Minori

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr. …/260/2012 pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău reclamanta T.A.M. a chemat în judecată pe pârâtul P.N.T. solicitând să se stabilească locuinţa minorei P.L.G născută la data de …., la mamă , urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de mamă ,obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu 10 lei prin chitanţa nr……../01.03.2012 , 1 leu timbru judiciar şi în motivare se arată că minora se află în grija mamei deoarece tatăl nu se implică şi nu participă la creşterea şi educarea minorei.

Cererea principală a fost motivată în drept conform art.499, 398 şi 400 Cod civil.

Legal citat şi prin publicitate pârâtul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare.

În cauză s-au depus acte, au fost audiaţi martori , s-a întocmit raport psihosocial , probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt : 

Din relaţiile de concubinaj dintre T.A.M. şi P.N.T., a rezultat minora P.L.G. născută la data de …..

După ce pârâtului i-a încetat contractul de muncă , a plecat din localitate şi minora a fost crescută doar de mamă fără a avea sprijinul financiar sau moral al tatălui.

Reclamanta a plecat în străinătate cu fiica sa unde are condiţii de creştere şi educare a acesteia aşa cum rezultă din raportul psihosocial întocmit la locuinţa acesteia , de către Tribunalul de Minori din Firenze , Italia.

Situaţia de fapt a fost reţinută din depoziţiile martorilor propuşi de reclamantă , B.S. şi  V.O.  (filele 28,29 dosar).

Un rol decisiv în soluţionarea cererilor având ca obiect „încredinţare minor” îl are interesul copiilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art. 8 din  Convenţie, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesele copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală (Johansen împotriva Norvegiei, hotărârea din 7 august 1996), interesul copilului trebuind considerat ca fiind primordial.

Art. 505 din Noul Cod Civil , arată că în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc.

Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privi¬toare la divorţ.

 Conform art. 400 (1) NCC „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copi¬lului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.”

Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

Conform prevederilor art.14 din legea 272/2004 „copilul  are dreptul a menţine relaţiile personale şi contactele directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.”

Modalitatea concretă în care se realizează aceste relaţii personale şi contacte directe este subordonată cu prioritate interesului superior al copilului, instanţa fiind ţinută a se călăuzi după acest principiu, potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004.

În atari împrejurări se reţine că menţinerea relaţiilor personale şi a contactelor directe cu tatăl său nu contravine, de principiu, interesului copilului (nefiind dovedite împrejurări de fapt care să indice o potenţială periclitare a dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului).

Dezvoltarea copilului în plan afectiv ar avea de suferit prin restrângerea drastică a contactelor cu pârâtul.

La pronunţarea hotărârii instanţa va avea în vedere interesul minorului. Acest principiu este expres consacrat de Legea nr. 272/2004 care în art. 2 alin. 3 prevede că „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”, precum şi art. 18 pct. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 republicată, care consacră, de asemenea, expressis verbis, principiul interesului suprem al copilului.

Nici o dispoziţie legală nu determină conţinutul concret al noţiunii de „interesul copilului”, motiv pentru care acesta trebuie determinat în fiecare situaţie în funcţie de mai mulţi factori care sunt apreciaţi de către instanţă.

Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său este garantat atât de noul cod civil cât şi de Legea 272/2004 acest drept putând fi interzis sau restrâns numai dacă se face dovada că prin exercitarea lui se aduce vătămare intereselor copilului.

Totodată potrivit art. 16 din aceeaşi lege copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii sau contacte directe cu ambii părinţi cu excepţia când acest lucru contravine interesului superior al copilului.

În lumina jurisprudenţei CEDO (Hotărârile Eriksson împotriva Suediei din 22.06.1989 şi Ignaccolo-Zenide împotriva României din 25.01.2000) instanţa are în vedere sarcina de a adopta mijloacele juridice adecvate şi suficiente pentru a asigura respectarea obligaţiilor pozitive care îi incumbă în temeiul art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi care sunt inerente respectării" efective a vieţii de familie.

Instanţa apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să menţină pe cât posibil legăturile fireşti cu ambii părinţi şi nu numai cu cel în a cărui îngrijire se află, aşa încât instanţa apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă legături personale cu tatăl său.

Art. 507 din NCC enumeră limitativ cazurile în care este posibilă exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte , respectiv: dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre jude¬cătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părin¬teşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

În consecinţă, faţă de faptul că în prezenta cauză nu se circumscrie nici unui motiv arătat anterior , în temeiul art. 496 alin. 5 Cod civil se va admite în parte cererea reclamantei .

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .

Domenii speta

Spete similare