Nulitate absolută contract de împrumut

Prin sentinţa civilă nr. 507 din 5 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr. 519.3/207/2007 s-a respins acţiunea formulată de reclamanta T.L. împotriva pârâtei D.V.  privind nulitatea absolută a contractului de împrumut autentic nr. 1097/2.03.2005(BNP Lăpădatu Ilie & Tobescu Ecaterina Caracal).

A fost obligată reclamanta la 900 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut încheiat în formă autentică prin care se menţionează că la data de 2.03.2005 , pârâta ar fi împrumutat-o cu suma de 300.000.000 lei, lucru neadevărat , situaţia reală fiind aceea că pârâta i-ar fi propus încheierea unui contract prin care aceasta să-şi asume obligaţia întreţinerii însă, în lipsa reclamantei, pârâta a discutat cu notarul şi s-a încheiat un contract de împrumut .

S-a mai arătat că ea nu a dorit niciodată să facă un împrumut de bani şi nici nu avea ce să facă cu asemenea sumă , că la semnarea actului avea ochelarii sparţi şi nu a putut citi , iar pârâta cu viclenie a convins-o să semneze, reclamanta fiind încredinţată că semnează un contract de întreţinere.

Pentru a pronunţa soluţia de respingere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut că temeiurile nulităţii absolute a contractului invocate de reclamantă , respectiv eroarea obstacol constând în falsa reprezentare asupra naturii actului încheiat cu pârâta , respectiv credinţa sa că încheie cu pârâta un contract de întreţinere şi nu un contract de împrumut şi lipsa cauzei acestui contract , respectiv împrejurarea că pârâta nici nu i-a predat suma menţionată în contract de 300.000.000 lei ROL, nu pot fi reţinute, deoarece nu au fost dovedite.

Cu privire la primul temei s-a reţinut că, într-adevăr, eroarea obstacol atrage nulitatea absolută a actului juridic pentru că împiedică formarea acordului de voinţă însă, între părţi s-a încheiat un act autentic care face dovada până la înscrierea în fals, în ce priveşte constatările personale ale agentului instrumentator făcute în limitele atribuţiilor sale ori, în cauză notarul a constatat personal că părţile încheie un contract de împrumut şi nu de întreţinere şi a dispus autentificarea lui după citarea actului şi consimţământul părţilor la autentificarea contractului.

În aceste condiţii, proba necunoaşterii conţinutului contractului se putea face doar urmând procedura înscrierii în fals, depoziţiile celor doi martori audiaţi în cauză care au declarat că ştiau de la reclamantă că aceasta ar fi dorit să încheie un contract de întreţinere , nu sunt relevante, fiind probe indirecte care nu pot înlătura constatările personale ale notarului cu privire la natura actului încheiat.

În ce priveşte cel de-al doilea temei, lipsa cauzei, s-a reţinut de asemenea , că nu s-au făcut dovezi , deoarece martorii audiaţi în cauză nu au fost prezenţi la încheierea contractului de împrumut şi, în consecinţă nu poate fi înlăturată clauza din contractul de împrumut în care se menţionează expres că reclamanta în calitate de împrumutată, primeşte de la pârâtă suma de 300.000.000 lei ROL pe care se obligă să o restituie integral până la 1.04.2009.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătându-se că înscrisul autentic face dovadă până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului instrumentator , iar aceste constatări privesc prezenţa părţilor , modul de identificare , semnătura părţilor , a agentului instrumentator , locul şi data încheierii actului , fapte materiale petrecute în faţa notarului şi necontestate .

Celelalte menţiuni sunt înscrise pe baza declaraţiilor părţilor şi nu pot fi verificate sub aspectul realităţii lor de către agentul instrumentator , astfel încât fac dovada doar până la proba contrarie.

Privitor la valabilitatea consimţământului, de asemenea se poate face proba contrarie, deoarece notarul ia act de voinţa părţilor, fără a avea posibilitatea să controleze în ce măsură voinţa a fost sau nu afectată de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă care pot fi dovedite cu martori.

S-a mai susţinut că instanţa a greşit înlăturând probele testimoniale administrate în cauză , neţinând astfel cont de îndrumările instanţei superioare – Tribunalul Olt, care prin decizia 1474/2007 a casat sentinţa 2588/2007 şi a trimis cauza pentru rejudecare , dispunând ca instanţa de rejudecare să administreze şi probe referitoare la falsa reprezentare a naturii juridice a contractului.

S-a criticat sentinţa şi pentru faptul că a fost înlăturată şi cealaltă cauză de nulitate absolută invocată, respectiv absenţa cauzei ca element al actului juridic civil  deoarece , din probele testimoniale administrate, rezultă  că nu a primit suma de bani şi nici pârâta nu avea de unde să-i dea atâţia bani.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele dosarului, se constată că recursul este nefondat.

Într-adevăr, constatările personale ale agentului instrumentator făcute prin propriile simţuri, în limitele atribuţiilor sale, fac dovada până la înscrierea în fals,iar celelalte menţiuni fac dovada până la proba contrară.

Luarea consimţământului la încheierea actului este  însă o constatare personală şi prin urmare face dovadă până la înscrierea în fals, la fel şi menţiunea notarului în sensul că părţile au semnat după ce li s-a citat conţinutul actului,  face parte din categoria constatărilor personale ale agentului instrumentator şi în consecinţă poate fi combătută doar prin procedura înscrierii în fals.

De altfel, nici probele testimoniale administrate în cauză nu au fost în măsură să combată , constatările personale ale agentului instrumentator câtă vreme nici unul dintre martori nu a fost prezent în momentul încheierii contractului, iar relatările lor au la bază discuţiile cu reclamanta.

Instanţa de rejudecare a administrat probei inclusiv testimoniale, conformându-se deciziei de casare, însă nu s-a dovedit lipsa cauzei contractului , respectiv nepredarea sumei împrumutate.

S-a dovedit că la nivelul anului 2005, recurenta avea nevoie de bani pentru a cumpăra locuinţa pe care mama sa avea posibilitatea să o achiziţioneze din fondul de locuinţe  CFR şi pe care ulterior a şi moştenit-o – depoziţia martorei D.S.  - fila 23  dosar fond, şi a încercat să obţină bani cu împrumut de la martoră, şi pe de altă parte,  că  pârâta a făcut rost de bani , amanetând o cantitate de aur, prin împrumut de la fratele care lucrează în Spania şi prin  luarea de către soţul ei în avans a salariului pe un an.

În raport de aceste considerente, se apreciază că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, care atrag modificarea sau casarea sentinţei, aşa încât în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Postat 27.10.2008

Domenii speta

Spete similare