Contracte de muncă

Dosar nr. 13272/318/2012*  Cod operator 2445 

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDETUL GORJ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 4594

Şedinţa publică de la 12.06.2013

Completul compus din :

PREŞEDINTE : ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

GREFIER : ELENA CĂRBUNESCU

Pe rol fiind judecarea cauzei civile  privind pe petenta S.C. ...S.R.L. prin administrator P.N.şi pe intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ …, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns pentru petenta S.C. ...S.R.L. administrator P.N.şi apărător ales G.C., martora C.L., lipsă fiind reprezentantul intimatului INSPECTORATULUI TERITORIAL DE MUNCĂ ...

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat că intimatul a răspuns la solicitarea instanţei, depunând la dosarul cauzei adresa nr. 10959/06.06.2013, avocat G.C. precizând că a luat la cunoştinţă de înscris de la dosarul cauzei.

Instanţa procedează la audierea martorei C.L. sub prestare de jurământ, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.

Avocat G.C., pentru petentă, solicită admiterea plângerii contravenţionale formulate, în principal anularea procesului-verbal contestat şi exonerarea de plata amenzii contravenţionale aplicate prin acesta, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată, arătând că petenta nu se face vinovată de faptele reţinute în sarcina sa, fişa medicală a angajatei V.M.S.fiind încheiată la începutul lunii mai 2012, activitatea acesteia începând la data de 1 iunie 2012, aceasta sosind pe data de 31 mai 2012 la punctul de lucru fără ştirea administratorului societăţii, agentul intimatei neconsemnând numele vreunei persoane care să fi fost servită la bar de această angajată.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.06.2012, sub nr. 13272/318/2012, contestatoarea S.C. ...S.R.L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ .., a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să constate prescrierea executării sancţiunii amenzii contravenţionale, dacă se va trece peste excepţia invocată se se dispună anularea procesului-verbal de constatare contravenţie seria GJ nr. 008866/26.06.2012 încheiat de către agentul intimatului şi exonerarea sa de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 10.000 lei aplicată prin acesta, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 lei, întrucât numita V.M.S.ar fi prestat muncă în calitate de vânzător în barul petentei, începând cu data de 30 mai 2012, însă aspectele reţinute nu sunt conforme realităţii, reprezentantul petentei neputând să-şi prezinte punctul de vedere la momentul efectuării controlului, respectiv al întocmirii procesului-verbal contestat.

A mai arătat că numita V.M.S.avea semnat contractul individual de muncă la momentul efectuării controlului, era efectuat REVISAL-ul, figura înregistrată în registrul de evidenţă al salariaţilor, fiind angajata societăţii şi în prezent, însă urma să înceapă activitatea la 1 iunie 2012, dar fiind la prima angajare a venit cu două zile mai devreme pentru a observa de la cealaltă angajată, vânzătoare a barului, ceea ce are de făcut, în zilele de 30 şi 31 mai 2012, activitatea efectivă desfăşurând-o cealaltă vânzătoare.

A susţinut şi că fişa medicală era întocmită din dat de 7 mai 2012, contractul de muncă încheiat şi efectuat REVISAL-ul, aşa încât în mod nelegal a fost sancţionată, bugetul statului nefiind prejudiciat, pericolul social al faptei fiind redus, întrucât nu a produs consecinţe juridice grave.

În drept, petenta a invocat disp. art. 14 din O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, proces-verbal de control, înştiinţare de plată, contract de muncă, fişă de aptitudini, situaţie angajaţi (filele 5-13).

Plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, solicitând şi respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal contestat a fost întocmit în urma unui control prin care s-a constatat că numita V.M.S.fusese primită la muncă de către petentă fără încheierea în prealabil a unui contract individual de muncă, aspect recunoscut prin declaraţia din data de 30.05.2013.

A mai arătat că numita V.M. fost surprinsă servind clienţi la bar, declarând că lucrează de la ora 08.30 la ora 16.30, că nu ştie ce salariu va primi şi nu a semnat contract individual de muncă, aş încât în mod legal şi temeinic a fost sancţionată petenta, întrucât avea obligaţia ca anterior accesului la punctul de lucru, să încheie contract individual de muncă, chiar şi în perioada probei de muncă.

A precizat şi că, după controlul efectuat şi ca urmare a acestuia, petenta încheie contract individual de muncă şi îl transmite în REVISAL la data de 31.05.2012, ora 11.27.

În drept, intimatul a invocat disp. art. 115-118 Cod pr. civ.

În dovedire, intimatul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, proces-verbal de control şi anexă, plan de măsuri, fişă de identificare, proces-verbal de afişare, extras, planşe foto (filele 21-33).

Prin sentinţa civilă nr. 15399/06.12.2012, instanţa a admis plângerea contravenţională, anulând procesul-verbal contestat, iar prin decizia nr. 488/26.03.2013 pronunţată de Tribunalul Gorj, a fost admis recursul intimatului, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, formându-se dosarul de faţă.

Prin încheierea din şedinţă publică din data de 29.05.2013, instanţa a respins excepţia tardivităţii introducerii plângerii contravenţionale şi excepţia prescripţiei executării sancţiunii amenzii contravenţionale, cu motivarea acolo expusă.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele :

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria GJ nr. 008866/26.06.2012 încheiat de către agentul intimatului, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 lei şi avertisment, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, respectiv a contravenţiei prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, întrucât la data de 31.05.2012, ora 11:00, a fost depistată numita V.M.S.prestând activităţi de vânzător la punctul de lucru al petentei din comuna …, fără a avea încheiat contract individual de muncă cu petenta, aceasta din urmă netransmiţând în registrul general de evidenţă a salariaţilor elementele contractului individual de muncă, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii.

Petenta nu a fost de faţă la întocmirea procesului-verbal contestat, în cuprinsul acestuia fiind consemnat motivul pentru care a fost încheiat în lipsa martorului asistent, şi anume întrucât la momentul încheierii au fost prezenţi doar agenţi constatatori.

Instanţa constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind depusă prin poştă la instanţă la data de 03.08.2012 (fila 14 verso), împotriva procesului-verbal de contravenţie comunicat la data de 26.07.2012 (fila 28).

Instanţa sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Nu poate fi reţinută susţinerea petentei în sensul că la încheierea procesului-verbal contestat s-au încălcat disp. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât ipoteza acestui articol este prezenţa contravenientului la momentul încheierii procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât acesta a fost întocmit în lipsă, fiind consemnat şi motivul pentru care a fost încheiat în lipsa unui martor asistent, şi anume întrucât la momentul încheierii au fost prezenţi doar agenţi constatatori, fiind astfel respectate disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanţa constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reţine în mod clar şi constant că indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie să beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţia intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancţionează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetăţenilor, iar pe de altă parte, sancţiunile contravenţionale aplicabile urmăresc un scop preventiv şi represiv.

În jurisprudenţa sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispoziţiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil  în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Astfel, analizând procesul-verbal contestat sub aspectul temeiniciei sale, instanţa reţine că fapta pentru care a fost sancţionată petenta întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, aceea de primire la muncă a unei persoane fără a i se încheia contract individual de muncă.

Instanţa arată că, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, petenta avea obligaţia de a încheia, în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, contract individual de muncă angajatului său, anterior începerii raporturilor de muncă.

Din analiza materialului probator administrat, instanţa reţine că numita V.M.S.a prestat activităţi în beneficiul petentei, fiind primită la muncă de către aceasta fără a i se încheia contract individual de muncă.

În acest sens, declaraţia numitei V.M.S.dată în faţa instanţei nu poate fi apreciată ca sinceră, din moment ce aceasta a recunoscut prin semnarea fişei de identificare din data de 31.05.2012, ora 10.57 (fila 27) că prestează activitate de vânzătoare în beneficiul petentei din data de 30.05.2012, având normă întreagă de 8 ore pe zi, fără a i se fi stabilit cuantumul salariului, precum şi că nu a semnat cu petenta contract individual de muncă, fiind în probe.

Dacă numita V.M.S.ar fi avut încheiat un contract individual de muncă, acesta avea posibilitatea să aducă acest lucru la cunoştinţa inspectorilor de muncă, iar nu să scrie şi să semneze cu privire la împrejurări ce nu ar fi corespuns realităţii.

În privinţa declaraţiei date în faţa inspectorului de muncă, instanţa reţine că a conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăţiei” în sensul art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.

Mai mult, numitei V.M.S.i-a fost încheiat de către petentă contract individual de muncă pe durată nedeterminată din data de 31.05.2012, înregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor la data de 31.05.2012 ora 11.27 (fila 11), aşadar ulterior constatărilor efectuate de către inspectorul de muncă, în funcţia de lucrător gestionar.

Totodată, în virtutea caracterului divizibil al declaraţiei de martor, instanţa va reţine declaraţia martorei C.L. doar în privinţa aspectelor ce se coroborează cu ansamblul materialului probator, şi anume în privinţa faptului că, la data de 31.05.2012, numita V.M.S.se afla în barul situat la punctul de lucru al petentei şi presta activitate corespunzătoare unei probe de muncă, urmând să înlăture restul aspectelor relevate prin declaraţie.

Aşa fiind, instanţa reţine că în mod corect a fost reţinută în sarcina petentei şi săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011 privind netransmiterea de către angajator a registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. 2 lit. a-g, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către salariatul în cauză, întrucât în cauză începerea activităţii a avut loc la data de 30.05.2012, iar petenta a transmis datele respective ulterior, la data de 31.05.2012 ora 11.27.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate petentei, instanţa arată că, potrivit art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În speţă, instanţa apreciază că agentul constatator a realizat o judicioasă individualizare a sancţiunii contravenţionale prin aplicarea unui avertisment petentei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, însă în privinţa sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 10.000 lei aplicate petentei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, instanţa consideră că scopul preventiv şi educativ al sancţiunii contravenţionale poate fi atins, în speţă, şi prin înlocuirea acestei sancţiuni cu avertismentul, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, instanţa constată că, în speţă, petenta a încălcat obligaţia legală de încheiere a unui contract individual de muncă faţă de o singură persoană, că a intrat în legalitate într-o perioadă de timp foarte scurtă, prin încheierea contractului individual de muncă pentru numita V.M.S.la data de 31.05.2012 şi înregistrarea acestuia în registrul general de evidenţă a salariaţilor la aceeaşi dată, ora 11:27, nefiind dovedite antecedente contravenţionale în acelaşi domeniu.

De asemenea, instanţa arată că orice sancţiune juridică, inclusiv cea în materie contravenţională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale şi de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite şi de educare a persoanelor vinovate.

Aşa fiind, faţă de cuantumul ridicat al amenzii contravenţionale aplicate petentei, şi anume 10.000 lei, faţă de circumstanţele personale ale acesteia anterior detaliate, de împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi de urmarea produsă, practic lipsind prejudiciul ca urmare a intrării în legalitate în termen scurt, instanţa apreciază că scopul sancţiunii contravenţionale în cauza de faţă se poate realiza şi fără aplicarea amenzii contravenţionale, prin înlocuirea acesteia cu sancţiunea avertismentului.

Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa urmează a admite în parte plângerea contravenţională formulată de petentă şi a modifica procesul-verbal contestat, în sensul de a înlocui sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 10.000 lei aplicată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu sancţiunea avertismentului, cu recomandarea către petentă de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.

În temeiul art.274 alin.1 Cod. pr. civ., instanţa urmează a lua act că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍŞTE:

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. ...S.R.L., cu sediul în comuna … în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ…, cu sediul în …împotriva procesului-verbal de contravenţie seria GJ nr. 008866/26.06.2012 încheiat de către agentul intimatului.

Modifică procesul-verbal contestat, în sensul că înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 10.000 lei aplicată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu sancţiunea avertismentului, cu recomandarea către petentă de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12.06.2013, la Judecătoria Târgu-Jiu.

PREŞEDINTE, GREFIER,

POPESCU ALEXANDRU BOGDAN CĂRBUNESCU ELENA

Red. P.A.B.-jud., tehnored. E.D./19.06.2013, 4 ex.

Domenii speta

Spete similare