Art. 189 alin. 2 Cod penal

Dosar  nr. xxxxx/193/2009* Art. 189 alin. 2 Cod penal

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI – SECŢIA PENALĂ

JUDEŢUL BOTOŞANI

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx 

PREŞEDINTE  -

GREFIER –

Ministerul Public, prin procuror –

SENTINŢA PENALĂ NR.  xxx

La ordine judecarea  cauzei  penale privind pe inculpatul  P. P. M. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „lipsirea de libertate în mod ilegal” prev. şi ped. de art. 189 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea  de şedinţă din  acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când din lipsă de timp pentru  deliberare, instanţa a amânat pronunţarea la data  de astăzi, când:

J U D E C A T A :

Asupra acţiunii  penale de faţă:

Prin rechizitoriul nr. XXXX/X/XXXX din xx.xx.xxxx, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P. P. M., pentru săvârşirea infracţiunii de „viol", prev. şi ped. de art. 197 Cod penal, comisă prin aceea că, în ziua de xx.xx.xxxx, între orele XX-XX în locuinţa sa, situată pe B-dul X din mun. Botoşani a întreţinut raporturi sexuale normale repetate şi orale cu părţile vătămate P. L. A. (în vârstă de 15 ani) şi C. D. C.(în vârstă de 16 ani) împotriva voinţei acestora prin exercitarea de violenţă fizică şi psihică, cu menţiunea că la comiterea actelor infracţionale au participat şi numiţii P. I.şi P. E. C., fiul inculpatului.

Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa penală nr. XXX/xx.xx.xxxx, în temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. P. M. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de viol în formă continuată prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41,42 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de viol prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin.1 şi 2 Cod penal, deoarece părţile vătămate P. L. A. şi C. D. C. şi-au retras plângerile.

A condamnat pe inculpatul P. P. M. pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute şi pedepsite de art. 189 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 189 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 7 ani închisoare (parte vătămată P. L. A.) şi lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută şi pedepsită de art. 189 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 189 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 7 ani închisoare (parte vătămată C. D. C.).

În temeiul art.33 lit. a, 34 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A aplicat dispoziţiile art.71, 64 lit. a teza a II-a, b, d şi e Cod penal.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la data de xx.xx.xxxxla data de xx.xx.xxxx.

A menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara şi obligaţiile impuse acestuia prin decizia nr.XXX din xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani-secţia penală.

A constatat că părţile vătămate P. L. A. şi C. D. C.nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A obligat părţile vătămate să plătească statului câte 85 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanţa a reţinut că părţile vătămate P. L. A. şi C. D. C. şi-au retras plângerea formulată împotriva inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art.197 alin.1 Cod penal, însă prin interpretarea probatoriului administrat a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute şi pedepsite de art.189 alin.2 Cod penal, fapte pentru care a fost extins procesul penal, în cursul cercetării judecătoreşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, P. P. M., invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat inculpatul în motivarea apelului că, înainte de a interveni retragerea plângerii prealabile, prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise în infracţiunea prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, fixând astfel şi cadrul procesual. Pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată era imperios necesară existenţa unităţii de conţinut: fiecare acţiune îndeplineşte condiţiile legale pentru existenţa aceleiaşi infracţiuni. Prin urmare infracţiunea de viol în formă continuată nu putea fi săvârşită decât prin privarea de libertate a părţilor vătămate în intervalul orar 17,00 - 22,45, având în vedere şi faptul că infracţiunea de viol absoarbe în conţinutul său infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

A mai arătat inculpatul că, un alt aspect care nu a fost avut în vedere la motivarea soluţiei de condamnare este cel al venirii părţilor vătămate în locuinţa inculpatului. Aspectele reţinute de prima instanţă (martorul P. I. obişnuia să aducă la domiciliul inculpatului, pe care îl cunoştea de mai mult timp, femei pentru întreţinerea de raporturi sexuale contra cost; acelaşi martor şi-a exprimat anterior intenţia de a întreţine raporturi sexuale cu cele două fete într-un loc de lângă terasa X, intenţie despre care inculpatul a fost anunţat de fiul său P. E. C.; când inculpatul le-a spus părţilor vătămate motivul real pentru care au fost aduse în acel loc, acestea au părăsit imediat imobilul; după ce părţile vătămate au revenit, inculpatul le-a adresat expresii vulgare, jignitoare şi ameninţări cu acte de violenţă, obligându-le să se dezbrace în vederea întreţinerii de raporturi sexuale) relevă intenţia inculpatului de a întreţine acte sexuale cu cele două fete şi nu intenţia de a le priva de libertate. Dacă ar fi avut această intenţie, inculpatul ar fi putut să o facă încă de la venirea pentru prima dată a celor două victime în locuinţa sa. De altfel, activităţile de lipsire de libertate nu pot preexista infracţiunii de viol, ci îşi recapătă autonomia dacă privarea de libertate se realizează fără a se repeta activitatea de întreţinere de acte sexuale.

Un alt aspect lăsat nelămurit de prima instanţă, pe care-1 invoca inculpatul ar fi fost cel al consumării şi epuizării infracţiunii de lipsire de libertate, infracţiune continuă care se prelungeşte în chip natural după momentul consumării până la încetarea activităţii infracţionale. Această infracţiune nu a fost probată nici sub aspect subiectiv, prima instanţă neindicând forma de vinovăţie sau probele care conturează intenţia inculpatului de a le priva de libertate pe cele două părţi vătămate.

A mai criticat sentinţa şi sub aspectul lipsei de rol activ de care a dat dovadă prima instanţă, aceasta neaudiind în mod nemijlocit pe martorii PO., PA. şi GO. cu privire la noua încadrare juridică dată în urma extinderii procesului penal. Procedând astfel prima instanţă a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, prin imposibilitatea acestuia de a pune întrebări martorilor cu privire la noua încadrare juridică care nu a fost avută în vedere în cursul urmăririi penale.

Ca urmare, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta de lipsire de libertate nu există.

Tribunalul Botoşani prin dec.pen. nr. XXXX/xx.xx.xxxx, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. P. M. împotriva sentinţei penale nr.XXX din xx.xx.xxxxa Judecătoriei Botoşani, pe care a menţinut-o.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că motivele invocate de inculpatul apelant se referă, în primul rând, la imposibilitatea coexistenţei între infracţiunea de viol în formă continuată şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, această ultimă infracţiune fiind absorbită de cea dintâi.

S-a reţinut că, deşi privitor la infracţiunea de viol s-a pronunţat încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerilor prealabile (aspect care nu se numără printre motivele de apel), soluţionarea problemei de drept puse în discuţie de inculpat impune şi verificarea încadrării juridice a faptelor de viol comise de inculpat, şi anume dacă în mod corect s-a reţinut săvârşirea acestor infracţiuni în formă continuată. In cazul repetării actelor sexuale prin constrângere exercitată o singură dată asupra aceleiaşi părţi vătămate, în baza aceleiaşi rezoluţii, până la satisfacerea apetitului sexual (care diferă de la bărbat la bărbat), s-a stabilit că acestea reprezintă acte ce se succed într-o unitate de timp şi de loc, iar în situaţia în care între ele nu se interpun alte activităţi există o unitate de execuţie materială caracteristică unităţii naturale de infracţiune. S-a apreciat că nu este şi situaţia în speţă. în prezenta cauză s-au analizat actele sexuale întreţinute alternativ cu două părţi vătămate, într-un interval de timp care exclude de la sine reţinerea unităţii naturale de infracţiune. Din acest punct de vedere s-a apreciat ca relevante vârsta inculpatului şi starea acestuia influenţată de consumul de alcool, împrejurări care, coroborate cu cele arătate mai sus, au condus la concluzia că în mod corect încetarea procesului penal s-a dispus pentru două infracţiuni prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În ceea ce priveşte susţinerile că infracţiunea de viol comisă în formă continuată absoarbe infracţiunea de lipsire de libertate, în sensul că intervalele dintre actele sexuale ce intră în conţinutul unităţii legale se includ în această unitate s-a apreciat că sunt nefondate şi se întemeiază pe confuzia între infracţiunea de viol în formă continuată ca unitate legală şi actul sexual ca unitate naturală. S-a motivat că, este unanim acceptat că infracţiunea de viol în formă simplă absoarbe infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal pe durata actului sexual. In situaţia repetării mai multor asemenea acte în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale este evident că aceste acte vor absorbi lipsirea de libertate necesară realizării fiecăruia dintre ele, însă intervalele de timp dintre actele sexuale (intervale care în speţă au o durată semnificativă) constituie o realitate faptică şi juridică distinctă. Prin urmare în mod justificat prima instanţă a tratat distinct aceste fapte.

În ceea ce priveşte motivul de apel că prima instanţă nu a dat o corectă apreciere probatoriului, s-a reţinut că hotărârea atacată se referă în detaliu la situaţia de fapt care a determinat reţinerea faptelor de lipsire de libertate, fiind indicate atât intervalele orare, cât şi probele avute în vedere (filele 7-9 din sentinţă). Au fost analizate în acest scop atât declaraţiile inculpatului şi ale celor două părţi vătămate, cât şi declaraţiile martorilor, motiv pentru care s-a apreciat că aceste declaraţii reflectă preocuparea primei instanţei pentru clarificarea şi stabilirea corectă a situaţiei de fapt.

S-a mai constatat că, reţinând justificat existenţa infracţiunii prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, prima instanţă a omis să dea eficienţă prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal şi în privinţa acestei infracţiuni, având în vedere că cele două părţi vătămate au fost lipsite de libertate în mod repetat, atât anterior realizării actelor sexuale, cât şi între aceste acte, împrejurările de timp şi de loc conducând la concluzia că şi aceste activităţi au fost comise în executarea aceleiaşi rezoluţii. Astfel, instanţa de apel a constatat că din aceste motive rezultă şi neconcordanţa între reţinerea unor infracţiuni de viol în formă continuată.

Alături de infracţiuni de lipsire de libertate în formă simplă. Fiind în apelul declarat de inculpat, iar reţinerea formei continuate de săvârşire (cauză de agravare a răspunderii penale) ar echivala cu înrăutăţirea situaţiei acestuia în propria cale de atac, tribunalul nu a pus în discuţie o schimbare de încadrare juridică în acest sens.

În ceea ce priveşte faptul că inculpatul a invocat şi încălcarea dreptului său la apărare prin aceea că prima instanţă nu a procedat la o nouă audiere a martorilor PO., PA. şi GO. cu privire la infracţiunile de lipsire de libertate, fiind astfel lipsit de dreptul de a pune nemijlocit întrebări acestor martori referitor la noua încadrare juridică, tribunalul a apreciat că martorii nu erau chemaţi să declare asupra unei anumite încadrări juridice, ci asupra împrejurărilor de fapt pe care le-au perceput, împrejurări cu privire la care au declarat amănunţit, în condiţii de contradictorialitate ce i-au oferit inculpatului asistat de apărători posibilitatea de a formula toate întrebările pe care le considera relevante.

În considerarea celor expuse şi văzând că nu sunt date motive de nelegalitate sau netemeinicie care să fie luate în discuţie din oficiu, instanţa de apel a respins apelul ca nefondat, menţinându-se hotărârea atacată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, arătând în motivele de recurs că: a) - instanţa nu a fost sesizată legal cu judecarea a două infracţiuni de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin.2 Cod penal, fiind încălcate prevederile art.336 alin. 1, lit.a Cod procedură penală care atrag nulitatea absolută a hotărârii de condamnare conform art. 197 alin.2 Cod procedură penală; b) - judecătorul care a judecat cauza în fond, având ca obiect două infracţiuni de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin.2 Cod penal s-a aflat în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.47 alin.2 Cod procedură penală şi art.48 alin.1 lit. a Cod procedură penală; c) - pe fond nu s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, având în vedere că cele două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzut de art. 189 alin.2 Cod penal sunt absorbite în conţinutul celor două infracţiuni complexe de viol prevăzute de art. 197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi d)- s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei greşite hotărâri de condamnare.

Curtea de Apel Suceava pronunţându-se prin dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx, a admis recursul inculpatului, a fost casată decizia Tribunalului în integralitatea sa, iar sentinţa Judecătoriei în parte, menţinându-se actele şi lucrările dosarului până la data de xx.xx.xxxx, precum şi declaraţia părţii vătămate C. D. C.de retragere a plângerii din data de xx.xx.xxxx, cauza fiind trimisă primei instanţe pentru rejudecare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că în cauză este dat motivul de incompatibilitate prevăzut de art.47 alin.2 Cod procedură penală. Astfel, prin încheierea de şedinţă din xx.xx.xxxx, în baza art.336 alin.1 lit. a Cod procedură penală, instanţa de fond a dispus extinderea procesului penal cu privire la două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute şi pedepsite de art.189 alin.1 Cod penal, motivând că din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor GO. D., P. I.şi P. E. C. a rezultat că inculpatul le-a reţinut pe cele două părţi vătămate, le-a împiedicat efectiv să se deplaseze şi să acţioneze după voinţa lor între raporturile sexuale şi după terminarea ultimului raport sexual.

Având în vedere că prima instanţă a indicat probele din care rezultă comiterea celor două infracţiuni de lipsire de libertate, arătând şi în ce constau acestea, respectiv că inculpatul le-a împiedicat pe cele două părţi vătămate să se ' deplaseze după voinţa lor între raporturile sexuale şi după terminarea ultimului raport sexual, precum şi faptul că a reţinut că infracţiunea de viol absoarbe în conţinutul său doar infracţiunea de lipsire de libertate strict necesară realizării actului sexual prin constrângere şi că dacă victima este reţinută şi după consumarea actului sexual, infracţiunea de lipsire ilegală îşi recapătă autonomia, precizând „aşa cum s-a întâmplat în cauză", Curtea de Apel apreciind că judecătorul şi-a exprimat părerea cu privire la existenţa celor două infracţiuni de lipsire de libertate, cât şi cu privire la probele pe care se sprijină o astfel de soluţie, a admis recursul, a casat în totalitate sentinţa, cât şi decizia penală şi a trimis cauza primei instanţe spre rejudecare.

De asemenea, au fost menţinute actele şi lucrările dosarului efectuate de prima instanţă până la data xx.xx.xxxx inclusiv, a menţinut şi declaraţia de retragere a plângerii penale formulată de partea vătămată C. D. C. şi a stabilit ca, în rejudecare să aibă în vedere şi celelalte aspecte invocate în motivele de recurs.

Reinvestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa penală nr. XXX din xx.xx.xxxx, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.proc.pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. P. M. (fiul lui P. şi M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoşani jud. Botoşani, domiciliat în mun. Botoşani B-dul. X nr. Y jud. Botoşani, cetăţean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorţat, administrator SC „X" SRL Botoşani, CNP XXXXXXXXXXXXX), pentru săvârşirea infracţiunii de „viol" în formă continuată, prev. şi ped. de art. 197 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., deoarece partea vătămată P. L. A. şi-a retras plângerea.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.proc.pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. P. M. (fiul lui P. şi M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoşani jud. Botoşani, domiciliat în mun. Botoşani B-dul. X nr. Y jud. Botoşani, cetăţean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorţat, administrator SC „X" SRL Botoşani, CNP XXXXXXXXXXXXX), pentru săvârşirea infracţiunii de „viol” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 197 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., deoarece partea vătămată C. D. C.şi-a retras plângerea.

În baza art. 334 C.proc.pen. a dispus schimbarea încadrărilor juridice a infracţiunilor pentru care s-a dispus extinderea acţiunii penale, prin încheierea din xx.xx.xxxx faţă de inculpatul P. P. M. (fiul lui P. şi M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoşani jud. Botoşani, domiciliat în mun. Botoşani B-dul. X nr. Y jud. Botoşani, cetăţean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorţat, administrator SC „X" SRL Botoşani, CNP XXXXXXXXXXXXX), în sensul reţinerii a două fapte de „lipsire de libertate în mod ilegal", prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 C.pen., aflate în concurs real, părţi vătămate fiind P. L. A. şi C. D. C.

A condamnat pe inculpatul P. P. M. (fiul lui P. şi M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoşani jud. Botoşani, domiciliat în mun. Botoşani B-dul. X nr. Y jud. Botoşani, cetăţean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorţat, administrator SC „X" SRL Botoşani, CNP XXXXXXXXXXXXX), pentru săvârşirea infracţiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal” faţă de partea vătămată P. L. A., prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

A condamnat pe inculpatul P. P. M. (fiul lui P. şi M., născut la xx.xx.xxxx în mun. Botoşani jud. Botoşani, domiciliat în mun. Botoşani B-dul. X nr. Y jud. Botoşani, cetăţean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, divorţat, administrator SC „X" SRL Botoşani, CNP XXXXXXXXXXXXX), pentru săvârşirea infracţiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal” faţă de partea vătămată C. D. C., prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.pen. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume pe cea de 6 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul P. P. M. să execute 7 ani închisoare în regim de detenţie.

A aplicat dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. (a) teza a II-a şi lit. (b) C.pen..

În temeiul art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa stabilită perioada reţinerii luată prin Ordonanţa nr. XXXX/xx.xx.xxxxde Poliţia mun. Botoşani.

În temeiul art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa stabilită perioada arestării preventive, respectiv xx.xx.xxxxla xx.xx.xxxx.

A constatat că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara şi obligaţiile impuse acestuia prin dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani au încetat de drept prin dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxxa C. Ap. Suceava.

A luat act că partea vătămată P. L. A.nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. în temeiul art. 17 C.proc.pen. raportat la dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a C. Ap. Suceava, prin care a fost casată în totalitate sent.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, având în vedere şi dispoziţiile art. 2 coroborat cu art. 38518 C.proc.pen., instanţa a constatat că nu se poate pronunţa din oficiu asupra acţiunii civile pentru persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă P. L. A., parte vătămată în procesul penal.

A luat act că partea vătămată C. D. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. în temeiul art. 17 C.proc.pen. raportat la dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxxa C. Ap. Suceava, prin care a fost casată în totalitate sent.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, având în vedere şi dispoziţiile art. 2 coroborat cu art. 385 C.proc.pen., instanţa a constatat că nu se poate pronunţa din oficiu asupra acţiunii civile pentru persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă P. L. A., parte vătămată în procesul penal.

A luat act că partea vătămată C. D. C.nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. în temeiul art. 17 C.proc.pen. raportat la dec.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxxa C. Ap. Suceava, prin care a fost casată în totalitate sent.pen. nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, având în vedere şi dispoziţiile art. 2 coroborat cu art. 385 C.proc.pen., instanţa a constatat că nu se poate pronunţa din oficiu asupra acţiunii civile pentru persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă C. D. C., parte vătămată în procesul penal.

În temeiul art. 191 alin. 1 coroborat cu art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b C.proc.pen. a obligat pe inculpatul P. P. M. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 450 lei.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a obligat partea vătămată P. L. A. (fiica lui D. şi A., născută la xx.xx.xxxxîn mun. Botoşani jud. Botoşani, domiciliată în mun. Botoşani al. X nr. Y sc. Z et. T ap. U jud. Botoşani, CNP XXXXXXXXXXXXX) să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a obligat partea vătămată C. D. C.(fiica lui D. şi R. M., născută la xx.xx.xxxx în mun. Botoşani jud. Botoşani, domiciliată în com. Curteşti sat Mănăstirea Doamnei jud. Botoşani, CNP XXXXXXXXXXXXX) să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În ziua de xx.xx.xxxx, în jurul orei 12.00, numitul P. I.a apelat-o pe partea vătămată C. D. C.cunoscând numărul de telefon a acesteia de la martorul R. I. . Cei doi au stabilit să se întâlnească în jurul orei 15.00 în zona parcului X pentru a face cunoştinţă şi eventual a începe o relaţie de prietenie cu menţiunea că partea vătămată C. D. C. i-a precizat numitului că va veni însoţită de o prietenă de-a sa, respectiv de cealaltă parte vătămată P. L. A.. Numitul P. I.era însoţit la rândul său de numitul GO. D.-C. şi de martorii R. I.  şi G. D. -D.. Cei menţionaţi mai sus s-au întâlnit la ora şi locul stabilit, după care s-au plimbat pe pietonalul Unirii.

În jurul orei 16.00 numitul P. I.i-a telefonat numitului P. E. C., propunându-i să-1 viziteze la domiciliul său situat pe b-dul X nr.Y din mun. Botoşani, în spatele barului „X". în consecinţă, numitul P. I.şi numitul GO. D.-C., însoţiţi de cele două părţi vătămate s-au deplasat la locuinţa numitului P. E. C., fiul inculpatului P. P. M.. Cei în cauză au intrat în una dintre încăperi, unde au consumat capucino şi au ascultat muzică. între martori şi părţi vătămate s-a creat o atmosferă de intimitate. Martorii R. I.  şi G. D.  D. nu au fost de acord să se deplaseze împreună cu învinuiţii la domiciliul inculpatului P. P. M..

În timp ce părţile discutau, la un moment dat, a intrat în încăperea respectivă inculpatul P. P. M. care se afla în stare vădită de ebrietate. Acesta a strigat la cele două părţi vătămate, ordonându-le să se dezbrace pentru a întreţine cu el raporturi sexuale. La auzul acestor expresii, părţile vătămate au părăsit locuinţa inculpatului. La scurt timp numitul P. I. le-a telefonat celor două minore rugându-le să se întoarcă pentru a continua discuţia asigurându-le că inculpatul P. P. M. a plecat din casă. Părţile vătămate au fost de acord şi, în consecinţă, au revenit la locuinţa inculpatului

Între timp, P. P. M. se deplasase la barul X din imediata apropiere unde a mai consumat băuturi alcoolice, după care s-a întors la domiciliu. La vederea celor două părţi vătămate inculpatul P. P. M. s-a adresat acestora cu expresii jignitoare şi ameninţări cu acte de violenţă, obligându-le să se dezbrace în vederea întreţinerii de raporturi sexuale.

Partea vătămată P. L. A. a încercat să părăsească imobilul însă inculpatul P. P. M. a lovit-o cu palma în zona feţei, a izbit-o de uşă, după care a continuat să o agreseze, într-o încăpere alăturată. Ulterior, revenind în camera în care se aflau şi ceilalţi tineri, inculpatul a trântit-o pe partea vătămată P. L. A., după care le-a ameninţat pe cele două minore avertizându-le că dacă nu vor întreţine raporturi sexuale vor fi omorâte din bătaie. Prin atitudinea sa de o intensă violenţă fizică şi verbală, inculpatul P. P. M. a creat o stare puternică de temere atât părţilor vătămate cât şi celorlalţi tineri din încăpere, respectiv numiţii PO. I., P. E. C. şi GO. D.-C., în condiţiile în care inculpatul le-a ordonat şi acestora din urmă să se dezbrace pentru a întreţine fiecare raporturi sexuale normale şi orale cu părţile vătămate. La insistenţele numitului PO. I., inculpatul P. P. M. i-a permis părţii vătămate C. D. C.să părăsească locuinţa în jurul ore 19.40 reţinând-o însă pe partea vătămată P. L. A. cu care a continuat să întreţină raporturi sexuale până în jurul orei 23.00

După ce au reuşit să scape din locuinţa inculpatului, părţile vătămate au sesizat organele de poliţie cu privire la abuzul sexual la care au fost supuse.

A mai reţinut prima instanţă că în cuprinsul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, părţile vătămate au arătat că au întreţinut raporturi sexuale normale şi orale atât cu inculpatul P. M.cât şi cu numiţii P. E. C. şi P. I.de frică să nu fie agresate mai ales că P. I.le-a spus să nu mai plângă şi să nu mai tremure pentru că P. P. M. se va enerva şi mai tare.

În ceea ce priveşte atitudinea părţilor vătămate faţă de numiţii P. I.şi P. E. C. C., s-a reţinut că declaraţiile acestora au fost contradictorii în sensul că iniţial au susţinut că şi numiţii menţionaţi au fost constrânşi psihic de către inculpatul P. P. M. să întreţină cu ele raporturi sexuale după care au revenit asupra declaraţiilor arătând că aceştia nu au fost ameninţaţi în nici un mod în acest sens fiind de acord să aibă raporturi sexuale cu fiecare din ele. Din declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile martorilor şi ale inculpatului a rezultat că cele două minore P. L. A. şi C. D. C.au fost obligate să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul P. P. M. care a exercitat asupra lor atât acte de constrângere fizică, cât şi psihică. Din comportamentul părţilor s-a dedus că au acceptat să întreţină raporturi sexuale cu numiţii P. I.şi P. E. C., însă nu în condiţiile impuse de inculpatul P. P. M. şi mai ales în prezenţa acestuia, sub imperiul stării de temere ce a fost creată prin atitudinea violentă a inculpatului. S-a putut aprecia că părţile vătămate au preferat să întreţină raporturi sexuale cu tinerii P. E. C. şi P. I. pentru a nu fi supuse la a întreţine un număr mai mare de raporturi sexuale cu inculpatul P. P. M..

Numai în ceea ce-1 priveşte pe numitul GO. D.-C., atitudinea procesuală a părţilor vătămate a fost constantă. Acestea au declarat că martorul a fost ameninţat, cu acte de violenţă, de inculpat să se dezbrace şi să aibă raporturi sexuale cu partea vătămată P. L. A., însă acesta a mimat actul sexual după care a cerut permisiunea să plece invocând ca pretext că trebuie sa ¬şi ia ghiozdanul din sala de cursuri.

În consecinţă, faţă de numitul GO. D.-C. s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin.1, 2 din Cod penal, în baza art. 10 lit. d Cod proc. penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile elementului material al infracţiunii.

Faţă de numiţii P. I. şi P. E. C. s-a dispus soluţia de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul comiterii a două infracţiuni de viol prev. de art. 197 alin. 1, 2 Cod penal, întrucât există dubiul, cu privire la acceptul părţilor vătămate de a întreţine raporturi sexuale cu aceştia, precum şi cu privire la libertatea celor doi martori în exprimarea voinţei de a avea acte sexuale cu minorele.

Prima instanţă a respins ca neutilă cauzei solicitarea de reaudiere a martorilor de la urmărirea penală, raportat la faptul că declaraţiile acestora sunt anterioare datei de xx.xx.xxxx, fiind menţinute de instanţa de recurs. Proba cu cercetarea locului săvârşirii faptei şi modalităţii de părăsire de către părţile vătămate a acestuia a fost respinsă ca nefiind pertinentă, raportat la obiectul cauzei. De asemenea, proba în circumstanţiere a fost respinsă, raportat la poziţia de nerecunoaştere a inculpatului, iar ancheta socială ca nefiind utilă cauzei.

De asemenea, susţinerile inculpatului că faptele de „lipsire de libertate" nu au existat au fost înlăturate de instanţă, deoarece acesta a realizat lipsirea de libertate a părţilor vătămate minore timp de mai multe ore, circa 6 ore, conform declaraţiilor părţilor vătămate C. D.C. şi P. L., martorii P. E. C., GO. D.-C. şi C. A. F..

Pe baza probatoriului administrat, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de „lipsire de libertate", prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, condamnându-1 în baza acestui text de lege.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii „viol" în formă continuată, prev. şi ped. de art. 197 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., prima instanţă a dispus încetarea procesului penal, deoarece părţile vătămate P. L. A. şi C. D. C.şi-au retras plângerea.

Constatând că cele două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 189 alin.2 Cod penal au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev de art.33 lit.a Cod penal, instanţa a contopit pedepsele conform art.34 lit. b Cod penal, iar la pedeapsa cea mai grea a aplicat un spor de 6 luni închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată reţinerea inculpatului din ziua de 07 noiembrie 2007 precum şi arestarea preventivă a acestuia de la 12 noiembrie 2007 la xx.xx.xxxx.

În privinţa laturii civile, prima instanţă a reţinut că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în proces şi că nici nu li se pot acorda din oficiu daune morale

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, la data de xx.xx.xxxx a declarat apel inculpatul P. P. M. care invocă motive de nelegalitate şi netemeinicie

În motivarea apelului inculpatul susţine că instanţa nu a fost legal investită cu cele două infracţiuni de lipsire de libertate prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal, a încălcat prevederile art.336 alin.1lit. a Cod procedură penală, întrucât deşi procurorul a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice nu i s-a cerut şi nici nu a declarat că pune în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal. Nu au fost respectate nici prevederile art.334 Cod procedură penală, inculpatul fiind audiat în mod superficial tară a fi întrebat dacă are sau nu probe în apărare şi s-a renunţat la audierea părţii vătămate C. D. C., deşi inculpatul s-a opus categoric acestui lucru, declaraţia martorei fiind necesară pentru stabilirea adevărului şi încadrarea corectă a faptelor.

Ca al doilea motiv de nelegalitate se precizează că la termenul din xx.xx.xxxx, anterior dezbaterilor în fond, instanţa nu a reţinut şi nici nu s-a pronunţat asupra cererii formulate de inculpat prin apărător de a fi schimbată încadrarea juridică a faptelor din două infracţiuni de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin.2 Cod penal în două infracţiuni complexe de viol prevăzute de art. 197 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 şi 42 Cod penal, lucru care se impunea cu atât mai mult cu cât chiar instanţa de recurs a indicat ca în rejudecare să fie avută în vedere şi această situaţie.

Sentinţa este criticată şi pentru faptul că inculpatul a fost lipsit efectiv de dreptul la apărare, respingându-se lista de probe de la fila 27 dosar, inclusiv probele în circumstanţiere, iar în final se susţine că instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt prin condamnarea inculpatului fără să existe probe certe cu privire la vinovăţia acestuia.

Tribunalul Botoşani examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.371 alim2.Cod procedură penală a apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat pentru următoarele considerente:

„După cum s-a arătat în precedent, prin motivele depuse la Curtea de Apel Suceava (filele 19-33 dosar recurs) inculpatul P. P. M. a criticat sentinţa penală nr.XXX din xx.xx.xxxxa Judecătoriei Botoşani, cât şi Decizia nr.XXXX din xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani ca fiind netemeinice şi nelegale pentru patru considerente (filele 21-22 ds recurs):

a) -instanţa nu a fost sesizată legal cu judecarea a două infracţiuni de lipsire de libertate prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal, fiind încălcate prevederile art.336 alin.1 lit.a Cod procedură penală care atrag nulitatea absolută a hotărârii de condamnare conform art. 197 alin.2 Cod procedură penală;

b) -judecătorul care a judecat cauza în fond, având ca obiect două infracţiuni de lipsire de libertate prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal s-a aflat în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.47 alin.2 Cod procedură penală şi art.48 alin.1 lit.a Cod procedură penală;

c) -pe fond nu s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, având în vedere că cele două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzut de art.189 alin.2 Cod penal sunt absorbite în conţinutul celor două infracţiuni complexe de viol prevăzute de art. 197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi

d) - s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei greşite hotărâri de condamnare.

Dintre aceste patru motive de recurs Curtea de Apel Suceava a analizat doar motivul de incompatibilitate prevăzut de art.47 alin2 şi 48 lit. a Cod procedură penală în care s-a aflat judecătorul de la instanţa de fond, motiv pe care 1-a găsit întemeiat dispunând ca prima instanţă căreia i s-a trimis dosarul în vederea rejudecării să aibă în vedere şi celelalte trei aspecte invocate de către inculpat prin motivele de recurs.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa de fond a ignorat în totalitate decizia instanţei de control judiciar, cât şi indicaţiile care trebuiau respectate.

Potrivit art.385 ind. 18 Cod procedură penală instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului, rejudecarea cauzei după casarea hotărârii urmând să se desfăşoare după regulile generale de judecată, cât şi cele ale judecăţii în primă instanţă, dar şi în limitele în care s-a dispus casarea-art.385 ind 19 Cod procedură penală.

Deşi, din studiul dosarului nr. xxxxx/193/2009 constituit cu prilejul rejudecării cauzei rezultă că nu s-au mai administrat nici un fel de probe cu excepţia audierii inculpatului şi a unei părţi vătămate, declaraţii care nu au modificat cu nimic situaţia de fapt, instanţa de fond nu a verificat încălcarea sau nu a dispoziţiilor art.336 alin.1 Cod procedură penală în ceea ce priveşte legala sesizare în legătura cu cele 2 infracţiuni de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin.2 Cod penal, fapt de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii conform art. 197 alin.2 Cod procedură penală şi nici nu a făcut o analiză amplă, motivată pe bază de probe, cu privire la faptul dacă cele două infracţiuni de lipsire de libertate sunt sau nu absorbite în conţinutul celor două infracţiuni complexe de viol prevăzute de art. 197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice din două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 Cod penal în două infracţiuni de viol în formă complexă prevăzută de art. 197 alin.1 Cod penal cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal, cu privire la care inculpatul susţine că a formulat-o prin intermediul apărătorului cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei şi pe care prima instanţă a refuzat să o ia în discuţie şi nici nu s-a pronunţat asupra ei, acest aspect nu a putut fi verificat pe baza consemnărilor din partea introductivă a hotărârii şi nici din înregistrarea audio defectuoasă a şedinţei de judecată, însă trebuie observat că această cerere figurează printre motivele de recurs cu privire la care s-a dispus casarea sentinţei şi, ca atare, va trebui oricum analizată cu prilejul rejudecării cauzei, aşa cum s-a arătat în precedent.

Pe de altă parte, cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei, la cererea reprezentantului parchetului, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.1 Cod penal, în încadrarea prevăzută de art. 189 alin.2 Cod penal, determinat de faptul că părţile vătămate erau minore.

Deşi, s-a dat cuvântul procurorului şi a apărătorului inculpatului cu privire la problema schimbării încadrării juridice, instanţa a ignorat prevederile art.334 Cod procedură penală, cu toate că procedura încadrării juridice presupune două operaţii: în primul rând să se pună în discuţia părţilor şi a procurorului schimbarea încadrării juridice a faptei judecate pentru a asculta concluziile acestora cu privire la corecta aplicare a legii penale, iar în al doilea rând să se pună în vedere inculpatului că are dreptul, în vederea pregătirii apărării, să ceară lăsarea cauzei la sfârşitul şedinţei de judecată sau eventual amânarea cauzei pentru o şedinţă ulterioară.

În vederea garantării dreptului la apărare al inculpatului, instanţa era obligată să satisfacă cererea acestuia pentru pregătirea apărării indiferent dacă schimbarea încadrării juridice se face în favoarea sau defavoarea inculpatului ( a se vedea decizia nr. 1050/2004 a ÎCCJ publicată în Revista de drept penal nr.2/2005, p 152).

În speţă, nu numai că inculpatului nu i s-a dat posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor (deşi această operaţiune presupunea o agravare a situaţiei sale juridice întrucât pedeapsa în cazul alineatului 2 al art.187 Cod penal este închisoarea de la 7 la 15 ani, pe când la alineatul 1 al aceluiaşi articol se prevede o pedeapsă între 3 şi 10 ani închisoare ), dar nici măcar formal nu a fost întrebat dacă mai are de propus probe în apărare sau dacă cere sau nu amânarea cauzei, în vederea pregătirii apărării, încălcându-se astfel în mod flagrant dispoziţiile art. 5 Cod procedură penală, art.24 din Constituţia României, şi art.5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale”.

Pentru considerentele menţionate, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, Tribunalul Botoşani a admis apelul declarat de inculpatul P. P. M. şi în consecinţă a desfiinţat în totalitate sentinţa apelată, iar cauza a fost trimisă primei instanţe pentru rejudecare, conform deciziei penale nr. XXX/xx.xx.xxxx.

Cu prilejul rejudecării cauzei, s-a dispus instanţa să se conformeze  deciziei Curţii de Apel Suceava, în sensul analizării aspectelor precizate de către inculpat la pct. III literele a, c şi d din motivele de recurs (fila 21-22 ds recurs) şi, totodată, să aibă în vedere şi celelalte critici formulate de către inculpat prin motivele de apel care au făcut obiectul prezentei cauze şi care, în realitate, reprezintă o completare a celor trei motive de recurs.

Astfel reinvestită, Judecători Botoşani a reluat procedura de după data de xx.xx.xxxx, având în vedere dispoziţiile deciziei nr. XXX din xx.xx.xxxx a Curţii de Apel Suceava ce a menţinut actele şi lucrările dosarului efectuate de prima instanţă până la data de xx.xx.xxxx, inclusiv, precum şi declaraţia  părţii vătămate C. D. C. din data de xx.xx.xxxx de retragere a plângerii penale.

Ca o chestiune prealabilă instanţa a verificat respectarea disp. art. 336 alin. 1 Cod procedură penală, privind legala sesizare în legătură cu cele două infracţiuni prev. de  art. 189 alin. 1 Cod penal.

Având în vedere faptul că la termenul de judecată din xx.xx.xxxx, reprezentantul parchetului a declarat că pune în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat pentru săvârşirea a două infracţiuni de ”lipsire de libertate în mod ilegal” prev. de art.189 alin. 1 Cod penal şi solicită în temeiul art. 336 Cod procedură penală extinderea procesului penal cu privire la aceste două infracţiuni, instanţa dispunând în acest sens prin încheierea din xx.xx.xxxx, instanţa apreciază că - în acest stadiu – la rejudecare este legal sesizată cu privire la judecarea inculpatului pentru două infracţiuni prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal.

Totodată, instanţa, după punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptei din  două infracţiuni prev. de art. 189 alin.1 Cod penal în două infracţiuni prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal având în vedere faptul că la data respectivă, ambele părţi vătămate erau minore, în temeiul art. 334 Cod procedură penală va proceda la schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Inculpatul a fost audiat în faţa instanţei (f. 49 dosar) şi a arătat că ” într-o după - amiază după orele 16.00, mă aflam acasă cu fiul meu PA. F. E., eram puţin băut, astfel încât dormeam, între timp a sunat cineva la uşă, venise un coleg de al fiului meu, pe nume I., împreună cu două fete, acum apreciez vârsta lor ca fiind 18 - 19 ani , erau destul de dezvoltate. Cu toţii au intrat în camera în care eu mă odihneam, precizez casa o am situată lângă barul X. La un moment dat fetele au cerut ţigări şi capucino sau cafea, eu am ieşit până alături la bar şi le-am adus câte o cafea la fiecare dintre fete şi un pachet de ţigări. Cât am luat ţigările de la bar am mai consumat 100 ml de tărie. înapoi, revenind am stat cu fetele şi băieţii am fumat câteva ţigări, după care le-am întrebat pe fete dacă vor să întreţină relaţii sexuale. Acestea mi-au răspuns că nu, le-am întrebat atunci pentru ce au venit şi le-am poftit afară, s-au ridicat şi au plecat împreună cu I.. Apreciez că timpul scurs până la plecarea lor din momentul în care au venit a fost aproximativ de o oră şi jumătate. Am mai stat puţin în casă, după care am plecat din nou în bar. Fiul meu rămânând acasă. In bar m-am luat cu unul cu altul , nu mai ştiu cât am băut, ştiu doar că m-am simţit ameţit după care am plecat acasă, pur şi simplu mi s-a rupt filmul, m-am trezit a doua zi cu poliţia la uşă. De abia la poliţie am aliat că fetele ar fi venit înapoi şi ce aş fi făcut eu. Menţin declaraţiile date în instanţă, în cursul judecăţii inclusiv cea prezentată astăzi de la fila 173 dosar XXXXX/193/2009 cu precizarea că am dat aceste declaraţii întrucât mi s-a comunicat, deoarece mi s-au comunicat învinuirile la poliţie, deoarece mi s-a comunicat la poliţie învinuirile, de altfel nici nu îmi imaginez la cât de beat eram să fi avut cinci relaţii sexuale cu o femeie. In condiţiile în care fetele ar fi strigat după ajutor sigur ar fi fost auzite de consumatorii de la Barul X.” .

În apărarea sa inculpatul P. P. M. – asistat de avocat ales O. G. – a depus la dosar o notă de probe (f. 47 dosar) prin care a solicitat reaudierea martorilor din lucrări GO. D. C., PO. I., R. I.  şi C. A. F., audierea părţilor vătămate P. L. A. şi C. D. C., efectuarea unei cercetări la faţa locului, proba cu o nouă expertiză medico-legală psihiatrică precum şi probe în circumstanţiere (anchetă socială şi proba cu martorul în circumstanţiere S. G.).

Instanţa, prin încheierea din xx.xx.xxxx a admis doar probele constând în reaudierea martorilor din lucrări precum şi probele în circumstanţiere.

Instanţa a respins proba constând în cercetarea la faţa locului ca nefiind utilă cauzei deoarece amplasarea şi configuraţia locului faptei, respectiv a locuinţei inculpatului, se pot determina şi prin administrare probei cu martori. Instanţa respins şi proba cu o nouă expertiză medico-legală psihiatrică, această probă fiind administrată deja în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă (f. 94 dosar) pe de o parte, iar pe de altă parte nu este utilă cauzei având în vedere timpul scurs de la data săvârşirii presupuselor fapte şi până în prezent.

Părţile vătămate nu au putut fi nici ele reaudiate, acestea nefiind prezente în faţa instanţei, şi fiind plecate în loc necunoscut. Pentru lămurirea situaţiei de fapt a procedat la reaudierea martorilor din lucrări R. I. , P. I. şi GO. D. C., susţinerile acestora fiind consemnate în procese - verbale ataşate la dosar (f. 89,116 şi 117 dosar).

Martorul C. A. F.nu a putut fi reaudiat acesta -  aşa cum rezultă din mandatul de aducere emis pe numele lui – fiind plecat la muncă în Italia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: 

Martorul  P. I. îl cunoaşte  pe inculpatul  P. P. M. de mai mult timp şi, potrivit declaraţiilor  celui din urmă ( f. 10 ds.  nr.  10200/193/2007, fila 18 din XXXXX/193/2007) dar şi ale martorului  PA.  E.-C. (fila 70 ds. UP) obişnuia  să aducă la domiciliul acestuia femei pentru întreţinerea de raporturi sexuale contra cost.

În ziua de  xx.xx.xxxx,  martorul  P. I.era interesat să cunoască o fată pentru a merge împreună la domiciliul  inculpatului, motiv pentru care  i-a cerut  colegului  său de clasă R. I. –B.  numere de telefon  ale unor fete. Acesta  i-a indicat numărul de telefon al părţii vătămate  C. D. C.. Prezentându-se ca  fiind  R. I. -B. , martorul  PO.  I. a  contactat-o pe partea  vătămată şi au  stabilit să se întâlnească, în jurul orei  1500, în zona  Parcului  X, cerându-i să mai vină cu o prietenă (fila 84 ds. UP – declaraţie martor  GO. D., fila 16 ds. declaraţia  părţii vătămate  C. D. C.).

Aceştia s-au întâlnit la locul stabilit, PO.  I. fiind  însoţit de martorii GO. D.-C., R. I. -B.  şi G. D. -D.. Partea vătămată C. D. C.a venit la întâlnire împreună cu colega sa,  partea vătămată P. L. A..

De menţionat că anterior  întâlnirii, martorul PO.  I. şi-a exprimat intenţia de a întreţine raporturi sexuale cu cele  două fete, menţionând că  are „un loc” lângă  terasa „X” unde poate să întreţină raporturi sexuale (filele 92, 96 – 99,  100 – 103 ds. UP, fila 50 ds. – declaraţiile martorilor GO. D.-C., R. I. -B.  şi G. D. -D.).

În jurul orei 1600, martorul PO.  I. i-a telefonat martorului P. E. C., anunţându-l că va veni în vizită, după care i-a  propus părţii vătămate C. D. C.să-l însoţească pentru a servi câte o  ciocolată caldă. PA.  E. -C. l-a anunţat pe tatăl său, inculpatul P. P. M., despre  intenţia martorului P. I.(fila  100 ds.). Acesta şi partea vătămată C. D. C.au ajuns primii la domiciliul inculpatului din  municipiul Botoşani, bulevardul X nr. Y. Martorul PO.  I. i-a invitat  şi pe ceilalţi tineri la locuinţa  inculpatului,  răspunzând invitaţiei  doar martorul  GO. D.-C. şi partea vătămată P. L. A..

Inculpatul, care se afla  sub influenţa  băuturilor alcoolice,  le-a oferit tinerilor ţigări, ciocolată caldă şi capucino. La un moment dat le-a spus  părţilor  vătămate că motivul real  pentru care au fost  aduse în locul respectiv  este  întreţinerea de raporturi  sexuale. Părţile vătămate şi-au manifestat  dezacordul, părăsind imediat imobilul.

La scurt timp, martorul P. I. le-a telefonat celor  două minore, rugându-le  să revină şi asigurându-le  totodată că inculpatul a plecat din casă. Din  naivitatea  specifică  vârstei, dar şi din  dorinţa  firească de a ajunge la relaţii de prietenie  sincere cu cei  doi tineri (P. I.şi GO. D.-C.), părţile vătămate au acceptat  cu uşurinţă să revină la locuinţa  inculpatului, în contextul  în care acesta plecase.

Între timp, inculpatul s-a deplasat la barul din  apropiere, unde a  mai consumat băuturi alcoolice, după care s-a întors la  domiciliu. La vederea celor două părţi vătămate, inculpatul s-a adresat acestora cu expresii vulgare, jignitoare şi ameninţări cu acte de violenţă, obligându-le să se dezbrace în vederea  întreţinerii de raporturi  sexuale.

Partea vătămată P. L. A.  a încercat să părăsească imobilul, însă inculpatul  a  lovit-o  cu palma  în zona feţei, a prins-o de păr  şi a izbit-o cu capul de uşă, spărgând sticla geamului, a tras-o de mână în încăpere unde  a  continuat  să o agreseze, lovind-o cu capul de un dulap şi  trântind-o apoi pe un  pat. Inculpatul  le-a ameninţat pe minore că vor fi „omorâte din bătaie” dacă nu vor  întreţine  raporturi  sexuale.

Prin atitudinea  sa de intensă violenţă fizică şi verbală, inculpatul a creat  o stare  puternică de temere  părţilor vătămate şi martorului GO. D.-C.. De menţionat că inculpatul le-a spus  şi tinerilor  să se  dezbrace pentru a întreţine raporturi sexuale  cu părţile vătămate.

Deşi procurorul a reţinut că învinuiţii PO.  I. şi PA.  E. -C. au fost constrânşi psihic să întreţină raporturi sexuale cu părţile  vătămate, din probatoriul administrat în faţa instanţei rezultă că cei doi  erau „familiarizaţi” cu astfel de practici, respectiv  întreţinerea de raporturi sexuale cu aceeaşi femeie, şi nu au lăsat impresia  celorlalţi că le  este  teamă de inculpat. După modul în care au procedat (P. I. le-a convins pe părţile vătămate să nu mai plângă, să nu mai tremure şi să se dezbrace mai repede pentru că inculpatul „se va enerva şi mai tare”, luându-le  telefonul să nu anunţe pe nimeni,  cei doi s-au înţeles cu privire la alegerea  părţilor vătămate, P. E. C. şi-a aplicat prezervativ, PO.  I. i-a cerut  martorului  GO. D.-C. să păstreze  tăcere asupra  celor  întâmplate)  şi după glumele  pe care P. I. le făcea  pe seama  lui GO. D.-C. („ce molâu eşti, ai şi  tu o ocazie şi refuzi” arătându-i cum se procedează la întreţinerea  unui raport  sexual), rezultă că cei doi îşi doreau să întreţină raporturi sexuale cu părţile  vătămate. Dacă ar fi fost constrânşi psihic, aceştia  s-ar fi aflat în imposibilitate  fiziologică de a întreţine  un raport  sexual, cum s-a  întâmplat  în cazul martorului GO. D.-C. care  a mimat  raportul sexual. Toate aceste  aspecte rezultă din declaraţiile  acestui martor  şi ale  părţilor vătămate.

În acest context, părţile  vătămate au întreţinut raporturi  sexuale  repetate, normale şi orale, cu inculpatul  şi cei  doi învinuiţi.

Inculpatul  a adoptat  o atitudine  violentă verbală şi faţă de martorul GO. D.-C. căruia  nu i-a permis  să plece decât  după  întreţinerea  unui raport sexual cu una  dintre  părţile vătămate. Din această cauză, martorul a mimat un raport sexual cu partea vătămată P. L. A., după care inculpatul i-a  permis  să plece.

După finalizarea  fiecărui raport sexual,  părţile  vătămate  mergeau  la baie, dezbrăcate şi însoţite de unul  dintre învinuiţi. Părţile  vătămate i-au cerut în repetate  rânduri inculpatului să le permită să  plece  la şcoală, dar  acesta  refuza  categoric. În cele din urmă,  la insistenţa fiului său, inculpatul i-a permis  părţii vătămate C. D. C. să plece,  în jurul orei  19, la şcoală după ghiozdane, dar numai însoţită de fiul său şi cu condiţia  de a reveni  pentru  continuarea  raporturilor  sexuale.  După plecarea celor doi, a plecat  şi învinuitul PO. I., partea vătămată P. L. A. rămânând în continuare  deoarece inculpatul nu i-a permis să plece.

Partea vătămată C. D. C.a rămas în sala  de clasă un timp, reuşind astfel să scape  de fiul  inculpatului care a  renunţat s-o mai  aştepte.

Partea vătămată P. L. A. a  fost reţinută de inculpat până în jurul  orei 2300,  timp în care a mai întreţinut cu aceasta  vreo 5 – 6 raporturi  sexuale, fiecare având  o durată de maximum  10 minute.

Deşi a  dispus scoaterea  de sub  urmărire penală a celor  doi  învinuiţi, pe motiv că există dubiu cu privire la acceptul părţilor  vătămate de a întreţine  raporturi  sexuale  şi cu privire  la  întrunirea  laturii  subiective a infracţiunii de viol în sensul  libertăţii  de exprimare a voinţei, fiind exclusă astfel participarea acestora  la săvârşirea  faptei ca  infracţiune,  procurorul  a dispus  trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea  a două infracţiuni de viol în formă agravată, prev. şi ped.  de art.  197 alin. 1, 2 lit. a  din Codul penal, respectiv  pentru fapta săvârşită de  două sau mai multe  persoane împreună.

Apărătorii  inculpatului au solicitat  schimbarea  încadrării  juridice  a faptelor  în infracţiunea de viol  în formă simplă prevăzută de art. 197 alin. 1 din  Codul penal,  cu motivarea că între  inculpat şi învinuiţi nu a  existat  o înţelegere  prealabilă cu privire  la întreţinerea  raporturilor  sexuale cu părţile vătămate, învinuiţii  nu au exercitat  acte de  violenţă  fizică sau psihică asupra acestora şi nu au acordat  nici un ajutor  inculpatului  în săvârşirea infracţiunii de viol.

Instanţa a  pus  în discuţia părţilor  şi reţinerea formei  continuate  pentru cele  două infracţiuni de viol pentru că  inculpatul  a  întreţinut raporturi sexuale repetate, prin constrângerea părţilor  vătămate.

Procurorul a  fost de acord  cu schimbarea  încadrării  juridice  a faptelor  în două infracţiuni de viol prev. de  art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea  art. 41, 42 din Codul penal.

Inculpatul  şi apărătorii  săi  nu au fost de acord  cu reţinerea formei  continuate a infracţiunii de viol deoarece  a  avut loc doar un singur raport  sexual  cu partea  vătămată P. L. A., cu consimţământul  acesteia.

După cum s-a arătat anterior, probatoriul administrat  în faţa  instanţei  conturează o situaţie  de fapt  diferită faţă de cea  reţinută  de procuror  cu privire la participarea  învinuiţilor  P. I.şi PA. C.-E. , respectiv  că aceştia nu au fost  timoraţi, constrânşi în vreun  mod de inculpat să întreţină raporturi  sexuale  cu părţile  vătămate, dimpotrivă, chiar  au dorit şi au urmărit acest lucru. Mai mult,  au  exercitat  o oarecare presiune psihică asupra părţilor vătămate, prin insistenţele  de a  se  dezbrăca mai repede „ca să nu se enerveze mai tare inculpatul” şi prin  deposedarea  de  telefonul  mobil  ca să nu  apeleze  la ajutorul cuiva.

Părţile vătămate  au plâns şi s-au opus la întreţinerea  de raporturi  sexuale cu inculpatul  şi învinuiţii. Chiar  şi în situaţia  în care  acestea ar fi acceptat să întreţină raporturi sexuale  cu învinuiţii, este greu de reţinut că  un asemenea  consimţământ ar fi valabil exprimat în starea  de şoc indusă de inculpat şi în condiţiile  impuse de acesta.

Însă,  toate aceste aspecte nu mai  au nicio  relevanţă în cauză, de vreme  ce procurorul  a dispus  scoaterea  de sub  urmărire penală  a învinuiţilor  pentru  săvârşirea infracţiunii de viol, excluzând astfel participarea acestora la activitatea  infracţională. Prin urmare,  actele materiale  comise de aceştia se află înafara  ilicitului penal deoarece  s-a apreciat că părţile  vătămate şi-ar  fi dat acordul cu privire la  întreţinerea  raporturilor sexuale, iar învinuiţii  au acţionat sub imperiul constrângerii psihice exercitate de inculpat.

În acest context, nu se poate  reţine  că faptele  de viol pentru care inculpatul  a  fost trimis  în judecată au  fost săvârşite de două sau mai multe  persoane împreună. Pentru existenţa agravantei este necesar ca făptuitorii să acţioneze împreună pentru  intimidarea  victimei şi înfrângerea voinţei acesteia, după care să realizeze  succesiv acte sexuale  cu  aceasta, sau doar unul dintre  făptuitori să întreţină actul sexual,  iar ceilalţi să desfăşoare activităţi simultane în calitate  de complici  concomitenţi.

În speţă, activitatea învinuiţilor nu a fost  calificată ca acte  de complicitate  la infracţiunea  de viol  comisă de  inculpat. De asemenea, nu s-a reţinut că inculpatul şi învinuiţii au avut  succesiv acte sexuale  cu părţile vătămate,  fiecare  ajutând  şi fiind  ajutat  la  rândul său de ceilalţi.

Din aceste motive,  instanţa a dispus  schimbarea  juridică  a  faptelor  în infracţiunea  de viol formă simplă prev. şi ped. de art. 197 alin. 1 din Codul penal.

De asemenea, contrar susţinerii inculpatului că  a întreţinut doar un singur  raport  sexual  cu acordul părţii vătămate P. L. A., din declaraţiile părţilor vătămate, ale martorului GO. D.-C. şi ale  învinuiţilor, audiaţi în cursul  judecăţii în calitate  de martori, rezultă că inculpatul  a întreţinut, în repetate rânduri, raporturi  sexuale  normale  şi orale  cu partea vătămată P. L. A. şi doar orale cu partea vătămată C. D. C., motiv pentru care instanţa a reţinut şi forma  continuată pentru cele  două infracţiuni de viol.

După schimbarea  încadrării juridice a faptelor, părţile  vătămate  şi-au retras  plângerea  formulată împotriva  inculpatului pentru săvârşirea  infracţiunii de viol.

Acţiunea  penală  pentru  infracţiunea de viol prev. şi ped.  de art. 197 alin. 1 din Codul penal se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi nu  mai poate fi  exercitată dacă a intervenit retragerea acesteia.

Având  în vedere voinţa părţilor  vătămate, instanţa urmează să dispună, în temeiul art. 11  pct. 2 lit. b rap. la art.  10 lit. h din Codul de procedură penală,  încetarea procesului penal faţă de inculpat, sub aspectul săvârşirii a  două infracţiuni de viol în  formă continuată prev. şi ped.  de  art. 197 alin. 1  din Codul penal, cu aplicarea  art. 41, 42 din Codul penal.

În cursul  judecăţii,  procurorul  a solicitat  extinderea  procesului  penal faţă  de inculpat şi a  declarat  că pune  în mişcare  acţiunea penală pentru săvârşirea  a două  infracţiuni de lipsire de libertate  prev. şi ped.  de art. 189 alin. 1 din Codul penal,  cu motivarea  că părţile  vătămate au fost reţinute  fără  voia  lor între  raporturile  sexuale, inculpatul  cunoscând împrejurarea că  acestea  sunt minore.

Inculpatul, prin apărători, nu a fost  de acord cu extinderea  procesului penal deoarece  infracţiunea de lipsire  de libertate  este absorbită de infracţiunea de viol  în formă continuată, iar după  întreţinerea  ultimului act sexual, părţile  vătămate au plecat imediat. De asemenea, inculpatul nu a  dorit să le priveze de libertate pe părţile vătămate, acestea  fiind  reţinute  doar  în scopul întreţinerii  de raporturi sexuale. În cauză sunt aplicabile dispoziţiile  art. 51 alin. 2 din Codul penal, în sensul că împrejurarea  că părţile vătămate erau minore nu trebuie să constituie o circumstanţă agravantă pentru că  inculpatul nu a cunoscut-o în momentul  săvârşirii faptei.

Este adevărat că infracţiunea de viol absoarbe în conţinutul ei, în mod natural,  lipsirea  de  libertate în mod ilegal,  necesară actului sexual  prin constrângere. Însă,  dacă după consumarea raportului  sexual, victima  este  reţinută în continuare, atunci infracţiunea de lipsire de libertate îşi recapătă autonomia. În cazul infracţiunii de viol în formă continuată, între raporturile sexuale – acte materiale  ale aceleiaşi infracţiuni infracţiunea  de lipsire de libertate îşi  recapătă  autonomia.

În speţă,  durata  lipsirii de libertate a părţilor  vătămate a depăşit în mod semnificativ timpul necesar realizării actelor sexuale.  Întreaga  activitate infracţională s-a desfăşurat în intervalul orar 17 – 2245. Inculpatul le-a  restrâns părţilor  libertatea  de mişcare chiar înainte  de întreţinerea  primului raport sexual.  Astfel,  inculpatul  le-a împiedicat să plece  din locuinţă prin  ameninţări cu acte  de violenţă şi chiar prin  exercitarea  de asemenea  acte  faţă de partea vătămată P. L. A.. După ce  le-a cerut  să se dezbrace, inculpatul a  stat  în  holul  imobilului la  o ţigară, timp în care  părţile vătămate au fost  împiedicate să se  deplaseze şi să acţioneze  după voinţa  lor ( declaraţia  părţii vătămate  C. D. C.– fillele  28, 30 ds. U.P., declaraţia martorului GO.  D.-C. – fila  89 ds. U.P., declaraţia  învinuitului  PA.  C.-E.  – fila 67 ds. U.P.). De  asemenea, în  timpul dintre raporturile sexuale, părţile vătămate au fost  reţinute de inculpat ilegal. Inculpatul le permitea să meargă la baie  doar dezbrăcate şi însoţite de unul  dintre  învinuiţi pentru  a le împiedica  să plece.

Partea vătămată C. D. C. a  fost reţinută ilegal până în jurul orei 19, când inculpatul i-a permis  să plece la şcoală după  ghiozdane (al său şi al  celeilalte părţi vătămate) dar numai însoţită de fiul  său şi cu condiţia să revină. Cealaltă parte vătămată a  fost  lipsită de libertate în mod ilegal până în jurul orei  2245. Potrivit  declaraţiilor acesteia, în intervalul orar  19 – 2245 a  mai întreţinut cu inculpatul vreo 5 – 6 raporturi  sexuale,  împotriva voinţei sale, durata  unui raport fiind  de maximum 10 minute. La un  simplu calcul, se constată că în intervalul de 3 ore şi 45  de minute  durata  însumată a raporturilor sexuale a fost  de maximum o oră  aşa încât în restul  timpului infracţiunea de lipsire de  libertate în mod ilegal şi-a recăpătat  autonomia.

De menţionat că  părţile vătămate  i-au cerut inculpatului, în mod  repetat  să le permită să plece, însă acesta  le-a interzis într-un mod categoric. Apărătorii inculpatului au susţinut că,  dacă părţile  vătămate  ar fi dorit cu adevărat să plece  ar fi putut  s-o facă în momentul în care mergeau la baie. Instanţa  apreciază că acest fapt nu a fost posibil deoarece  hainele  erau reţinute în camera  unde se  afla  inculpatul,  părţile  vătămate erau însoţite de fiecare dată de către  unul dintre  învinuiţi,  iar comportamentul violent al inculpatului le-a insuflat părţilor vătămate o temere  puternică şi au gândit că li  s-ar  putea întâmpla un rău mult mai mare dacă  ar încerca să  plece. Pe de altă parte, nu are nicio relevanţă împrejurarea că lipsirea de libertate  s-a săvârşit în asemenea  condiţii încât, dacă ar fi  făcut unele  eforturi şi ar fi recurs la unele  abilităţi,  părţile vătămate  s-ar  fi putut  elibera.

De asemenea,  apărătorii  inculpatului au susţinut  că acesta  nu a urmărit să le lipsească de libertate  în mod ilegal pe părţile  vătămate, scopul reţinerii acestora fiind întreţinerea  de raporturi  sexuale. Nici această ipoteză nu are nicio  relevanţă deoarece  elementul material  al infracţiunii  de lipsire de libertate în mod ilegal constă în săvârşirea unei acţiuni sau inacţiuni ce are  ca rezultat  privarea de libertate a unei persoane, neinteresând scopul,  timpul sau mijloacele  folosite de inculpat.

Referitor la împrejurarea  că părţile vătămate erau  minore, inculpatul  a declarat  în faţa instanţei că nu  şi-a dat  seama  despre vârsta reală a acestora, respectiv că ar fi  minore. În schimb, a  apreciat că martorul GO. D. - C. este  de aceeaşi vârstă cu învinuitul PO.  I. despre care cunoştea că este minor.

Instanţa apreciază că este  exclusă ipoteza ca inculpatul să nu-şi fi dat  seama de vârsta  părţilor vătămate  în condiţiile în care  s-a discutat  mult pe tema  şcolii, respectiv că acestea  trebuie să ajungă la şcoală să-şi ia  ghiozdanele. Mai mult, în faţa  procurorului, inculpatul a declarat  că „am  apreciat că cele  două fete au vârsta de până-n 18 ani” (fila 126 verso ds. U.P.).

Din motivele  prezentate , instanţa a  dispus, în temeiul  art. 336 alin. 1 lit. a  din Codul de procedură penală, extinderea  procesului penal cu privire  la săvârşirea a  două  infracţiuni de lipsire  de libertate prev. şi ped. de  art.  189 alin. 1 din Codul penal, iar la rejudecare s-a schimbat încadrarea juridică în două infracţiuni prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.

Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni prev. de art. 189 alin. 2 în două infracţiuni de ”viol”  prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal.

Instanţa, după punerea în discuţie a acestei schimbări de încadrare juridică a respins-o prin încheierea de amânare a pronunţării având în vedere că, în cauză subzistă atât infracţiunile de viol cât şi infracţiunile de ”lipsire de libertate în mod ilegal” prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.

Este adevărat că legea nu conţine nici o precizare în ceea ce priveşte durata perioadei de timp în care victima trebuie să fie lipsită de libertate pentru ca fapta să constituie infracţiune, ceea ce înseamnă că această durată poate exista în limite largi.

În ceea ce priveşte limita inferioară a duratei lipsirii de libertate, este unanim acceptată opinia că aceasta trebuie să dureze astfel încât victima să fie împiedicată, efectiv, de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu voinţa sa.

Aşadar, constrângerea morală presupune o ameninţare, care trebuie să aibă înţelesul determinat  de art. 193 Cod penal şi de asemenea, să aibă intensitatea necesară pentru a inspira victimei o temere atât de mare şi de puternică, încât să-i înfrângă rezistenţa sau opoziţia şi, în speţa de faţă, aşa cum s-a arătat în precedente, aceste condiţii sunt îndeplinite.

Instanţa reţine  vinovăţia inculpatului pentru  săvârşirea  celor două infracţiuni de lipsire de libertate în baza următoarelor mijloace de probă: referate de evaluare psihologică, declaraţiile părţilor vătămate şi declaraţiile martorilor  GO. D.-C., PO. I., R. I. , PA.  C.-E.  şi C. A. F.. Acesta  din urmă este  un coleg de clasă căreia  partea vătămată C. D. C.  i-a povestit cele întâmplate.

La stabilirea  şi individualizarea  judiciară a pedepsei, instanţa  va avea  în vedere  limitele  de pedeapsă  prevăzute de lege pentru această infracţiune, gradul de pericol social concret al faptelor comise  asupra unor minore în vârstă de 15 ani, respectiv 16 ani, durata  lipsirii de libertate în mod ilegal, modalitatea  de săvârşire a faptelor, respectiv  împiedicarea părţilor vătămate de a  se deplasa şi a  acţiona în conformitate cu propria voinţă,  inculpatul adoptând totodată un  comportament agresiv fizic şi verbal ce a provocat o puternică temere părţilor  vătămate care la evaluarea psihologică prezentau semne  ale  abuzului psiho-emoţional, precum  şi persoana  inculpatului care nu are antecedente penale, nu a recunoscut săvârşirea faptelor şi nu a manifestat  regret.

Instanţa, apreciază că, pentru reeducarea şi coerciţia inculpatului este necesară aplicarea a câte unei pedepse orientate cu puţin sub minimul prevăzut de lege, pentru fiecare faptă în temeiul art. 76 lit. b Cod penal, ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal, având în vedere că inculpatul este infractor primar.

Astfel, instanţa îl va condamna pe inculpatul P. P. M. pentru săvârşirea infracţiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal” prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal (ca urmare a schimbării încadrării juridice din două infracţiuni prev. şi ped. de art. 189 alin. 1, aşa cum s-a arătat anterior) (parte vătămată C. D. C.) cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi  pentru săvârşirea infracţiunii „lipsire de libertate în mod ilegal” prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal (parte vătămată P. L. A.) cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit., a, art. 34 lit. b Cod penal  instanţa va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal cu următoarea motivare:

Conform art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) – c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin Decizia nr. XXXIV din 05.11.2007 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a –c) Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.

În cazul de faţă instanţa apreciază că se impune ca inculpatului să i se interzică drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a  şi lit. b) Cod penal condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii efective publice, precum şi cu dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Însă, atâta timp cât săvârşirea infracţiunii nu are nici o legătură cu exercitarea vreunei funcţii, profesii sau ocupaţii, interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) nu se justifică.

În cauză nu sunt nici temeiuri pentru interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. d) şi  e) Cod penal.

În temeiul art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de xx.xx.xxxxpână pe data de xx.xx.xxxx, inclusiv.

 Instanţa va constata  că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara şi a obligaţiilor impuse acestuia prin decizia penală nr. XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani au încetat de drept având în vedere decizia penală nr. XXX/xx.xx.xxxxa Curţii de Apel Suceava.

Instanţa va constata că părţile vătămate C. D. C. şi P. L. A. nu s-au constituit părţi civile în cauză vizavi de infracţiunea de „lipsire de libertate în mod ilegal” prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.

 Văzând şi dispoziţiile art. 191 şi 192 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E :

 I. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. P. M. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de „viol” în formă continuată prev. şi ped. de art.197 alin. 1 cu aplicarea art. 41,42 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de „viol”prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. a Cod penal, deoarece părţile vătămate P. L. A. şi C. D. C. şi-au retras plângerile.

II. În temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus extinderea acţiunii penale prin încheierea de şedinţă din xx.xx.xxxx (dosar nr. XXXXX/193/2007 al Judecătoriei Botoşani) din două infracţiuni de „lipsire de libertate în mod ilegal” prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în două infracţiuni de „lipsire de libertate în mod ilegal” prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Condamnă pe inculpatul P. P. M., fiul lui P. şi M.,  născut la  xx.xx.xxxx în municipiul Botoşani, cu acelaşi domiciliu, B-dul X  nr. Y, CNP XXXXXXXXXXXXX, posesor al C.I. seria XT nr. 259058 eliberată de  Poliţia Botoşani, studii 12 clase, divorţat, fără antecedente penale:

 - pentru săvârşirea infracţiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal” prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C. D. C.) cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare;

- pentru săvârşirea infracţiunii „lipsire de libertate în mod ilegal” prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal (parte vătămată P. L. A.) cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit., a, art. 34 lit. b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 Cod penal, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, lit. b, d şi e Cod penal.

În temeiul art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de xx.xx.xxxxpână pe data de xx.xx.xxxx, inclusiv.

 Constată că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara şi a obligaţiilor impuse acestuia prin decizia penală nr. XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani cu încetat de drept având în vedere decizia penală nr. XXX/xx.xx.xxxxa Curţii de Apel Suceava.

Constată că părţile vătămate C. D. C. şi P. L. A. nu s-au constituit părţi civile în cauză vizavi de infracţiunea de „lipsire de libertate în mod ilegal” prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală coroborat cu art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

 În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală obligă părţile vătămate C. D. C. şi P. L. A. să plătească statului, fiecare, suma de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare