Plangere impotriva rezolutiei procurorului

S.P.174/19.02.2009

Prin plângerea din data de 27.09.2006 adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, cerere ce face obiectul dosarului nr.3433/P/2006, petentul s-a plâns împotriva lui __ acuzându-l de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în faptul că, în perioada în care a fost angajatul acestuia (27.03-11.05.2006) a executat lucrări de 24.000.000 lei ROL şi nu a primit nici un ban, iar în cartea de muncă a operat cu întârziere. Se mai arată în plângerea formulată de acesta că au mai fost angajaţi cărora nu li s-a operat în cartea de muncă perioada de timp lucrată la societate, nu a întocmit devize pentru lucrările executate, făcându-se astfel vinovat şi de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Ulterior, la data de 11.07.2007, petentul a depus la Poliţia Municipiului Tulcea o nouă plângere care a făcut obiectul dosarului nr.2350/P/2007 prin care s-a plâns împotriva lui __ pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti prevăzută de art.271 şi art.83 din Legea nr.168/1999 cauza aflându-se la procuror pentru adoptarea unei soluţii corespunzătoare.

La data de 24.01.2008, numitul __ depune o nouă plângere în dosarul nr.3433/P/2006 prin care îl acuză pe __ de fals şi uz de fals, de nerespectarea hotărârii judecătoreşti în ceea ce priveşte punerea în executare a hotărârii Judecătoriei Tulcea prin care intimatul fusese obligat să-i plătească drepturile băneşti pe perioada cât acesta lucrase la SC __ SRL, înşelăciune pentru că nu au fost plătite orele suplimentare, că majoritatea materialelor de construcţie au fost suportate de el şi __ nu i-a plătit contravaloarea acestora.

Prin rezoluţia din 27.05.2008, pronunţată în dosarul nr.3433/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul __ sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.271 C.pen. şi art.83 din Legea 168/1999 motivându-se că activitatea imputată lui __ nu se circumscrie laturii obiective ale infracţiunii prevăzută de art.271 C.pen., iar referitor la infracţiunea prevăzută de art.83 din Legea 168/1999, pentru existenţa infracţiunii trebuia să existe situaţia premisă şi anume, ca petentul creditor să fi solicitat executarea hotărârii judecătoreşti, iar făptuitorul să nu se conformeze. S-a reţinut că petentul nu a făcut dovada solicitării executării hotărârii, astfel încât infracţiunea nu există. De asemenea, s-a arătat că nu se poate reţine nici săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.215 C.pen., activitatea imputată lui __ neîncadrându-se în prevederile articolului respectiv.

Ca urmare a plângerii împotriva acestei rezoluţii, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, prin rezoluţia din 22.07.2008 a respins plângerea petentului __ pentru aceleaşi motive.

Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la Judecătoria Tulcea, pe care, prin sentinţa penală nr.919/08.09.2008 pronunţată în dosarul nr.3905/327/2008, a fost respinsă ca nefondată.

Soluţionând recursul declarat de petent, Tribunalul Tulcea, prin decizia penală nr.163/17.10.2008, a admis recursul, a casat sentinţa în totalitate şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a considerat că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art.3859 pct.9 C.pr.pen., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază hotărârea.

Tribunalul a reţinut că petentul __ a arătat că a executat lucrări în favoarea intimatului, în sumă de 24.000.000 lei ROL, neprimind nici un ban, că au mai existat doi angajaţi, __ şi __, cărora intimatul nu le-a operat cărţile de muncă decât cu întârziere, acesta executând lucrări de zeci de milioane lei vechi, fără a elibera facturi fiscale, intimatul săvârşind astfel şi infracţiunea de evaziune fiscală.

Tribunalul a reţinut că organul de urmărire penală a dat soluţia doar pe baza înscrisurilor solicitate de la I.T.M. Tulcea, iar procurorul nu a pronunţat o soluţie pentru toate faptele sesizate de petent, respectiv infracţiunile prevăzute de art.215, 291, 292, 289 C.pen. şi evaziune fiscală.

Instanţa a fost acum sesizată cu soluţionarea acestei plângeri, în fond, după casare.

Potrivit art.2781 pct.7 C.pr.pen., judecătoria soluţionând plângerea împotriva rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, verifică rezoluţia pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. Potrivit pct.8 al aceluiaşi articol, judecătoria poate respinge plângerea ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată sau o poate admite, desfiinţând

rezoluţia atacată şi trimiţând cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale după caz.

Având în vedere motivele de casare şi indicaţiile tribunalului, instanţa consideră că plângerea petentului este întemeiată şi urmează a fi admisă. Deoarece la dosar nu există probe suficiente pentru soluţionarea pe fond a cauzei, impunându-se completarea probatoriului de către organul de urmărire penală, instanţa urmează să desfiinţeze rezoluţia procurorului şi să trimită cauza acestuia în vederea începerii urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.215, 289, 291, 292 C.pen., art.27 şi art.23 din Legea 168/1999.

În completarea probatoriului, organul de urmărire penală va lua declaraţii atât petentului cât şi intimatului __ cu privire la toate faptele cu care organul de urmărire penală a fost sesizat în cursul urmăririi. Se va verifica autenticitatea contractului de muncă înregistrat la I.T.M. Tulcea petentului, efectuându-se chiar şi o expertiză grafoscopică, şi să insiste faţă de petent să facă dovada că a solicitat executarea hotărârii.

În ceea ce priveşte neoperarea cărţilor de muncă ale __şi __, cât şi a infracţiunii de evaziune fiscală, potrivit art.278 pct.1 C.pr.pen., împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată pot face plângere în faţa judecătorului persoana vătămată şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

__ şi __ nu au formulat plângere nici la organul de urmărire penală şi nici în faţa judecătorului, astfel că instanţa nu este legal sesizată cu privire la soluţionarea acestor aspecte.

Aceeaşi situaţie este în ceea ce priveşte şi infracţiunea de evaziune fiscală.

Cu privire la cererea de conexare a dosarului nr.3433 la dosarul nr.3873/P/2006, instanţa nu se poate pronunţa deoarece nu are informaţii cu privire la obiectul celui din urmă care se află la I.P.J. Tulcea – S.I.F., în această situaţie, urmând ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea să aprecieze oportunitatea conexării dosarelor.

Domenii speta

Spete similare