Desfacerea căsaătoriei

Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2012 pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar .... reclamanta H. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H. CC, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei părţilor, stabilirea domiciliului minorei la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere şi revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.

A arătat reclamanta că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 20.08.2011 la Primăria corn. B. şi din relaţia părţilor a rezultat copilul H. I. născută la data de 23.01.2011.

încă de la începutul căsătoriei pârâtul a fost violent, iar pe fondul consumului de alcool provoca scandaluri, îi adresa cuvinte jignitore reclamantei, o lovea şi o ameninţa cu moartea.

De asemenea, pârâtul obişnuia să dea toţi banii pe alcool şi jocuri de noroc şi deoarece relaţiile de căsătorie sunt grav vătămate şi căsătoria nu mai poate continua se impune admiterea cererii.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. b şi c Cod civil.

In susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu martori, acte şi anchetă socială.

Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat întâmpinare.

A fost audiat un martor la solicitarea reclamantei, a fost efectuată anchetă socială şi s-au depus înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 20.08.2011, căsătoria fiind înregistrată în Registrul de stare civilă al corn. B., jud. Bacău, sub nr. 27/20.08.2011.

Din relaţia părţilor, anterior căsătoriei, a rezultat copilul H. I., născută la data de 23.01.2011.

Dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului consacră dreptul la respectarea vieţii private şi familiale, urmărind apărarea individului împotriva oricărei ingerinţe arbitrare a puterii publice în exercitarea prerogativelor ce asigură însuşi conţinutul acestui drept. Familia, ca element natural şi fundamental al societăţii, trebuie să se bucure de ocrotire din partea societăţii şi a statului, ocrotire care se traduce în cazul procedurii divorţului, prin aceea că se recunoaşte dreptul soţilor de a obţine desfacerea căsătoriei, în cazul în care continuarea relaţiei nu mai este posibilă. Aşa după cum pentru încheierea

1

căsătoriei este necesar consimţământul liber al soţilor, tot astfel voinţa lor trebuie să fie luată în considerare atunci când ea se manifestă în sensul desfacerii căsătoriei. Potrivit dispoziţiilor art. 373 lit. B Cod Civil desfacerea căsătoriei se poate dispune atunci când „datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă"; din analiza textului legal reiese faptul că temeiul divorţului constă în îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenta unor motive, aceste motive să fî vătămat grav raporturile dintre soţi, şi imposibilitatea continuării căsătoriei pentru cel care cere desfacerea ei.

Din declaraţia martorului audiat în cauză precum şi din cererile formulate de către reclamantă, instanţa apreciază faptul că neînţelegerile dintre soţi prezintă un caracter de durată şi au atins un nivel de gravitate care împiedică continuarea unei vieţi de familie în condiţii normale. In ceea ce priveşte culpa părţilor în desfacerea căsătoriei, instanţa apreciază că relaţiile sunt vătămate din culpa exclusivă a soţului. Astfel din declaraţia martorului instanţa apreciază faptul că nu se poate reţine culpa reclamantei în destrămarea relaţiei, vinovat de acest lucru fiind pârâtul care, astfel cum reiese din probatoriu, a refuzat să lucreze pentru a-şi întreţine familia, a consumat băuturi alcoolice şi în unele cazuri a fost şi violent fizic.

Instanţa constată faptul că părţile sunt despărţite în fapt, aspect care induce ideea unei familii de formă, lipsind orice legătură de afectivitate şi relaţie personală între cei doi, elemente necesare pentru existenţa unei vieţi de familie în adevăratul sens al cuvântului. Motivele invocate de reclamantă, în sensul că pârâtul nu s-a implicat în viaţa de familie, consumul de alcool, motive susţinute de martorul audiat, constituie temeiuri pentru desfacerea căsătoriei, instanţa apreciind faptul că relaţia de familie nu mai poate continua în condiţii normale.

Având în vedere că soţul pârât a contribuit printr-o atitudine negativă la vătămarea relaţiilor de familie, instanţa reţine culpa exclusivă a acesteia, apreciind că nu există şanse de remediere a situaţiei.

In ce priveşte cererea reclamantei de revenire la numele avut anterior căsătoriei, instanţa constată că cererea este admisibilă şi se va dispune în acest sens.

In legătură cu minorul rezultat din căsătoria părţilor se constată că aceasta se află la mamă, locuieşte cu aceasta la domiciliul bunicii sale materne, unde este crescută cu dragoste şi afecţiune, reclamanta având grijă să îi asigure cele necesare unei creşteri armonioase.

Se mai constată că pârâtul nu s-a îngrijit de creşterea şi educarea copilului, din declaraţia martorului audiat în cauză, rezultând că de la momentul despărţirii în fapt nu s-a mai interesat de copil, nu i-a trimis bani şi nici bunuri.

Pentru aceste considerente instanţa apreciază că este în interesul copilului să fie crescut în continuare de mama sa, astfel că va fi stabilit domiciliul minorului la locuinţa reclamantei.

In ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, se constată că în cauză nu au fost administrate probatorii din care să rezulte că se impune ca pârâtului să îi

2

fie interzis acest drept, astfel că se va dispune exercitarea de către ambii părinţi a autorităţii părinteşti cu privire la copil.

Cu privire la obligaţia de întreţinere a minorei se constată că potrivit art.529 Cod Civil „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii".

Deoarece urmează ca domiciliul minorei să fie stabilit la reclamantă, pârâtul va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere lunare, stabilită cu respectarea prevederilor legale citate mai sus, valoarea pensiei urmând a fi stabilită prin raportate la venitul minim pe economie.

Astfel, va fi obligat pârâtul să plătească în favoarea minorei o pensie de întreţinere în cuantum de 130 lei lunar, de la data de 07.11.2012 şi până la majoratul acesteia.

Domenii speta

Spete similare