Limitele procedurii prevăzute de art. 23 din Lg. 255/2013 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală

Limitele procedurii prevăzute de art. 23 din Lg. 255/2013 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală.

Procedura prevăzută de art. 23 din Lg. 255/2013 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală, care reprezintă o procedură specială şi temporară de contestaţie la executare pentru înlăturarea sau modificarea pedepselor definitiv aplicate şi prin intermediul căreia legiuitorul a dorit să creeze o cale de soluţionare urgentă a situaţiilor de aplicare a dispoziţiilor art. 4 şi art. 6 din noul Cod penal, nu poate reprezenta cadrul judiciar în care să fie analizate apărările contestatorului referitoare la condamnarea pe nedrept printr-o hotărâre definitivă şi nici apărările legate de situaţia financiară precară a condamnatului.

În cadrul procesual descris mai sus se poate analiza doar incidenţa dispoziţiilor art. 4 şi art. 6 din noul Cod penal, anume dacă fapta pentru acare s-a pronunţat condamnarea definitivă a fost dezincriminată sau dacă, în cazul păstrării incriminării, pedeapsa definitiv aplicată condamnatului pentru acea faptă depăşeşte maximul special prevăzut de noua lege.

Secţia  penală şi pentru cauze cu minori  - Decizia penală nr. 39/03 martie 2014

Prin sentinţa penală nr. 77/12.02.2014, pronunţată de Tribunalul  Hunedoara în dosarul nr.908/97/2014, s-a hotărât următoarele:

În baza art. 23 din Legea nr. 255 din 2013 şi 595 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea formulată de condamnatul V.G. cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 VCP, aplicată prin sentinţa penală nr. 4/2010 a Tribunalului Harghita.

 În baza art. 275 alin. 2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul V.G. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Sub nr. 908/97/2014 a fost înregistrată la prima instanţă sesizarea condamnatului V.G. pentru a dispune cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 6 NCP faţă de situaţia pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4/2010 a Tribunalului Harghita.

Prin sentinţa penală nr. 4/2010 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 774/97/2009, modificată prin decizia penală nr. 2059/2010 a ÎCCJ, condamnatului V.G.  i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

Pedepsele componente aplicate condamnatului au fost:

-8 ani închisoare pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte şi,

-447 zile rest de pedeapsă neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1289/2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc. 

Cele două pedepse au fost contopite iar condamnatului i  s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

După intrarea în vigoare a dispoziţiilor noului Cod penal, condamnatul a sesizat instanţa de judecată solicitând aplicarea disp. art. 6 C.pen. în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege în prezent pentru infracţiunea săvârşită este cuprinsă între limitele 6-12 ani închisoare iar anterior, în vechile dispoziţii legale, era cuprinsă între limitele 5-15 ani închisoare.

Prima instanţă a constatat că sesizarea condamnatului este neîntemeiată în condiţiile în care pedeapsa aplicată acestuia şi pe care o execută, nu depăşeşte maximul prevăzut de noile dispoziţii legale disp. art. 6 C.pen. invocate de condamnat, prevăd că (…) sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

Cum legea nouă prevede limita maximă de pedeapsă ca fiind 12 ani închisoare iar condamnatul execută 8 ani închisoare este evident că acestuia nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legale prevăzute de art. 6 alin. 1 C.pen. astfel că sesizarea acestuia va fi respinsă, a mai conchis prima instanţă, care a făcut şi aplicarea art. 275 alin. 2 C.proc.pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciar în cuantum de 100 lei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat, în termen, contestaţie condamnatul, solicitând reducerea pedepsei cu motivarea că a fost condamnat pe nedrept şi că are o situaţie financiară precară.

Reprezentantul parchetului şi-a exprimat poziţie procesuală în sensul respingerii contestaţiei.

Analizând sentinţa contestată, prin prisma motivelor invocate şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea a reţinut următoarele:

Procedura prevăzută de art. 23 din Lg. 255/2013 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală, care reprezintă o procedură specială şi temporară de contestaţie la executare pentru înlăturarea sau modificarea pedepselor definitiv aplicate şi prin intermediul căreia legiuitorul a dorit să creeze o cale de soluţionare urgentă a situaţiilor de aplicare a dispoziţiilor art. 4 şi art. 6 din noul Cod penal, nu poate reprezenta cadrul judiciar în care să fie analizate apărările contestatorului referitoare la condamnarea pe nedrept printr-o hotărâre definitivă şi nici apărările legate de situaţia financiară precară a condamnatului.

În cadrul procesual descris mai sus se poate analiza doar incidenţa dispoziţiilor art. 4 şi art. 6 din noul Cod penal, anume dacă fapta pentru  care s-a pronunţat condamnarea definitivă a fost dezincriminată sau dacă, în cazul păstrării incriminării, pedeapsa definitiv aplicată condamnatului pentru acea faptă depăşeşte maximul special prevăzut de noua lege.

Fapta comisă de inculpat, anume cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, nu a fost dezincriminată prin intrarea în vigoarea noului Cod penal, care o incriminează la art. 195.

Prima instanţă a procedat la o justă analiză a situaţiei condamnatului când a constatat că, într-adevăr, pedeapsa aplicată acestuia pentru fapta de lovituri cauzatoare de moarte, anume 8 ani închisoare, nu depăşeşte maximul prevăzut de noul Cod penal, anume 12 ani închisoare, fără a se mai lua în considerare şi cauza de agravare a stării de recidivă reţinută în sarcina condamnatului.

Deşi condamnatului i s-au aplicat regulile de la pluralitatea de infracţiuni din legea veche, atunci când s-a contopit pedeapsa de 8 ani închisoare cu restul neexecutat de 447 de zile dintr-o pedeapsă anterioară iar regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni este diferit în noua lege, curtea a apreciat că în speţă nu se pun probleme sub acest aspect deoarece condamnatului nu i s-a aplicat nici un spor de contopire.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea a respins ca nefondată  contestaţia formulată de condamnatul V.G. împotriva sentinţei penale nr. 77/12.02.2014, pronunţată de Tribunalul  Hunedoara în dosarul nr.908/97/2014.

Domenii speta

Spete similare