Plângere contravenţională

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD OPERATOR 2826

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ NR.2470/2012

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012

 Preşedinte :

Grefier :

S-a luat în examinare acţiunea civilă formulată de petentul L. V., împotriva intimatei Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal lipsă părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Plângerea este scutită de taxă de timbru şi timbru judiciar în temeiul art.36 din Ordonanţa nr.2/2001, art.15 alin.1 lit.i din Legea nr.146/1997 şi art.1 alin.1 teza a II-a din O.G. nr.32/1995.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că prin serviciul registratură al instanţei, la data de 19 noiembrie 2012 a fost depusă la dosar întâmpinare din partea  intimatei.

Instanţa, apreciind că la dosar sunt probe suficiente pentru a se putea pronunţa în cauză, în baza probelor de la dosar trece la judecată.

J U D E C A T A

Constată că prin plângerea înregistrată la această instanţă la data de 05 octombrie 2012, scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, petentul L. V., domiciliat în oraş ..., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, cu sediul în municipiul Arad, str.I.Clavin, nr.17-19, jud.Arad, a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria ..., nr.... întocmit la data de 22 septembrie 2012 de către intimată.

În motivarea plângerii petentul învederează instanţei de judecată că, în fapt, a fost oprit de organele de Poliţie şi sancţionat cu amendă contravenţională pentru faptele prevăzute în art.148 pct.4 din H.G. nr.1391/2006, sancţiune prev. de art.101 alin.1 pct.13 din OUG ne.195/2002, respectiv că la data de 22.09.2012, în localitatea Tauţ a condus autovehiculul marca VW cu număr de înmatriculare ..., care tracta remorca cu numărul de înmatriculare ..., iar pe sistemul de cuplare al remorcii se afla o persoană care stătea în picioare în timp ce autovehiculul se afla în  mers.

Petentul susţine că nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiei, respectiv că autovehiculul era în afara părţii carosabile la momentul când a fost oprit de organul de control. Recunoaşte că se afla în remorcă pentru a-şi lua vase emailate pentru a le expune spre vânzare, iar autovehiculul nu era în mişcare în acel moment.

Plângerea nu este motivată, în  drept fiind aplicabile dispoziţiile O.G. nr.2/2001.

Intimata prin întâmpinarea depusă la fila 13 dosar, solicită respingerea plângerii petentului ca fiind neîntemeiată şi menţinerea valabilităţii actului de sancţionare.

Pentru soluţionarea cauzei s-au depus la dosar: proces-verbal fila 3, 15, memoriu fila 8, xerocopie carte de identitate fila 9, întâmpinare fila 13, raport fila 14 dosar.

Din coroborarea probelor administrate, instanţa reţine, în fapt, următoarele:

Plângerea a fost depusă în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din Ordonanţa nr.2/2001, la data de 02.10.2012 prin serviciul registratură al Judecătoriei Ineu, procesul-verbal de contravenţie fiind semnat de contravenient.

În fapt, din cuprinsul procesului-verbal seria ... nr.... încheiat la data de 22.09.2012 ora 1600 în localitatea Tauţ, judeţul Arad, petentul a condus autovehiculul marca VW având numărul de înmatriculare ..., care tracta remorca cu numărul de înmatriculare ..., pe stradă în localitatea Tauţ, iar pe sistemul de cuplare al remorcii se afla o persoană care stătea în picioare în timp ce autovehiculul se afla în  mers, instanţa constată că intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad a aplicat petentului Lacatoş Viorel sancţiunea contravenţională constând în amendă în cuantum de 420 lei amendă şi 6 puncte-amendă în valoare de 420 lei pentru săvârşirea contravenţie prevăzută de art.148 pct.4 din H.G.1391/2006 şi sancţionată de art.101 alin.1 pct.13 din O.U.G. nr.195/2002.

Procesul-verbal este semnat de către petent, la rubrica „alte menţiuni” fiind menţionat „nu are menţiuni”.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal, potrivit considerentelor Deciziei nr.22/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Instanţa, analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalităţii constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din Ordonanţa nr.2/2001 care pot fi invocate de instanţă din oficiu.

Petentul susţine că autovehiculul era în afara părţii carosabile la momentul când a fost oprit de agentul de control şi recunoaşte că se afla în remorcă pentru a-şi lua vase emailate şi a le expune spre vânzare, iar autovehiculul nu era în mişcare în acel moment, dar a semnat procesul verbal astfel cum a fost întocmit, întrucât agentul constatator nu i-a comunicat că nu-i returnează actele până semnează procesul verbal, motiv pentru care petentul a acceptat să-l semneze astfel cum era întocmit, fără nici o menţiune.

Obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţă contravenientului la momentul întocmirii procesului-verbal dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul procesului-verbal este prevăzută de art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001.

Având în vedere Decizia nr. 22/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, instanţa reţine că nerespectarea acestei obligaţii la întocmirea procesului-verbal poate determina anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei doar dacă petentul ar dovedi o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. În cazul de faţă însă, petentul susţine că cele reţinute în sarcina sa nu sunt conforme cu realitatea, întrucât în momentul solicitării actelor autovehiculului de către organul de poliţie se afla în stare de staţionare, iar petentul se afla în remorcă pentru a-şi expune vasele emailate pe care le deţinea pentru comercializare.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativă de validitate cu privire la constatările făcute cu propriile simţuri de agentul care a încheiat procesul-verbal. Astfel, fapta petentului de a conduce un autovehicul având pe sistemul de cuplare al remorcii o persoană care stătea în picioare în timp ce autovehiculul se afla în  mers, a fost constatată de către agentul care a întocmit procesul-verbal, potrivit art.16 şi art.34 din Ordonanţa nr.2/2001 petentul trebuie să facă dovada unei fapte contrare celei constate în procesul-verbal de contravenţie. 

Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancţionat contravenţional nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici prezumţia de nevinovăţie asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravenţională presupune o judecată contradictorie cu toate garanţiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfăşurării procedurii în ansamblul său şi asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanţa naţională a aşteptat de la reclamant să inverseze prezumţia de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanţelor naţionale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul „onus probandi incubit actori” – sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligaţia de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept pe care Convenţia nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depăşească un anumit prag.

Cu respectarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie şi al egalităţii armelor impuse de exigenţele art.6 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părţi de a propune probe.

În drept, potrivit art.148 pct.4 din H.G. nr.1391/2006:

Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai:

4. să transporte persoane în caroseria autobasculantei, pe autocisternă, pe platformă, deasupra încărcăturii, pe părţile laterale ale caroseriei, sau persoane care stau în picioare în caroseria autocamionului, pe scări şi în remorcă, cu excepţia celei special amenajate pentru transportul persoanelor;

De asemenea, în temeiul art.101 alin.1 pct.13 din O.U.G.nr.195/2002:

„(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice:

13. nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor şi al obiectelor în sau pe vehicule;

Cu privire la sancţiunea contravenţională aplicată petentului, constând în amendă în cuantum de 420 lei, instanţa arată că aceasta se încadrează în limitele legale, potrivit art.101 alin.1 pct.13 din O.U.G. nr.195/2002, reprezentând sancţiunea pentru încălcarea obligaţiei legale ce revine unui conducător auto de nerespectare a regulilor privind transportul persoanelor şi al obiectelor în sau pe vehicule. 

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, potrivit prevederilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” Având în vedere aceste prevederi legale, instanţa reţine că la individualizarea sancţiunii contravenţionale trebuie luate în considerare împrejurările în care fapta a fost săvârşită, faptul că petentul a prezentat agentului constatator documente solicitate, circumstanţele personale ale contravenientului în sarcina căruia nu s-au dovedit antecedente contravenţionale, acesta recunoscând comiterea faptei, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în prezenta cauză.  

În temeiul dispoziţiilor art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 „avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

În raport de împrejurările arătate, instanţa reţine că sancţiunea contravenţională a avertismentului este suficientă, întrucât în cazul unei fapte cu un grad scăzut de pericol social scopul sancţiunii contravenţionale se poate realiza şi prin aplicarea unei măsuri de atenţionare a contravenientului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 instanţa va admite în parte plângerea şi va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr.1959032 întocmit la data de 22 septembrie 2012 cu sancţiunea „avertisment” şi anularea sancţiunilor complementare; va atrage atenţia petentului asupra dispoziţiilor legale încălcate şi ca pe viitor să se conformeze acestora.

Pentru aceste motive, instanţa, în numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte plângerea formulată de petentul L. V., domiciliat ..., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, cu sediul în municipiul Arad, str.I.Clavin, nr.17-19, jud.Arad şi, în consecinţă:

- dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ... nr.... întocmit la data de 22 septembrie 2012 cu sancţiunea „avertisment” şi anularea sancţiunilor complementare.

Atrage atenţia petentului asupra dispoziţiilor legale încălcate şi ca pe viitor să se conformeze acestora.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică din 22 noiembrie 2012.

Preşedinte  Grefier

Domenii speta

Spete similare