Anulare act administrativ

Decizie 722/R din 31.01.2014


Anulare act administrativ. Analizarea legalității plăților ordonate de entitatea auditată (autoritate contractantă), prin raportare la prețul unitar comunicat de ofertant, ca urmare solicitării de clarificări, transmisă în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, precum și prin raportare la cerința neincluderii TVA în prețul unitar al materialelor cuprinse în lista cu cantități, pe categorii de lucrări.

-Legea nr. 273/2006, art. 14 alin. 3

-H.G. nr. 28/2008

-O.M.D.L.P. nr. 863/2008, Anexa 1

-O.U.G. nr. 34/2006, art. 109, art. 204 alin. 1

-H.G. nr. 925/2006, art. 78, art. 79, art. 80 alin. 1, 2, art. 85 alin. 5

În derularea procedurii de achiziție publică, mai exact în etapa evaluării ofertelor, autorității contractante nu i s-a cerut, , să „impună” un anume preț (al transportului) ofertanților, ci să facă aplicarea disp. art. 79 alin. 3 din H.G. nr. 925/2006 (respingerea ofertei ca neconformă), în condițiile în care, prin răspunsul la clarificări, ofertantul a modificat prețul ofertei. Autoritatea contractantă nu s-a confruntat, cu o modificare a ofertei, de către comisia de evaluare, cu ocazia analizării acestei oferte, ci cu o modificare operată de ofertantul însuși, contrar disp. art. 79 din H.G. nr. 925/2006, fără ca aceasta să poată fi încadrată în ipotezele expres statornicite de legiuitor prin disp. art. 80 alin. 2.

În ce privește efectuarea de plăți nelegale, reprezentând cheltuieli cu resursele materiale aferente unei lucrări, urmare a includerii în devizele-ofertă și în situațiile de lucrări, a prețului unitar cu TVA, în loc de prețul unitar fără TVA, instanța nu a putut da eficiență juridică susținerilor recurentului, referitoare la faptul că „în Lista consumurilor de materiale din devizele ofertă, parte integrantă a ofertei financiare, ofertantul avea dreptul să introducă prețul unitar pe care el îl considera oportun în acel moment”. Pentru garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici – indiferent de criteriul aplicat pentru atribuirea contractului – compararea prețurilor prevăzute în propunerile financiare ale ofertanților se realizează la valoarea fără T.V.A.

Prin Sentinţa nr.1188/2 aprilie 2013, Tribunalul Mureş a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta L. E. E. – Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Mureş.

În considerentele Sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• procesul verbal de constatare nr.3551/27 februarie 2012 a fost întocmit de Camera de Conturi Mureş în urma misiunii de audit având ca obiect utilizarea fondurilor destinate finanţării cheltuielilor privind drumurile judeţene şi comunale în perioada 2009-2011, în baza acestui act fiind emisă Decizia nr.608/26 martie 2012, împotriva căreia a formulat contestaţie preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, cale de atac respinsă prin Încheierea nr.VI/1 iunie 2012; 

• susţinerea reclamantei, referitoare la evaluarea ofertelor potrivit art.80 alin.2 din H.G. nr.925/2006 nu este de natură să confirme legalitatea cheltuielilor efectuate, dat fiind că aplicarea acestui text de lege în derularea achiziţiei publice, de către Consiliul Judeţean Mureş, ar fi dus la scăderea preţului, de la suma de 4 lei/km la suma de 3,59/km - valoare reală; chiar şi reclamanta a admis faptul că nu există o discrepanţă între preţul unitar şi preţul total al ofertei care să îndreptăţească la o corecţie, întrucât calculul matematic este corect; prima instanţă a reţinut corectitudinea calculului numai pentru preţul total convenit, ca urmare a acceptării ofertei S.C. P. S.R.L.; prin adresa nr.16736/25 octombrie 2010, ofertantul câștigător a detaliat preţul de 4 lei/km, aici apărând corectura, în sensul rectificării preţului de la 4 lei/km, la 3,59 lei/km, astfel că apărarea reclamantei este nefondată, mai ales că prin actul de control nu s-a imputat modificarea menţionată, ci ordonarea unor cheltuieli nelegale ca urmare a faptului că la evaluarea ofertei nu s-a avut în vedere preţul real de 3,59 lei/km; tot astfel, entităţii controlate nu i s-a imputat faptul că nu a respins oferta S.C. P. 16 S.R.L., deşi legea îi dădea această posibilitate; susţinerea reclamantei referitoare la imposibilitatea impunerii unui anume preţ unitar nu este relevantă, ca apărare, întrucât ofertantul a fost cel care şi-a stabilit preţul, neaflându-ne în situaţia inversă în care acestuia să i se impună o anume valoare a costurilor; faţă de faptul că instanţa nu a fost învestită cu o acţiune având ca obiect analizarea validităţii contractului, apărarea bazată pe puterea de lege a acestuia este nerelevantă, în cauză neanalizându-se nici valabilitatea raporturilor juridice dintre părţi, litigiul fiind unul complex în care se pune în discuţie aplicarea unor norme de drept public;

• pârâta şi-a exemplificat susţinerile cu articole de deviz din care, prin aplicarea tarifului corect, de 3,59 lei/km, a rezultat un alt cost total decât cel iniţial, necorectat, fapt necontrazis, prin susţineri sau probe, de către reclamantă; deci, suma ce se impune a fi recuperată este de 12.374 lei, prima instanţă invocând şi disp.art.5 alin. 1 din O.G. nr.119/1999;

• referitor la modul de aplicare a TVA de către furnizorul S.C. D. P. M. S.R.L. prima instanţă a reţinut nesolicitarea, de către comisia de evaluare, a justificărilor şi clarificărilor privind preţul unitar al betonului „B300”, deşi exista o discrepanţă între preţul unitar, fără TVA, cuprins în oferta H. S.R.L. şi preţul unitar din devizele-ofertă, precum şi din lista consumurilor materiale anexate acestora; obligaţia comisiei de evaluare era prevăzută de art.78 din H.G. nr.925/2006, în speţă, nepunându-se problema stabilirii preţului, prin impunerea acestuia, de către Consiliul Judeţean Mureş, ci fiind vorba despre stabilirea preţului concret, fără TVA, astfel cum este avut în vedere de Anexa 1 la Ordinul nr.863/2008, în formularul F3, coloana M (cheltuieli aferente consumurilor de resurse materiale) cuprinzându-se valoarea materialelor calculată cu preţurile de la furnizori, fără TVA; acest formular se completează de furnizor (în speţă S.C. D. P. M. S.R.L.), fără TVA, formularul având în vedere o lucrare în ansamblu, şi nu doar o achiziţie de material, cum a susţinut reclamanta; autoritatea contractantă nu este chemată, în procedura de achiziţie publică, să ceară modificarea ofertelor pentru ca acestea să nu fie respinse sau pentru a se evita lezarea ofertantului în drepturile sale, ci este chemată să analizeze ofertele şi să o declare câştigătoare pe cea care îndeplineşte toate condiţiile; Consiliul Judeţean Mureş, prin comisia de evaluare, nu a ţinut seama de prevederile Anexei 1 la Ordinul nr. 863/2008, efectuând cheltuieli nejustificate, cu încălcarea disp.art.14 alin.3 din Legea nr.273/2006.

Împotriva Sentinţei nr.1188/2 aprilie 2013 a declarat recurs reclamantul Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, invocând disp. art. 299, art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În esenţă, recurentul a susţinut următoarele motive: cu privire la suma de 12.374 lei, comisia de evaluare din cadrul Consiliului Judeţean Mureş a procedat la analizarea ofertelor, făcând aplicarea art.79 alin.3 din H.G. nr.925/2006, după ce a solicitat clarificări şi detalieri ale ofertelor, în temeiul art.109 din O.U.G. nr.34/2006, fiind ţinută să aprecieze informaţiile suplimentare prezentate de ofertanţi în aşa fel încât să nu conducă la modificări ale caracteristicilor de bază ale ofertei; în fapt, ofertantul câştigător a justificat aceeaşi valoare a preţului unitar, adică 4 lei/km (aşa cum rezultă din formularul C9), dar, dintr-o eroare materială, a detaliat în mod greşit una din componentele acestuia, neexistând discrepanţă între preţul unitar şi preţul total din propunerea financiară; deci, nu era incidentă disp.art.80 alin.2 din H.G. nr.925/2006; prima instanţă a reţinut greşit că organul de control nu i-ar fi imputat Consiliului județean Mureș încheierea contractului, ci luarea în considerare a unui preţ incorect la decontare, de vreme ce tocmai contractul este actul juridic în baza căruia s-au efectuat cheltuielile, iar autoritatea contractantă nu putea să modifice, pe parcursul executării, preţul cuprins în oferta financiară acceptată; cu privire la suma de 7.740 lei, recurenta a susţinut că s-au avut în vedere două componente ale lucrării, respectiv proiectarea şi execuţia, în documentaţia de atribuire prevăzându-se listele cu cantităţile de lucrări, fără valori, ofertanţii putând să precizeze preţurile unitare proprii pentru materiale, manoperă, utilaje, transport; ofertantul declarat câştigător, S.C. D. P. M. S.R.L., nu produce beton, achiziţionând acest material, pentru care trebuie să plătească furnizorului preţul cu TVA, în momentul cumpărării, dar preţul lucrărilor îi era plătit numai după finalizarea acestora; ofertantul avea, deci, dreptul să includă acest material (beton B300) în ofertă la preţul pe care îl achita la momentul achiziţionării, fiind vorba de un preţ comercial, putând introduce în lista consumurilor de materiale din devizele-ofertă; organul de control a interpretat greşit prevederile Ordinului nr.863/2008 deoarece se referă la aplicarea TVA de către furnizorul din contract care, în speţă, este S.C. D. P. M. S.R.L., şi nu la TVA aplicată de producătorul/furnizorul materialelor achiziţionate de ofertantul declarat câştigător; autoritatea contractantă a achiziţionat întreaga lucrare, nu numai materialul în sine, neavând dreptul să impună ofertantului practicarea unui anume preţ unitar, iar în situaţia în care comisia de evaluare ar fi solicitat modificarea acestuia s-ar fi ajuns la modificarea ofertei financiare şi, prin urmare, la respingerea acesteia, cu consecinţa lezării ofertantului, cu toate că preţul nu a depăşit valoarea estimată a contractului.

Prin întâmpinarea depusă la 8 ianuarie 2014 (f. 9-12), intimata Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mureş a solicitat a se dispune respingerea recursului, formulând, în esență, următoarele apărări: în mod judicios, prima instanţă a reţinut ca fiind esenţială, în soluţionarea cauzei, adresa nr.16736/25 octombrie 2010 a ofertantului S.C. P. S.R.L. prin care a corectat tariful de transport, de la 4 lei/km, la 3,59 lei/km, acest din urmă preţ nefiind avut în vedere de autoritatea contractantă care nu a făcut corecturile necesare în devizul-ofertă, în situaţiile de plăţi şi lucrări, procedând la decontarea cheltuielilor de transport la tariful greşit de 4 lei/km, abaterea de la legalitate şi regularitate fiind evidentă, pe deplin probată cu înscrisurile dosarului; contractul încheiat de părţi constituie angajamentul legal în baza căruia a avut loc ordonanţarea şi plata, dar legalitatea şi validitatea contractului nu se răsfrâng asupra decontărilor efectuate de Consiliul Judeţean Mureş la un tarif mai mare decât cel real; nu este vorba de o eroare materială întrucât, din datele prezentate cu privire la structura preţului aferentă uneia dintre componente, respectiv manopera pentru şofer, reiese suma de 0,72 lei/km, faţă de 1,13 lei/km, cât a calculat ofertantul; comisia de evaluare trebuia să corecteze această greşeală, cu acordul ofertantului, în temeiul art.80 alin.1 din H.G. nr.925/2006; referitor la aplicarea Ordinului nr.863/2008 şi la conţinutul formularului F3, intimata a susţinut că valoarea materialelor se calculează cu preţurile unitare de la furnizori, fără TVA, oricare ar fi aceşti furnizori, neavând relevanţă dacă TVA este aplicată de furnizorul ce este parte în contract (executantul lucrării) sau de un terţ furnizor al materialelor de construcţii, legiuitorul nefăcând nicio distincţie din acest punct de vedere; abaterea de la legalitate şi regularitate este clară deoarece valoarea betonului B300 din devizele-ofertă trebuia calculată cu preţul unitar, fără TVA, în sumă de 199,29 lei/mc, având în vedere oferta de preţ a furnizorului H. S.A., şi nu cu preţul unitar incluzând TVA, aşa cum în mod eronat a fost calculată (valoarea betonului) de către ofertant şi acceptată de către Consiliul Judeţean Mureş.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:

Contractul de lucrări nr.57/5 noiembrie 2010 a fost încheiat între Consiliul Judeţean Mureş şi S.C. P. S.R.L., în temeiul Ordonanţei de Urgenţă nr.34/2006…, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.337/2006 (f.104-108, dos. Tribunalului Mureş), la art.8 menţionându-se că documentele contractului sunt: a) documentaţia de atribuire; b) oferta tehnică şi oferta financiară; c) graficul de îndeplinire a contractului; d) garanţia de bună-execuţie; e) acte adiţionale dacă există.

Aşadar, după finalizarea etapei evaluării, în procedura specială de atribuire a contractului, prevăzută de O.U.G. nr.34/2006, s-a încheiat, cu ofertantul câștigător, conform disp. art. 204 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/3006, Contractul de lucrări nr. 57/5 noiembrie 2010 care reflectă, în mod necesar, prețurile din devizul-ofertă depus de participantul la procedură declarat câștigător.

Potrivit disp. art. 80 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006, singurele elemente care pot fi corectate, de către comisia de evaluare (cu acceptul ofertantului), cu referire la prețul înscris în ofertă, sunt cele care se încadrează în categoria corecțiilor aritmetice, în alin. 2 concretizându-se, în mod expres și limitativ, erorile ce pot fi corectate, și anume discrepanța între preţul unitar şi preţul total, când trebuie luat în considerare preţul unitar, iar preţul total va fi corectat corespunzător, precum și discrepanţa între litere şi cifre, când trebuie luată în considerare valoarea exprimată în litere, iar valoarea exprimată în cifre va fi corectată corespunzător.

Din formularul C9 – Lista cuprinzând costurile privind transporturile, depus de ofertantul S.C. P. S.R.L. (ulterior declarat câștigător), rezultă că acesta a efectuat un calcul corect, fără depășirea valorii estimate a contractului, indicând pentru 2 parametri (TRA01A03P, TRA01A50), cifra de 4 lei/km (f. 21, 164, dos. Tribunalului Mureș), iar pentru un parametru (TRA05A10), cifra de 3 lei/km (f. 21, dos. Tribunalului Mureș).

Astfel cum s-a reținut în Încheierea nr. 96/1 iunie 2012, dată de Curtea de Conturi a României cu privire la contestația formulată de Consiliul Județean Mureș împotriva Deciziei nr. 608/26 martie 2012, emisă de Camera de Conturi Mureș, prin adresa nr. 16645/22 octombrie 2010, autoritatea contractantă (Consiliul Județean Mureș) a solicitat, în temeiul disp. art. 78 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006, clarificări cu privire la unele prețuri și tarife unitar, solicitându-i ofertantului SC P. SRL să justifice, printre altele, prețul de 4,0 lei/km și 3,0 lei/km de la pag. 39 din ofertă, menționând că, în cazul netransmiterii clarificărilor, în termenul stabilit, va face aplicarea disp. art. 79 din H.G. nr. 925/2006 (f. 9, 157, dos. Tribunalului Mureș).

Prin scrisoarea nr. 16736/25 octombrie 2010, SC P. SRL a înaintat clarificările cerute de autoritatea contractantă, precizând, cu privire la prețul de 4 lei/km, următoarele elemente componente: 2,59 lei/km pentru combustibil, 0,28 lei/km pt. ad blue (comb. Pt. euro5), 1,13 lei/km pentru șofer, adică, în total, 4,00 lei/km. Însă, în acest înscris componenta 1,13 lei/km pentru șofer a fost barată, trecându-se deasupra, 0,72 (mențiune olografă), la fel și prețul total de 4,00 lei/km, trecându-se 3,59 lei/km (mențiune olografă), aceste corecturi fiind semnate (f. 160, dos. Tribunalului Mureș). Prin urmare, ofertantul a justificat un tarif de transport de 3,59/km, în loc de 4 lei/km – cu privire la tariful de 3 lei/km, în clarificări prezentându-se elementele componente (1,48 lei/km pentru combustibil, 1,50 lei/km pentru șofer, adică, în total 2,98 lei/km = 3,00 lei/km – rotunjit), fără a se face corecturi.

În procesul verbal de constatare din 28 februarie 2012, încheiat de Camera de Conturi Mureș s-a reținut că neluarea în considerare a justificărilor prezentate de către SC P. SRL Tg.-Mureș, executantul lucrărilor privind „Întreținerea drumului pietruit pe DJ 133 Mureni – Archita – limită județ Harghita, km 3+127 0 14+, județul Mureș”, respectiv necalcularea influențelor care rezultau ca urmare a justificării unui tarif de transport pe kilometru mai mic, și anume de 3,59 lei/km, față de cel inclus în oferta depusă inițial de 4,00 lei/km, a determinat declararea câștigătoare a unei oferte în care nu se justifică un asemenea tarif, având drept consecință încheierea unui contract de lucrări la o valoare eronată (mai mare decât cea reală), precum și decontarea nejustificată în perioada decembrie 2010 – iulie 2011, a unor cheltuieli de transport din situațiile de lucrări în sumă totală estimată de 12.374 lei, aferentă articolelor de deviz care includeau acest tarif (f. 46, dos. Tribunalului Mureș).

Curtea a constatat că, în mod greșit, intimata a reținut, în procesul verbal de constatare, împrejurarea menționată ca fiind o eroare aritmetică din structura tarifului de transport de 4,00 lei/km, pe care comisia de evaluare avea dreptul să o corecteze… la valoarea reală de 3,59 lei/km (f. 47, dos. Tribunalul Mureș), de vreme ce, reducerea prețului unitar al transportului pentru doi din cei trei parametri incluși în oferta inițială a SC P. SRL, la prețul de 4 lei/km (TRA01A03P, TRA01A50), nu poate fi încadrată în situațiile exprese în care legiuitorul îndrituiește comisia de evaluare, cu acordul ofertantului, să procedeze la corectarea erorilor aritmetice, potrivit disp. art. 80 alin. 1, 2 din H.G. nr. 925/2006. Modificarea prețului, de către ofertant, cu ocazia formulării și depunerii răspunsului la clarificările solicitate de autoritatea contractantă determină modificarea prețului total, deci a ofertei financiare, demers care determină aplicarea disp. art. 79 alin. 3 din H.G. nr. 925/2006, cu consecința declarării ofertei ca fiind neconformă.

Distincția anterior redată nu are, însă, relevanță, în speță, dat fiind că o asemenea diferențiere nu este aptă să ducă la confirmarea caracterului legal al plăților în sumă de 12.374 lei, făcute de autoritatea contractantă, ca urmare a acceptării ofertei SC P. SRL (urmate de încheierea contractului de achiziție publică) la prețul de 4 lei/km – cost privind transporturile rutiere (TRA01A03P – transport rutier al pământului sau molozului la dist. de 3 km și TRA01A50 – transport rutier al materialelor, semifabricatelor cu autobasculanta pe dist. de 50 km - f. 21, dos. Tribunalului Mureș), cu toate că în adresa nr. 16645/22 octombrie 2010, emisă de SC P. SRL și înaintată Consiliului Județean Mureș cu scrisoarea nr. 16736/25 octombrie 2010, la răspuns la solicitarea de justificare a prețului de 4,0 lei/km, a justificat doar un preț de 3,59 lei/km (f. 157, dos. Tribunalului Mureș).

În fine, referitor la aspectele analizate, Curtea a reținut și faptul că autorității contractante nu i se cerea, în derularea procedurii de achiziție publică, mai exact în etapa evaluării ofertelor, să „impună” un anume preț (al transportului) ofertanților, cum a susținut recurentul, în mod nefundamentat. Însă, pentru a evita consecințele controlului Curții de Conturi, de natura celor înscrise la pct. 1 din Decizia nr. 608/26 martie 2012, cu privire la luarea măsurilor care să asigure recuperarea prejudiciului în sumă de 12.374 lei, reprezentând cheltuieli de transport aferente lucrării „Întreținerea drumului pietruit pe DJ 133 Mureni – Archita – limită județ Harghita, km 3+127 0 14+, județul Mureș”, achitate nelegal constructorului, autorității contractante i se cerea să facă aplicarea disp. art. 79 alin. 3 din H.G. nr. 925/2006, în condițiile în care, prin răspunsul la clarificări, SC P. SRL a modificat prețul ofertei. De altfel, această împrejurare este, implicit, confirmată de recurent, de vreme ce a susținut că, în temeiul disp. art. 109 din O.U.G. nr. 34/2006, comisia de evaluare era ţinută să aprecieze informaţiile suplimentare prezentate de ofertanţi în aşa fel încât să nu conducă la modificări ale caracteristicilor de bază ale ofertei, recurentul acceptând, așadar, pe cale de consecință, faptul că o modificare a ofertei determina respingerea acesteia ca neconformă. Autoritatea contractantă nu s-a confruntat, însă, cu o modificare a ofertei, de către comisia de evaluare, cu ocazia analizării acestei oferte, ci cu o modificare operată de ofertantul însuși, contrar disp. art. 79 din H.G. nr. 925/2006, fără ca aceasta să poată fi încadrată în ipotezele expres statornicite de legiuitor prin disp. art. 80 alin. 2.

Prin urmare, Curtea a menținut pct. 1 din Decizia nr. 608/26 martie 2012 emisă de Camera de Conturi Mureș (f. 17-18, dos. Tribunalului Mureș) și dispozițiile din Încheierea nr. 96/1 iunie 2012, emisă de Curtea de conturi a României, referitoare la acest punct, ținând seama și de prevederile art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273/2006.

În ce privește pct. 2 din Decizia nr. 608/26 martie 2012, vizând efectuarea de plăți nelegale în sumă totală estimată de 7.740 lei, reprezentând cheltuieli cu resursele materiale aferente lucrării „Ranforsare sistem rutier pe drumul județean DJ 151 B Ungheni-Căpâlna de Sus – Bahnea”, urmare a includerii în devizele-ofertă și în situațiile de lucrări, a prețului unitar cu TVA, de 237,16 lei/mc pentru betonul B300, în loc de prețul unitar fără TVA, de 199,29 lei/mc, Curtea nu a putut da eficiență juridică susținerilor recurentului, referitoare la faptul că „în Lista consumurilor de materiale din devizele ofertă, parte integrantă a ofertei financiare, ofertantul avea dreptul să introducă prețul unitar pe care el îl considera oportun în acel moment”.

Concluzia se impune prin prisma reglementărilor cuprinse în Anexa 1 la O.M.D.L.P. nr. 863/2008 pentru aprobarea "Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii", cu privire la cuprinsul formularului F3 – Lista cu cantități pe categorii de lucrări. Astfel, s-a stabilint că în coloana II – Prețul unitar, trebuie trecute prețurile a) materialelor, b) manoperei, c) utilajelor, d) transportului. Totodată, în precizările de la finalul formularului s-a stabilit, expres: 1. Cheltuielile directe sunt constituite din următoarele: M - cheltuieli aferente consumurilor de resurse materiale, în care se cuprinde valoarea materialelor calculată cu preţurile de la furnizori, fără TVA; în cazul materialelor care provin din import, valoarea acestora trebuie să includă şi orice taxe şi comisioane plătibile la frontieră (taxe vamale, comisioane vamale etc.).

Așadar, prețul betonului „B300” achiziționat de ofertantul (declarat câștigător), SC D. P. M. SRL, cu care s-a încheiat, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2006, Contractul de lucrări nr. 68/13 decembrie 2010 (f. 109-118, dos. Tribunalului Mureș), după parcurgerea etapei evaluării ofertelor, trebuia inclus în devizul-ofertă fără TVA, concluzie confirmată și din perspectiva incidenței principiului nediscriminării – art. 2 alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, în concordanță cu scopul stabilit prin art. 2 alin. 1 lit. b (garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici) - așa cum este prevăzut în art. 82 alin. 5 din H.G. nr. 925/2006 - indiferent de criteriul aplicat pentru atribuirea contractului, compararea preţurilor prevăzute în propunerile financiare ale ofertanţilor se realizează la valoarea fără TVA. Cu alte cuvinte, atât prețul materialelor achiziționate de ofertant de la diferiți furnizori, cât și prețurile cuprinse de acesta în ofertele financiare nu trebuie să includă TVA, contrar susținerilor recurentului.

Prin urmare, ținând seama și de prevederile art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273/2006, Curtea a menținut pct. 2 din Decizia nr. 608/26 martie 2012 emisă de Camera de Conturi Mureș (f. 17-18, dos. Tribunalului Mureș) și dispozițiile din Încheierea nr. 96/1 iunie 2012, emisă de Curtea de conturi a României, referitoare la acest punct,.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat – art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ.