Incredintare minor

Dosar nr. xxx/193/2011 incredintare minor

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI – JUDEŢUL BOTOŞANI

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN :

PREŞEDINTE:

GREFIER:

SENTINŢA CIVILĂ NR.

Pe rol judecarea  cauzei privind pe reclamantul R. C., pârâta T. A. şi Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria V., jud. Botoşani, având ca obiect încredinţare minor.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă avocat L. D. pentru reclamant, pârâta asistată de avocat P. R., lipsă fiind reprezentantul Autorităţii tutelare de pe lângă primăria V.. 

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată depusă anchetă socială de către autoritatea tutelară de pe lângă primăria V. la domiciliul reclamantului.

Avocat P. R. pentru  pârâtă depune la dosar împuternicire avocaţială, întâmpinare şi cerere reconvenţională, precum şi taxă judiciară de timbru în valoare de 6 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

 Se comunică un exemplar al întâmpinării şi cererii reconvenţionale apărătorului reclamantului, care depune la dosar împuternicire avocaţială.

Avocat P. R., pentru pârâtă  arată că părţile s-au înţeles cu privire la pensia de întreţinere, respectiv ca aceasta să fie raportată la venitul minim pe economie de la data pronunţării, iar domiciliul minorului să fie stabilit la domiciliul reclamantului.

Apărătorul reclamantului arată că este de acord cu programul de vizitare propus de pârâtă.

Instanţa pune în vedere apărătorului reclamantului să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 6 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanţa constată cauza în stare de judecată şi în temeiul art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la fond.

Apărătorul reclamantului solicită admiterea acţiunii aşa cum fost formulată şi să se admită cererea reconvenţională şi arată că nu solicită cheltuieli de judecată .

Apărătorul pârâtei solicită admiterea cererii reconvenţionale şi este de acord cu acţiunea precizată a reclamantului si nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanţa reţine cauza în pronunţare, conform  art. 150 Cod procedură civilă.

După terminarea dezbaterilor, dar nu înainte de închiderea şedinţei se prezintă apărătorul reclamantului şi depune taxa judiciară de timbru in valoare de 60 lei şi timbru judiciar  în valoare de 0,5 lei.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de xxx.2011, sub nr. xxx/193/2011, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâta T. A., solicitând să–i fie încredinţat spre creştere şi educare minorul R. P., născut la data de xxx.2007, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere corespunzătoare la veniturile pe care le realizează.

În motivare, reclamantul a arătat că în urma relaţiei de concubinaj cu pârâta s-a născut minorul R. P., născut la data de xxx.2007.

Precizează că până în anul 2004 au locuit în com. V., iar după naşterea minorului au plecat amândoi  în Italia , minorul fiind îngrijit de mama sa.

Menţionează că pârâta a părăsit domiciliul comun, lăsând minorul în grija sa, motiv pentru care s-a ocupat de atunci şi până în prezent de creşterea şi întreţinerea minorului

Arată că pârâta nu a mai luat legătura cu el şi minorul  şi nu este ataşată de minor, nu are nici o afecţiune.

Totodată arată reclamantul că minorul este puternic ataşat de el, având o relaţie foarte strânsă.

În dovedire a depus la dosar certificat de naştere al minorului.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a arătat că este de acord cu acţiunea reclamantului şi a solicitat admiterea cererii reconvenţionale, în sensul de a avea legături personale cu minorul.

În motivare, pârâta a arătat că în urma relaţiei de concubinaj cu reclamantul s-a născut minorul R. P., născut la data de xxx.03.2007.

Arată că au locuit o perioadă cu reclamantul în Italia şi ambii au avut grijă de minor, însă reclamantul a cunoscut o altă femeie, după care, au început certurile, iar reclamantul a alungat-o din casă.

În cauză a fost efectuată anchetă socială la domiciliul reclamantului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din prisma reglementărilor cuprinse în Noul Cod Civil, instanţa constată următoarele:

Din relaţia reclamantului-pârât cu pârâta-reclamantă s-a născut minorul R. P., născut la data de xx.03.2007, conform certificatului de naştere al minorului depus la dosar – fila 4.

Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi (art. 483 alin.1). Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească indiferent de statutul lor juridic (căsătoriţi, necăsătoriţi, divorţaţi).

Regula este că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, operând prezumţia prevăzută de art. 397 că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun. În acest caz ambii părinţi sunt părinţi custodieni.  Excepţia de la regulă (art. 398 litera 1) poate apărea dacă există motive întemeiate de natură a sugera că nu ar fi în interesul superior al copilului ca ambii părinţi să păstreze autoritate părintească. În aceste cazuri instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi,  numit părinte custodian. Celălalt părinte, numit părinte necustodian, păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia (art. 398 litera 2).

Instanţa reţine că există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al minorei, ca potrivit dispoziţiilor art. 398 din Codul civil autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către unul dintre părinţi, anume de către tată. În acest sens converg atât concluziile referatului de anchetă socială, care evidenţiază interesul manifestat de tată cu privire la creşterea şi educarea minorului, precum şi atenţia acordată de tată copilului aflat la o vârstă fragedă, dincolo de disensiunile evidente existente între părinţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin (2) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut şi educat de către părinţi săi şi potrivit art. 30 alin (1) din acelaşi act normativ „are dreptul să crească alături de părinţii săi”.

Corelativ, potrivit art.8 din CEDO „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie”, iar exercitarea drepturilor părinteşti reprezintă un element al vieţii de familie (cauza Nielsen c. Danemarcei).

În concordanţă cu jurisprudenţa CEDO, dar şi cu prevederile art.2 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului şi trebuie să prevaleze în toate cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea şi educarea copiilor lor. În măsura în care însă există neînţelegeri între părinţi, care afectează în mod direct şi minorul, iar instanţa judecătorească este chemată să se pronunţe cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, prin menţinerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut. Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină şi jurisprudenţă. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilităţile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizica, intelectuală şi morală, ataşamentul faţă de minor, precum şi al minorului faţă de părinte, precum şi grija manifestată de părinţi în timpul convieţuirii şi după despărţirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un  ansamblu guvernat de principiul egalităţii, ceea ce înseamnă că nu se poate reţine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunţate, instanţa urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.

Locuinţa minorului este la părinţii săi (art. 495, litera 1) sau acolo unde aceştia stabilesc de comun acord că trebuie să locuiască copilul (art. 495, litera 2).

Având în vedere înţelegerea dintre părinţi şi că această înţelege nu este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu stabilirea exercitării autorităţii părinteşti, locuinţa copilului minor, respectiv locul unde copilul va locui în mod statornic (art. 92 litera 2, art. 400 litera 1). Aceasta poate fi la reşedinţa unuia dintre cei doi părinţi sau, în mod excepţional, instanţa poate stabili locuinţa minorului la bunici sau la alte rude, cu consimţământul acestora (art. 400, litera 3). Părintele la reşedinţa căruia este stabilită locuinţa minorului se numeşte părinte rezident iar celălalt se numeşte părinte nerezident.

În aceste condiţii, constatându-se că reclamantul-pârât prezintă toate garanţiile morale, materiale şi afective necesare dezvoltării normale a minorului, se apreciază că interesul superior al acestuia presupune să locuiască şi să fie în aproprierea persoanelor de care este legat afectiv, astfel încât dezvoltarea lor fizică, morală şi socială să nu fie afectată de diferiţi factori cum ar fi schimbarea bruscă a mediului în care a locuit şi a trăit până în acest moment.

În temeiul art. 400 din Codul civil, instanţa va stabili domiciliul minorului la domiciliul reclamantului-pârât.

În ceea ce priveşte contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, părinţii se pot înţelege cu privire la contribuţia lor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, înţelegere de care poate lua act notarul în cazul divorţului notarial sau instanţa de tutelă; în caz de neînţelegere, instanţa de tutelă stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor; minorul care cere întreţinere de la părinţii săi este prezumat că se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.

Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională. Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani. Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere.

Potrivit dispoziţiilor art. 529 din Noul Cod civil, „întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti”, iar „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite acţiunea astfel precizată.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă, instanţa o va admite şi va încuviinţa, potrivit acordului dintre părţi, ca pârâta-reclamantă să aibă legături personale cu minorul, la domiciliul mamei, astfel:

- în prima şi a treia săptămână a lunii , de sâmbătă  orele 10:00 şi până duminica orele 18:00;

- o săptămână în perioada vacanţei de iarnă, în preajma sărbătorilor de Crăciun, precum şi o săptămână  în vacanţa de primăvară, în preajma sărbătorilor pascale;

- o lună în perioada vacanţei de vară..

Instanţa va obliga pe pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât  o pensie de întreţinere pentru minoră de 135 lei lunar, calculată la venitul minim pe economie din România, potrivit înţelegerii părţilor, de la data pronunţării prezentei hotărâri, 09.01.2012 şi până la majoratul copilului, pentru asigurarea celor necesare traiului, a cheltuielilor de educare, învăţătură şi pregătire profesională, potrivit dispoziţiilor art. 530 din Noul Cod civil.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R ĂŞ T E:

Admite acţiunea precizată, formulată de reclamantul-pârât R. C., domiciliat în sat V. M., com. V., jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă T. A., domiciliată în sat C. V., com. M, jud. Botoşani şi Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria V., jud. Botoşani

Admite cererea reconvenţională.

Stabileşte ca autoritatea părintească cu privire la minorul R. P., născut la data de 23.03.2007 să fie exercitată de tată.

Stabileşte  domiciliul minorului R. P. la tată.

Obligă pârâta–reclamantă la plata sumei de 135 lei lunar către reclamantul-pârât, cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorului, de la data pronunţării prezentei, potrivit înţelegerii părţilor şi până la majoratul copilului.

 Încuviinţează ca pârâta-reclamantă să aibă legături personale cu minorul, la domiciliul mamei, astfel:

- în prima şi a treia săptămână a lunii, de sâmbătă  orele 10:00 şi până duminica orele 18:00;

- o săptămână în perioada vacanţei de iarnă, în preajma sărbătorilor de Crăciun, precum şi o săptămână  în vacanţa de primăvară, în preajma sărbătorilor pascale.

- o lună în perioada vacanţei de vară.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, xxx2012.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare