Uzucapiune – condiţii de admisibilitate

UZUCAPIUNE – CONDIŢII DE ADMISIBILITATE.

Pentru ca un subiect de drept să efectueze acte de dispoziţie asupra unor bunuri este necesar ca dreptul de proprietate asupra acelor bunuri să îi aparţină, întrucât nimeni nu poate da ceea ce nu are (nemo dat quod non habet) şi nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi (nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet).

În speţă, instanţa constată că dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2005 mp.,aparţine ca efect al dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, pârâtei R.M., astfel că aceasta poate efectua acte de dispoziţie cu privire la acest imobil, fiind proprietar exclusiv al terenului.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 12679/2012, pronunţată în dosarul nr. 3560/190/2012

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, reclamantul S.L., reprezentat de R.O. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii C.I. şi R.M. să constate că pârâta R.M. a dobândit prin uzucapiune (cu joncţiunea posesiilor) dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de aproximativ 2.500 mp, înscris în cf 75 R.B., cu nr. top 2281/3/2, situat în intravilanul localităţii S, între vecinii drumul de acces, R.S., C.S., R.O.; să constate valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată la data de 15.08.2008 între pârâta R.M., în calitate de vânzătoare şi reclamant, în calitate de cumpărător, asupra terenului în suprafaţă de 2.500 mp, cu preţul de 2500 lei şi să dispună ca sentinţa ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; să dispună rectificarea suprafeţei de teren înscrisă în cf nr. 75 R.B., cu nr. top 2281/3/2, în sensul majorării acesteia de la suprafaţa înscrisă în cf, la suprafaţa reală determinata prin măsurători topo, folosită şi deţinută în posesie utila de către reclamant; să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.500 mp. (suprafaţă reală potrivit folosinţei actuale se va determina prin efectuarea măsurătorilor topo), înscris în cf 75 R.B., cu nr. top 2281/3/2, situat în intravilanul localităţii S, pe numele reclamantului în cf.; fără cheltuieli de judecată.

În motivare arată că, terenul în discuţie, dobândit prin uzucapiune de către pârâta R.M., în suprafaţa de 2.500 mp, este situat în intravilanul localităţii S, intre vecinii drumul judeţean J.B.-I.M., R.S., C.S., R.O. şi se afla înscris în cf 75 R.B., cu nr. top 2281/3/2 în proprietatea pârâtului C.I. persoană cu domiciliul necunoscut şi fără moştenitori cunoscuţi, dovadă stând adeverinţa nr. 70/20.03.2012 eliberata de Primăria comunei J.B..

În realitate, arată că terenul în suprafaţă de 2.500 mp a fost primit de către pârâtă ca zestre da la părinţi şi deţinut fără întrerupere din anul 1960 până la data vânzării, în condiţiile unei posesii utile, continue, în mod public, paşnic, netulburata de nimeni, fiind cunoscută sub nume de proprietar, fiind astfel îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată cu joncţiunea posesiei reclamantei cu a părinţilor săi.

Părinţii pârâtei R.M. au deţinut terenul dinainte de al doilea război mondial în aceleaşi condiţii ale posesiei utile, public, paşnic, continuu, iar prin joncţiunea posesiilor prevăzută de art.1859, 1860 cod civil pe care înţelege să o invoce, consideră că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată.

Astfel, învederează că uzucapiunea începe şi trebuie analizată prin prisma legii sub imperiul căreia a început, respectiv art. 1452 şi urm. cod civil austriac coroborate cu dispoziţiile art. 6, al 2 din Legea nr. 241/1947, care prevăd că „prescripţiile împlinite, precum şi cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite, în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de dispoziţiile legii sub care au început", împrejurare faţă de care motivează în drept solicitarea sa.

Mai arată că, la data de 15.08.2008 între pârâta R.M., în calitate de vânzătoare şi reclamant, în calitate de cumpărător, a fost încheiata convenţia de vânzare-cumpărare asupra terenului în suprafaţă de 2.500 mp, cu preţul de 2500 lei.

Referitor la convenţia de vânzare cumpărare care îmbracă forma înscrisului sub semnătură privată, având în vedere data încheierii acesteia, reclamantul consideră că aceasta îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate prevăzute de art. 948, 1294 cod civil şi de prevederile art. 5, titlul X, din Legea 247/2005.

Reclamantul a precizat că terenul cumpărat este bine delimitat cu şanţuri şi garduri, şi că nu există neînţelegeri cu privire la vecinătăţile terenului şi modul de folosinţă.

În drept a invocat prev. art. l12 cod procedura civila, art. 1452 şi urm. cod civil austriac, art. 6 din Legea 241/1947, 948, 1294, 1847, 1859,1860 cod civil, art. 5, titlul X, din Legea 247/2005, art. 20, 22, 26, 33, 34 din Legea nr. 7/1996 modificată şi completată.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri, a solicitat încuviinţarea probei testimoniale şi efectuarea expertizei tehnice.

Pentru termenul de judecată din data de 15.06.2012 reclamantul, prin reprezentant, şi-a extins acţiunea faţă de pârâtele C.A. şi COMUNA J.B. PRIN PRIMAR, şi a precizat-o având în vedere concluziile din raportul de expertiza tehnica cu privire la identificarea terenului, prin care s-a constatat că terenul în suprafaţă de 2008 mp se afla înscris în cf 718 R.B., cu nr. top 2281/1, în proprietatea pârâtei C.A., în sensul că: renunţă la terenul înscris în cf 75 R.B., cu nr. top 2281/3/2; renunţă la chemarea în judecata a pârâtului C.I., proprietar asupra terenului înscris în cf 75 R.B., cu nr. top 2281/3/2; şi renunţă la solicitarea de rectificare a suprafeţei de teren înscrisă în cf nr. 75 R.B., cu nr. top 2281/3/2, celelalte petite din acţiunea principală rămânând valabile.

În drept a invocat disp. art. 129, 477 cod civil.

Legal citată, pârâta Comuna J.B. prin Primar a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii şi cu expertiza tehnică extrajudiciară întocmită în cauză.

Legal citată, pârâta R.M. a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a arătat că este  de acord cu admiterea acţiunii şi cu expertiza tehnică extrajudiciară întocmită în cauză.

Deşi a fost legal citată, pârâta C.A. nu a formulat Întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Terenul în litigiu este înscris în CF 718 R.B., nr. top. 2281/1, în suprafaţă scriptică de 2394 mp. În urma măsurătorilor efectuate de expertul B.A.M., rezultă că suprafaţa reală total măsurată a terenului este de 2005 mp, astfel cum rezultă din constatările raportului de expertiză întocmit în cauză.

Probatoriul testimonial administrat în cauză, relevă faptul că pârâta R.M., în vârstă de 80 de ani, a folosit terenul în suprafaţă totală de 2005 mp, situat în intravilanul localităţii S, com. J.B., categorie de folosinţă fânaţ, înscris în CF nr. 718 R.B., nr. top. 2281/1, de peste 50 de ani, iar înainte, acest teren a fost folosit de antecesorii pârâtei, conform declaraţiilor martorilor de aproape o sută de ani, fără a-şi înscrie proprietatea în cartea funciară, în aceleaşi condiţii ale posesiei utile, astfel că prin joncţiunea posesiilor, prev.de art.1859 şi art.1860 din vechiul cod civil, s-a împlinit termenul de uzucapiune în persoana pârâtei R.M., fiind îndeplinite condiţiile prev.de disp. art. 6, alin. 2 din Legea nr. 241/1947 ( Codul civil austriac ), potrivit cărora  „prescripţiile împlinite, precum şi cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite, în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de dispoziţiile legii sub care au început".

De asemenea, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat “Convenţie”, încheiat la 15.08.2008 între pârâta R.M. şi reclamantul S.L., a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 25 arii situat în intravilanul localităţii S, între vecinii R.O., R.S., C.S. şi drumul judeţean - teren identificat de expertul tehnic ca fiind cel uzucapat de pârâta promitentă-vânzătoare - pentru preţul de 2500 lei, achitat integral, convenţie executată  în fapt de toate părţile, cu bună-credinţă.

Pentru ca un subiect de drept să efectueze acte de dispoziţie asupra unor bunuri este necesar ca dreptul de proprietate asupra acelor bunuri să îi aparţină, întrucât nimeni nu poate da ceea ce nu are (nemo dat quod non habet) şi nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi (nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet).

În speţă, instanţa constată că dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2005 mp.,aparţine ca efect al dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, pârâtei R.M., astfel că aceasta poate efectua acte de dispoziţie cu privire la acest imobil, fiind proprietar exclusiv al terenului.

În altă ordine de idei, instanţa poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 5 alin. (2) din titlul X din L nr.247/2005. Acest text de lege prevede că în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.

Prin urmare, instanţa poate pronunţa o hotărâre care ţine loc de act autentic, atunci când partea nu poate sau nu doreşte să încheie actul de înstrăinare în formă autentică. Înstrăinarea a fost probată în cauză printr-un înscris sub semnătură privată completat cu recunoaşterea pârâtei prin neopunere la admiterea acestui capăt de cerere.

 Având în vedere că actul juridic mai sus amintit nu îndeplineşte forma autentică prevăzută de art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii 247/2005 ca o condiţie ad validitaem pentru înstrăinarea terenurilor şi văzând că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul menţionat, aceea de plată a preţului, instanţa, în temeiul art. 5 alin. 2 din acelaşi act normativ, va pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare, în ce priveşte antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 15.08.2008 ( fila 16 ),  apt de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară.

În ce priveşte însă capătul de cerere privind întabularea în CF a terenului cumpărat de reclamant, instanţa constată următoarele:

Prin raportul de expertiză extrajudiciară, recepţionat şi admis de OCPI BN prin procesul-verbal de recepţie nr. 443/26.10.2012, s-a constatat suprafaţa reală de teren deţinută şi folosită de pârâta R.M., respectiv de 2005 mp., care este mai mică decât suprafaţa scriptică înscrisă în CF 718 R.B., nr. top. 2281/1, de 2394 mp.

În aceste condiţii mandatarul reclamantului a învederat instanţei că nu se mai impune rectificarea de carte funciară şi renunţă la petitul privind rectificarea. Cu toate acestea, având în vedere disp.art.33 din Legea nr.7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, instanţa la acelaşi termen de judecată a pus în discuţia reclamantului necesitatea formulării unui capăt de cerere de rectificare de CF, având în vedere că suprafaţa faptică de teren diferă de cea scriptică, conform constatărilor efectuate de expert în raportul de expertiză şi tabelul de mişcare parcelară, însă acesta a refuzat să se conformeze dispoziţiilor instanţei.

În aceste condiţii, având în vedere că nu există temei pentru a dispune întabularea dreptului de proprietate asupra suprafeţei faptice de teren constatată de expert în CF, iar instanţa de judecata are obligaţia legală, instituita de art.129 Cod proc.civ., de a stărui nemijlocit în aflarea adevărului în limitele investirii sale si nu de a se erija în apărător al unuia sau altuia dintre litiganţi, rolul activ al instanţei de judecata neputând nicidecum suplini ori modifica demersul juridic întreprins de participanţii la proces în privinţa aspectului esenţial al obiectului acţiunii judecătoreşti, instanţa va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în c.f.

Văzând dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, precum şi în respectul principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.

Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S.L. prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii şi rejudecând să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului, dobândit prin cumpărare, asupra terenului în suprafaţă de 2005 mp; fără cheltuieli de judecată; pentru motivele ce urmează.

Instanţa de judecată a fondului din eroare respinge capătul de cerere privind solicitarea reclamantului de întabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2005 mp, înscris în c.f. nr. 718 R.B. cu nr. top 2280/1.

Potrivit probelor administrate în cauză, înscrisuri, declaraţii de martor, expertiza tehnică admisă cu nr. 443/2012 şi vizată de OCPI BN sub nr. 30392/03.10.2012 rezultă că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare. Instanţa a validat convenţia de vânzare cumpărare, pronunţând o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

În mod legal, potrivit prevederilor art. 33, 34 din Legea nr. 7/1996, a învederat instanţei de judecată că nu se impune rectificarea suprafeţei de teren în sensul majorării acesteia, aşa cum a solicitat prin acţiunea introductivă, deoarece suprafaţa de teren înscrisă în c.f. 718 R.B. cu nr. top 2280/1 este de 2394 mp, mai mare decât suprafaţa reală de 2005 mp deţinută de reclamant.

Niciunul dintre intimaţi nu au formulat apărări în recurs.

Instanţa de control judiciar a conchis că recursul nu este fondat şi l-a respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare