Pretenţii

Sentinţă civilă 1049 din 21.12.2011


Dosar nr. 7885/318/2010 cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECATORIA TÂRGU JIU

JUDETUL GORJ

SENTINTA COMERCIALA nr. 1049

Sedinta publica de la 21 Decembrie 2010

Completul compus din:

PRESEDINTE MIHAELA SURDOIU

GREFIER IRINA CALUGARU

Pe rol fiind  pronuntarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în sedinta publica din 14 decembrie 2010, privind actiunea comerciala formulata de reclamantul............,  domiciliat în............., în contradictoriu cu pârâtii..........., cu sediul în .........si........., domiciliat în.............., având ca obiect pretentii.

La apelul nominal facut în sedinta publica  au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita  din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 14.12.2010, fiind  consemnate în încheierea de sedinta de la aceea data când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 21.12.2010, când pronunta urmatoarea hotarâre.

J U D E C A T A

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu sub nr. 7885/318/2010, la data de 25.05.2010, reclamantul .....a solicitat instantei de judecata ca prin hotarârea ce o va pronunta în contradictoriu cu pârâtii .......... si ..................sa dispuna obligarea acestora la plata sumei de aproximativ 20.000 lei, reprezentând contravaloarea reparatiilor necesare autoturismului VW POLO înmatriculat sub numarul GJ 04 ELA, serie sasiu WVWZZZ9NZ3Y263943, ce a fost avariat la data de 27 decembrie 2009 din culpa exclusiva a pârâtului ..........(avarie totala), sau valoarea de înlocuire a acestuia. A mai solicitat obligarea pârâtilor la plata sumei de 2500 lei reprezentând lipsa de folosinta a autoturismului în perioada 27 decembrie 2009 - 25 mai 2010;  cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca la data de 27 decembrie 2009,  pârâtul .........a avariat grav, din culpa sa  exclusiva, într-un accident rutier, autoturismul proprietatea reclamantului marca VW POLO cu numar de înmatriculare GJ - 04 - ELA si serie sasiu si seria sasiu WVWZZZ9NZ3Y263943. A sustinut ca pârâtul era asigurat la SC EUROINS SA si ca a solicitat asiguratorului sa-1 despagubeasca cu contravaloarea reparatiilor autoturismului ori sa îi plateasca o suma egala cu valoarea de înlocuire (aproximativ 5000 euro ) deoarece dauna era totala iar culpa de producere a accidentului era în totalitate a asiguratului.

A mai aratat reclamantul ca în vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului s-a efectuat procedura concilierii directe însa partile nu s-au înteles. A mai precizat reclamantul ca avea locul de munca la Tg-Jiu si facea zilnic naveta de la domiciliul la serviciu si cum autoturismul nu a fost reparat în perioada 27 decembrie 2009-25 mai 2010 a fost prejudiciat prin lipsa de folosinta cu suma de aproximativ 2500 lei.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 998-999 C.civ. si art. 274 C.pr.civ.

Au fost anexate, în fotocopie, C.I seria GZ, nr. 318581, polita de asigurare a pârâtului.............., procesul verbal întocmit la data producerii accidentului de I.P.J Neamt - S.P.R., certificatul de înmatriculare si  cartea de identitate ale autoturismului, devizele privind calcului reparatiilor, procesul verbal de divergente.

Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 1311 lei si timbru judiciar în valoare de 1 leu.

Pârâta ........... a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat exceptia prematuritatii cererii de chemare în judecata, afirmând ca nu au fost respectate dispozitiile prevazute de art. 7201 Cod de procedura civila, din actele depuse la dosar nerezultând ca a fost respectat termenul imperativ si obligatoriu de 15 zile prevazut de lege si nici ca procedura obligatorie prevazuta de dispozitia legala mentionata a fost respectata.

Pârâta a invocat de asemenea exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Tg- Jiu, având în vedere ca sediul social al societatii .........este în ...........si instanta competenta  sa solutioneze aceasta cauza este Judecatoria Sector 2 Bucuresti.

În drept au fost invocate dispozitiile articolului 720 Cod de Procedura Civila si Legea nr. 136/1995.

Prin întâmpinarea formulata în cauza pârâtul ............a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Tg- Jiu, solicitând declinarea competentei în favoarea Judecatoriei Piatra Neamt, având în vedere dispozitiile art. 5 Cod de Procedura Civila si art. 11 Cod de Procedura Civila.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondata a actiunii formulata de catre reclamant, apreciind ca, în mod nejustificat, a fost chemat în judecata alaturi de firma de asigurari atâta vreme cât si-a îndeplinit obligatiile ce îi revin în calitate de asigurat si a înmânat reclamantului o polita RCA valabila ca urmare a producerii riscului pentru care a fost asigurat si pentru care a platit prima de asigurare, precizând totodata ca a suportat contravaloarea tractarii autoturismului avariat al reclamantului de la locul accidentului pâna la localitatea de domiciliu a acestuia.

A mai aratat pârâtul ca, potrivit dispozitiilor art. 54, alin. 1, din Legea nr. 136/29.12.1995, calitatea sa în proces ar trebui sa fie aceea de intervenient fortat, în cazul stabilirii despagubirilor prin hotarâre judecatoreasca, drepturile persoanei pagubite prin accident se exercita împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia,  apreciind ca, în speta, nu sunt aplicabile nici dispozitiile art. 998-999, pe care reclamantul îsi întemeiaza actiunea.

Reclamantul a depus un raspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a exceptiei prematuritatii întrucât, a îndeplinit procedura concilierii prevazuta de art. 720, ind. 1 Cod de Procedura Civila, anterior formularii cererii de chemare în judecata.

În privinta exceptiei de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Tg- Jiu, reclamantul a solicitat respingerea acesteia, având în vedere ca dosarul de daune a fost trimis de pârâta spre solutionare la ................., apreciind ca Judecatoria Tg- Jiu este competenta teritorial sa solutioneze litigiul.

În sedinta publica din data de 06.07.2010, reclamantul a depus o cerere de renuntare la judecarea actiunii în contradictoriu cu pârâtul................., prin încheierea de sedinta din data de 06.07.2010, instanta luând act de renuntarea reclamantului la judecarea actiunii în contradictoriu cu pârâtul ............

Tot prin încheierea de sedinta din data de 06.07.2010, instanta a respins exceptia prematuritatii si exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Tg- Jiu invocate de pârâta, retinând faptul ca la dosarul cauzei, la filele 21, 22, 23, exista dovada parcurgerii procedurii prealabile prevazuta de art. 7201 Cod de procedura civila iar prin procesul verbal de divergenta aflat la fila 23 partile au ales ca litigiul dintre ele sa fie solutionat de Judecatoria Tg Jiu.

. Pe parcursul cercetarii judecatoresti a fost administrata proba testimoniala în cadrul careia a fost audiat martorul ......si proba cu expertiza tehnica de specialitate.

Prin serviciul registratura, la data de 02.12.2010, reclamantul a depus o precizare a câtimii pretentiilor, în raport de concluziile raportului de expertiza tehnica auto, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5086,2 euro, platibila în lei la cursul valutar leu/euro din ziua platii efective, reprezentând valoarea de înlocuire a autoturismului VW Polo, cu numarul de înmatriculare GJ- 04- ELA; A solicitat totodata si obligarea pârâtului la plata sumei de 2500 lei, reprezentând lipsa de folosinta a autoturismului pe perioada 27.12.2009-25.05.2010.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta constata ca actiunea formulata de reclamantul ..........astfel cum a fost precizata este întemeiata în parte, pentru urmatoarele considerente:

Ca stare de fapt, retine instanta ca la data de 27.12.2009 autoturismul reclamantului a fost implicat într-un accident rutier si avariat, culpa exclusiva pentru producerea acestuia apartinând numitului .........astfel cum rezulta din procesul verbal  de contraventie seria CC, nr. 4897310, încheiat la data de 27.12.2009 de IPJ Gorj, acesta recunoscându-si de altfel vinovatia prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei (fila 40). La momentul producerii accidentului rutier numitul ..........avea încheiata polita RCA le ..............

Conform art. 49 alin. 1 lit. a din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România, asiguratorul acorda despagubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil, în conformitate cu legislatia în vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut în legislatia respectiva si cel prevazut în contractul de asigurare.

Prin Ordinul nr. 21 din 19 noiembrie 2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aplicabil la data producerii evenimentului rutier ce a generat litigiul dedus judecatii, s-a prevazut în mod detaliat procedura de calculul a despagubirilor datorate de asigurator si modalitatea de acordare a acestor despagubiri.

Astfel, potrivit art. 26 alin. 1 din acest Ordin, asiguratorul de raspundere civila auto are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate în cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba.

Despagubirile se acorda în forma baneasca, fara a se depasi limitele de despagubire prevazute în contractul de asigurare RCA, în conditiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, pentru vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial, pagube materiale, pagube consecinta a lipsei de folosinta a vehiculului avariat si cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata.

Art. 47 din acelasi Ordin, statueaza ca la stabilirea despagubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretentiile formulate de persoanele pagubite, tinându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fara a se depasi valoarea acestora din momentul producerii accidentului si nici limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA.

În cazul în care bunul avariat sau distrus este un vehicul, art. 50 alin. 1 din Ordin  stabileste ca despagubirile pentru vehicule nu pot depasi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului si nici limita de despagubire prevazuta în polita de asigurare RCA.

Potrivit alin. 12 din acelasi articol, despagubirile ce se acorda în cazul avarierii unui vehicul, nu pot depasi:

a) cuantumul despagubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului si nici limita de despagubire prevazuta în polita de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situatia în care pagubitul face dovada repararii vehiculului;

b) cuantumul despagubirii, diferenta dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea ramasa si nici limita de despagubire prevazuta în polita de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situatia în care pagubitul nu face dovada repararii vehiculului, si în cazul daunelor partiale.

Tot în articolul 51 din Ordin, sunt definite si notiunile de cuantumul pagubei, valoarea ramasa si dauna totala.

Astfel, conform alin. 2, prin valoarea ramasa se întelege valoarea acelor parti din vehicul ramase neavariate, demontabile si valorificabile, cuprinsa între 0,1% si cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului, iar conform alin 3 cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparatiilor partilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente reparatiilor si înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preturile practicate de unitatile de specialitate, la care se adauga cheltuielile cu transportul vehiculului, precum si cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative.

Dauna totala se defineste ca fiind situatia în care cuantumul pagubei, asa cum a fost definit la alin. (3), depaseste 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

La rândul sau, notiunea de valoare a vehiculului la data producerii accidentului este definita de art. 52 alin. 1, ca fiind diferenta dintre valoarea de nou a acestuia si uzura corespunzatoare.

Potrivit art. 53 lit. b din Ordin, prin valoarea de nou a vehiculelor se întelege în cazul vehiculelor de productie straina, pretul de comercializare de nou conform listelor de preturi de la unitati de specialitate din România, valabile la data producerii accidentului sau, în lipsa acestora pe baza cataloagelor de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a României la data producerii accidentului;

 La rândul sau, uzura valorica reprezinta, potrivit art. 58, acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuintare sau stare de întretinere si se calculeaza prin aplicarea unui coeficient de uzura asupra valorii de nou a vehiculului la data producerii evenimentului asigurat.

Acest coeficient de uzura se stabileste în functie de gradul de întrebuintare, kilometrii parcursi cu vehiculul, precum si de vechimea în exploatare, exprimata în unitati de timp - ani, diferentiata pe categorii de vehicule, potrivit tabelelor coeficientilor de uzura nr. 1 si 2, cuprinse în anexa nr. 3 si dupa modalitatea prevazuta de art. 59.

 Prin raportarea starii de fapt retinuta la dispozitiile legale mentionate care sunt aplicabile în prezenta speta, instanta constata ca valoarea de nou a autoturismului reclamantului a fost de 13.150 Euro, asa cum în mod corect a apreciat si pârâta, valoarea respectiva fiind data de catalogul de specialitate Schawake 5/08, pag. 1442, pozitia 6, (fila 138) autoturismul fiind unul de productie straina.

Faptul ca expertul desemnat în cauza a retinut o valoare de nou a autoturismului mai mica, respectiv 12.110 Euro, nu are relevanta în cauza, având în vedere ca însasi pârâta a retinut ca fiind corecta valoarea de nou de 13.150 Euro.

Autoturismul reclamantului a fost fabricat în anul 2003, astfel ca la data producerii evenimentului rutier, acesta avea o vechime în exploatare de 6 ani, la aceasta vechime urmând a se calcula coeficientul de uzura, tinându-se seama si de nr. de km real parcursi, respectiv 150.685.

În raport de aceste date, instanta retine, potrivit tabelului coeficientilor de uzura nr. 1, cuprins în anexa nr. 3, ca autoturismului în cauza ar trebui sa i se aplice un coeficient de uzura de 58%, corespunzator starii de întretinere medii, pentru un parcurs mediu anual de 15.000 km, respectiv 90.000 Km parcursi în cei 6 ani, însa cum acesta a parcurs un nr. real de 150.685 Km, la coeficientul de 58% se aduna câte 0,5% pentru fiecare 1.000 Km parcursi în plus, respectiv 30% (0,5x60), conform alin. 2 al art. 59 din Ordin.

Cu toate acestea, întrucât alin. 2 din acelasi articol statueaza ca nu se vor putea depasi coeficientii corespunzatori starilor de întretinere buna sau satisfacatoare, instanta retine ca autoturismului în speta i se aplica coeficientul de 65%, corespunzator starii de întretinere satisfacatoare.

Va fi înlaturata sustinerea expertului referitoare la retinerea coeficientului de uzura de 58%, întrucât, asa cum rezulta din expertiza întocmita, acest coeficient a fost retinut pentru un autoturism cu o vechime în exploatare de 6 ani, cu un parcurs mediu de 15.000 km anual, fara a se tine seama de faptul ca autoturismul reclamantului  a parcurs în plus 60.000 km.

Nu poate fi retinuta nici sustinerea pârâtei în sensul ca uzura de vechime corectata a autoturismului este de 72%, deoarece, aceasta în mod eronat a calculat coeficientul de uzura în raport de o vechime a autoturismului în exploatare de 7 ani, cu toate ca vechimea reala în exploatare este, asa cum s-a aratat, de 6 ani.

Drept urmare, valoarea autoturismului la data producerii evenimentului rutier era de 4.604,5 Euro, adica diferenta dintre valoarea de nou de 13.150 Euro si uzura corespunzatoare de 65% din valoarea de nou si nu 5.086,2 Euro asa cum în mod eronat a retinut expertul.

Cum valoarea ramasa si necontestata de parti este de 920,5 Euro, instanta constata ca valoarea despagubirii la care reclamantul este îndreptatit, este de 3.684 Euro, respectiv diferenta dintre valoarea autoturismului la data producerii evenimentului rutier de 4.604,5 Euro si valoarea ramasa de 920,5 Euro, deoarece, chiar daca în speta e vorba de o dauna totala, acesta nu a facut dovada repararii autoturismului pentru a putea beneficia de o despagubire egala cu valoarea autoturismului la data producerii accidentului, potrivit art. 50 alin. 12. lit. a din Ordinul nr. 21/2009, despagubirea în acest caz neputând depasi diferenta dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea ramasa, conform lit. b a aceluiasi alineat.

Întrucât potrivit art. 53 lit. b din Ordin valoarea de nou a autoturismului se calculeaza pe baza pretului de comercializare din cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a României la data producerii accidentului, rezulta ca si valoarea despagubirii se calculeaza tot în functie de cursul euro - leu comunicat de Banca Nationala a României la aceeasi dat.

În aceste conditii, cum la data de 27.12.2019, cursul BNR era de 1 Euro = 4,2028 lei, rezulta ca valoarea în lei a despagubirii  la care este îndreptatit reclamantul, este de 15.483,11 lei.

Referitor la capatul 2 de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtilor la plata despagubirilor reprezentând lipsa de folosinta a autoturismului, instanta retine ca în conformitate cu dispozitiile art.  45 alin.1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 21/2009 despagubirile se stabilesc prin hotarâre judecatoreasca, în cazul în care se formuleaza pretentii de despagubiri pentru lipsa de folosinta a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despagubire, cu exceptia lipsei de folosinta a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciata îsi realizeaza obiectul de activitate si pentru care detine licenta si autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuarii reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despagubire aferenta lipsei de folosinta se determina luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de marfuri sau de persoane, practicate de pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei apartine pagubitului si se face cu înscrisuri doveditoare.

Având în vedere faptul ca în speta nu s-a facut dovada cu înscrisuri doveditoare a sumei solicitata de reclamant ca reprezentând lipsa de folosinta a autoturismului instanta constata ca acest capat de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins.

Având în vedere dispozitiile art 274 Cod de procedura civila instanta urmeaza sa oblige pârâtul ..............la plata catre reclamant a sumei de 2311 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite în parte actiunea precizata formulata de reclamantul..........., domiciliat în............, în contradictoriu cu pârâta  ..........., cu sediul în ..........

Obliga pârâta la plata catre reclamant a sumei de 15483, 11 lei cu titlu de despagubiri civile.

Respinge celelalte capete de cerere.

Obliga pârâtul la plata catre reclamant a sumei de 2311 lei,  cu titlu de cheltuieli de judecata.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 21.12.2010.

Presedinte,

MIHAELA SURDOIU Grefier,

IRINA CALUGARU

Red: M.S/tehn: E.B.

4 ex/ 21.01.2011

Domenii speta