Pretenţii

Dosar nr.  Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

SECŢIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILA Nr. 10510

Şedinţa publică de la  11.09.2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Grefier:

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile având ca obiect pretenţii formulată de reclamanţii M N. S, M S. I, M I L şi M S C, toţi cu domiciliul în ……..în contradictoriu cu pârâtele SC C V SA, cu sediul în ….şi SC C  SA, cu sediul în …………

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns reclamantul M S. I, personal, pentru pârâta SC C D SA a răspuns consilier juridic F L, pentru pârâta SC C V SA a răspuns consilier juridic E G, lipsă fiind ceilalţi reclamanţi, aceştia fiind reprezentaţi de către avocat M S. I, prezenţi şi martorii încuviinţaţi la solicitarea reclamanţilor, la termenul de judecată anterior, P Vşi OP I.  .

Procedura de citare  legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Consilier juridic E G a depus în şedinţă publică, preaviz notificare nr. 010012003958/06.02.2012, comunicând un exemplar al acestuia şi reclamantului M S. I.

Reclamantul M S. I, în nume propriu, dar şi ca apărător al celorlalţi reclamanţi, a declarat că înţelege să renunţe la primul capăt de cerere, rămânând în discuţie numai acordarea daunelor morale, depoziţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Au fost ascultaţi sub prestare de jurământ martorii P V şi O P I, depoziţia acestora fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Cei prezenţi au precizat instanţei că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanţa a constatat cercetarea judecătorească încheiată, acordând cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamantul M S. I, în nume propriu, dar şi ca mandatar al celorlalţi reclamanţi a solicitat admiterea acţiuni formulate, să se ia act că au renunţat la primul capăt de cerere care viza suma reprezentând taxa de deconectare – reconectare la reţeaua de energie electrică, precizând că societăţile de energie şi-au recunoscut culpa şi faptul că au procedat la debranşarea ilegală a imobilului, având în vedere că reclamanţii, achitaseră ultima factură emisă; Arată totodată că în adresa din data de 25.05.2012, societatea de energie recunoaşte faptul că reclamanţii nu datorează taxa de rebranşare şi, din eroare, s-a procedat la debranşarea imobilului; În privinţa daunelor morale, susţine că este de notorietate faptul că în aceea perioadă temperaturile au fost scăzute şi debranşarea imobilului de la reţeaua de energie electrică a afectat toate persoanele care locuiesc în imobilul debranşat, în special pe reclamantul  M N. S, care este o persoană în vârstă; Concluzionând, solicită admiterea acţiuni formulate şi obligarea societăţilor pârâte la plata daunelor morale, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic E G a solicitat respingerea acţiuni formulate, afirmând că societatea pe care o reprezintă nu a specificat  niciodată că, în mod eronat,  reclamanţii au fost deconectaţi de la reţeaua de energie electrică, precizând că pentru a veni în ajutorul consumatorului s-a făcut acea ştornare a facturilor de deconectare şi reconectare; Mai arată că, prin preavizul transmis, termenul de plată era 16.02.2012, reclamanţii având obligaţia de a achita factura, până la această dată şi nu în data de 20 februarie 2012, aşa cum au procedat, apreciind că,  SC C V SA şi-a îndeplinit toate atribuţiile contractuale iar, plată facturi, efectuată după data preavizului, era deja târzie; Susţine totodată că, potrivit articolului 151 alineat 2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, consumatorul preavizat trebuie să facă dovada plăţii înainte de termenul prevăzut în preavizul de deconectare, la dosarul cauzei neexistând o astfel de informare; Fără cheltuieli de judecată.

În replică, reclamantul M S. I, în nume propriu, dar şi ca apărător al celorlalţi reclamanţi a arătat că au fost debranşaţi de la reţeaua de energie electrică, la interval de trei zile, după ce efectuaseră plata facturi de energie electrică.

Consilier juridic F L a solicitat  admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC C D SA, invocată prin întâmpinarea depusă, apreciind că instituţia pe care o reprezintă nu are nici o culpă; Pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiuni formulate, având în vedere că termenul de plată a facturii de energie electrică şi prevăzut în preavizul de notificare a fost 16.02.2012 iar, plata efectuată de către reclamanţi, a fost făcută la data de 20.02.2012 iar aceştia nu au informat operatorul de energie electrică, despre efectuarea acestei plăţi.

I N S T A N Ţ A

 Deliberând  asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

  Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.05.2012, sub numărul……., reclamanţii M N. S, M S. I, M I L şi M S C au solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtele SC C V SA şi SC C D SA să se constate că M N. S nu datorează suma de 411,50 lei reprezentând taxă de deconectare – reconectare, branşament monofazat din reţea; să fie obligate pârâtele, în solidar, la plata sumei de 4200 lei, pentru M N. S, M S. I şi câte 2500 lei pentru M I.L şi M S C, reprezentând daune morale; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, la data de 23.02.2012, pârâta S.C. CV S.A. a procedat la deconectarea locuinţei de la reţeaua electrică, afişându-le la poartă bonul de mişcare nr. 0197957/23.02.2012, cu menţiunea „deconectat pentru neplată”, tot în aceeaşi zi fiind emisă factura nr. 2061214913, pentru suma de 205,75 lei, reprezentând taxă deconectare branşament monofazat din reţea în sarcina lor iar ulterior, în data de 29.02.2012, au fost reconectati la reţeaua electrică, ocazie cu care a fost emisă în sarcina  lor factura nr. 2061216871, în sumă de 205, 75 lei, reprezentând taxă de reconectare branşament monofazat din reţea.

Reclamanţii au mai arătat că, în mod ilegal, s-a procedat la debranşarea locuinţei de la reţeaua electrică pentru neplată, având în vedere că permanent au plătit facturile la energia electrică, ultima factură emisă la data de 31.01.2012, cu seria AV, nr. 5701912138 în suma de 359,93 lei, fiind achitată la data de 20.02.2012, apreciind că pârâta, în mod greşit, a procedat la deconectarea energiei electrice a locuinţei pe data de 23.02.2012, având în vedere plata efectuată în data de 20.02.2012, precizând totodată că nu s-a luat legătura cu ei în momentul deconectării de la reţea, aspect confirmat şi de bonul de mişcare nr. 0197957/23.02.2012, unde la rubrica „consumator” nu apare nici numele şi nici semnătura vreuneia din persoanele care locuiesc în imobilul cu numărul 180.

Au apreciat reclamanţii că se impune admiterea capătului I al cererii privind exonerarea acestora de la plata sumei de 411,50 lei, reprezentând taxă deconectare-reconectare, având în vedere că toate cheltuielile ocazionate de deconectarea şi reconectarea au fost determinate de culpa exclusivă a reprezentanţilor pârâtei, care ar fi putut fi evitate dacă erau anunţaţi de operaţiunea deconectării la sosirea acestora la domiciliul  lor pe data de 23.02.2012, precizând că pârâta a recunoscut că, în mod eronat, a efectuat operaţiunea de deconectare a energiei electrice, fapt dovedit prin aceea că din proprie iniţiativă în data de 29.02.2012 a procedat la reconectarea imobilului la energia electrică.

În privinţa capătului  II al cererii, privitor la plata daunelor morale, reclamanţii au arătat  că în locuinţa ce a fost debranşată locuiesc toţi, beneficiind de încălzire cu centrală termică proprie pe gaze, care nu a putut fi folosită în perioada celor 6 zile, cât timp au fost deconectaţi iar, în condiţiile unor temperaturi foarte scăzute, au fost nevoiţi să locuiască fără  căldură, fără apă caldă, lipsiţi de utilizarea aparaturii casnice, precum şi de utilizarea radio –tv ului,  a internetului şi a iluminatului pe timpul nopţii.

S-a mai arătat că reclamantul MN. S este în vârstă de 78 de ani, suferă de mai multe afecţiuni cardio-vasculare (tensiune, diabet) iar, lipsa energiei electrice, cu consecinţă îndurării temperaturilor foarte scăzute i-a pus în pericol viaţa  şi, pe lângă lipsurile îndurate de toţii membrii familiei, M S-C şi M I, ambii avocaţi cu sediul profesional în locuinţa debranşată au fost afectaţi în desfăşurarea activităţilor specifice, fiind puşi în imposibilitatea de a formula şi redacta plângeri, acţiuni, întâmpinări, apeluri, recursuri.

Reclamanţii au mai arătat că o situaţie aparte o reprezintă starea sănătăţii reclamantului M I în prezent,  în vârstă de 57 ani, pentru care întreruperea căldurii, la temperaturile de -10°, -20°, îi putea fi fatală, având în vedere multiplele afecţiuni de care suferă, respectiv: embolie pulmonară trombozată cu actylisb gamba dreaptă (2007), tromboflebită profundă gamba stângă (1999), hipertensiune arterială esenţială gradul I risc cardio vascular mediu, insuficienţă cardiacă nyha I, obezitate gradul I, hipercolesterolemie primară moderată şi ulcer duodenal cronic.

Au mai arătat reclamanţii că au solicitat obligarea, în solidar, a S.C. C VS.A şi S.C. C V D S.A., având în vedere faptul că operaţiunea de deconectare şi reconectare la reţeaua de electricitate s-a datorat culpei comune a acestora, în sensul că C V S.A. a solicitat C DS.A. să îi deconecteze de la reţea deşi erau la zi cu plata energiei electrice iar, C D S.A,. putea evita deconectarea dacă reprezentanţii acestuia îi înştiinţau în ziua în care au venit pentru debranşare, fiind în măsura de a le demonstra că erau la zi cu plata energiei electrice.

În ceea ce îl priveşte pe reclamantul M I L, au arătat că acesta este administratorul firmei SC M SRL cu sediul la aceeaşi adresă şi,  pe lângă suferinţele şi neajunsurile îndurate ca persoană fizică, a fost pus în imposibilitatea de a-şi urmări şi opera propria-i evidenţă contabilă impusă de activitatea specifică firmei.

În drept au fost invocate dispoziţiile. art. 35 C. pr. civ., art. 1349 şi 1350 Cod civ. actual.

Au fost anexate, în fotocopie, un set de înscrisuri (filele 7-24).

SC C V SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Tg. Jiu, raportat la prevederile art. 2 alin.1 lit. a din Codul de procedura civilă, având în vedere că potrivit art. 7 alin. 1 Cod de procedura civila, "Cererea introdusa împotriva unei persoane juridice se face la sediul ei principal...." ori sediul  său este în……….., sens în care competenta privind soluţionarea prezentei spete aparţine Judecătoriei Craiova.

Tot cu titlu de excepţie a invocat şi lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor M S. I, M I L şi M S C, în condiţiile în care contractual de furnizare a energiei electrice este încheiat cu M S iar, în condiţiile în care reclamanţii M S. I, M I L şi M S C nu au încheiat un contract de furnizare a energiei electrice cu SC C V  SA, rezultă pe cale de consecinţă ca nu au calitate procesuală activă în formularea unei astfel de cereri.

Pârâta a mai arătat că reclamanţii au obligaţia să achite taxa judiciară de timbru la valoarea contestată, având în vedere că pe fondul cauzei se contestă sumele rezultate din facturile emise, precizând totodată că reclamanţii nu au respectat dispoziţiile imperative ale art. 720, indice 1 Cod de procedura civilă, având în vedere că relaţiile dintre SC C V SA şi reclamanţi au la baza un contract respectiv, contractul de furnizare a energiei electrice, precum şi faptul că prin cererea introductivă se solicită sume băneşti, reclamanţii trebuie să urmeze prevederile legale în materie respectiv, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamanţii trebuiau să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, trebuiau să convoace partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile şi temeiul legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea, data convocării pentru conciliere neputând fi fixată  mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate, rezultatul concilierii trebuia consemnat într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei parţi, reclamanţii trebuiau să anexeze la cererea de chemare în judecată înscrisul despre rezultatul concilierii iar, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile şi, având în vedere că nu s-au respectat prevederile art. 720, indice 1 Cod de procedură civilă, cererea este prematur introdusă şi, pe cale de consecinţă,  se impune respingerea sa, ca inadmisibilă.

SC C V SA a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiuni, având în vedere că  se contestă facturile pe care le-a emis, această acţiune nefiind calea în justiţie prin care reclamanţii urmăresc neobligarea lor, la plata sumei de bani, menţionată în facturile fiscale iar, prin intermediul acţiunii în anulare se urmăreşte desfiinţarea unui act juridic ce este definit ca manifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice, în acest sens, precizând că facturile fiscale neînsuşite de către cel căruia i se adresează nu pot fi considerate acte juridice unilaterale deoarece ele nu sunt rezultatul unei voinţe juridice cu intenţia de a produce efecte juridice, reprezentând, în acest caz, doar un înscris constatator prin care emitentul pretinde de la destinatarul facturii plata unei sume de bani determinată în baza unei convenţii verbale sau scrise, factura constituind doar un mijloc de probă conform art. 46 din Codul comercial şi chiar dacă utilizând argumentul „prin aducerea la absurd” s-ar admite că factura fiscală reprezintă un act juridic unilateral, reclamantul nu ar avea deschisă calea acţiunii în anulare deoarece valabilitatea facturii s-ar putea analiza numai prin prisma verificării voinţei care a emis actul unilateral, respectiv a pârâtului emitent, ori reclamantul nu este el care a emis acest act, astfel că, cererea de anulare a înscrisurilor sus - menţionate nu este admisibilă, această acţiune în anulare nefiind calea în justiţie pe care reclamanţii trebuie să o utilizeze în vederea exonerării lor, de la plata sumei de bani, menţionate în facturile fiscale.

Pe fondul cauzei a arătat că  facturile fiscale emise au la bază prevederile contractuale, reclamantul M S neîndeplinindu-şi obligaţia de plată a facturilor restante, motiv pentru care s-a trecut la debranşarea punctului de consum ce-i aparţine şi care presupune un serviciu efectuat de operatorul de distribuţie, iar orice serviciu efectuat trebuie remunerat, precizând totodată că, cererea reclamantului M S vine pe culpa acestuia care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi nu şi-a achitat debitele restante, cu toate că în perioada respectivă i se făcuse cunoscut în numeroase rânduri situaţia soldului.

Pârâta a mai arătat că, întrucât pentru locul de consum în speţă, în evidenta sa contabilă, figura neachitat debitul restant, în valoare de 137,12 lei compus din factura de regularizare numărul 5002108677/15.12.2011, s-au expediat prin intermediul Companiei Naţionale Poşta Română, la adresa de corespondenţă indicată de M S, în data de 06.02.2012, Preavizul Notificare nr. 010012003958/06.02.2012 prin care s-au prezentat obligaţiile de plată restante înregistrate la SC C V SA şi faptul că, în conformitate cu prevederile Legii energiei electrice numărul 13/2007, Art. 56, alin. (2) şi a contractului de furnizare a energiei electrice, începând cu data de 16.02.2012, ora 10:00, se poate întrerupe furnizarea energiei electrice şi datorită faptului că nu a fost efectuată plata în valoare de 137,12 lei, pentru datoria aferenta serviciilor de furnizare a energiei electrice conform termenului specificat în Preavizul Notificare mai sus menţionat, a fost întreruptă furnizarea energiei electrice la locul de consum mai sus menţionat, în acest preaviz, fiind menţionat faptul că, în cazul în care consumatorul efectuează plata datoriilor în perioada de preaviz, pentru evitarea disfuncţionalităţilor ce pot apărea între momentul efectuării plăţii şi momentul înregistrării acesteia la furnizor, consumatorul trebuie să transmită  acestuia copia documentului care certifică efectuarea plaţii; În continuarea s-a mai arătat că, datorită faptului că plata nu s-a efectuat în termenul de preaviz, fapt care a condus implicit la nerealizarea notificării furnizorului de electricitate privind plata efectuată de reclamant care acoperea valoarea rămasă de achitat din factura deconectabila numărul 5002108677/15.12,2011 în valoare de 137.12 lei, specificata în Preavizul Notificare Nr. 010012003958/06.02.2012 furnizorul de energie electrică a procedat la emiterea ordinului de deconectare a locului de consum mai sus menţionat.

În privinţa daunelor solicitate, pârâta a arătat că acestea sunt nedovedite şi neîntemeiate, pentru plata daunelor fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ cele trei condiţii respectiv, existenţa unui prejudiciu, vinovăţia pârâtului şi legătura de cauzalitate între vinovăţia pârâtului şi existenţa respectivului prejudiciu şi, astfel cum se poate observa, nici una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită, reclamanţii nefăcând nici o dovada în ceea ce priveşte existenţa şi întinderea unui aşa zis prejudiciu, la dosarul cauzei neexistând nici o dovada în acest sens şi neputându-se vorbi de existenţa vreunei culpe a  furnizorului de energie electrică în condiţiile în care acesta a acţionat conform reglementarilor legale şi contractuale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 Cod de procedură civilă, Legea  13/2007 privind energia electrică şi HG 1007/2004 prin care a fost aprobat Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanţii au solicitat respingerea excepţiei lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Tg. Jiu întrucât, potrivit art. 7 alin (2) Cod pr. Civ. cererea îndreptată împotriva unei persoane juridice se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta, debranşarea şi rebranşarea de la  reţeaua de electricitate fiind făcută de angajaţi ai reprezentanţei celor două pârâte care îşi au sediul în…….., ceea ce atrage competenţa teritorială a Judecătoriei Tg. Jiu, precizând totodată că, competenţa teritorială a Judecătoriei Tg. Jiu trebuie reţinută şi în temeiul disp. art. 10 pct. 1 Cod pr. civ. potrivit cărora, în afara instanţei domiciliului pârâtului este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea ,fie chiar şi în parte, a obligaţiunii, furnizarea energiei electrice,în temeiul contractului de furnizare încheiat cu MS, efectuându-se la domiciliul din ……..aflat în circumscripţia Judecătoriei Tg. Jiu.

Reclamanţii au arătat că se impune respingerea excepţiei privitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor M S. I, M I L şi M  S C, contractul de furnizare a energiei fiind încheiat cu titularul de rol, M S, care este tatăl reclamantului M S. I şi bunicul reclamanţilor L şi M S C, toţi reclamanţi avându-şi domiciliul şi locuind efectiv în locuinţa cu nr. …….

Au mai arătat reclamanţii că la punctul 2 din contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori  casnici  nr.  2211-004316, din  28.02.2006, încheiat între S.C.D.F.E.E E O S.A. - SDFEE Tg. Jiu şi M N. S, s-a prevăzut este „casă" din comuna….., energia electrică fiind destinată tuturor persoanelor care locuiesc în casa cu nr. 180, numărul casei fiind înscris act adiţional nr. 1/12/18/2006 la contractul pentru furnizarea energiei electrice pentru consumatorii casnici nr. 2211/004316/2006, prin urmare, toţi reclamanţi sunt beneficiari ai contractului de furnizare energie electrică şi toţi au fost prejudiciaţi prin întreruperea energiei electrice, într-o perioadă foarte dificilă, având interes în promovarea cererii de chemare în judecată şi implicit calitate procesuală activă iar acţiunea persoanelor fizice ce au calitatea de reclamant împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale acestora, ca şi consumatori este scutită de plata taxei de timbru în conformitate cu dispoziţiile art. 15 lit. j,din Legea nr. 146/1997.

În privinţa excepţiei prematurităţii introducerii cererii pentru neîndeplinirea concilierii directe prevăzute de art. 720 ind. 1 Cod proc. civ., reclamanţii au solicitat că prin capătul 1 al cererii de chemare în judecată au solicitat să se constate că M N. S nu datorează suma de 411,50 lei reprezentând taxă deconectare-reconectare branşament monofazat din reţea, este întemeiat pe dispoziţiile art. 111 Cod proc. civ. şi 1350 cod civil actual, dar nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 720 ind. 1 Cod pr. civ. care priveşte soluţionarea „litigiilor dintre profesionişti" M S, pensionar, persoană fizică, neintrând în categoria „profesionişti", precizând că pentru acest capăt de cerere s-a încercat concilierea, în sensul că M S,cu adresa  nr. 27/12/07.05.2012 emisă de Cab. Ind. av. M, solicita pârâtei S.C. C V S.A  să-l absolve de la plata sumei de 411,50 lei, reprezentând taxa deconectare-reconectare cu motivarea că toate cheltuielile ocazionate de deconectare-reconectare au fost determinate de culpa exclusivă a reprezentanţilor pârâtei care ar fi putut fi evitate dacă eram anunţaţi de operaţiunea deconectării la sosirea acestora la domiciliul lor, în data de  23.02l2012.

Au mai arătat reclamanţii că capătul 1 al cererii de chemare în judecată a rămas fără obiect, deoarece după ce au expediat adresa nr. 27/12/07.05.2012 şi după promovarea cererii de chemare în judecată, pârâta S.C. C V S.A le făcea cunoscut că au fost ştornate facturile pentru deconectare şi reconectare,în valoare 205,75 lei fiecare, recunoscând implicit că nu a fost în culpă pentru operaţiunea de deconectare,culpa aparţinând angajaţilor respectivei pârâte

În privinţa capătului 2 al cererii de chemare în judecată prin care solicită obligarea pârâtei la plata daunelor morale, reclamanţii au arătat că acesta este  întemeiat pe dispoziţiile  art. 1349 Cod civil, care  reglementează răspunderea civilă delictuală, dar nici acestui capăt de cerere nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 720 ind. 1 Cod pr. civ.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de anulare a facturilor pentru deconectare-conectare, reclamanţii au arătat că nu au solicitat anularea facturilor emise de către pârâtă ci, au solicitat numai să se constate că nu datorează suma înscrisă în respectivele facturi

Au mai arătat reclamanţi că în întâmpinare nu se face nici o vorbire despre faptul că au fost debranşaţi la 3 zile după ce au achitat la zi, facturile pentru energie, fără ca angajaţii respectivei pârâte să îi înştiinţeze că execută debranşarea în ziua de 23.02.2012, asemenea înştiinţare putând să evite cheltuielile pentru debranşare -  rebranşare dar şi prejudiciul pe care l-au  suferit  în perioada cât au fost lipsiţi de energie electrică şi faptul că s-au emis facturi pentru o deconectare-reconectare la reţea, fără să aibă vreo culpă, este confirmat prin adresă pârâtei prin care  îi încunoştinţează că au fost ştornate respectivele facturi

Reclamanţii au mai arătat că este de notorietate faptul că fără energie electrică nu se putea utiliza centrala termică pe gaze, în condiţiile unor temperaturi de minim -10 grade  -20 grade, în perioada 23.02 - 29.02.2012, că în absenţa altor surse de încălzire au fost nevoiţi să locuiască fără căldură/apă caldă, fără posibilitatea de utilizare a aparaturii casnice, precum şi de utilizare radio TV,internet, iluminat pe timpul nopţii, aspecte ce justifică prejudiciul moral suportat, la care se adaugă prejudiciile morale speciale suportate de avocat M I şi M S C ce au cabinet de avocatură în locuinţa debranşată, prejudiciul moral suplimentar suferit de M I,administrator al firmei S.C. M L SRL,cu sediul în aceeaşi locuinţă,dar şi prejudiciul moral suplimentar suferit de M I şi M S,ambii cu multiple afecţiuni cardio-vasculare şi de altă natură, cele ale reclamantului M I,fiind dovedite cu biletul de externare din Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara.

Au mai arătat reclamanţi că între prejudiciul moral pe care l-au suferit şi vinovăţia pârâtei, constând în debranşarea nelegală de la reţea şi menţinerea debranşării o perioadă de 6 zile,este evident că există legătură de cauzalitate, fapta ilicită, săvârşită cu vinovăţie de către pârâtă, prejudiciindu-i moral.

Pârâta C D S.A a formulat întâmpinare prin care a invocat, în primul rând, lipsa calităţii procesuale pasive a SC C D SA, având în vedere că obiectul său de activitate constă în distribuţia energiei electrice şi nicidecum furnizarea, între ea şi reclamanţi neexistând nici un fel de relaţii comerciale, deconectarea acestora de la reţeaua de energie electrică, făcându-se în baza contractului de furnizare încheiat cu furnizorul de energie electrica C V SA, pentru neplata facturilor emise tot de C V SA.

Totodată a invocat şi lipsa competentei teritoriale a Judecătoriei Tg. Jiu, raportat la prevederile art. 7 alin. 1 din Codul de procedura civila, care stipulează foarte clar „Cererea introdusa împotriva unei persoane juridice se face la sediul ei principal...." ori sediul său este în…………………., sens în care competenta teritoriala privind soluţionarea prezentei spete aparţine Judecătoriei Craiova.

Pârâta a mai arătat că reclamanţii au obligaţia să achite taxa judiciară de timbru la valoarea contestată, având în vedere că pe fondul cauzei se contestă sumele rezultate din facturile emise, precizând totodată că reclamantul nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 720 ind. 1 C.pr.civ.motiv pentru care invocă excepţia prematurităţii cererii şi pe cale de consecinţă respingerea sa ca prematur introdusă.

Tot cu titlu de excepţie, pârâta a invocat şi excepţia inadmsibilităţii cererii, întrucât se contestă facturile emise, această acţiune nefiind calea în justiţie prin care reclamantul  urmăreşte neobligarea sa, la plata sumei de bani, menţionată în facturile fiscale iar, prin intermediul acţiunii în anulare se urmăreşte desfiinţarea unui act juridic ce este definit ca manifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice, în acest sens, precizând că facturile fiscale neînsuşite de către cel căruia i se adresează nu pot fi considerate acte juridice unilaterale deoarece ele nu sunt rezultatul unei voinţe juridice cu intenţia de a produce efecte juridice, reprezentând, în acest caz, doar un înscris constatator prin care emitentul pretinde de la destinatarul facturii plata unei sume de bani determinată în baza unei convenţii verbale sau scrise, factura constituind doar un mijloc de probă conform art. 46 din Codul comercial şi chiar dacă utilizând argumentul „prin aducerea la absurd” s-ar admite că factura fiscală reprezintă un act juridic unilateral, reclamantul nu ar avea deschisa calea acţiunii în anulare deoarece valabilitatea facturii s-ar putea analiza numai prin prisma verificării voinţei care a emis actul unilateral, respectiv a pârâtului emitent, ori reclamantul nu este el care a emis acest act, astfel că, cererea de anulare a înscrisurilor sus - menţionate nu este admisibilă, această acţiune în anulare nefiind calea în justiţie pe care reclamanţii trebuie să o utilizeze în vederea exonerării lor, de la plata sumei de bani, menţionate în facturile fiscale.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Tg-Jiu invocată de către pârâte, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de către  pârâta SC C V SA, excepţia prematurităţii cererii invocate de către pârâte şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC C D SA,  invocată de către această pârâtă, instanţa constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanţii locuiesc în imobilul casă de locuit cu numărul …. situat în …..imobil care este racordat la reţeaua electrică aparţinând pârâtei SC C V SA, titular al contractului încheiat cu această instituţie fiind reclamantul M S. Acesta este tatăl reclamantului M I şi bunicul reclamanţilor M I L şi M S C, aceştia locuind toţi în acelaşi imobil, iar reclamanţii desfăşoară în acest imobil şi activităţi cu caracter comercial, potrivit actelor aflate la dosar.

Potrivit clauzelor contractuale reclamantului îi revine obligaţia a de a achita lunar facturile emise de cocontractantul său, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate şi consumate, fiecare factură urmând a fi achitată în termen de 15 zile de la data emiterii. Dacă factura nu este achitată în 30 de zile de la data scadenţei, se vor calcula penalităţi de întârziere, iar dacă factura şi penalităţile nu vor fi achitate, după 35 de zile de la data scadenţei, furnizorul trimite consumatorului un preaviz, iar după 45 de zile de la data scadenţei, dar nu mai devreme de 5 zile de la data transmiterii preavizului, poate întrerupe furnizarea energiei electrice.

În speţa de faţă, potrivit acestor clauze contractuale, s-a furnizat reclamanţilor energie electrică şi s-a emis factura nr. 5002108677 din 15.12.2011 în valoare de 137,12 lei expediată de pârâta SC C V SA la adresa de corespondenţă a reclamantului M S. Cu toate acestea, contravaloarea facturii nu a fost achitată în termenul convenit, astfel încât la data de 06.02.2012 s-a trimis acestuia notificarea nr. 010012003958 prin care s-au prezentat obligaţiile de plată restante şi faptul că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 13/2007 şi cu cele ale contractului încheiat între părţi, începând cu data de 16.02.2012 ora 10,00 se va trece la întreruperea furnizării energiei electrice pentru imobilul la care acesta locuieşte şi la care se referă contractul.

De asemenea, în acest preaviz se învederează consumatorului că dacă în intervalul de timp ce urmează, dar  înainte de debranşare, achită debitul datorat, el are obligaţia de a încunoştinţa furnizorul despre plată, dat fiind faptul că de la momentul efectuării plăţii până la momentul virării banilor în contul furnizorului,  când acesta înregistrează plata trece un interval de timp în care se poate trece la debranşare. Această obligaţie de încunoştiinţare a furnizorului de către debitor cu privire la plata efectuată în termenul în care se putea trece la întreruperea furnizării curentului electric are un temei legal reprezentat de art. 151 alin. 2 din Regulamantul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004.

Din momentul în care furnizorul a emis notificarea, se adresează şi pârâtei SC C D SA, precizând şi acesteia momentul de la care se poate trece la debranşarea utilizatorului debitor.

La data de 20.02.2012, deci după ce începuse perioada în care consumatorul debitor putea fi, practic, deconectat oricând, s-a achitat contravaloarea facturii menţionate, fără ca reclamantul titular de contract sau altcineva în numele acestuia, să aducă la cunoştinţa furnizorului faptul plăţii, potrivit obligaţiei legale şi contractuale asumate de acesta în sensul arătat, motiv pentru care la data de 23.02.2012 lucrători din cadrul SC C D SA au procedat la debranşare.

În consecinţă, fiecare dintre reclamanţi a justificat în cererea de faţă, sub aspectul pretinderii daunelor morale, un interes, fiecăruia dintre ei putând a-i fi fost cauzat un prejudiciu, în condiţiile în care locuiesc la adresa menţionată, iar reclamanţii M I L şi M S C folosesc imobilul respectiv şi ca sediu pentru societatea comercială şi respectiv cabinetul individual de avocatură pe care le deţin. Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel îndreptăţit a pretinde respectarea unui drept al său de către celălalt sau de către ceilalţi subiecţi de drept. Prin urmare, calitate procesuală activă are fiecare dintre ei, astfel încât excepţia invocată în sensul că nu are calitate procesuală activă decât reclamantul M S va fi respinsă.

În privinţa pârâtei SC C D, instanţa reţine că are calitate procesuală pasivă atât timp cât a recunoscut pârâta că lucrătorii săi au fost cei care , potrivit dispoziţiilor legale, au procedat la debranşare , fiind posibil ca aceştia să fi produs un prejudiciu reclamanţilor prin nerespectarea drepturilor pârâţilor, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel obligat la respectarea drepturilor pretinse de către reclamant, ceea ce face ca, în speţa de faţă, în opinia instanţei, această pârâtă să aibă calitate procesuală pasivă. Se va respinge, aşadar, şi această excepţie.

Dat fiind faptul că pârâta SC C D SA are o reprezentanţă cu personalitate juridică pe raza Municipiului Tg - Jiu şi, în consecinţă, în competenţa teritorială a Judecătoriei Tg.-Jiu, instanţa apreciază că operează în cauză o competenţă alternativă între cele două instanţe, respectiv cea de la sediul SC C V SA şi SC C d  SA, şi, prin urmare, Judecătoria Tg.- Jiu este competentă material să soluţioneze cererea, astfel că va respinge şi această excepţie.

Cu privire la prematuritatea cererii de faţă, instanţa reţine că potrivit Noului Cod Civil, aflat în vigoare , cauzele nu mai sunt cu caracter civil şi cu caracter comercial, cărora să le fie aplicabile dispoziţiile legale privind concilierea, cu atât mai mult cu cât prin cererea de faţă au fost solicitate daune morale. În consecinţă, nefiind aplicabile dispoziţiile invocate, privitor la procedura concilierii faţă de a cărei nerespectare a fost invocată prematuritatea , instanţa va respinge şi această excepţie.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că cererea este neîntemeiată, reclamanţii neputând invoca faptul că li s-a pus sănătatea în pericol ori că au suferit ca urmare a inactivităţii societăţilor comerciale pe care le deţin şi care au sediul în imobilul deconectat de la reţeaua de curent electric, atât timp cât este culpa lor că nu au achitat factura în termenul stabilit şi nici în termenul de graţie, iar apoi, achitând în perioada în care ar fi putu fi deconectaţi în orice moment, nu au anunţat furnizorul. Aşadar, reclamanţii au trecut peste obligaţiile legale şi contractuale în două rânduri – odată prin neplata la timp a facturii , şi apoi prin neanunţarea furnizorului cu privire la faptul plăţii, obligaţii pe care le cunoşteau .

De altfel, nici nu s-a dovedit în vreun fel o traumă psihică de natură a putea fi reparată prin echivalent material, simplul fapt al deconectării de la reţeaua electrică fiind de altfel asumat de către reclamanţi la momentul expirării perioadei în care factura putea fi achitată conform contractului.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de  art. 1350 Cod civil, privind răspunderea contractuală, în privinţa pârâtei SC C V SA şi nici ale art. 1349 Cod civil privind răspunderea delictuală, în ceea ce o priveşte pe pârâta SC C D SA, instanţa va respinge cererea de faţă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Tg-Jiu invocată de către pârâte.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de către  pârâta SC C V SA, cu sediul în …..

Respinge excepţia prematurităţii cererii invocate de către pârâte.

Respinge excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC C D SA, cu sediul…………  invocată de către această pârâtă.

Ia act de faptul că reclamanţii M N. S, M S. I, M I L şi M S C, toţi cu domiciliul în…………., au renunţat la judecarea primului capăt de cerere.

Respinge cererea privind acordarea daunelor morale.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 11.09.2012 la Judecătoria Târgu-Jiu 

Domenii speta

Spete similare