Sentinta penala nr 39

Dosar nr. 506/201/2008 plângere împotriva rezoluţie procuror

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CALAFAT JUDEŢUL DOLJ

SENTINŢA PENALĂ Nr. 39

Şedinţa publică de la 25 Martie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE DS

Grefier MZ

Ministerul Public reprezentat de procuror CM

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat

*

Pe rol, soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului formulată de TCL din comuna P M, în contradictoriu cu TG din PM, Dolj.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns petentul asistat de avocat PF şi intimatul.

Procedura completă.

S-a făcut referatul al cauzei de grefierul de şedinţă, după care  avocat PF, pentru petent a solicitat să se încuviinţeze efectuarea unei expertize  grafologice la Institutul de Criminalistică Bucureşti întrucât în cauză nu s-a făcut o astfel de expertiză ci scrisul a fost analizat de lucrătorii Poliţiei.

Cu privire la proba solicitată, reprezentantul parchetului a arătat că în raport de prevederile art. 112 C.p.p., se impune respingerea cererii.

Intimatul a solicitat respingerea cererii.

Instanţa, având în vedere prevederile art. 112 şi 113 C.p.p. rap. la art. 2781 alin.7 apreciază că nu se impune efectuarea unei expertize şi luând act că părţile nu mai au de depus alte înscrisuri, a apreciat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în fond.

Avocat PF, pentru petent, a solicitat să se admită plângerea şi să fie trimisă cauza la procuror pentru a se motiva rezoluţia prin prisma probelor administrate. Se susţine că în cauză nu s-a motivat soluţia de către procuror iar instanţa nu poate exercita un control strict asupra legalităţii soluţiei. Restituind cauza procurorului, s-a solicitat ca instanţa să indice şi efectuarea unei expertize  la un institut competent.

Intimatul, în cuvântul său, a solicitat respingerea plângerii.

Reprezentantul parchetului arată că avocatul petentului face confuzie între rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi rezoluţia Primului procuror prin care s-a respins plângerea împotriva soluţiei procurorului.

În raport de probele administrate, soluţia procurorului este temeinică şi legală şi se impune respingerea plângerii.

JUDECATA

Prin cererea adresată instanţei, TCL a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. xxx  din 19.02.2007 a Prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat pronunţată în dosarul xxx.

În motivarea plângerii se susţine că , deşi în rezoluţie se face referire la probatoriu administrat în cauză, nu se arată care sunt probele administrate ca urmare a plângerii. Aceasta este o rezoluţie nemotivată şi asupra ei nu se poate exercita controlul judecătoresc.

În cauză au fost audiaţi martorii ZR, TD şi AL care au declarat că această chitanţă a fost scrisă de unul dintre ei iar după scrierea ei intimatul TG s-ar fi deplasat la petent  pentru ca acesta să o semneze.

Alt martor declară că petentul nu a fost văzut la încheierea chitanţei.

În ceea ce priveşte expertiza grafologică, petentul şi-a exprimat nemulţumirea şi a solicitat un exemplar din această expertiză, cerere care nu i-a fost încuviinţată, încălcându-i-se dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

Prim procurorul ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize la Laboratorul interjudeţean Dolj sau la Institutul  de Criminalistică Bucureşti.

S-a depus la dosar  rezoluţia din 19.12.2007 a Prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat.

Instanţa a solicitat, pentru rezolvarea plângerii, dosarul nr. xxx al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat.

Potrivit art. 2781 C.p.p., după respingerea plângerii, făcută conform art. 275-278 C.p.p împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată  precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Alin.7 din acelaşi articol prevede că  judecătorul, soluţionând plângerea verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Verificând dosarul xxx, instanţa a reţinut că prin rezoluţia din 17.09.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de TG, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin.1 C.p.

Prin plângerea adresată Parchetului de TCL s-a susţinut că  TG, tatăl petentului, a întocmit în fals un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca Opel Astra înmatriculat sub nr. xxx pe care petentul nu l-a semnat în calitate de vânzător şi nu a primit preţul de xxx euro.

S-a depus la dosar copie de pe contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, decizia civilă 1624/2005 a Tribunalului Dolj, s-a luat declaraţie petentului şi martorilor ZR, TD, AL şi intimatului TG.

S-a efectuat în cauză un raport de constatare tehnico-ştiinţifică de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj – Poliţia Municipiului Calafat.

Din actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare rezultă că la xxx TCL, în calitate de vânzător, a înstrăinat lui TG, având calitatea de cumpărător, un autoturism marca Opel Astra fabricat în anul 2001 culoare negru metalizat înmatriculat sub nr. xxx cu preţul de xxx euro achitat în întregime la data încheierii convenţiei.

Contractul a fost scris de martorul AL. Acesta susţine că la orele 19,oo a mers la locuinţa lui TG unde a venit şi martorul TD iar TG şi fiul său TCL au semnat actul întocmit de martor şi tot în prezenţa lor s-a plătit şi preţul. După plecarea vânzătorului TCL care semnase contractul la poziţia vânzător a venit şi martorul ZR  care a semnat şi el contractul în calitate de martor.

Martorul ZR a susţinut că a ajuns la locuinţa lui TG în ziua de 21.11.2005, în jurul orelor 1940 şi că acolo se aflau TG, AL şi TD. Pe masă se afla contractul de vânzare-cumpărare împreună că actele autoturismului şi cheile acestuia. Contractul era semnat la poziţia "vânzător" şi "cumpărător" precum şi de martorul TD. El a semnat contractul în calitate de martor şi TG i-a spus că fiul său i-a vândut autoturismul cu preţul de xxx de euro.

Martorul TD a declarat că la 21.11.2005 la orele 19,00 a mers la locuinţa lui TG unde a venit şi martorul AL şi în prezenţa lor TG şi TCL au semnat contractul de vânzare-cumpărare pentru autoturismul Opel, contract care a fost întocmit anterior de martorul AL. Atunci, TCL a primit suma de xxx de euro ca preţ al vânzării. Ulterior, la locuinţa lui TG a sosit şi martorul ZR care a semnat contractul în calitate de martor.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că semnătura depusă pe contractul de vânzare-cumpărare la rubrica "vânzător" aparţine lui TCL.

Faţă de ansamblul probelor, instanţa apreciază că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de TG, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii  de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 190 alin. 1 C.p. este temeinică şi legală.

În consecinţă, urmează să se respingă plângerea formulată împotriva rezoluţiei, menţinându-se soluţia procurorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea împotriva rezoluţiei procurorului formulată de petentul TCL din comuna PM, Dolj în contradictoriu cu TG din PM, Dolj.

Menţine rezoluţia nr.xxx din 19.02.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat.

Sentinţă cu  drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 25 Martie 2008.

PREŞEDINTE, Grefier,

DS MZ

DS/V.P. /2 ex.

02 aprilie 2008

Domenii speta

Spete similare