Contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001.

Contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001.

 Solicitarea de restituire în natură a terenului notificat. obligaţia instanţei de judecată de a se verifica  destinaţia  actuală a  terenului pentru a nu afecta  căile  de acces – străzi, trotuare, parcări amenajate, existenţa  şi utilizarea  unor amenajări subterane

art. 10 alin. 2 teza finală din Legea nr.10/2001, art. 10. 3  din Normele  Metodologice  de aplicare a  Legii nr. 10/2001.

 Conform  art. 10 alin. 2 teza finală reţinută şi de prima instanţă în cazul în care  pe astfel de terenuri  s-au mai edificat noi  construcţii autorizate,  persoana  îndreptăţită  va obţine  restituirea în natură a părţii rămase libere,  iar pentru  suprafaţa  ocupată de construcţii noi, cea afectată  servituţilor legale  şi altor amenajări  de utilitate  publică, măsurile  reparatorii se stabilesc în echivalent.

Conform dispoziţiilor  art. 10. 3  din Normele  Metodologice  de aplicare a  legii nr. 10/2001,  există obligaţia  de a se verifica  destinaţia  actuală a  terenului pentru a nu afecta  căile  de acces – străzi, trotuare, parcări amenajate, existenţa  şi utilizarea  unor amenajări subterane. În cazul  în care  există asemenea  situaţii, restituirea  în natură  se va limita  numai  la acele suprafeţe  de teren libere, sau, după caz,  numai la  acele suprafeţe de teren care nu afectează  accesul  şi utilizarea  normală a  amenajărilor subterane.

Sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere  suprafeţe de teren  supuse  unor amenajări  destinate  a  deservi nevoile  comunităţii şi anume, căi  de comunicaţie – străzi, ale, trotuare,  dotări  tehnică – utilitare, amenajări  de  spaţii verzi în jurul  blocurilor  de locuit parcuri şi  grădini publice, pieţe  pietonale.

(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1814/28.10.2013, în dosarul nr. 27149/3/2009*)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.27149/3/23.06.2009, reclamantul AAM a solicitat, in contradictoriu cu PMB prin PG, obligarea paratului la eliberarea dispozitiei de restituire in natura a partii libere din imobilul teren in suprafata totala de 1822 mp (1740 mp din masuratori) situat in Bucuresti str.M (fosta VM) sector 5.

 La termenul de judecata din data de 10.06.2011 a formulat cerere de interventie in interes propriu AVV.

Prin sentinţa civilă nr. 1303/1.07.2011 pronunţată de Tribunalul  Bucureşti Secţia a V -a Civilă,  au fost admise cererea principala si cererea de interventie si a fost obligat paratul sa emita în favoarea reclamantului şi intervenientului dispoziţie de restituire în natură a părţii libere din imobilul teren în suprafaţă totală de 1833 mp (1740 mp din măsurători), situat în Bucureşti, strada M, sector 5, expropriat în baza Decretului nr. 407/1985 şi identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert AI, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Prin decizia civila nr 830/26.04.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti a fost admis recursul promovat de parata, casata sentinta civila nr 1303/1.07.2011 si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti.

 Curtea a constatat  ca fiind fondată critica referitoare la modalitatea de reparaţie dispusă, restituirea în natură, fără lămurirea situaţiei juridice a terenului în litigiu, respectiv dacă acesta este liber în sensul legii

Cauza a fost astfel din nou inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a V-a civila, la data de 21.06.2012 sub nr 27149/3/2009*.

La termenul de judecata din data de 16.11.2012, instanta a incuviintat pentru reclamant, in temeiul art 167 C.proc.civ proba cu un supliment la expertiza tehnica topografica, avand ca obiective determinarea destinatiei actuale a celor doua loturi (lotul nr 2 si lotul nr 3), daca acestea sunt libere de constructii ori daca sunt afectate de elemente de sistematizare sau canalizare, astfel cum a dispus instanta de control judiciar, raportul fiind efectuat si atasat la dosarul cauzei.

Prin sentinţa civilă  nr. 533 /15.03.2013 Tribunalul  Bucureşti Secţia a V -a Civilă  a  admis acţiunea  şi a  obligat pârâtul  să emită  o dispoziţie  de restituire  în natură a imobilului în litigiu, compus  din lotul 3 de 112  m.p.  şi lotul  2 de 428  m.p. şi suprafaţa de  385  m.p.  afectată  de parcare aparţinând  Primăriei Sector 5. S-a stabilit în sarcina reclamantului  obligaţia  de a menţine  afectaţiunea  de  parcare  auto a terenului  în  suprafaţă de  385 m.p pe o durată de 3 ani  începând de la data  rămânerii  irevocabile a hotărârii.

S-a reţinut, urmare a îndrumărilor  din decizia  de casare că cele două  loturi de teren pot fi restituite în natură, făcându-se aplicaţiunea  dispoziţiilor art. 3  alin.1  lit. a coroborat  cu  art. 7 şi art.  16 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva  acestei  hotărâri  judecătoreşti au formulat  recurs în  termen  legal  atât  reclamantul  AAM cât şi pârâtul  MB.

Reclamantul  AAM a solicitat  modificarea în parte a sentinţei civile atacate, în sensul obligării pârâtului la  emiterea  dispoziţiei de restituire în natură a terenului  în suprafaţă de 925 m.p fără  obligaţia  de a menţine afectaţiunea de  parcare auto pentru lotul de  385 m.p., invocând  dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură  civilă.

Astfel, se arată că în ceea ce priveşte terenurile, situaţia lor este reglementată distinct în art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001 iar nu de prevederile art. 16  aşa cum  în mod eronat a reţinut tribunalul.

Art. 16 din Legea  nr. 10/2001  trimite la  Anexa nr. 2  lit.a,  care cuprinde  lista imobilelor  ce intră sub incidenţa  textului de lege menţionat şi în care sunt menţionate, la punctul 3, printre altele,  imobilele  ocupate  de primării, însă în  sensul  - clădiri, construcţii,  în care  îşi are  sediul  primăria  unei unităţi administrativ  - teritoriale,  iar nu de  teren  aparţinând domeniului public  sau privat al acesteia.

În  ceea ce  priveşte  destinaţia de  parcare  auto a terenului, recurentul  - reclamant  mai arată că terenul a căpătat o astfel de  destinaţie  ulterior  formulării  notificării de către  acesta  şi intervenient,  dată la  care  unitatea deţinătoare  nu mai era  îndreptăţită  să dezvolte  lucrări care să îngreuneze ulterior  procesul de restituire.

Pârâtul  MB a invocat dispoziţiile art. 304  pct. 9 Cod procedură  civilă  în susţinerea motivelor de recurs,

Se arată, într-o primă critică,  că reclamantul şi intervenientul  nu au depus acte  doveditoare  ale dreptului de proprietate  şi ca urmare nu şi-au  dovedit notificarea  formulată.

A doua critică  vizează împrejurarea că prima instanţă a reţinut calitatea de persoană  îndreptăţită şi a dispus restituirea  în natură a imobilului, ignorând  dispoziţiile  Legii nr. 10/2001  în ceea ce priveşte  situaţia  juridică a terenului.

Prin decizia civilă nr.1814/28.10.201 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, a fost admis recursul declarat de Municipiul Bucureşti, a fost  modificată în parte sentinţa recurată,  în sensul că acordă reclamantului  şi intervenientului măsuri  compensatorii  în puncte, conform  Legii  nr. 165/2013  pentru  imobilul  teren în suprafaţă de 1822 m.p. situat în Bucureşti, str. Mărgeanului  nr. 8, sector 5. S-a menţineut dispoziţia sentinţei  recurate  privitoare la calitatea de  persoane îndreptăţite a reclamantului şi intervenientului potrivit  dispoziţiilor  art. 3  din Legea nr. 10/2001. De asemenea, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul  AA.

Analizând  actele şi  lucrările  de la dosarul  cauzei în raport  de  criticile formulate cât şi de dispoziţiile  legale incidente  în cauză,  Curtea reţine  că recursul  formulat de  pârâtul MB  este fondat  iar recursul formulat de reclamantul  AAM este nefondat  pentru următoarele  considerente.

Critica formulată de pârâtul MB vizând calitatea  de persoane  îndreptăţite  ale reclamantului  şi  intervenientului  în sensul  dispoziţiilor art. 3  alin. 1 din Legea  nr. 10/2001 nu poate fi reţinută, această chestiune de drept fiind dezlegată în primul ciclu  procesual intrată în puterea  lucrului judecat  întrucât  prin  decizia  civilă nr. 830 R/26.04.2012 s-a  tranşat în mod irevocabil  asupra  acestei chestiuni în sensul că, în raport  de probele  administrate  în cauză reclamantul  şi intervenienţii au făcut  dovada calităţii  de persoane  îndreptăţite  la măsuri  reparatorii  conform art. 2  alin.1 lit. i, art. 3  alin.1 şi art. 4 alin. 2  din Legea  nr. 10/2001.

Însă, Curtea reţine  ca fiind  fondată  critica vizând modalitatea de apreciere  asupra măsurilor  reparatorii, respectiv  prin restituirea  în natură a unei  părţi in terenul în suprafaţă de 1822  m.p.  reprezentată de lotul nr.  2 şi lotul nr. 3,  astfel cum a fost  identificată în suplimentul  la raportul de expertiză efectuat în al doilea ciclu procesual la instanţa de fond.

Coroborând  constatările expertului  judiciar AI  din  prima  lucrare ştiinţifică  cu cele din  suplimentul  efectuat  în al doilea ciclu procesual, Curtea  reţine că  o parte din teren  în  suprafaţă de 716 m.p.,  este ocupat de un bloc de locuinţe; o altă  suprafaţă  de 41 m.p. este afectată de un punct  de transformare ; suprafaţa de 58 m.p.,  este ocupată de  alei de acces, existând  şi o suprafaţă de 112 m.p. liberă şi o suprafaţă de  813 m.p. afectată  de o parcare  auto aparţinând  Primăriei  Sector 5  şi de spaţiu verde.

Conform  art. 10 alin. 2 teza finală reţinută şi de prima instanţă în cazul în care  pe astfel de terenuri  s-au mai edificat noi  construcţii autorizate,  persoana  îndreptăţită  va obţine  restituirea în natură a părţii rămase libere,  iar pentru  suprafaţa  ocupată de construcţii noi, cea afectată  servituţilor legale  şi altor amenajări  de utilitate  publică, măsurile  reparatorii se stabilesc în echivalent.

Conform dispoziţiilor  art. 10. 3  din Normele  Metodologice  de aplicare a  legii nr. 10/2001,  există obligaţia  de a se verifica  destinaţia  actuală a  terenului pentru a nu afecta  căile  de acces – străzi, trotuare, parcări amenajate, existenţa  şi utilizarea  unor amenajări subterane. În cazul  în care  există asemenea  situaţii, restituirea  în natură  se va limita  numai  la acele suprafeţe  de teren libere, sau, după caz,  numai la  acele suprafeţe de teren care nu afectează  accesul  şi utilizarea  normală a  amenajărilor subterane.

Sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere  suprafeţe de teren  supuse  unor amenajări  destinate  a  deservi nevoile  comunităţii şi anume, căi  de comunicaţie – străzi, ale, trotuare,  dotări  tehnică – utilitare, amenajări  de  spaţii verzi în jurul  blocurilor  de locuit parcuri şi  grădini publice, pieţe  pietonale.

Or, în cauză,  contrar celor reţinute  de instanţa de fond, întreg terenul  în litigiu  este afectat unor  amenajări de utilitate  publică,  fiind încorporat  sub  un bloc  de locuinţe şi în jurul acestuia, astfel  cum s-a precizat  iar suprafaţa  de  112  m.p.  care este liberă  nu are  utilitate  economică  pentru a fi restituită  în natură  întrucât  este mai mică  de  150  m.p.  conform menţiunilor  expertului, fiind  neconstruibilă.

Ca urmare,  Curtea  reţine că  tribunalul a  aplicat greşit  dispoziţiile art. 10  alin. 2 din Legea  nr. 10/2001 şi art. 10.3.din  Normele  Metodologice,  terenul în litigiu neputând fi restituit în natură, fiind  afectat  de amenajări  de utilitate publică.

În ceea ce priveşte împrejurarea invocată de recurentul reclamant vizând amenajarea parcării auto după data formulării notificării,  Curtea reţine că acest fapt  nu a  fost  dovedit,  fiind depusă  la dosarul cauzei numai  o solicitare  adresată  Primăriei Sector  5.

Faţă de  aceste aspecte, Curtea reţine că  reclamantul  şi intervenientul  sunt îndreptăţiţi  la măsuri  reparatorii prin compensare cu puncte conform  dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 pentru terenul  în suprafaţă de 1822  m.p., situat  în Bucureşti, str.  M, sector 5.

În ceea ce priveşte criticile  formulate de  reclamant, Curtea  va reţine  că într-adevăr, în cauză, nu sunt incidente  dispoziţiile  art. 16,  ci art. 10  din Legea nr. 10/2001, fiind  în discuţie  o  suprafaţă de teren şi nu o construcţie.

Însă potrivit  considerentelor  expuse, recursul va fi respins ca nefondat .

Aşadar, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 şi 2 Cod procedură  civilă  va fi admis  recursul formulat de  pârâtul MB şi  respins recursul reclamantului. Va fi modificată în parte sentinţa recurată, în sensul că va acorda reclamantului şi intervenientului măsuri  compensatorii  în puncte, conform  Legii  nr. 165/2013  pentru  imobilul teren în suprafaţă de 1822 m.p. situat în Bucureşti, str. M, sector 5. Va menţine dispoziţia sentinţei recurate  privitoare la  calitatea de  persoane  îndreptăţite  a  reclamantului  şi intervenientului potrivit  dispoziţiilor art. 3  din Legea nr. 10/2001 şi se  va respinge recursul  formulat de reclamantul  AA, ca nefondat .

Domenii speta

Spete similare