiciliat în M., str. Ş. S., nr. -, bl. -, sc. -, ap. -, jud. S., posesor al CI seria - nr. -, CNP -, solicită în contradictoriu cu intimatul IPJ S., cu sediul în S., str. - nr. -, jud. S., în principal, anularea procesului verbal de contravenţie seria CP nr. - /2013, iar în secundar să se dispună înlocuirea sancţiunilor cu avertisment.

În motivare arată că la data întocmirii procesului verbal se deplasa pe strada U. din Municipiul M., circulând cu viteză redusă, asigurându-se la trecerile de pietoni, dar după aproximativ 40 - 50 m din momentul intrării pe str. U. a fost oprit de către un echipaj de poliţie, care i-a adus la cunoştinţă că va fi sancţionat pentru că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflaţi în traversarea şoselei. Mai arată că cele reţinute de agentul constatator sunt neadevărate, greşite şi eronate, în condiţiile în care s-a angajat traversarea marcajului pietonal nu era nici un pieton angajat în traversarea acestuia, şi doar în momentul  în care era deja angajat în traversarea marcajului este posibil ca un pieton să se fi angajat în traversarea drumului, situaţie pe care nu a sesizat-o şi care nu punea în pericol siguranţa acestuia.

În drept invocă dispoziţiile OG nr. 2/2001.

Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea plângerii, arătând că petentul, în calitate de conducător auto, nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea drumului public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător, care se afla pe sensul de mers al autovehiculului.

În drept invocă dispoziţiile art. 135 alin. (1) lit. h) din HG nr. 1391/2006, art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002.

În probaţiune depune copia procesului verbal, , fişa abaterilor rutiere ale petentului, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, CD privind înregistrarea faptei şi fişa de evaluare a cheltuielilor.

Examinând plângerea instanţa reţine:

Prin procesul verbal seria CP nr. - / 2013, în baza art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, petentul a fost sancţionat cu 320 lei amendă pentru încălcarea dispoziţiilor art. 135 lit. b) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat  prin HG nr. 1391/2006, reţinându-se că, la data de 22.07.2013, ora 15:59, circulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare SB - pe strada U. din M., în dreptul trecerii de pietoni din faţa magazinului „A”, nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea drumului public prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător. Totodată, conform art. 111 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002 s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile.

Procesul verbal este semnat de petent cu menţiunea că nu are de făcut obiecţiuni.

Din înregistrarea video depusă de intimat la dosar se poate observa că, la data de 22.07.2013, ora 15:59:28, petentul s-a apropiat de trecerea de pietoni, aflată pe un drum cu un singur sens de mers, cu două benzi de circulaţie, iar în momentul în care s-a apropiat de trecere, un pieton a păşit pe trecere pe cealaltă bandă decât cea pe care circula petentul, observarea acestuia fiind aproape imposibilă, datorită unui autoturism parcat în imediata apropiere a trecerii. Pietonul a intrat în câmpul vizual al petentului numai după ce acesta a trecut de autoturismul parcat, la o distanţă relativ mică de trecerea de pietoni, situaţie în care a încetinit, dar şi-a continuat drumul pentru că pietonul se afla la o distanţă de cca 3-4 m pe cealaltă bandă de mers, nefiind pusă în pericol vreun moment securitatea acestuia. Din înregistrare se poate vedea că şi conducătorul auto care circula pe aceeaşi bandă cu pietonul l-a observat doar în ultimul moment şi a oprit la limita trecerii de pietoni, datorită autoturismului parcat lângă trecere.

În esenţă, potrivit dispoziţiilor  art.135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Conform dispoziţiilor art. art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a doua de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Prin urmare, constituie contravenţie doar fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului, nu şi celor aflaţi în traversare pe celălalt sens. Prioritatea în sensul regulilor de circulaţie reprezintă dreptul de a fi primul, de a avea întâietate în concurs cu alţi participanţi la trafic. Atunci când accesul pe trecerea de pietoni nu este stânjenit de ceilalţi participanţi la trafic şi se asigură un mod fluent de circulaţie, fără a fi pusă în pericol securitatea persoanelor sau a bunurilor, dreptul de a fi primul, de a avea prioritate, nu trebuie considerat ca fiind încălcat.

În situaţia în care drumul este cu un singur sens de mers, dar are mai multe benzi de circulaţie, teoretic este considerată neacordare de prioritate ori de câte ori un pieton se află angajat pe trecere, chiar dacă se află pe o bandă pe care nu circulă autoturismul considerat a fi încălcat legea, pentru că pietonul se află pe sensul de mers al acestuia.

Practic însă, această situaţie trebuie asimilată celei în care drumul este cu două sensuri de mers, iar în condiţiile în care pietonul nu a fost stânjenit în dreptul său de a efectua trecea în siguranţă, agentul constatator trebuie să aplice o sancţiune în raport cu pericolul social.

Or, raportat la starea de fapt descrisă şi probată, instanţa consideră că pericolul social al faptei petentului este unul scăzut, ceea ce nu impune aplicarea unei sancţiuni pecuniare, sens în care, în baza dispoziţiilor art. 31 şi urm. din OG nr. 2/2001 va admite în parte plângerea şi va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii de 320 lei cu avertisment.

Cât priveşte sancţiunea complementară, dispoziţiile OG nr. 2/2001 nu exclud aplicarea sancţiunii complementare în cazul în care sancţiunea principală este avertismentul, dar potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (5)  din OG nr. 2/2001, sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei şi pot fi cumulate.

Prin urmare, dacă în cazul aplicării sancţiunii prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, respectiv amenda, agentul constatator este practic obligat de dispoziţia legală să aplice sancţiunea complementară, în cazul aplicării sancţiunii avertismentului nu mai există obligaţia aplicării acestei sancţiuni, urmând a se discerne dacă sancţiunea se impune sau nu.

Or, în raport de natura şi de gravitatea faptei instanţa consideră că nu se impune aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, această sancţiune fiind vădit disproporţionată în raport cu fapta.

În consecinţă, instanţa va dispune anularea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

Domenii speta

Spete similare