Arestarea preventivă. Omisiunea instanţei de a verifica temeinicia arestării preventive la începerea judecăţii, anterior expirării duratei acesteia. Consecinţe

Dacă judecătorul sau instanţa omite să efectueze controlul de temeinicie anterior expirării celor 30 de zile calculate de la luarea sau, după caz, de la ultima menţinere în camera preliminară a măsurii preventive, această măsură încetează de drept la împlinirea acestui termen, potrivit art. 241 alin. 1 lit. a C. pr. pen.

C. pr. pen., art. 207, art. 238, art. 208, art. 362, art. 241

Procedând la verificarea legalităţii şi oportunităţii măsurii arestării preventive a inculpatului R. A. B., prin prisma materialului dosarului nr. 874/320/2014 al Judecătoriei Tg.-Mureş, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale inculpatului, constată că acesta a fost arestat preventiv, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 18 ianuarie 2014 şi până la data de 15 februarie 2014, prin încheierea penală nr. 4/18 ianuarie 2014 pronunţată de judecătorul delegat de la Judecătoria Tg.-Mureş în dosarul nr. 438/320/2014. În baza acestei încheieri, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/18 ianuarie 2014.

La data de 28 ianuarie 2014, Judecătoria Tg.-Mureş a fost sesizată cu rechizitoriul procurorului în vederea judecării acţiunii penale puse în mişcare faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În 31 ianuarie 2014, Judecătoria Tg.-Mureş a verificat, conform art. 3001 C. pr. pen., legalitatea şi oportunitatea măsurii arestării preventive a inculpatului R. A. B., menţinându-l pe acesta în stare de arest preventiv.

În 13 februarie 2014, potrivit art. 6 alin. 2 din legea nr. 255/2013, cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară care în 25 februarie 2014, a procedat conform art. 207 C. pr. pen. la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, dispunând menţinerea acestei măsuri.

Prin încheierea din 21 martie 2014, judecătorul de cameră preliminară a procedat la o nouă verificare a temeiniciei arestării preventive a inculpatului şi l-a menţinut pe inculpat în stare de arest preventiv. La aceeaşi dată, judecătorul de cameră preliminară a mai dispus începerea judecăţii, primul termen de judecată fiind fixat la 3 aprilie 2014. În 3 aprilie, din cauza absenţei avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, nu s-au purtat discuţii şi instanţa nu s-a pronunţat cu privire la temeinicia arestării preventive a inculpatului, cauza fiind amânată pentru 17 aprilie 2014. În 10 aprilie 2014, instanţa a respins o cerere formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu controlul judiciar. La această dată, dezbaterile s-au purtat exclusiv asupra cererii inculpatului vizând înlocuirea măsurii privative de libertate. În 17 aprilie 2014, cauza a fost din nou amânată pentru 24 aprilie 2014, din cauza lipsei de procedură cu persoana vătămată. Nici de această dată nu s-a dezbătut şi instanţa nu s-a pronunţat asupra temeiniciei arestării preventive.

În 24 aprilie, au avut loc dezbaterile judiciare în fond şi instanţa a pronunţat sentinţa penală apelată, prin care, între altele, l-a menţinut pe inculpatul R. A. B. în stare de arest preventiv.

A) Asupra încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului R. A. B.. Prevederile legale pertinente relative la regimul măsurilor preventive în faza de cameră preliminară, însemnând textele art. 207 şi art. 238 alin. 1 C. pr. pen., imprimă regula potrivit căreia, în această fază a procesului penal, măsurile preventive pot fi luate pe o perioadă de maxim 30 de zile, iar dacă aceste măsuri sunt menţinute, ele sunt supuse controlului de temeinicie periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. De aici rezultă că o dispoziţie a judecătorului de cameră preliminară de menţinere a unei măsuri preventive produce consecinţe juridice pe o perioadă de maxim 30 de zile şi, în ipoteza particulară a măsurii arestării preventive, o asemenea dispoziţie de menţinere constituie titlu de detenţie pe o durată de cel mult 30 de zile, chiar dacă între timp a început judecata. Înăuntrul acestui termen, fie judecătorul de cameră preliminară (dacă această fază nu s-a încheiat încă), fie instanţa de judecată (dacă judecătorul a dispus cu caracter definitiv începerea judecăţii) este datoare să procedeze la verificarea oportunităţii măsurii preventive, dispunând, dacă sunt îndeplinite condiţiile, menţinerea acestei măsuri.

În acest sens, dacă judecătorul de cameră preliminară a dispus definitiv începerea judecăţii, art. 208 C. pr. pen. îi impune să înainteze dosarul instanţei de judecată cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive. Instanţa de judecată trebuie să verifice din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.

Dacă judecătorul sau instanţa omite să efectueze controlul de temeinicie anterior expirării celor 30 de zile calculate de la luarea sau, după caz, de la ultima menţinere în camera preliminară a măsurii preventive, această măsură încetează de drept la împlinirea acestui termen, potrivit art. 241 alin. 1 lit. a C. pr. pen. Acest text, chiar dacă nu mai preia ipoteza prevăzută de art. 140 alin. 1 lit. a teza finală C. pr. pen. din 1969, acoperă totuşi şi situaţia examinată, aceasta deoarece, pe de o parte, în înţelesul expresiei „la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare” intră şi expirarea termenelor de maxim 30 de zile pentru care judecătorul de cameră preliminară poate lua o măsură preventivă, precum şi expirarea duratei de maxim 30 de zile pentru verificarea oportunităţii acestei măsuri luate ori menţinute anterior în camera preliminară. Pe de altă parte, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite nr. VII/20 februarie 2006 îşi păstrează actualitatea, având în vedere că principiul libertăţii persoanei se impune şi în prezent cu o forţă similară celei din 2006, iar Legea nr. 13572010 privind Codul de procedură penală nu a abandonat, dimpotrivă a întărit, regula consacrată sub Codul de procedură penală din 1969 de supunere a măsuri preventive controlului periodic de temeinicie, efectuat de către judecător sau, după caz, de către instanţă.

În prezenta cauză, cum arătam mai sus, ultima verificare a temeiniciei arestării preventive a inculpatului R. A. B. a fost realizată de judecătorul de cameră preliminară în 21 martie 2014. Cele 30 de zile înăuntrul cărora trebuia să aibă loc o nouă verificare a oportunităţii privării de libertate a inculpatului au expirat în 19 aprilie 2014, dată până la care nici judecătorul şi nici instanţa de judecată nu au mai procedat la un examen de temeinicie a măsurii preventive şi nu au dispus în mod valabil menţinerea acestei măsuri. În acest sens, fraza finală din considerentele încheierii din 10 aprilie 2014 („va menţine inculpatul în stare de arest preventiv”) nu reprezintă o dispoziţie aptă să producă efecte juridice, din moment ce în 10 aprilie 2014, nici inculpatul şi nici procurorul nu au formulat concluzii asupra menţinerii măsurii arestării preventive şi mai ales, prin dispozitivul încheierii, instanţa nu a hotărât nimic asupra menţinerii acestei măsuri.

În aceste condiţii, în considerarea prevederilor art. 241alin. 1 lit a C. pr. pen., măsura arestării preventive luate faţă de d-l R. A. B. a încetat de drept în 19 aprilie 2014.

În lumina considerentelor enunţate mai sus, în baza art. 420 alin. 11 cu referire la art. 362 C. pr. pen. raportat la art. 208 şi art. 241 alin. 1 lit. a, alin. 2 C. pr. pen.,  s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului R. A. B., cu consecinţa punerii de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3/18 ianuarie 2014 emis de judecătorul delegat de la Judecătoria Tg.-Mureş în dosarul nr. 438/320/2014.

B) Asupra luării măsurii preventive a controlului judiciar. În raport cu particularităţile cauzei, luând în considerare etapa în care se află procedurile, natura infracţiunii care se judecă şi persoana inculpatului, cu referire în concret la faptul că, la scurt timp după liberarea lui condiţionată din executarea unei pedepse aplicate pentru o altă infracţiune de furt calificat, acesta a reiterat comportamentul ilicit, pentru buna desfăşurare a judecăţii în apel şi mai ales pentru preîntâmpinarea continuării activităţii infracţionale, s-a luat faţă de inculpat măsura preventivă a controlului judiciar până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 215 alin. 1 C. pr. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la Poliţia mun. Tg.-Mureş, jud. Mureş (organ de poliţie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituţie sau ori de câte ori este chemat.

Conform art. 215 alin. 2 C. pr. pen., pe timpul controlului judiciar, i s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligaţie:

a) să nu părăsească localitatea Tg.-Mureş, jud. Mureş, decât cu încuviinţarea prealabilă a Curţii de Apel Tg.-Mureş.

Poliţia municipiului Tg.-Mureş, jud. Mureş a fost desemnată ca organ de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului.

În baza art. 215 alin. 3 C. pr. pen., i s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, controlul judiciar poate fi înlocuit cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive.

Prezenta hotărâre a fost comunicată organelor menţionate în art. 215 alin. 5 C. pr. pen. C. pr. pen.

Domenii speta

Spete similare