Recurs. Inadmisibilitate. Încheiere preparatorie.

Recurs.  Inadmisibilitate. Încheiere preparatorie.

Art. 282 alin.2 C.proc.civ., art. 316 C.proc.civ., art. 11, 12 alin.1 Legea nr. 85/2006.

Decizia civilă nr. 1024/28.04.2014 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă

Deliberând asupra recursului de faţă:

Prin încheierea pronunţată la 6.09.2013 în dosarul nr. T.B. – S. a VII - a Civ. a pus în vedere administratorului judiciar al debitoarei SC I. SA, I. I. IPURL, să notifice creditorul R.SA cu privire la respingerea creanţei şi neînscrierea în tabel şi să reprezinte interesele debitoarei în litigiile aflate pe rolul altor instanţe, acordând un nou termen pentru data de 29.11.2013, în vederea continuării procedurii, întocmirii tabelului definitiv al obligaţiilor debitoarei şi pentru soluţionarea acţiunilor formulate de administratorul judiciar.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs administratorul judiciar I. I.IPURL, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Civilă, sub nr..

Recurentul a criticat faptul că judecătorul - sindic nu s-a pronunţat pe raportul de activitate depus la acea dată şi care este o constatare  cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoare şi a persoanelor cărora le este imputabilă această stare.

Recurentul a solicitat ca instanţa de recurs să se pronunţe prin aprobarea raportului menţionat şi asupra măsurii de punere în provizoriu a creanţei B. SA, redarea dreptului de administrare al debitoarei; posibilitatea înlocuirii administratorului judiciar şi transmiterea dosarului de fond şi a dosarelor conexe către un alt complet de judecată.

Prin „Precizările” depuse la 19.02.2014 recurentul a arătat că prin prezentul recurs îşi doreşte să califice problemele de pe fondul cauzei prin care creditorii B. SA şi SAP R. SRL ameninţă cu înlocuirea administratorului judiciar; să clarifice dacă are dreptul să refacă complet procedura.

Prin întâmpinarea depusă la 20.02.2014 intimata creditoare SC R. SRL a solicitat, în principal, respingerea recursului ca tardiv, inadmisibil, lipsit de interes şi formulat de o persoană care nu are calitate de reprezentant al recurentei şi, în subsidiar,  ca nefondat.

A arătat intimata că recursul este tardiv întrucât a fost înregistrat la data de 3.10.2013, încheierea fiind pronunţată la 6.09.2013.

Cât priveşte pe semnatara recursului, d-na L. D., aceasta nu are calitate de practician în insolvenţă şi nici calitate de reprezentant legal al lichidatorului judiciar şi nu este nici angajat/salariat la respectiva societate, după cum nu a depus mandat special de reprezentare conform art. 67 şi următoarele Cod procedură civilă, procura autentificată sub nr. 23 din 22.01.2014 neputând conferi puteri de reprezentare decât pentru viitor, nu şi pentru data declarării recursului, 3.10.2013.

Recursul este inadmisibil, în primul rând faţă de prevederile art. 2812 Cod procedură civilă şi, în al doilea rând, faţă de obiectul acestuia, care vizează în principal redarea dreptului de administrare debitoarei, prin solicitarea de aprobare a Raportului de activitate nr. 1 depus de Internaţional I. IPURL.

Arată intimata că instanţa de fond nu a respins cererile formulate de administratorul judiciar prin Raportul nr.1, astfel încât acesta nu avea deschisă calea recursului împotriva încheierii.

A mai susţinut intimata că recurentul administrator judiciar nu are interes în promovarea recursului, problema dreptului de administrare priveşte debitoarea, singura care are  interes legitim, actual şi personal, simplul motiv că măsura de ridicare a dreptului de administrare a fost instituită la cererea fostului administrator judiciar neconstituind un motiv de nelegalitate.

Şi pe fond recursul este nejustificat, cererile formulate de administratorul judiciar şi adresate instanţei de fond, prin Raportul de activitate, fiind neclare şi neprocedurale.

De asemenea, cererea de atragere a răspunderii este pe rolul T. B. şi este formulată împotriva creditoarei, în baza art. 138 lit. a şi e din Legea nr.85/2006, iar discuţiile purtate în legătură cu contestarea creanţei nu pot fi tranşate în cadrul prezentului recurs, în condiţiile în care debitoarea a formulat contestaţie care se află pe rolul Tribunalului Bucureşti, instanţa de fond dispunând efectuarea unei expertize contabile .

În şedinţa publică de la 28.04.2014 Curtea a respins excepţia de tardivitate a recursului, raportat la dispoziţiile art. 310 Cod procedură civilă, dată fiind absenţa dovezilor de comunicare a încheierii recurate.

În şedinţa publică de la 24.03.2014 recurentul lichidator judiciar Internaţional I. IPURL, prin reprezentantul legal, dl. I. G., a declarat că îşi însuşeşte recursul semnat de d-na L. D., aceasta având împuternicire dată de administratorul judiciar la data de 2.10.2013 (F.167).

Cât priveşte excepţia de inadmisibilitate a recursului, invocată de către intimata creditoare prin întâmpinare, Curtea constată că aceasta este întemeiată şi o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 12 alin. 1  din Legea nr.85/2006 hotărârile judecătorului sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, cu recurs iar, potrivit art. 8 alin. 1 din lege, Curtea de apel va fi instanţă de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul - sindic în temeiul art.11.

În speţă însă, Curtea constată că încheierea recurată nu estre o hotărâre în sensul art. 11 din Legea nr.85/2006, ci doar o încheiere preparatorie, de care judecătorul nu este legat, în conformitate cu dispoziţiile art.268 alin. 2 Cod procedură civilă de la 1865, în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei SC I..

În raport de dispoziţiile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, dispoziţiile de procedură privind judecată în apel fiind aplicabile şi în instanţa de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 316 Cod procedură civilă, încheierea pronunţată la 6.09.2013, fiind o încheiere preparatorie, nu poate fi atacată decât odată cu fondul.

Atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă, s-a arătat constant că nu este posibil din punct de vedere procedural ca în cazul fiecărei măsuri să se pronunţe o hotărâre, supusă căilor de atac, fragmentând în mod nejustificat judecata.

De asemenea, instanţa de fond nu s-a pronunţat în nici un mod asupra raportului de activitate nr.1 depus de către administratorul judiciar, astfel încât instanţa de control judiciar nu poate aprecia temeinicia şi legalitatea celor învederate de către administratorul judiciar prin respectivul raport, în mod direct, Curtea de apel fiind instanţă de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul - sindic în temeiul art. 11 şi nu pentru actele întocmite de către practicianul în insolvenţă.

Potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr.85/2006 revin judecătorului sindic atribuţiile de control judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau lichidatorului, deciziile manageriale care aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului putând fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora (Comitetul creditorilor, Adunarea creditorilor)

Pentru aceste considerente, Curtea, faţă de dispoziţiile art. 8 alin1 din Legea nr. 85/2006, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, admite excepţia de inadmisibilitate.

Respinge recursul ca inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare