Validare de poprire. Desfiinţarea măsurii indisponibilizării sumelor, ca efect al popririi, prin acte administrative necontestate.

Validare de poprire.

Desfiinţarea măsurii indisponibilizării sumelor, ca efect al popririi, prin acte administrative necontestate. Desfiinţarea indisponibilizării sumelor de bani. Imposibilitatea formulării cererii de validare a popririi, în ipoteza în care printr-un act administrativ necontestat se înlătură măsura indisponibilizării unor sume deja poprite.

art. 456 şi ale art. 460 C.pr.civ şi decizia în interesul legii nr. 7/2013

Aplicând aceste dispoziţii art.456 şi 460 din Codul de Procedură Civilă, se constată că înfiinţarea popririi pe conturile recurentei-debitoare s-a realizat în data de 12.10.2005, poprire de care terţul poprit a luat cunoştinţă la data de 17.10.2005.

Astfel, în mod corect a reţinu instanţa de fond faptul că nu a fost sesizată cu o cerere tipică de validare a popririi, în realitate cererea de chemare în judecată formulată de creditoare fiind determinată de măsura luată de debitoare de a solicita terţului poprit să procedeze la desfiinţarea indisponibilizării anumitor sume de bani, în temeiul dispoziţiilor art. 452 alin. 2 C.pr.civ.

(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1947/15.11.2013, în dosarul nr. 48207/299/2011)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti sub nr. 48207/299/2011, creditoarea SCFP SRL a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SCDPB a şi terţul poprit Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 – Trezoreria Sectorului 1 Bucureşti:  validarea popririi înfiinţate pe drepturile băneşti ale terţului poprit, pentru obligaţiile debitorului poprit, până la concurenţa sumei de 2.119.984,11 lei; amendarea terţului poprit care, cu rea-credinţă, a refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile privind efectuarea popririi.

În motivarea cererii de chemare în judecată, creditoarea a arătat că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28.09.2005, Judecătoria sector 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită prin poprire a debitoarei SCDPB, pentru recuperarea creanţei din titlul executoriu sentinţa civilă nr. 27.10.1987 a Tribunalului Bucureşti Secţia comercială, inclusiv cheltuielile de executare din dosarul de executare nr. 170/2005.

Creditoarea a mai arătat că la data de 12.10.2005 executorul judecătoresc a înfiinţat poprirea până la concurenţa sumei de 2.044.450,76 lei, aducând la cunoştinţa debitoarei măsura luată, la data de 17.10.2005, cu nr. de înregistrare la terţul poprit 836224/17.10.2005.

Creditoarea a mai arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 460 C.pr.civ. potrivit cărora în termen de 3 luni de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze suma sau să plătească suma urmărită, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 460 C.pr.civ., Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În susţinerea cererii de chemare în judecată, creditoarea a depus la dosar, în copie certificată, încheierea din data de 28.09.2005 a Judecătoriei sector 1, adresa de înfiinţare a popririi nr. /12.10.2005 emisă de BEJ DD Crenguţa, adresele nr. /31.10.2011, /7.10.2011, nr. /3.10.2011, nr. /27.09.2011 şi nr. /1.11.2011, toate emise de debitoarea SCDPB precum şi adresele de înaintare a acestor adrese de către terţul poprit către executorul judecătoresc.

Creditoarea SC FP SRL a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepţia neretroactivităţii legii, arătând că Ordinul nr. /2011 nu se aplică în speţă deoarece înfiinţarea popririi a fost dispusă în anul 2006.

Terţul poprit a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului creditorului de a cere executarea silită, faţă de data obţinerii titlului executoriu – sentinţa comercială nr. /27.10.1997; pe fond a solicitat respingerea acţiunii, arătând că a acţionat în temeiul Ordinului Preşedintelui ANAF nr. /2011.

Debitoarea SCDFB a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că terţul poprit a acţionat de bună-credinţă, în temeiul Ordinului MFP nr. /2011.

Prin sentinţa civilă nr. 3036/21.02.2012 Judecătoria Sectorului 1 a respins, ca neîntemeiată, acţiunea privind pe creditoarea S.C.FP S.R.L., pe debitoarea SCDPB şi pe terţul poprit Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 – Trezoreria Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că situaţia din prezenta speţă nu se circumscrie cazului tipic de validare a popririi, deoarece poprirea a fost înfiinţată la data de 12.10.2005, prin adresa BEJ DDC, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. /27.10.1997. În urma primirii adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit a procedat la indisponibilizarea contului debitoarei şi a virat mai multe sume, menţionate în adresele depuse la dosar.

La data de 29.09.2011, prin adresa nr., terţul poprit i-a transmis executorului judecătoresc, în copie, Anexa nr. 3 la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. /2011, „Situaţia sumelor pentru care se solicită desfiinţarea indisponibilizării”, completată de către debitoare (f.147, 148), fiind vorba de 13.680 lei.

Prin adresele nr., nr. /3.10.2011 şi nr. /2.11.2011, terţul poprit i-a transmis executorului judecătoresc Anexa nr. 3 la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. /2011, reprezentând „Situaţia sumelor pentru care se solicită desfiinţarea indisponibilizării”, completată de către debitoare.

Prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. pentru aprobare procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înfiinţarea popririi conturilor autorităţilor şi instituţiilor publice, deschise la nivelul Trezoreriei Statului, publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 523/25.07.2011, s-a prevăzut, în art. 10, că instituţiile publice şi autorităţile publice ale căror conturi au fost indisponibilizate pe bază de titluri executorii primite de unităţile Trezoreriei Statului anterior intrării în vigoare a prezentului Ordin, pot solicita în scris unităţilor Trezoreriei Statului desfiinţarea indisponibilizării pentru categoriile de sume care se încadrează în at. 1 alin. (2) din OG nr. 22/2002.

În executarea acestui ordin, terţul poprit i-a cerut debitoarei să precizeze care sume sunt destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal. Debitoarea a transmis 4 adrese în acest sens, rezultând că toate sumele intrate în cont au această destinaţie, nerămânând nimic indisponibilizat.

Instanţa a reţinut că nu a fost aplicată retroactiv nicio normă legală, deoarece faptul indisponibilizării constituie un fapt juridic cu caracter de factapraeterita, adică „în curs”. Regulile privind poprirea efectivă reprezintă norme de procedură, fiind de imediată aplicare. „Data” popririi o reprezintă momentul intrării sumei respective în contul debitorului. În speţă, instanţa a reţinut că sumele în discuţie au intrat în cont după luna iulie 2011, după publicarea ordinului Preşedintelui ANAF, fiind supuse, în consecinţă, acestor dispoziţii legale.

În ceea ce priveşte susţinerile terţului poprit referitoare la prescripţia executării silite, instanţa le-a respins ca neîntemeiate, raportat la propria conduită, întrucât acesta a înfiinţat poprirea şi, la începutul anului 2011, a efectuat plăţi.

Împotriva sentinţei civile nr. 3036/2012 a formulat apel creditoarea SC FP SRL, în motivarea căruia a învederat următoarele:

Potrivit practicii judiciare naţionale şi europene, necesitatea executării silite a titlului executoriu intr-un termen rezonabil, este obligatorie chiar daca debitorul este o Instituţie publică.

Legea naţională română reţine: "în termen de 15 zile de Ia comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit Trezoreria Sectorului 1- Bucureşti este obligat să consemneze suma de bani sau, după care, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporate poprite şi să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 433 alin. 1" (art. 436 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă).

Validarea popririi nu presupune ca terţul poprit să efectueze plata din fonduri proprii, iar fapta terţului poprit de a debloca conturile debitoarei reprezintă o încălcare a obligaţiilor legale care îi reveneau ca urmare a comunicării încheierii de poprire, potrivit art. 455 Cod procedură civilă, întrucât încheierea de poprire nu a fost invalidată de instanţă iar terţul poprit a recunoscut iniţial efectele acesteia, confirmând şi înfiinţând poprirea, fapta terţului poprit, de a debloca conturile debitoarei SCPP B a fost săvârşită cu vinovăţie, în condiţiile art. 998-999 Cod civil.

Debitoarea SCPPB a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că din înscrisurile administrate în cauză s-a făcut dovada că a fost încuviinţată executarea silită prin poprire asupra conturilor sale şi că a fost înfiinţată poprirea. Intimata-debitoare a mai arătat că, faţă de obiectul său de activitate şi în calitate de administrator al unor terenuri care fac parte din domeniul public al statului, a solicitat acordarea de subvenţii pentru lucrări din agricultură, conform OUG nr. 125/2006, subvenţii care i-au fost acordate din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA); a mai arătat că suma de 93.671,30 lei (din care suma de 44.119,19 lei reprezintă avans) este o finanţare nerambursabilă, având o sursă europeană - Fondul European pentru Garantare în Agricultură; şi are o destinaţie specială – sprijin pentru lucrările efectuate în agricultură, motiv pentru care APIA a virat aceste subvenţii în conturile SCDP Băneasa, astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar şi Decizia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de plăţi şi intervenţie în agricultură nr. /15.12.2010.

În apel, apelanta creditoare a precizat că solicită validarea popririi până la concurenţa sumei de 1.567.931,04 lei, depunând somaţia de plată nr. /2013.

Prin decizia civilă nr. 375A/09.04.2013 Tribunalul Bucureşti Secţia a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-creditor SC FP SRL, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis acţiunea şi a validat poprirea înfiinţată de BEJ DDC în dosarul de executare nr/2005 la data de 12.10.2005 asupra conturilor debitoarei SCPB deschise la terţul poprit Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 – Trezoreria Sector 1 Bucureşti, până la concurenţa sumei de 1.567.931,04 ron.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut, din interpretarea art. 460 C.pr.civ., că instanţa de validare verifică atât existenţa raporturilor juridice dintre creditor şi debitor, în condiţiile stabilite prin titlul executoriu şi dispoziţiile legale aplicabile, cât şi existenţa raporturilor juridice dintre debitor şi terţul poprit.

Tribunalul a reţinut că faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 452-457 Cod procedură civilă, în cadrul cererii de validare poprire se analizează măsura în care terţul poprit şi-a îndeplinit obligaţiile legale ce îi revin pe parcursul procedurii executării silite în această formă; şi nu fac obiectul analizei cererii de validare legalitatea actelor de executare, astfel de neregularităţi precum şi suspendarea executării putând fi invocate exclusiv în cadrul contestaţiei la executare.

Or, în cauză, din probele administrate rezultă că împotriva actelor de executare nu a fost formulată contestaţie la executare. La datele de 29.09.2011, 11.10.2011, 03.10.2011 şi 02.11.2011, terţul poprit i-a transmis executorului judecătoresc, în copie, Anexa nr. 3 la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. /2011, „Situaţia sumelor pentru care se solicită desfiinţarea indisponibilizării”, însă nici debitoarea şi nici terţul poprit nu au formulat contestaţie la executare pentru ca instanţa de executare să dispună asupra desfiinţării popririi.

Aşa fiind, tribunalul a constatat că terţul poprit sau debitorul nu pot invoca în faza de validare poprire nelegalitatea executării silite. A admite o altă interpretare înseamnă a permite eludarea aplicării termenelor imperative prevăzute de lege în materia contestaţiei la executare în art. 401 Cod procedură civilă, golindu-se astfel de eficienţă aceste dispoziţii şi creând posibilitatea pentru debitor de a invoca neregularitatea actului de executare cu depăşirea termenelor prevăzute sub sancţiunea decăderii, ceea ce evident nu este permis.

Împotriva deciziei civile nr. 375A/2013 au declarat recursuri debitoarea SCDPB şi terţul poprit Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti – Trezoreria Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea recursului, debitoarea SCDPB a susţinut următoarele critici de nelegalitate:

Recurenta-debitoare solicită, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. 2 C.pr.civ. suspendarea recursului până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 14349/299/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 1, având ca obiect contestaţie la executare.

Recurenta-debitoare arată că, potrivit Legii nr. 72/2011, este menţionată în anexa 3 pct. 26 din Legea nr. 72/2011 cu patrimoniu – o suprafaţă de 430 ha teren proprietate publică indispensabilă cercetării, iar în anexa 3.35, SCOP B este menţionată cu suprafaţa de 61,67 ha teren domeniu public situat în Bucureşti Băneasa. În aceste condiţii, faţă de obiectul de activitate stabilit potrivit legii – cercetare ştiinţifică în domeniul pomicol – SCOP Băneasa a solicitat acordarea de subvenţii pentru lucrări în agricultură. SCOP Băneasa, în calitate de administrator al unor terenuri ce fac parte din domeniul public al statului, este beneficiar al unor subvenţii pentru lucrările în agricultură, astfel cum sunt reglementate prin OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

Aceste subvenţii sunt acordate din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA), conform art. 5 alin. 2) din OUG nr. 125/2006.

Prin Decizia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Agenţia de Plăţi şi intervenţie în Agricultură nr. 1725049/15.12.2010, s-a stabilit plata sumei de 93.671,30 lei, din care suma de 44.119,19 Iei avans. Suma menţionată este o finanţare nerambursabilă, având o sursă europeană – Fondul european pentru garantare în agricultură şi o destinaţie specială şi anume, sprijin pentru lucrările efectuate în agricultură. Ulterior, APIA a virat aceste subvenţii nerambursabile în contul SCOP B. Existând măsura popririi înfiinţată pe contul SCDP B la solicitarea creditorului SC FP SRL şi neputând încasa aceste sume de bani cu o destinaţie şi afectaţiune specială prin efectul legii, SCDP B a solicitat desfiinţarea indisponibilităţii sumelor mai sus menţionate, prin adresa înaintata Trezoreriei Sector 1 Bucureşti sub nr. /31.10.2011.

Această cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OMFP nr. /2001 şi pe prevederile art. 452 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora: "Nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;

b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte".

Faţă de legea care prevede situaţiile speciale şi derogatorii în care nu se poate înfiinţa poprirea pe anumite categorii de sume ale debitorului, cererea creditoarei SC FP SRL nu poate fi admisă.

Pe de altă parte, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre de validare a popririi, cu încălcarea prevederilor art. 460 C.pr.civ., motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată având ca obiect validare poprire, ca neîntemeiată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

În motivarea recursului, terţul poprit Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti – Trezoreria Sectorului 1 Bucureşti a susţinut următoarele critici de nelegalitate:

 Debitoarea SCDPB este instituţie publică, iar executarea silită prin poprirea conturilor autorităţilor şi instituţiilor publice deschise la nivelul unităţilor Trezoreriei Statului este reglementată de OG nr. 22/2002 cu modificările şi completările ulterioare şi de OMFP nr. 2336/2011 cu modificările şi completările ulterioare, acestea completându-se cu dispoziţiile Codului de procedură civilă. Astfel, poprirea înfiinţată în prezentata cauză este supusă prevederilor legale speciale menţionate mai sus.

Recurentul-terţ poprit precizează că, pentru punerea în aplicare a OG nr. 22/2002 a fost emis Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2336/2011 pentru aprobarea Procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înfiinţarea popririi conturilor autorităţilor şi instituţiilor publice deschise la nivelul unităţilor Trezoreriei Statului, publicat în Monitorul Oficial nr. 523/25.07.2011, act administrativ cu caracter normativ, care, în art. 10 alin. 1 dispune că "instituţiile publice şi autorităţile publice ale căror conturi au fost indisponibilizate pe bază de titluri executorii primite de unităţile Trezoreriei Statului anterior intrării în vigoare a prezentului ordin pot solicita în scris unităţilor Trezoreriei Statului desfiinţarea indisponibilizării pentru categoriile de sume care se încadrează în prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă."

În acest scop, debitoarea SCPDB a comunicat terţului poprit Trezoreria Statului Sector 1 Anexa nr. 3 din OPANAF nr. 2336/2011 prin care a indicat suma rămasă indisponibilizată pentru poprirea solicitată de executorul judecătoresc.

De asemenea, Trezoreria Statului Sector 1, aplicând art. 10 alin. 3 din OPANAF nr. 2336/2011, a comunicat executorului judecătoresc sumele pentru care s-a dispus desfiinţarea indisponibilizării, anexând înştiinţării o copie a situaţiei prevăzute în anexa nr. 3 primită în acest scop de la debitor.

Astfel, Trezoreria Statului Sector 1 a acţionat strict în temeiul şi cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale incidente, respectiv OG nr. 22/2002 şi OPANAF nr. 2336/2011, acte normative în vigoare ce produc efecte juridice depline, acestea nefiind anulate, până în acest moment, de nici o instanţă de contencios administrativ.

În calitatea sa de terţ poprit şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile legale ce-i revin, în efectuarea popririi cu privire la indisponibilizarea sumelor declarate de SCDPB, astfel că nu se poate reţine vreo culpă a terţului poprit faţă de creditorul SC FPx SRL.

În consecinţă, solicită admiterea recursului cu consecinţa respingerii cererii de validare formulată de SC FP SRl.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Intimata-creditoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că în mod corect instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 460 C.pr.civ. pentru validarea popririi înfiinţată la data de 12.10.2005 şi că nu pot face obiectul analizei instanţei de validare legalitatea actelor de executare, astfel de neregularităţi putând fi invocare exclusiv în cadrul contestaţiei la executare.

Prin decizia civilă nr.1947/15.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, au fost admise recursurile, s-a modificat în tot decizia civilă recurată în sensul că: a fost respinge apelul declarat de creditoarea SC FP SRL împotriva sentinţei civile nr. 3036/21.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, ca nefondat.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate prin ambele recursuri de faţă (pe care instanţa le va analiza împreună deoarece cuprind critici comune) sunt întemeiate, fiind incident în cauză motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. privind aplicarea şi interpretarea greşită a legii de către instanţa de apel.

În mod greşit instanţa de apel a reţinut faptul că în speţa de faţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 460 C.pr.civ. pentru a se dispune validarea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. /2005 al BEJ DDC.

În acest sens, Curtea constată că statuarea instanţei de apel potrivit căreia sunt întrunite în cauză condiţiile legale pentru a se dispune validarea popririi înfiinţată la data de 12.10.2005 în dosarul de executare nr. /2005, încalcă cerinţele prevăzute de art. 456 şi ale art. 460 C.pr.civ., astfel cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 7/2013 pronunţată de ICCJ Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 263 din 10 mai 2013.

Astfel, potrivit art. 456 alin. 1 C.pr.civ., în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să consemneze suma de bani, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurilor mobile incorporale poprite, şi să trimită dovada executorului.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 460 C.pr.civ., dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin în executarea popririi, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze suma de bani, creditorul poate să sesizeze instanţa de executare, în vederea validării popririi.

Prin decizia în interesul legii nr. 7/2013, obligatorie pentru instanţă potrivit dispoziţiilor art. 3307C.pr.civ., instanţa supremă a statuat că dispoziţiile art. 460 alin. 1 C.pr.civ. „reglementează validarea popririi doar ca o procedură de excepţie, determinată de conduita terţului poprit, spre deosebire de vechea reglementare, care instituia regula popririi urmată de validare în toate situaţiile, indiferent de conduita terţului poprit. (…) Această situaţie este justificată de faptul că art. 456 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 219/2005, instituie o serie de obligaţii în sarcina terţului poprit care, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, trebuie să consemneze suma de bani sau să indisponibilizeze bunurile poprite şi să trimită dovada executorului sau să plătească direct creditorului suma cuvenită acestuia. În situaţia în care terţul poprit nu respectă obligaţiile instituite prin art. 456 din Codul de procedură civilă, creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă. (…) Termenul în discuţie este, deopotrivă, şi un termen legal, fix şi absolut, deoarece legea îl impune, iar nerespectarea lui, în lipsa unor alte dispoziţii contrare, afectează eficacitatea sesizării instanţei de executare prin intervenirea sancţiunii decăderii”.

Aplicând aceste dispoziţii legale la datele speţei, în care creditoarea a susţinut şi dovedit faptul că înfiinţarea popririi pe conturile recurentei-debitoare s-a realizat în data de 12.10.2005, poprire de care terţul poprit a luat cunoştinţă la data de 17.10.2005, Curtea constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că nu a fost sesizată cu o cerere tipică de validare a popririi, în realitate cererea de chemare în judecată formulată de creditoare fiind determinată de măsura luată de debitoare de a solicita terţului poprit să procedeze la desfiinţarea indisponibilizării anumitor sume de bani, în temeiul dispoziţiilor art. 452 alin. 2 C.pr.civ.

Într-adevăr, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, prin adresele nr. /31.10.2011, /7.10.2011, nr. /3.10.2011, nr. /27.09.2011 şi nr. /1.11.2011, recurenta-debitoare SCDPB a solicitat terţului poprit Trezoreria Sectorului 1 Bucureşti să procedeze la desfiinţarea indisponibilizării sumelor menţionate în aceste adrese, pe motiv că aceste sume se încadrează în prevederile art. 452 alin. 2 C.pr.civ.

La baza luării acestei măsuri de către recurenta-debitoare au stat dispoziţiile art. 10 din Ordinul MFP nr. 2336/2011 pentru aprobare procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înfiinţarea popririi conturilor autorităţilor şi instituţiilor publice, deschise la nivelul Trezoreriei Statului, publicat în Monitorul Oficial nr. 523/25.07.2011, potrivit cărora „instituţiile publice şi autorităţile publice ale căror conturi au fost indisponibilizate pe bază de titluri executorii primite de unităţile Trezoreriei Statului anterior intrării în vigoare a prezentului Ordin, pot solicita în scris unităţilor Trezoreriei Statului desfiinţarea indisponibilizării pentru categoriile de sume care se încadrează în prevederile (…) art. 452 alin. 2 C.pr.civ.”

Or, potrivit acestor din urmă dispoziţii legale „nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;

b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte".

Pe tot parcursul judecăţii, debitoarea SCDPB a susţinut faptul că sumele de bani în litigiu, menţionate în adresele ataşate de creditoare la cererea de chemare în judecată, reprezintă o finanţare nerambursabilă, ce au o sursă europeană - Fondul European pentru Garantare în Agricultură şi o destinaţie specială – sprijin pentru lucrările efectuate în agricultură; susţineri ce nu au fost contestate de creditoare.

Ca motiv de nelegalitate a adreselor nr. /31.10.2011, /7.10.2011, nr. /3.10.2011, nr. /27.09.2011 şi nr. /1.11.2011 prin care debitoarea a solicitat desfiinţarea indisponibilizărilor, creditoarea a susţinut faptul că au fost emise în baza unui act normativ ce s-a aplicat în mod retroactiv.

În mod corect judecătoria a înlăturat această critică, întrucât Ordinul MFP nr. 2336/2011 nu s-a aplicat în mod retroactiv, ci doar în privinţa unor sume de bani ce au intrat în conturile debitoarei ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

În schimb, Curtea constată că raţionamentul exprimat de instanţa de apel în considerentele deciziei recurate este greşit. Astfel, pentru a admite acţiunea, tribunalul a reţinut că la datele de 29.09.2011, 11.10.2011, 03.10.2011 şi 02.11.2011, terţul poprit i-a transmis executorului judecătoresc Anexa nr. 3 la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2336/2011, cuprinzând „Situaţia sumelor pentru care se solicită desfiinţarea indisponibilizării”, însă nici debitoarea şi nici terţul poprit nu au formulat contestaţie la executare împotriva acestor acte de executare. Or, Curtea învederează că împotriva propriilor acte de executare debitorul sau terţul poprit nu au interesul de a formula o contestaţie la executare prin care să invoce nelegalitatea respectivelor acte de executare, aşa încât raţionamentul instanţei de apel pleacă de la o premisă greşită, deoarece nici debitorul şi nici terţul poprit nu aveau la îndemână calea contestaţiei la executare.

Pentru aceste considerente, constatând că este întemeiat în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1, 2 şi 3 C.pr.civ., Curtea va admite recursurile declarate de recurenta-debitoare şi de recurentul-terţ poprit, va modifica în tot decizia civilă nr. 375A/09.04.2013 a Tribunalului Bucureşti –în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea SC FPS SRL împotriva sentinţei civile nr. 3036/21.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare