Ordonanţă preşedinţială

Dosar nr. 16233/318/2012Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. 14397

Şedinţa publică de la 19 Noiembrie 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:

Grefier

Pe rol fiind judecarea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta Ş G împotriva pârâtului Ş S.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns părţile.

Procedura  de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că la data de 15.11.2012, prin Serviciul Registratură, a fost înaintat referatul de anchetă socială nr. 45522/15.11.2012 întocmit de Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Tg-Jiu.

Reclamanta depune la dosar note de şedinţă şi un set de înscrisuri, respectiv  adresa nr. 5109/VIII/1/2012, extras ziar ,,Gazeta Gorjului”, chitanţa nr. 509-255-0003 din 11.09.2012, bon fiscal nr. 121/13.08.2012, nr. 103/11.10.2012, nr. 39/12.09.2012, nr. 98/09.11.2012, nr. 16259614/24.10.2012, nr. 17693722/02.08.2012, nr. 1201 17510244/19.06.2012, nr. 1201 22357304/29.10.2012, nr. 55941565/29.10.2012, nr. 22357305/29.10.2012, ordin încasare numerar din data de 24.10.2012, ordin încasare numerar din data de 23.08.2012, ordin încasare numerar din data de 12.09.2012, ordin încasare numerar din data de 19.06.2012, foaie vărsământ din data de 13.08.2012, foaie vărsământ din data de 12.10.2012 şi foaie vărsământ din data de 12.09.2012.

Pârâtul depune o cerere de amânare a cauzei formulată de apărătorul său întrucât referatul de anchetă socială nu a fost depus cu 5 zile înaintea termenului de judecată, iar în data de 19.11.2012, apărătorul său se află angajat într-o altă cauză (cu arestaţi) aflată pe rolul Judecătoriei Tg-C aflându-se în imposibilitatea susţinerii clientului său, înmânând un exemplar al cererii şi reclamantei.

Instanţa pune în discuţie cererea de amânare formulată de apărătorul pârâtului.

Reclamanta arată că se opune cererii de amânare formulată de apărătorul pârâtului întrucât cererea nu e susţinută de probe, apărătorul părţii adverse trebuia să depună înscrisuri pentru a face dovada lipsei justificate, întocmirea referatului de anchetă socială dispus la repunerea cauzei pe rol fiind ultima probă ce putea fi efectuată în cauză.

Instanţa respinge cererea de amânare întrucât nu este însoţită de înscrisuri doveditoare ale motivelor invocate, apărătorul pârâtului avea obligaţia să-şi asigure substituirea în situaţia imposibilităţii de prezentare şi, în plus, pârâtul a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de conţinutul  referatului de anchetă psihosocială.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond.

Reclamanta a solicitat admiterea acţiunii, pronunţarea unei sentinţe vremelnice şi executorii fără îndeplinirea altor formalităţi, conform concluziilor formulate la termenul anterior.

Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii.

După strigarea cauzei au fost înaintate la dosar, prin fax, concluzii scrise formulate de către apărătorul pârâtului.

 INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la data de 05.10.2012 sub nr. pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, reclamanta Ş Geîn contradictoriu cu pârâtul ŞS a solicitat instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în, obligarea acestuia din urmă să înceteze actele abuzive şi să-i permită folosirea imobilului în care locuieşte împreună cu cei doi copii rezultaţi din căsătorie. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă că, a fost căsătorită cu pârâtul până la data de 29.11.2011, când prin sentinţa civilă nr. 10182/29.11.2011 pronunţată de Judecătoria rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, iar minora GŞA născută la data de, a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei.

De asemenea a mai menţionat că imobilul din care se solicită evacuarea pârâtului face obiectul unui dosar de partaj bunuri comune, afla pe rolul Judecătoriei, în acest imobil locuind părţile împreună cu cei doi copii rezultaţi din căsătorie, respectiv Ş A G, minoră, şi Ş S E, în prezent major, aflat în continuarea studiilor.

A mai precizat reclamanta că, după desfacerea căsătoriei, pârâtul declanşează nejustificat certuri însoţite de ameninţări şi insulte, atât la adresa reclamantei cât şi la adresa celor doi copii, aceste certuri accentuându-se după introducerea acţiunii de partaj bunuri comune. De asemenea, a mai menţionat reclamanta că în data de 20.09.2012, în timp ce ea se afla la serviciu, pârâtul a avut un schimb de discuţii cu cei doi copii care s-au amplificat, ajungând să distrugă lucruri din locuinţă, să-l lovească şi să-l strângă de gât pe băiat. Aceste ameninţări a specificat reclamanta că au fost şi la adresa sa în sensul că ,,bagă cuţitul în reclamantă, îi pune flori pe mormânt…”, astfel că, de teamă, a apelat la sprijinul poliţiei pentru a pătrunde în locuinţă, agenţii de poliţie constatând starea tensionară în care se afla pârâtul, dar şi teama pe care o afişau copii, încercând să aplaneze un conflict direct al părţilor. În ziua următoare, în data de 21.09.2012, a precizat reclamanta că a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru ameninţare şi insultă, cauza fiind înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria sub nr. 5/P/2012.

A mai arătat reclamanta că singura cale legală prin care poate înlătura abuzul săvârşit de pârât şi prin acre poate convieţui în linişte împreună cu cei doi copii elevi, până la soluţionarea pe fond a acţiunii de partaj în urma căreia se va stabili calitatea de proprietar a fiecăreia dintre părţi, e ordonanţa preşedinţială.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 581Cod proc. civ., Legea nr. 274/2002, Legea nr. 217/2003, CEDO.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În dovedire, reclamanta a depus la  dosar, în copie, sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu la data de 29.1.2011, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2308/25.07.2006 de BNP Neacşa Nistorescu, contract de vânzare-cumpărare nr. 4/03.12.2003, copia cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat partajarea bunurilor comune, adresa nr. 4413/VIII/1/2012, extras mesaje telefon mobil.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare, pârâtul a arătat că a fost căsătorit cu reclamanta, divorţând (ultima dată în anul 2011 – după o despărţire în fapt din februarie 201 – a mai divorţat  de reclamantă, după care s-au recăsătorit şi a divorţat în anul 2011).

A precizat pârâtul că, după primul divorţ, a fost şantajat de reclamantă să tranzacţioneze bunurile dobândite în timpul căsătoriei, cu un dosar penal, întrucât a surprins-o în apartament cu un prieten sau iubit, reacţionând ca atare, motiv pentru care i-a întocmit dosar penal. De asemenea, a apreciat că acelaşi lucru se încearcă şi în prezent, însă nu este o persoană vicleană, violentă cu membrii familie.

A mai recunoscut pârâtul existenţa unui episod puţin mai ,,încărcat” cu fiul său întrucât în calitate de preşedinte executiv al sindicatului a oferit cadouri de ,,Ziua minerului” membrilor de sindicat, însă datorită faptului că doi dintre lucrători nu erau în ţară, a luat cadourile acasă, depozitându-le în camera sa (apartamentul având 4 camere, fiecare membru al familiei deţinând câte o cameră), iar băiatul le-a desigilat, punându-l pe pârât într-o situaţie penibilă faţă de lucrători.

A apreciat pârâtul că acest episod a fost regizat chiar de fosa sa soţie pentru a-i fabrica un dosar penal, sperând că-l va determina să tranzacţioneze bunurile supuse partajării.

De asemenea, pârâtul a solicitat să se constate că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod proc. civ. – necesitatea şi urgenţa sau păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere.

Pârâtul şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 581 Cod proc. civ., art. 1 Prot. 1 CEDO şi art. 6 CEDO.

În dovedire, pârâtul a ataşat, în xerocopie, sentinţa civilă nr. 5915 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu la data de 13.07.198, sentinţa civilă nr. 3136/21.10.1998 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 8170/1998, decizia nr. 279/03.02.1999 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 384/1999, sentinţa civilă nr. 3340/30.04.1999 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 971/1999, cerere privind desfacerea căsătoriei, cerere de intervenţie în interes propriu formulată de numitul Ş S E şi sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr..

Instanţa a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse în completare la dosar sentinţa civilă nr. 1100/29.03.1999 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 836/1999, bilet de trimitere nr. 3674625/24.09.2012, fişă diagnostic, caracterizarea nr. 6900/24.10.2012, caracterizarea nr. 700/25.10.2012, invitaţia din data de 26.10.2012, schiţă imobil, extras convorbiri internet, adresa nr. 5109/VIII/1/2012, extras ziar ,,Gazeta Gorjului”, chitanţa nr. 509-255-0003 din 11.09.2012, bon fiscal nr. 121/13.08.2012, nr. 103/11.10.2012, nr. 39/12.09.2012, nr. 98/09.11.2012, nr. 16259614/24.10.2012, nr. 17693722/02.08.2012, nr. 1201 17510244/19.06.2012, nr. 1201 22357304/29.10.2012, nr. 55941565/29.10.2012, nr. 22357305/29.10.2012, ordin încasare numerar din data de 24.10.2012, ordin încasare numerar din data de 23.08.2012, ordin încasare numerar din data de 12.09.2012, ordin încasare numerar din data de 19.06.2012, foaie vărsământ din data de 13.08.2012, foaie vărsământ din data de 12.10.2012 şi foaie vărsământ din data de 12.09.2012.

În cauză, a fost administrată proba cu interogatoriul părţilor şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii A F, M E, N G şi C A.

Instanţa, din oficiu, a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor, referatul de anchetă socială fiind  înaintat la dosar cu adresa nr. 45522/15.11.2012 de către  Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 08.07.2006, iar prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr., irevocabilă la data de 09.02.2012 s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor.

Ulterior pronunţării sentinţei de divorţ, părţile au continuat să locuiască împreună cu cei doi copii rezultaţi din căsătorie, Ş A G, fiica minoră, şi Ş S E, fiul major în acelaşi domiciliu comun din.  Acest apartament a fost dobândit de către părţi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. /25.07.2006 de BNP Neacşa Nistorescu (filele 7-8).

Procedura ordonanţei preşedinţiale este, conform art. 581 Cod proc. civ., o procedură specială pentru admisibilitatea căreia trebuie întrunite cumulativ anumite condiţii: urgenţa măsurii ce se solicită a fi luată, caracterul vremelnic al acesteia şi neprejudecarea fondului dreptului dedus judecăţii. Aşadar, pe această cale se pot lua numai măsuri provizorii, vremelnice, grabnice, necesare pentru păstrarea unui drept sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu ar putea fi înlăturată în alt mod.

În cauză se reţine că reclamanta solicită evacuarea pârâtului din imobilul proprietate comună întrucât pârâtul este violent atât cu ea, cât şi cu copiii lor.

Analizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate menţionate anterior, instanţa apreciază că, în cauză, deşi este îndeplinită condiţia vremelniciei (măsura ce se solicită a fi luată urmând să dureze până la soluţionarea cererii de partaj bunuri comune) nu este îndeplinită cerinţa urgenţei. Într-o astfel de situaţie, urgenţa este justificată numai în cazul în care există dovezi că pârâtul-coproprietar prin comportarea sa face imposibilă colocaţiunea.

De asemenea, trebuie avut în vedere că, fiind vorba despre un imobil proprietate comună, restrângerile în exerciţiul dreptului de proprietate ar putea fi dispuse de către instanţă în condiţii excepţionale.

Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că între părţi sunt relaţii tensionate şi că acestea se ceartă, însă nu s-a dovedit că pârâtul ar fi singurul vinovat sau principalul vinovat de situaţia creată, ori că prezenţa sa în locuinţa comună ar putea constitui un pericol pentru fosta soţie şi pentru copii.

Astfel, referatul de anchetă psihosocială dispus în cauză a confirmat existenţa unei stări de permanentă tensiune în casă şi faptul că relaţiile dintre pârât pe de o parte şi reclamantă şi cei doi copii pe de altă parte nu sunt bune, iar în urma discuţiilor purtate cu membrii familiei s-a concluzionat că foştii soţi nu au reuşit după pronunţarea divorţului să comunice în ceea ce priveşte interesul superior al copiilor şi să stabilească reguli, având în vedere că sunt obligaţi să locuiască în acelaşi apartament.

 Martorii AF şi ME (filele 71, 72) au relatat că au participat împreună cu alte persoane la serbarea zilei de naştere a fiicei minore a părţilor care s-a desfăşurat în apartamentul acestora, iar pârâtul a venit mai târziu şi, fără a-i saluta pe invitaţi, a intrat în camera sa, spunându-i ulterior fiicei sale să le spună invitaţilor să plece, altfel o să-i dea el afară, demers ce nu s-a materializat însă. Instanţa reţine că, deşi acest moment ar fi putut reprezenta o provocare pentru un comportament necorespunzător din partea pârâtului, acesta nu a reacţionat în niciun fel violent sau ameninţător, limitându-se la a-şi exprima calm nemulţumirea faţă de prezenţa invitaţilor reclamantei în apartament.

Un alt incident cunoscut şi de către martorii A F şi M E în mod indirect din relatările fiului părţilor, a avut loc după ce copiii au mâncat, fără acordul pârâtului nişte prăjiturele păstrate de către acesta pentru un salariat - coleg de serviciu, în camera sa.  Acest lucru se pare că l-a făcut pe pârât să-i ameninţe şi să-i insulte pe cei doi copii, în aceeaşi împrejurare adresând ameninţări cu moartea şi faţă de reclamanta, care era la serviciu. Gravitatea ameninţărilor nu a putut fi stabilită de către instanţă pe baza unor probe directe, relatările martorilor legate de acest incident, fiind indirecte ca urmare a discuţiilor purtate cu copiii.

Niciuna dintre probele administrate în cauză nu susţin ideea unui comportament violent şi ameninţător din partea pârâtului care să facă imposibilă colocaţiunea şi să justifice restrângerea dreptului său de proprietate asupra locuinţei.  Mai mult martorii N G şi C A (filele 70, 73) care îl cunosc pe pârât din copilărie, l-au descris ca fiind o persoană liniştită, fără vicii, cu un comportament civilizat în societate, aspecte coroborate şi cu caracterizările pârâtului de la locul său de muncă (filele 41, 42).

Prin urmare, singurul incident, aşa cum a fost descris anterior, când pârâtul ar fi manifestat un comportament violent verbal şi fizic faţă de copiii săi şi ameninţător faţă de reclamantă nu este suficient pentru a se dispune evacuarea sa din imobil, nefiind îndeplinită cerinţa urgenţei întrucât nu s-a făcut dovada că atitudinea pârâtului constituie o ameninţare asupra sănătăţii şi vieţii reclamantei şi a copiilor în condiţiile în care şi martorii AF şi ME au relatat că în prezenţa lor pârâtul nu a avut un comportament violent.

Motivele legate de lipsa contribuţiei pârâtului la plata cheltuielilor de întreţinere sau a datoriilor comune nu pot justifica evacuarea acestuia din imobil, neînţelegerile dintre părţi cu privire la aceste aspecte putând fi lămurite prin căile procedurale prevăzute de lege.

În motivarea cererii de evacuare, reclamanta a mai susţinut că, urmare a comportamentului agresiv al pârâtului, fiica părţilor a fost diagnosticată cu „reacţie depresivă” fiind supusă unui tratament medicamentos, iar medicul de specialitate a  recomandat ca aceasta să fie ferită de orice discuţii contradictorii şi scene violente. Instanţa reţine că este posibil ca diagnosticul stabilit de medicul de specialitate să fie dobândit ca urmare a situaţiei tensionate din familie, însă acest lucru nu poate fi imputat numai pârâtului, de vreme ce responsabilitatea creării şi întreţinerii acestei stări de tensiune nu-i poate fi atribuit în exclusivitate acestuia. 

Reclamanta a susţinut că pârâtul ar deţine o altă locuinţă în comuna Plopşoru, însă pârâtul a motivat că respectiva locuinţă  nu este în stare de folosinţă şi nu poate fi locuită, astfel că o astfel de posibilitate nu va fi avută în vedere de către instanţă, în condiţiile în care respectivul apartament este situat şi într-o altă localitate decât cea a locului de  muncă sau de domiciliu. 

Având în vedere că cerinţele de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială trebuie întrunite cumulativ, iar în speţă nu s-a făcut dovada urgenţei măsurii, cererea urmează să fie respinsă fără a mai fi necesară analizarea celorlalte condiţii de admisibilitate.

Instanţa urmează să respingă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost respinsă, iar potrivit art. 274 Cod proc. civ., numai partea care cade în pretenţii poate fi obligată să plătească cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta Ş G, domiciliată în împotriva pârâtului ŞS,  domiciliată în,  ca neîntemeiată. 

Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. 

Pronunţată în şedinţa publică de la 19.11.2012, la Judecătoria Tg.-Jiu.

Red/tehnored/

4ex /21 Noiembrie  2012

Domenii speta

Spete similare