Concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii. Stabilirea măsurii educative. Aplicarea legii penale mai favorabile

Decizie 328/A/ din 30.10.2014


În caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele.

În situaţia în care concursul de infracţiuni se descoperă în apel, este posibil să se stabilească şi să se ia o singură măsură educativă pentru toate infracţiunile concurente, fără să se încalce principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, cu condiţia ca măsura educativă luată să nu fie mai grea decât cea aplicată prin hotărârea atacată doar de către inculpat.

În cazul inculpaţilor minori nu mai sunt aplicabile cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite prin decizia nr. 70/15 octombrie 2007, întrucât măsurile educative nu se contopesc, ci se stabileşte o singură măsură educativă pentru toate infracţiunile concurente.

Nu se aduce atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, dacă în apel este schimbată încadrarea juridică dintr-o infracţiune continuată în concurs de infracţiuni, deoarece chiar dacă în discuţie mai multe infracţiuni diferite, în concurs real, şi nu o singură infracţiune în formă continuată, în cazul minorilor pentru o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului săvârşită integral în timpul minorităţii, potrivit art. 129 alin. 1 C. pen., nu se poate aplica decât o singură măsură educativă.

C. pen., art. 129, art. 5

Prin sentinţa penală nr. 63/28 ianuarie 2014, Judecătoria Tg.-Mureş:

- în temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 C. pr. pen. l-a condamnat pe inculpatul P. E. la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e şi g C. pen., cu reţinerea art. 41 alin. 2 C. pen. şi a art. 99 şi următoarele C. pen.

- în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 şi lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

- a constatat că părţile vătămate O. I., S. C. şi S. V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

- în temeiul art. 346 C. pr. pen., art. 14 C. pr. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S. F. şi l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente P. A. M. la plata către partea civilă S. F. a sumei de 500 lei reprezentând daune materiale.

- în temeiul art. 346 C. pr. pen., art. 14 C. pr. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A. T. A. SA şi l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente P. A. M. la plata către partea civilă a sumei de 520 lei reprezentând daune materiale.

- în baza art. 349 Cod Procedura Penală raportat la art. 189 şi art. 191 alin. 1 şi 2 Cod Procedura Penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 14/15.11.2012, inculpatul minor P. E. se afla pe strada Măgurei din municipiul Tg. Mureş, moment în care în dreptul imobilului cu numărul administrativ 5 a observat parcat autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare xxx, ce aparţine persoanei vătămate S. F., de pe care i-a sustras cele patru capace ornamentale ale roţilor.

În noaptea de 15/16.11.2012, cu intenţia de a sustrage capace ornamentale de pe autoturisme, inculpatul minor s-a deplasat pe B-dul 1 Decembrie 1918. Ajungând în dreptul imobilului cu numărul administrativ 228VW, a sustras de pe autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare xxx ce aparţine persoanei vătămate S. V., cele patru capace ornamentale ale roţilor.

În perioada următoare, inculpatul P. E. a vândut cele opt capace ornamentale, unor taximetrişti - persoane ce au rămas neidentificate, pentru suma de 100 lei, bani pe care i-a folosit în interes personal.

În noaptea de 19.02.2013, inculpatul P. E. s-a deplasat pe B-dul Pandurilor din municipiul Tg. Mureş, cu intenţia de sustrage bunuri ce ulterior putea să le valorifice. în dreptul Catedralei Ortodoxe amplasată în zona „Fortuna” a observat parcat autoturismul marca Ford Fiesta, cu numărul de înmatriculare xxx ce aparţine persoanei vătămate S. C., căruia i-a sustras de pe roţi cele patru capace ornamentale. Ulterior, s-a întors la domiciliu unde a ascuns capacele sustrase. În final, inculpatul a aruncat cele patru capace sustrase de pe autoturismul marca Ford Fiesta, întrucât nu a găsit cumpărător.

În seara de 27.02.2013, în jurul orei 19.00, inculpatul s-a deplasat pe strada Busuiocului din municipiul Tg. Mureş, hotărând sustragerea capacelor de pe autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare xxx ce aparţine persoanei vătămate P. M., parcat în dreptul imobilului cu numărul administrativ 2. După ce le-a desprins de pe roţi, inculpatul le-a ascuns în tufele din apropiere cu intenţia de a reveni, pe întuneric, pentru a le lua. În momentul în care a revenit, a constatat că cele patru capace nu se mai aflau în locul în care le ascunsese.

Inculpatul P. E. a persistat în hotărârea de a sustrage bunuri pentru ca ulterior să le vândă, astfel că s-a deplasat pe strada Reşiţa, unde a observat autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare xxx. În timp ce desprindea capacul ornamental de pe una din roţile din spate ale autoturismului, a fost surprins de martorul T. I. care a şi anunţat organele de poliţie. Capacul ornamental desprins a fost ridicat de organele de cercetare penală şi predat persoanei vătămate O. I., sens în care au fost încheiate dovezile de la filele 30 şi 70 din dosar.

Valoarea bunurilor sustrase de către învinuit se ridică la suma de 1.598 lei, conform adresei de prejudiciu emisă de R. P. SRL.

Instanţa a stabilit această stare de fapt pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, a proceselor-verbale întocmite cu ocazia reconstituirilor care se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere date de inculpatul P. E. – date de acesta în cursul urmăririi penale.

Instanţa a constatat că inculpatul P. E. a revenit în cursul cercetării judecătoreşti asupra declaraţiilor de recunoaştere date în faza urmăririi penale. Astfel, acesta a arătat că nu a săvârşit decât infracţiunea din data de 27.02.2013 de pe strada Hunedoara, când a fost surprins asupra faptului. A arătat că a făcut celelalte declaraţii de recunoaştere pentru că i s-a promis că se va da o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.

Cu toate acestea instanţa a notat că inculpatul a fost însoţit nu numai de către mama sa la momentul la care a dat fiecare dintre declaraţiile date în cursul urmăririi penale, dar a fost însoţit  şi asistat şi de către apărătorul desemnat din oficiu a-i acorda asistenţă juridică. În aceste condiţii inculpatul şi-a păstrat aceleaşi declaraţii pe parcursul urmăririi penale, fie că acestea au fost date în calitate de făptuitor fie că au fost date în calitate de învinuit.

Mai mult, instanţa a observat că, dată fiind vârsta inculpatului la data săvârşirii faptelor, s-a dispus efectuarea raportului de expertiză medico-legală pentru a se determina dacă acesta avea discernământul păstrat la data săvârşirii faptelor. Cu această ocazie, prezentându-se în faţa Comisiei, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care este cercetat în prezenta cauză arătând că „fură frecvent capacele ornamentale de pe roţile autovehiculelor, nu mai ţine minte de la câte maşini a furat, preferă două mărci de autovehicule care sunt mai întâlnite, ulterior le vinde cu 30 lei setul”.

Pentru aceste considerente, instanţa a înlăturat declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei de judecată, ca fiind nesincere.

Având în vedere starea de fapt reţinută, instanţa a constatat că faptele pentru care inculpatul P. E. a fost trimis în judecată există şi au fost săvârşite de acesta cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.

În drept, faptele inculpatului minor P. E. care, în nopţile de 14/15.11.2012, 15/16.11.2012, 19.02.2013 şi 27.02.2013, din loc public, a sustras sau a încercat să sustragă capacele ornamentale de la roţile autoturismelor aparţinând persoanelor vătămate S. F., S. V., S. C., P. M. şi O. I. producând un prejudiciu în valoare de 1598 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e şi g C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.E.

În motivarea apelului, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-Mureş sub aspectul individualizării sancţiunii care i-a fost aplicată, considerând că pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare este prea grea în raport cu gravitatea infracţiunii comise şi persoana inculpatului. În plus, subliniază că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cauză trebuie aplicată o măsură educativă, întrucât infracţiunea a fost săvârşită în cursul minorităţii.

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 8011/320/2013 al Judecătoriei Tg.-Mureş, a motivelor invocate, a înscrisurilor depuse în apel, a concluziilor apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

S-a constatat, pentru început că este la adăpost de orice critică hotărârea primei instanţe, în ceea ce priveşte analiza detaliată a probelor, constatarea vinovăţiei inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii; modalitatea de soluţionare a acţiunilor civile exercitate de părţile civile S.C. A. Ţ. A. S.A. şi S. F. şi constatările referitoare la neconstituirea de părţi civile a persoanelor vătămate O. I., S. C. şi S. V.

Cu toate acestea, apelul promovat în cauză de către inculpatul P. E. împotriva sentinţei Judecătoriei Tg.-Mureş este fondat şi aspecte legate cu prioritate de intervenţia legii penale mai favorabile determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a  C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele desfiinţării în parte a hotărârii penale apelate şi rejudecării în al doilea grad a pricinii, în următoarele limite:

În urma reexaminării materialului probator administrat în cauză, în acord cu instanţa de prim grad, s-a constatat că în noaptea de 14/15.11.2012, inculpatul minor P. E. se afla pe strada Măgurei din municipiul Tg. Mureş, moment în care în dreptul imobilului cu numărul administrativ 5 a observat parcat autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare xxx, ce aparţine persoanei vătămate S. F., de pe care i-a sustras cele patru capace ornamentale ale roţilor.

În noaptea de 15/16.11.2012, cu intenţia de a sustrage capace ornamentale de pe autoturisme, inculpatul minor s-a deplasat pe B-dul 1 Decembrie 1918. Ajungând în dreptul imobilului cu numărul administrativ 228VW, a sustras de pe autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare xxx ce aparţine persoanei vătămate S. V., cele patru capace ornamentale ale roţilor.

În noaptea de 19.02.2013, inculpatul P. E. s-a deplasat pe B-dul Pandurilor din municipiul Tg. Mureş, cu intenţia de a sustrage bunuri ce ulterior putea să le valorifice. În dreptul Catedralei Ortodoxe amplasată în zona „Fortuna” a observat parcat autoturismul marca Ford Fiesta, cu numărul de înmatriculare xxx ce aparţine persoanei vătămate S. C., căruia i-a sustras de pe roţi cele patru capace ornamentale. Ulterior, s-a întors la domiciliu unde a ascuns capacele sustrase. În final, inculpatul a aruncat cele patru capace sustrase de pe autoturismul marca Ford Fiesta, întrucât nu a găsit cumpărător.

În seara de 27.02.2013, în jurul orei 19.00, inculpatul s-a deplasat pe strada Busuiocului din municipiul Tg. Mureş, hotărând sustragerea capacelor de pe autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare xxx ce aparţine persoanei vătămate P. M., parcat în dreptul imobilului cu numărul administrativ 2. După ce le-a desprins de pe roţi, inculpatul le-a ascuns în tufele din apropiere cu intenţia de a reveni, pe întuneric, pentru a le lua. În momentul în care a revenit, a constatat că cele patru capace nu se mai aflau în locul în care le ascunsese.

Inculpatul P. E. a persistat în hotărârea de a sustrage bunuri pentru ca ulterior să le vândă, astfel că s-a deplasat pe strada Reşiţa, unde a observat autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare xxx. În timp ce desprindea capacul ornamental de pe una din roţile din spate ale autoturismului, a fost surprins de martorul T. I. care a şi anunţat organele de poliţie. Capacul ornamental desprins a fost ridicat de organele de cercetare penală şi predat persoanei vătămate O. I., sens în care au fost încheiate dovezile de la filele 30 şi 70 din dosar.

În acest context, faptele deduse judecăţii există, ele sunt infracţiuni şi au fost săvârşite inculpatul P. E..

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor şi tratamentul sancţionator al inculpatului minor, intrarea în vigoare a noului C. pen. pe durata procedurilor în apel atrage următoarele observaţii:

a) În prezenta cauză, la momentul faptelor, inculpatul P. E. era minor. Dispoziţiile privind minoritatea cuprinse în noul C. pen. sunt mai favorabile decât cele conţinute de Codul penal din 1969, deoarece pentru infracţiunile săvârşite de minori singurele sancţiuni aplicabile sunt măsurile educative, iar natura şi regimul de executare al acestora se axează în principal pe reinserţia socială a minorului.

Actele materiale deduse judecăţii, fiind îndreptate împotriva integrităţii patrimoniului a cinci persoane vătămate distincte, constituie, în viziunea noului C. pen., tot atâtea infracţiuni şi nu o singură infracţiune continuată.

Totodată, cauza de calificare a furtului, prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. e C. pen. din 1969 (furtul comis într-un loc public) nu se mai regăseşte între cauzele de calificare a acestei infracţiuni prevăzute de art. 229 C. pen.

În aceste circumstanţe, prin încheierea de şedinţă din 1 octombrie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e, g C. pen. din 1969 cu aplicarea art.4 1 alin.2, art.99 şi urm. C. pen. din 1969 în cinci infracţiuni, după cum urmează:

•furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b cu reţinerea art. 113 şi urm. C. pen. (fapta din 14/15 noiembrie 2012 – persoană vătămată S. F.);

•furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b cu reţinerea art.113 şi urm. C. pen. (fapta din 15/16 noiembrie 2012 – persoană vătămată S. V.);

•furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin.1 lit. b cu reţinerea art.113 şi următoarele. C. pen. (fapta din 19/20 februarie 2013 – persoană vătămată S. C.);

•furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b cu reţinerea art.113 şi urm. C. pen. (fapta din 27/28 februarie 2013 – persoană vătămată P. M.);

•tentativă la furt calificat prev. de art.32, cu referire la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b cu reţinerea art.113 şi urm. C. pen. (fapta din 27 martie 2013 – persoană vătămată O. I.);

 - totul cu reţinerea art. 38 alin.1 C. pen. şi art.5 C. pen..

Procedând în acest fel, instanţa de apel nu a adus atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, deoarece chiar dacă în discuţie sunt cinci infracţiuni diferite, în concurs real, şi nu o singură infracţiune de furt calificat în formă continuată, în cazul minorilor pentru o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului săvârşită integral în timpul minorităţii, potrivit art. 129 alin. 1 C. pen., nu se poate aplica decât o singură măsură educativă.

b) În rejudecare, s-a constatat că sentinţa penală apelată nu este singura hotărâre de condamnare a inculpatului pronunţată pentru infracţiuni comite în minoritate.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 239/20 martie 2014 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin necontestare, inculpatului i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de un an, 9 luni şi 15 zile.  Măsura educativă a internării într-un centru educativ i-a fost aplicată inculpatului ca urmare a înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru de reeducare aplicate prin sentinţa penală nr. 1188/2013 a Judecătoriei Tg.-Mureş pentru săvârşirea la data de 7 ianuarie 2014 a două infracţiuni de tâlhărie, precum şi a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare aplicate prin sentinţa penală nr. 1192/2013 a Judecătoriei Tg.-Mureş pentru comiterea la datele de 10 aprilie 2012 şi 13 august 2012, a altor două infracţiuni de tâlhărie.

Prin sentinţa penală nr. 500/25 martie 2014 a Judecătoriei Tg.-Mureş, definitivă prin neapelare,  inculpatul a fost condamnat la măsura educativă a asistenţei zilnice pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârşirea, la datele de 18 septembrie 2013, 19/20 septembrie 2013 şi 20/21 septembrie 2013, a infracţiunii de furt calificat în formă continuată.

Prin sentinţa penală nr. 378/3 iunie 2014 a Judecătoriei Lugoj, cele două măsuri educative au fost contopite, aplicându-i-se inculpatului măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de un an, 9 luni şi 15 zile, din care a fost computată perioada reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 3 octombrie 2013 şi până la data de 29 ianuarie 2014.

Executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ pe durata de un an, 9 luni şi 15 zile a început la data de 29 ianuarie 2014.

Infracţiunile pentru săvârşirea cărora inculpatul a fost condamnat prin sentinţele penale menţionate mai sus sunt concurente între ele şi cu infracţiunile de furt calificat prev. de art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b cu reţinerea art.113 şi urm. C. pen. (fapta din 14/15 noiembrie 2012 – persoană vătămată S. F.); furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b cu reţinerea art.113 şi urm. C. pen. (fapta din 15/16 noiembrie 2012 – persoană vătămată S. V.); furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b cu reţinerea art.113 şi urm. C. pen. (fapta din 19/20 februarie 2013 – persoană vătămată S. C.); furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b cu reţinerea art.113 şi urm. C. pen. (fapta din 27/28 februarie 2013 – persoană vătămată P. M.) şi tentativă la furt calificat prev. de art.32, cu referire la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b cu reţinerea art.113 şi urm. C. pen. (fapta din 27 martie 2013 – persoană vătămată O. I.), care formează obiectul prezentei cauze.

În aceste împrejurări şi în aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. 1 C. pen., în rejudecare, s-a stabilit şi s-a luat o singură măsură educativă pentru toate infracţiunile concurente indicate mai sus, şi anume măsura educativă a internării într-un centru de educativ pe o durată de un an, 9 luni şi 15 zile. La alegerea naturii şi determinarea duratei măsurii educative aplicabile inculpatului, am avut în vedere condiţiile prevăzute de art. 114 alin. 2 C. pen.  şi am ţinut seama de criteriile prescrise de art. 74 C. pen., precum şi de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac şi de autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile anterioare de condamnare.

Această instanţă a recunoscut că, prin natura, regimul de executare şi finalităţile măsurilor educative, acestea sunt de plano mai favorabile decât pedepsele. În acelaşi timp, însă, nu s-a putut ignora faptul că atât măsurile educative ale internării într-un centru educativ şi internării într-un centru de detenţie, cât şi pedeapsa închisorii implică o componentă comună –privarea de libertate a persoanei vizate. Totuşi, stabilind în rejudecare o măsură educativă privativă de libertate de un an, 9 luni şi 15 zile, nu s-a agravat situaţia inculpatului în propriul apel, deoarece odată cu scăderea perioadei deja executate şi a reţinerii şi arestării preventive, în fapt inculpatul ajunge să execute mai puţin de un an şi 9 luni cât a fost durata pedepsei aplicate în prim grad.

În baza art. 127 cu referire la art. 72 C. pen., s-a dedus din măsura educativă a internării într-un centru educativ stabilită durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 3 octombrie 2013, până la data de 29 ianuarie 2014.

S-a constatat că executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ a început la data de 29 ianuarie 2014.

Formele de executare emise în baza sentinţelor penale nr. 239/2014 a Judecătoriei Lugoj, nr. 500/2014 a Judecătoriei Tg.-Mureş şi nr. 378/2014 a Judecătoriei Lugoj pentru executarea măsurilor educative aplicate prin aceste sentinţe penale vor fi anulate, având în vedere că prin prezenta s-a aplicat o singură măsură educativă pentru toate infracţiunile care compun pluralitatea în cazul inculpatului P. E., măsură care va fi executată potrivit art. 514 C. pr. pen.

c) În temeiul art. 114 C. pen., minorului care a săvârşit o infracţiune i se pot aplica doar măsuri educative, nu şi pedepse, iar potrivit art. 133 C. pen., măsurile educative nu atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi. În lumina acestor dispoziţii, minorului care a săvârşit o infracţiune nu i se pot impune pedepse accesorii şi complementare. Astfel, în rejudecare, s-au înlăturat din hotărârea atacată dispoziţiile privind aplicarea pedepsei accesorii.

d) Exceptând dispoziţiile exprese cuprinse în Legea nr. 255/2013, normele procesual penale sunt de imediată aplicate. În legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu există dispoziţii tranzitorii referitoare la suportarea cheltuielilor judiciare.

Conform art. 274 alin. 1 C. pr. pen., „în caz de …, condamnare…., inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu…”. În aplicarea acestor prevederi, în rejudecare, s-a înlăturat din hotărârea apelată obligarea inculpatului la plata sumelor de 200 lei şi 200 lei, reprezentând onorariile avocaţilor care i s-au desemnat din oficiu, inculpatul rămânând totuşi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, potrivit art. 274 alin. 1 şi 3 C. pr. pen., să suporte celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prim grad, în cuantum de 1.100 lei, sumă care acoperă suportul tehnic şi de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale şi procedurale necesare cauzei.