Partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial

Sentinţa civilă nr. 1583/28.04.2011

Drept civil

Domeniu asociat – minori şi familie

Partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 31.01.2011 şi înregistrată sub nr. Xxx, reclamantul X, domiciliat în  Călăraşi, jud. Călăraşi a chemat în judecată pe pîrîta Y, domiciliată în  Călăraşi, jud. Călăraşi, solicitând ca prin hotărîrea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună partajarea în cote de 1/2 pentru fiecare, a bunurilor comune şi a datoriilor  dobândite, respectiv contractate în timpul căsătoriei şi să se compenseze cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces.

În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pîrîta, iar prin sentinţa civilă nr. 3696/28.10.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei luându-se act de acordul lor .

A mai arătat că, în timpul căsătoriei  au realizat prin contribuţie egală şi efort comun următoarele bunuri :  un dormitor format din par şi şifonier, un TV Panasonic, o cameră de luat vederi marca Canon,  combină  frigorifică marca Beko , un aragaz din inox cu 4 ochiuri marca Beko, 3 lenjerii pat, cuptor cu microunde, 2 seturi vase Yena şi Arcopal, 2 seturi tacâmuri, 3 seturi oale inox, 2 seturi ceşti cafea, 3 seturi pahare, 2 pături de pat , un calculator achiziţionat înainte de căsătorie şi pentru care au achitat împreună  o jumătate din valoarea lui . A mai menţionat că din aceste bunuri au rămas în posesia sa dormitorul, televizorul şi camera de luat vederi , restul fiind luate de pârâtă, la momentul despărţiri în fapt .

A mai adăugat că ,după divorţ , datorită faptului că  nu mai avea bani pentru  plata datoriilor a înstrăinat maşina ,dobândită în timpul căsătoriei, în schimbul sumei de 1500 euro, ce urmează a fi  , de asemenea , adusă la masa partajabilă.

A mai învederat că  au contractat în timpul căsătoriei şi 2 credite bancare:  respectiv , cel de la Pireus Bank, pentru refinanţarea  altor două credite, din care  au achitat împreună 25 de rate,iar după despărţirea în fapt  a achitat prin contribuţie exclusivă 244 CHF şi cel de la Raiffeisen  Bank , din care au achiziţionat  autoturismul marca VW Passat  şi  au achitat  împreună  2 rate , iar după despărţirea în fapt  a achitat prin contribuţie exclusivă  suma de 1350 lei.

A solicitat  atât partajarea bunurilor comune, cât şi a datoriilor comune  în cote egale de 1/2 fiecare, dar şi obligarea pârâtei  de a-i restitui un lănţişor din aur , de 12 g , rămas în posesia acesteia , dar care era bunul său personal .

În dovedirea cererii sale reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu interogatoriul pîrîtei , martori, rapoarte de expertiză imobiliară şi mobiliară şi înscrisuri, depunând la dosarul cauzei următoarele : SC nr. 3696/2010 a Judecătoriei Călăraşi , contractul de  vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, contractul de credit de la Raiffeisen Bank  şi desfăşurătorul de plată al ratelor,  contractul de credit de la Piraeus Bank  şi desfăşurătorul de plată al ratelor, grafice de rambursare , ordine de încasare a ratelor ( filele 6-32, 45-49) , adrese emise de bănci privind situaţia actuală a creditelor ( filele 64-77) .

În drept a invocat prev. art. 36  al. 1 C fam

Cererea a fost  legal timbrată .

Pârâta , în termen legal , a depus  la dosarul cauzei ,întâmpinare cerere reconvenţională , solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în contradictoriu cu reclamantul să se admită în parte acţiunea formulată de el , în totalitate cererea formulată de ea  şi să fie obligat  la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale a arătat că recunoaşte ca fiind comune  următoarele bunuri indicate în acţiunea reclamantului : mobila de dormitor, camera de luat vederi, aragazul, 3 lenjerii de pat , cuptorul cu microunde,  un set de oale inox , un set de ceşti de cafea , un set de pahare , 2 pături , un calculator , precum şi autoturismul , restul neexistând sau aparţinând părinţilor ei  ( combina frigorifică) sau fiind  bunurile sale proprii ( TV Panasonic, set vase Yena) .A mai arătat că  la plecarea din domiciliul reclamantului  nu a luat nici un bun , cu excepţia calculatorului, că la părinţii săi  au rămas cuptorul cu microunde , un set de ceşti, un set de pahare, un set de oale şi aragazul , restul bunurilor  rămânând la acesta .

În ceea ce priveşte  împrumutul contractat la Raiffeisen Bank  a invederat că  acesta a fost făcut în timpul căsătoriei, pentru repararea autoturismului VW Passat .A invederat că  împrumutul contractat la Piraeus Bank  nu poate fi considerat datorie comună întrucât din el , reclamantul a acoperit 2 credite  contractate anterior căsătoriei la BCR , iar cu diferenţa de 7000 euro, a cumpărat autoturismul VW Passat , pe care însă l-a înstrăinat după divorţ, în schimbul unei sume derizorii, de 1500 euro. A mai menţionat că  tot în timpul căsătoriei au achitat un alt împrumut al reclamantului, făcut anterior , la BRD, în valoare de 6000 lei.

A solicitat  aducerea la masa partajabilă  şi împărţirea în cote egale  şi a următoarelor bunuri mobile , dobândite în timpul căsătoriei :  birou pentru calculator , saltea relaxa ,aparat de fotografiat, draperii pentru un geam , o mochetă şi un frigider Arctic.Totodată a solicitat aducerea la masa partajabilă a sumei de 6000 lei , plătită din bani comuni pentru acoperirea unui credit al reclamantului ,la BRD,dar şi a  sumei de  7000 euro, reprezentând c/val. autoturismului  vândut  de acesta , după divorţ,urmând ca  împrumutul la Piraeus Bank  să fie preluat în totalitate de acesta , întrucât a servit doar nevoilor lui .

A mai solicitat ca reclamantul să fie obligat  să-i restituie bijuteriile din aur , în greutate de 25 g , rămase în domiciliul lui şi care sunt bunurile sale personale : 2 perechi de cercei, un lănţişor, o brăţară, un inel , o verighetă şi 3 pandantive.

În contraprobă a solicitat admiterea probei testimoniale, expertize mobiliară şi imobiliară şi înscrisuri, depunând la dosarul cauzei copia cărţii de muncă (filele 107-110), copia sentinţei de divorţ, copia acţiunii de divorţ, contractul de vânzare cumpărare al autovehiculului , un certificat de atestare fiscală, înscrisuri emise de BCR ( filele 78-88)  ,fotografii ( fila 118 )  .

În drept a invocat prev. art. 36  al. 1 C fam , 998 ,999 C civ , art. 115-119 C.p.c .

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 10.03.2011,  reclamantul  a depus  cerere completatoare şi întâmpinare la cererea reconvenţională  formulată de pârâtă, solicitând aducerea la masa partajabilă  a debitului de 553 lei, reprezentând c/val. impozitului pe maşină, aferent anului 2010 , achitat integral de el , conform chitanţei aflată la fila 44 din dosar.

A arătat că anterior căsătoriei a avut o relaţie de concubinaj cu aceasta , începând din anul 2003 ,perioadă în care au gospodărit împreună.El a arătat că  şi-a vândut în acea vreme  autoturismul marca Dacia 1310,a contractat împrumutul la BCR în valoare de 18.000 lei, în mai 2006 şi şi-au cumpărat  un autoturism VW Golf 3 , iar cu banii rămaşi , au refăcut casa foştilor socri .A mai menţionat că , de comun acord cu pârâta , pentru a se pregăti de nuntă, a contractat un alt credit în valoare de 3500 lei , pe care l-au rambursat , conform înţelegerii  cu banii  din darul de nuntă.A mai adăugat că ulterior ,în iulie 2008, a contractat un alt credit  la Piraeus Bank, din care şi-au achiziţionat un VW Passat ,cu suma de 7000 euro,după ce a vândut şi VW Golf 3 , iar diferenţa au folosit-o în casă.A mai invederat că TV Panasonic a fost primit  cadou de nuntă de la părinţii pârâtei, că frigiderul şi aragazul Beko au fost achiziţionate de ei în anul 2008 , ca de altfel şi  biroul , salteaua relaxa , draperia , mocheta şi aparatul foto , în timp ce frigiderul Arctic aparţine părinţilor săi .

A mai arătat că  împrumutul contractat la BRD , a fost pentru naşi, iar aceştia le-au restituit banii  în septembrie 2007 integral, însă nu l-au achitat  decât treptat , cheltuind banii  pentru alte nevoi .Totodată  a mai invederat că  împrumutul contractat la Raiffeisen  nu a fost folosit  pentru repararea maşinii , care tocmai pentru că era defectă a vândut-o cu un preţ atât de mic, ci pentru achitarea unui card de cumpărături , din 2008 , bani folosiţi pentru haine, concedii etc.

A mai adăugat că  pârâta nu a avut  decât o pereche de cercei, un lănţişor şi un pandantiv, bijuterii care întotdeauna s-au aflat asupra ei , astfel că nu aveau cum să rămână în imobilul său .

La termenul din data  de 25.03.2011 , pârâta  a depus o  completare la  întâmpinare, arătând că  susţinerile reclamantului  referitoare la concubinajului anterior căsătoriei  sunt nereale , ei negospodărind împreună ,decât după încheierea acesteia ,iar el necontribuind la repararea casei părinţilor săi, care a avut loc  abia în anul 2008 . A mai arătat că împrumutul la BRD , făcut anterior căsătoriei, nu este o datorie comună, iar cel de  la Piraeus Bank , deşi  contractat în timpul căsătoriei,  nu poate fi considerat  datorie comună, întrucât din el  au fost  achitate două împrumuturi  făcute  de reclamant, tot anterior căsătoriei , fiind astfel datorii personale ale acestuia . A mai adăugat că  deşi reclamantul  a cumpărat  cu bani din împrumutul de la Piraeus Bank , respectiv 7000 euro ,  autoturismul VW Passat , care era în bună stare de funcţionare , la vândut după divorţ cu 1500 euro, pentru  a-l scoate din masa partajabilă, iar apoi maşina a fost înstrăinată  tot cu 7000 euro, motiv pentru care solicită ca această sumă să fie partajată în cote egale.

Raportul de expertiză mobiliară, omologat în cauză, a arătat că valoarea actuală de circulaţie a bunurilor indicate de  reclamant în acţiune , inclusiv lănţişorul din aur  este de 8542,8 lei, iar a celor indicate de pârâtă, în cererea reconvenţională , inclusiv bijuteriile din aur, este de 3643,2 lei .

În şedinţa publică din data de 21.04.2011, părţile au recunoscut ca fiind comune toate bunurile indicate în raportul de expertiză mobiliară, cu excepţia bijuteriilor din aur, care sunt bunuri personale , fiind  de acord cu partajarea lor , conform loturilor stabilite prin acesta , cu excepţia bijuteriilor .

Martorul P.M.A., audiat la cererea  reclamantului, a arătat că a fost coleg de serviciu cu  acesta  începând din anul 2002 şi că din câte ştie  părţile au avut o relaţie de prietenie din anul 2004,iar, cu un an şi jumătate înainte de căsătorie,  au început să  trăiască în concubinaj, locuind atât la părinţii ei , cât şi la părinţii lui . A mai menţionat că  în anul  2007 , când părţile erau împreună,  la solicitarea sa , reclamantul a contractat un credit , la care  el a plătit  toate ratele  aferente acestuia  pînă în septembrie 2007, când a avut loc nunta sa, ocazie cu care  le-a restituit integral suma împrumutată,  însă nu ştie dacă aceştia au achitat efectiv,  la rândul lor , creditul. A mai arătat că a vizitat părţile  şi  acestea aveau în cameră un pat, un şifonier, un calculator ,un TV ,un autoturism, însă nu ştie cu ce bani a fost achiziţionat. A mai adăugat că părţile s-au despărţit în august 2010, iar în timpul căsătoriei au locuit doar la reclamant.

Martorul B.G.C.  ,audiat tot la cererea reclamantului ,a arătat că a cumpărat autoturismul  VW Passat , de la reclamant  cu suma de 1500 euro, întrucât era într-o stare  tehnică proastă şi ulterior l-a revândut , după ce  a investit în el  6000 lei , cu suma de 16000 lei, schimbându-i  un stop, o planetară, turbosuflanta, pe care a luat-o de la dezmembrări cu suma de 3000 lei.

Martora P.N. ,audiată la cererea pârâtei, a precizat iniţial că  părţile nu au trăit împreună înainte de căsătorie, însă ulterior a revenit precizând că nu cunoaşte acest aspect . A mai precizat că părinţii pârâtei şi-au renovat imobilul , după  căsătoria părţilor  şi că anul trecut şi-au achiziţionat un frigider Arctic . A mai arătat că părţile s-au despărţit în fapt  în vara anului trecut , în iulie sau august .

Martora M.C.I. , audiată tot la cererea pârâtei , a arătat că  este colegă de serviciu cu aceasta din anul 2005 ,iar pe reclamant îl cunoaşte de mai mulţi ani , întrucât au fost vecini . A mai arătat că din câte  ştie părţile nu au trăit în concubinaj înainte de căsătorie  şi că nu ştie ce bunuri au dobândit, dar ştie că  au contractat un credit  pentru că nu se mai ajungeau cu banii , achitând cu acesta alte credite  făcute înainte de căsătorie. A mai menţionat că  pârâtei i-au rămas la reclamant 2 perechi de cercei, un inel, un lănţisor , o brăţară şi 2 pandantive, pe care  le avea dinainte de căsătorie . A mai precizat că  părţile s-au despărţit în fapt anul trecut în luna august  şi a aflat despre bijuterii imediat, de la aceasta .

Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarea situaţie de fapt: părţile au fost căsătorite, însă prin sentinţa civilă nr. 3696/28.10.2010, pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi rămasă irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei acestora .

Prin prezenta acţiune, reclamantul a solicitat partajarea în cote egale, atât a  bunurilor ,cât şi a datoriilor comune ,iar pârâta, la rândul său , prin cererea reconvenţională a solicitat ,de asemenea , partajarea în cote egale a unor bunuri comune, a sumei reale,de bani, obţinută de reclamant prin vânzarea autoturismului bun comun, dar şi atribuirea către acesta a creditelor contractate  în timpul căsătoriei , faţă de faptul că nu au servit nevoilor obişnuite ale acesteia.

Faţă de acţiunile formulate de părţi, ţinând cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi de  precizările făcute de părţi, la cererea instanţei, urmează a admite, conform art. 36 C fam , în parte , atât acţiunea formulată de reclamant , aşa cum a fost completată , cât şi cererea reconvenţională , formulată de pârâtă şi a constata că, în timpul căsătoriei , părţile au dobândit prin efort comun şi contribuţie egală, următoarele bunuri : dormitor  format din pat şi şifonier, T.V. Panasonic, cameră video Canon, combină frigorifică Beko, aragaz inox Beko, 3  lenjerii de pat, cuptor  cu microunde, 1 set vase yena, 1 set vase arcopal, 2 seturi tacâmuri, 3 seturi oale inox,  2 seturi ceşti cafea, 3 seturi pahare, 2 pături pat, calculator, birou calculator, saltea relaxa, aparat foto, draperie geam, mochetă, frigider Arctic.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu disp. art. 30 C. fam.:

"Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. 

Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită".

Aşadar, întrucît calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, orice bun aflat în patrimoniul soţilor este considerat, până la proba contrară, comun. Regimul comunităţii de bunuri este imperativ, aşa încât bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, unica derogare fiind bunurile proprii enumerate limitativ în art. 31 C. fam.

În cazul de faţă, instanţa a reţinut  ca fiind bunuri comune  toate bunurile mobile  indicate de părţi , atât în acţiune , cât şi în cererea reconvenţională, faţă de faptul că , deşi acestea  iniţial nu le-au recunoscut integral  prin întâmpinările depuse la dosar  ca având această calitate,  ulterior , la termenul din data de  21.04.2011 , au revenit  şi au precizat că sunt dobândite în timpul căsătoriei toate bunurile  evaluate în raportul de expertiză  mobiliară , fiind de acord cu partajarea lor , în modalitatea  prezentată de expert .

Aşa  cum reiese  din contractul de vânzare cumpărare  pentru un vehicul folosit ( fila 81 din dosar ) , tot în timpul căsătoriei părţile au cumpărat un autoturism VW Passat , TDI, înmatriculat sub nr.  CL-……..  a cărui calitate de bun comun , nu a fost contestată  de nici una dintre ele, iar în lumina dispoziţiilor legale mai sus menţionate  şi acesta urmează a fi considerat  ca atare. După divorţul părţilor , intervenit la 28.10.2010 , reclamantul vinde la data de 15.11.2010 , autoturismul  mai sus menţionat ,martorului ……….. , cu suma de 1500 euro , aşa cum reiese din contractul de vânzare cumpărare  pentru un vehicul folosit ( fila 7 din dosar) .

Ca efect al subrogaţiei reale  în patrimoniul soţilor  intră în locul autovehiculului , suma de bani rezultată din vânzarea acestuia , respectiv 1500 euro.

Pârâta a solicitat însă  partajarea sumei de 7000 euro ,sumă cu care acest autovehicul a fost cumpărat de părţi , pretinzând că  vânzarea lui pe suma de  1500 euro  a fost fictivă, dovadă că martorul ……. a vândut autoturismul la data de 27.01.2011 cu suma de  7000 euro .

Instanţa a respins însă, această solicitare a pârâtei,  apreciind că  ea este nedovedită. Astfel, părţile  au achiziţionat , în august  2008, autoturismul cu suma de 7000 euro, iar doi ani mai târziu, când  reclamantul l-a vândut  nu avea cum să-l înstrăineze cu aceiaşi sumă, ştiut fiind faptul că preţurile autovehiculelor au scăzut dramatic, urmare a crizei economice şi chiar dacă lucrurile nu ar fi stat aşa , este de notorietate că odată cu trecerea anilor  scade  substanţial şi valoarea de circulaţie a unei maşini . Pârâta a depus  la dosar  un set de fotografii ( fila 118 ), reprezentând anunţul pe care pretinde că reclamantul l-ar fi postat  pe Autovit , în vederea vânzării maşinii ,însă  acestea nu au fost suficiente  pentru a dovedi cele susţinute de ea , întrucât el  a negat că anunţul i-ar aparţine, iar din cuprinsul pozelor depuse  nu reiese cu certitudine  titularul anunţului .Chiar dacă  anunţul i-ar aparţine reclamantului  susţinerile pârâtei tot nu ar fi dovedite , întrucât  preţul de vânzare  al maşinii  a fost de 4500 euro, negociabil,conform uneia dintre fotografii, nicidecum 7000 euro şi în plus, nu întotdeauna  vânzătorul şi obţine  preţul solicitat .

În sprijinul faptului că  reclamantul a vândut maşina  cu preţul de 1500 euro , vine declaraţia martorului ……. ( fila 94 din dosar ) , din care reiese că  a cumpărat-o cu această sumă,  într-o stare tehnică proastă, că a investit pentru repararea ei suma de 6000 lei, iar apoi a revândut-o, cu 16.000 lei , adică aprox. 4000 de  euro.

Ca atare,  din toate probele administrate în cauză a reieşit că  reclamantul a vândut  maşina  cu preţul de 1500 de euro , datorită stării proaste în care se afla,pârâta neputând să dovedească contrariul, simplele sale afirmaţii referitoare la faptul că  au investit bani în maşină după cumpărarea ei, nefiind suficiente  pentru a combate  susţinerile martorului şi pe ale fostului ei soţ .

Asupra bunurilor comune  se prezumă pînă la proba contrară, care în cauză nu a fost făcută, că părţile au drepturi egale, în cotă de 1/2 fiecare.

Contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune trebuie înţeleasă nu în sensul de contribuţie la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuţie a soţilor la dobândirea tuturor bunurilor comune. Cota de contribuţie a soţilor este unică pentru toate bunurile comune, nefiind admisibilă stabilirea diferenţiată a cotei de contribuţie pentru unele categorii de bunuri. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Ca atare, examinând probele administrate în cauză, instanţa urmează a reţine că la dobândirea bunurilor comune părţile au avut o contribuţie egală, de 1/2  fiecare.

În conf.cu disp. art.728 C.civ , nimeni  nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune , astfel că urmează a dispune ieşirea din indiviziune a părţilor , conform cotelor  mai sus reţinute, asupra bunurilor comune şi asupra sumei de bani, reprezentând  c/val. autoturismului vândut .

La stabilirea loturilor instanţa a avut în vedere ca fiecare dintre părţi să primească în egală măsură bunuri mobile în natură, în conf. cu prev. art. 673 indice 9 C.p.c., omologându-se raportul de expertiză efectuat în cauză, la ale cărui concluzii părţile au achiesat.

Urmează a atribui reclamantului următoarele bunuri comune  sau c-val. lor: un dormitor format din pat şi şifonier sau 1350 lei, T.V. Panasonic sau 390 lei, cameră video Canon sau 921,2 lei, aragaz Beko sau 882 lei, o lenjerie pat sau 56 lei, cuptor cu microunde sau 208 lei, set vase arcopal sau 66,6 lei, 1 set tacâmuri sau 43,2 lei, 1 set oale inox sau 324 lei, 1 set ceşti cafea sau 34,2 lei, 2 seturi pahare sau 36 lei, o pătură pat sau 108 lei, saltea Relaxa  sau 294 lei, draperie  geam sau 96 lei, mochetă sau 196 lei, suma de 1500 euro.

Urmează a lua act că valoarea lotului atribuit reclamantului este de 5005,2 lei şi 1500 euro.

Urmează a atribui pârâtei următoarele bunuri comune  sau c-val. lor: combină frigorifică Beko sau 825 lei, 2 lenjerii pat sau 112 lei, 1 set vase yena sau 61,2 lei, 1 set tacâmuri sau 43,2 lei, 2 seturi oale inox sau 648 lei, 1 set ceşti cafea sau 34,2 lei, 1 set pahare sau 18 lei, o pătură pat sau 108 lei, un calculator sau 1170 lei, birou  calculator  sau 84 lei, aparat foto sau 265,2 lei, frigider Arctic sau  408 lei.

Urmează a lua act că valoarea lotului pârâtei este de 3776,8 lei .

În baza art. 673 indice 5 al. 5 C.p.c  pentru egalizarea valorică a loturilor urmează a obliga reclamantul către pârâtă la plata sumei de 614,2 lei şi echivalentul în lei  la data plăţii  al sumei de 750 euro.

În conformitate cu prevederile art. 32 lit. b Cod fam. sunt datorii comune ale soţilor, obligaţiile contractate de aceştia împreună, întrucît legea prezumă că reprezintă un interes al căsniciei. Potrivit acestor dispoziţii legale, obligaţiile sunt comune, dacă sunt asumate de soţi împreună, prin participare directă sau prin reprezentare la încheierea actului, ce a dat naştere acestora, fiind indiferentă cauza contractării lor.

În cazul de faţă, ambii soţi au fost semnatari ai contractului de împrumut încheiat  cu Piraeus Bank  la data de 30.07.2008, conform contractului nr. 12000000000622658, în valoare de 25.347,57 CHF, ( filele 68-77 din dosar ) . Ca atare,  acest împrumut  urmează a fi considerat , având în vedere prevederile  legale mai sus menţionate ,  o datorie comună a soţilor , câtă vreme  a fost încheiat în timpul căsătoriei , de ambii soţi , fiind indiferentă destinaţia  pe care aceştia au înţeles să o dea banilor . Pârâta a negat  caracterul comun al acestei datorii  însă totodată , prin cererea reconvenţională  formulată , a recunoscut  că o parte  din banii  proveniţi din  acest credit  au fost utilizaţi pentru cumpărarea autoturismului VW Passat . Câtă vreme  maşina a fost considerată bun comun este firesc ca şi datoria  făcută de părţi pentru cumpărarea ei  să aibă acelaşi caracter .

Pârâta a mai susţinut  că o parte din aceşti bani  au fost utilizaţi  pentru stingerea  a două împrumuturi  făcute de reclamant  la BCR Călăraşi , anterior căsătoriei, în valoare de 18.000 lei şi respectiv 13.500 lei ,aspect ce rezultă atât  din cuprinsul contractului  de credit  încheiat de părţi  la Piraeus Bank , cât şi din adresa  comunicată de bancă (fila 84 din dosar )  .

Faptul că pârâta a fost de acord  să contracteze acest credit , care stipula în mod expres achitarea a două credite contractate la BCR , anterior căsătoriei, de către reclamant ,  dovedeşte că  această datoria a soţilor  este comună  şi a fost făcută  pentru a răspunde  unui interes  de asemenea comun . Mai mult decât atât, reclamantul a dovedit  prin declaraţia  martorului P. ( fila 93  din dosar ), naşul de căsătorie al părţilor,  că acestea  au început să trăiască în concubinaj cu un an şi jumătate înainte de căsătorie ,adică de la începutul anului 2006,  ori cele două credite la BCR au fost contractate  în mai 2006 şi iunie 2007 , ultimul chiar cu o lună înainte de căsătoria părţilor, banii fiind folosiţi  în comun de cei doi .

Instanţa a reţinut  atât din declaraţia martorului P., cât şi din declaraţia martorei M. ( fila 96 din dosar ) , că părţile au locuit  împreună  pînă în august 2008 şi având în vedere  şi susţinerile acestora, urmează a reţine că acestea  au achitat împreună , din credit, ratele aferente perioadei  august 2008 – august 2010, rămânând de achitat suma de 34.504 CHF, reprezentând  c-val. ratelor şi dobânzilor aferente  perioadei septembrie 2010 – iulie 2018.

Urmează a lua act că această datorie incumbă părţilor  în cote egale, de 1/2 fiecare ,în lipsa unor probe  care să ateste contrariul .

Tot în timpul căsătoriei ,  reclamantul a contractat  un credit  la  Raiffeisen Bank la data de 27.05.2010, conform contractului nr.  RBR01195320, în valoare de 4326 lei,( filele 8-15 din dosar ) din care au achitat împreună ratele aferente perioadei iunie – august 2010, rămânând de achitat suma de 5418,28 lei, reprezentând c-val. ratelor  şi dobânzilor aferente perioadei sept. 2010 – mai 2013.

În conformitate cu prevederile art. 32 lit. c Cod fam. sunt datorii comune ale soţilor, obligaţiile contractate  de unul dintre ei, pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite  ale căsătoriei , întrucît legea prezumă că reprezintă un interes al căsniciei. Potrivit acestor dispoziţii legale, obligaţiile sunt comune, dacă sunt asumate de  către un singur soţ, printr-un contract , dar pentru îndeplinirea nevoilor căsătoriei .

În cazul de faţă,  reclamantul a fost semnatarul  contractului de credit , mai sus menţionat .  Pârâta  nu a negat că acest  credit  ar fi comun  ,  precizând, fără a dovedi însă , că banii au fost folosiţi  pentru repararea autoturismului cumpărat , în timp ce reclamantul a afirmat , tot fără a dovedi , că au folosit  banii  pentru achitarea unui descoperit de card. Ca atare, el urmează a fi considerat tot datorie comună a soţilor,urmând a constata că ea incumbă părţilor tot în cote egale, de 1/2 fiecare.

Urmează a dispune ieşirea din indiviziune a părţilor conform disp. art. 36 Cod fam. şi asupra datoriilor comune  mai sus menţionate  , pe care urmează a le atribui reclamantului, în întregime, faţă de faptul că el este  semnatarul contractelor de credit, respectiv suma de 34.504 CHF, reprezentând  diferenţă rămasă neachitată din creditul de la Piraeus Bank  şi suma de 5418,28 lei, reprezentând diferenţa  rămasă neachitată din creditul de la Raiffeisen Bank  şi a obliga pârâta la plata către acesta a cotei sale de 1/2 din aceste  datorii, respectiv a sumei de 17.252 CHF şi a sumei de 2.709,14 lei.

Instanţa urmează a considera ca datorie comună a celor doi soţi  şi c/val. impozitului  pentru autoturismul marca VW Passat , întrucât reprezintă obligaţia de plată  pe care o au  proprietarii unui bun  către autoritatea  locală . Întrucât aşa cum reiese  din înscrisul depus la fila 44 din dosar,  reclamantul a fost cel care a achitat integral  impozitul  aferent maşinii,la data de 26.01.2011, ţinând cont că această datorie incumbă părţilor în cote egale , urmează a obliga  pârâta la plata către acesta a sumei de 276,5 lei , reprezentând c/val. cotei sale de  1/2 din el.

Pârâta a mai solicitat  aducerea la masa partajabilă şi împărţirea în cote egale  a sumei de 6000 lei , achitată de părţi , în timpul căsătoriei , pentru un împrumut  contractat de reclamant , anterior încheierii acesteia, la BRD.

Instanţa a respins însă  şi această solicitare, apreciind că este neintemeiată , în raport de probele administrate în cauză.  Astfel pârâta , la termenul din data de 10.03.2011, recunoaşte, la solicitarea instanţei , că acest credit  contractat de reclamant la BRD, anterior încheierii căsătoriei ,a reprezentat  un împrumut, făcut pentru naşii lor ,care le-au restituit banii ulterior.

În acest sens declară şi martorul P., care în declaraţia dată menţionează că  în anul 2007,  reclamantul , la solicitarea sa  a împrumutat de la BRD 6000 lei , pe care i-a dat lui  , el fiind cel care a achitat  ratele lunare , aferente acestui credit, pînă în septembrie 2007 , când i-a restituit integral suma împrumutată.

Aşadar, aşa cum precizează şi pârâta , la 10.03.2011, deşi martorul  a fost cel care  a achitat ratele , iar în septembrie 2007, le-a restituit întreaga datorie , părţile au cheltuit  banii în alte scopuri ,preferând să achite lunar  ratele aferente creditului .Aceasta nu înseamnă însă ,că din patrimoniul comun al soţilor  a fost achitată o datorie personală a reclamantului , aşa încât suma achitată  să-i confere pârâtei un drept de creanţă asupra acestuia , pentru jumătate din ea.

Instanţa a respins solicitarea reclamantului  ca pârâta să-i restituie un lănţişor din aur sau c/val. acestuia, câtă vreme acesta nu a administrat nici o probă din care să reiasă că a avut acest bun şi că el a rămas în posesia ei.

Instanţa urmează a-l obliga însă  pe reclamant  către pârâtă să-i restituie următoarele bunuri personale sau c-val. lor: 2 perechi de cercei de aur, un inel, un lănţişor, o brăţară şi două pandantive, toate din aur sau suma de 2300 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere declaraţia martorei …., care precizează faptul că  pârâta a avut aceste bunuri personale,care în momentul despărţirii în fapt, au rămas în posesia reclamantului, respectiv în locuinţa ce reprezentase domiciliul comun al  celor doi soţi , bunuri pe care nu le-a recuperat pînă în prezent  .

În baza art. 276 C.p.c urmează a compensa cheltuielile de judecată ale părţilor  . 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite cererea formulată de reclamantul A.G., domiciliat în  …… împotriva pîrîtei V.O., domiciliată în ……., în parte.

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă V.O.  împotriva  reclamantului pârât A.G., în parte.

Constată că în timpul căsătoriei părţile au dobândit prin efort comun şi contribuţie egală, următoarele bunuri: dormitor  format din pat şi şifonier, T.V. Panasonic, cameră video Canon, combină frigorifică Beko, aragaz inox Beko, 3  lenjerii de pat, cuptor  cu microunde, 1 set vase yena, 1 set vase arcopal, 2 seturi tacâmuri, 3 seturi oale inox,  2 seturi ceşti cafea, 3 seturi pahare, 2 pături pat, calculator, birou calculator, saltea relaxa, aparat foto, draperie geam, mochetă, frigider Arctic, suma de 1500 euro, reprezentând c-val autoturismului marca Volkswagen Passat TDI, înmatriculat sub nr. CL-, vândut după divorţ.

Asupra bunurilor comune părţile au drepturi egale, în cote de 1/2 fiecare.

Dispune ieşirea din indiviziune a părţilor asupra bunurilor comune, conform cotelor mai sus menţionate.

Atribuie reclamantului următoarele bunuri comune  sau c-val. lor: un dormitor format din pat şi şifonier sau 1350 lei, T.V. Panasonic sau 390 lei, cameră video Canon sau 921,2 lei, aragaz Beko sau 882 lei, o lenjerie pat sau 56 lei, cuptor cu microunde sau 208 lei, set vase arcopal sau 66,6 lei, 1 set tacâmuri sau 43,2 lei, 1 set oale inox sau 324 lei, 1 set ceşti cafea sau 34,2 lei, 2 seturi pahare sau 36 lei, o pătură pat sau 108 lei, saltea Relaxa  sau 294 lei, draperie  geam sau 96 lei, mochetă sau 196 lei, suma de 1500 euro.

Valoarea lotului atribuit reclamantului este de 5005,2 lei şi 1500 euro.

Atribuie pârâtei următoarele bunuri comune  sau c-val. lor: combină frigorifică Beko sau 825 lei, 2 lenjerii pat sau 112 lei, 1 set vase yena sau 61,2 lei, 1 set tacâmuri sau 43,2 lei, 2 seturi oale inox sau 648 lei, 1 set ceşti cafea sau 34,2 lei, 1 set pahare sau 18 lei, o pătură pat sau 108 lei, un calculator sau 1170 lei, birou  calculator  sau 84 lei, aparat foto sau 265,2 lei, frigider Arctic sau  408 lei.

Valoarea lotului pârâtei este de 3776,8 lei .

Pentru egalizarea valorică a loturilor obligă reclamantul către pârâtă la plata sumei de 614,2 lei şi echivalentul în lei  la data plăţii  al sumei de 750 euro.

Constată că în timpul căsătoriei părţile au contractat  un credit la Piraeus Bank  la data de 30.07.2008, conform contractului nr. 12000000000622658, în valoare de 25.347,57 CHF, din care părţile au achitat împreună  ratele aferente perioadei  august 2008 – august 2010, rămânând de achitat suma de 34.504 CHF, reprezentând  c-val. ratelor şi dobânzilor aferente  perioadei septembrie 2010 – iulie 2018.

Constată că în timpul căsătoriei părţile au contractat un credit  la Raiffeisen Bank la data de 26.05.2010, conform contractului nr.  RBR01195320, în valoare de 4326 lei, din care au achitat împreună ratele aferente perioadei iunie – august 2010, rămânând de achitat suma de 5418,28 lei, reprezentând c-val. ratelor  şi dobânzilor aferente perioadei sept. 2010 – mai 2013.

Aceste datorii incumbă părţilor în cote egale de 1/2  fiecare.

Dispune ieşirea din indiviziune a părţilor asupra datoriilor comune.

Atribuie reclamantului datoriile  comune  mai sus menţionate, respectiv suma de 34.504 CHF, reprezentând  diferenţă rămasă neachitată din creditul de la Piraeus Bank  şi suma de 5418,28 lei, reprezentând diferenţa  rămasă neachitată din creditul de la Raiffeisen Bank  şi obligă pârâta la plata către acesta a cotei sale de 1/2 din aceste  datorii, respectiv a sumei de 17.252 CHF şi a sumei de 2.709,14 lei.

Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 276,5 lei, reprezentând  c-val. a 1/2 din impozitul aferent autoturismului  vândut, pe anul 2010, achitat în totalitate prin contribuţia exclusivă a acestuia.

Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la a-i restitui un lănţişor de aur sau c-val. acestuia.

Obligă reclamantul către pârâtă să-i restituie următoarele bunuri personale sau c-val. lor: 2 perechi de cercei de aur, un inel, un lănţişor, o brăţară şi două pandantive, toate din aur sau suma de 2300 lei.

Respinge cererea pârâtei de aducere la masa partajabilă a sumei de 6000 lei, achitată de părţi în timpul căsătoriei pentru plata unui credit contractat de reclamant la BRD, anterior încheierii acesteia.

Compensează cheltuielile de judecată ale părţilor.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Aprilie 2011.

1

Domenii speta

Spete similare