Contraventii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei … la data de … sub numărul …/…/… petenta SC … SRL, în contradictoriu cu intimata COMPANIA … SA …, a formulat plângere împotriva procesului verbal seria … nr…./… întocmit de intimată, prin care a solicitat anularea respectivului proces-verbal şi exonerarea de sanctiunea aplicată si în subsidiar înlocuirea sanctiunii contraventionale aplicate cu avrtismentul.

În motivarea plângerii, petenta arată că prin procesul verbal contestat s-a reţinut că, la data de 03.09.2012, ora 16.17, pe DN 12 A, km 76, în localitatea …, autorurismul cu nr. de înmatriculare … a circulat fără a avea achitată contravaloarea tarifului de utilizare reglementat de OG nr.15/2002.

Petenta sustine că procesul verbal contestat este nul pentru următoarele motive:

- a fost încheiat la data de 25.09.2012 desi presupusa contraventie s-a produs la 03.09.2013, încălcându-se astfel prevederile art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, agentul constatator având obligatia să îl încheie în momentul si la locul săvârsirii contraventiei;

-  s-au încălcat prevederile art.16 alin.7 din OG nr.2/2002, având în vedere că agentul constatator nu a adus la cunostinta petentul dreptul de a formula obiectiuni;

- nu au fost respectat dispozitiile art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, având în vedere că agentul constatator trebuia să semneze procesul verbal împreună cu contravenientul sau în lipsa acestuia, în prezenta unui martor.

A apreciat petenta că pentru a dovedi prezenta autovehiculului său la data si locul indicate în procesul verbal erau necesare probe foto care trebuiau anexate la procesul verbal.

Petenta a arătat că nu a fost analizată in concretogradul de pericol social de către agentul constatator.

În drept, plangerea a fost întemeiată pe dispozitiile OG nr.2/2001.

In dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar copie după  procesul-verbal contestat (f. 4).

Intimata nu a formulat întâmpinare însă a comunicat la dosar înscrisuri, respectiv certificat calificat si autorizatie de controla agent constatator (f.8), plansă foto autoturism (f.9).

Plângerea contravenţională este scutită de taxa judiciară de timbru, potrivit dispoziţiilor art.15, lit.i din Lg.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi cele ale art.36 O.G. nr.2/2001 şi de timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.

Prin sentinta civilă nr…./…, Judecătoria … a admis exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinesti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instante la data de 03.04.2013.

La termenul de judecată din 22.05.2013, instanta a încuviintat, în temeiul art.167 Cod proc. civ., proba cu înscrisuri pentru petentă.

La termenul din data de 07.08.2013, la solicitarea instantei, intimata a comunicat la dosarul cauzei dovada comunicării procesului verbal contestat către petentă (f.16).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria … nr…. petenta SC … SRL a fost sancţionată contravenţional de către intimata COMPANIA … SA BUCUREŞTI …, organ constatator, cu amendă în cuantum de 750 lei, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.8 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Se arată în acest sens în actul constatator şi sancţionator că la data de 03.09.2012, ora 16.17, pe DN 12A, km 76+000 – …, vehiculul categoria B cu nr. înmatriculare …, apartinând petentei, circula fără rovinetă valabila pentru acest mijloc de transport, proba făcându-se cu foto 101501_2012090316_1734000.

Facand aplicarea dispozitiilor legale in materie (art.34 O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor), instanta constata ca plangerea contraventionala formulata de petent a fost depusa in termenul prevazut de lege, respectiv in termen de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei (art.31 O.G. nr.2/2001).

Ca act administrativ, procesul-verbal  de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se bucură de  o prezumţie de temeinicie şi legalitate, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată  prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i contestatorului. Aplicabilitatea acestei prezumţii presupune cu necesitate existenţa prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenţiei încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale şi cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.16 şi art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001.

Referitor la legalitatea procesului verbal contestat, instanţa constată că procesul verbal întruneşte condiţiile de formă impuse de art.16 din OG 2/2001 şi că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din acelaşi act normativ.

Astfel, procesul verbal contestat conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale contravenientului, fapta savarsita, data comiterii, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

De asemenea, procesul verbal conţine menţiunea împrejurărilor care au determinat imposibilitatea încheierii acestuia în prezenţa contravenientului sau a unui martor asistent, constatarea contravenţiei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei, conform prevederilor art.9 alin 2 din OG 15/2002.

În ceea ce priveste semnătura agentului constatator de pe procesul-verbal de contravenţie, instanţa a constată că, într-adevăr, procesul-verbal de contravenţie nu conţine semnătura olografă a agentului constatator, dar conţine semnătura electronică a acestuia.

În conformitate cu dispozitiile art.4 punctele 2 şi 3 din Legea nr.455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecţie de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenţie este comunicat contravenientului pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenţie nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul constatator din cadrul intimatei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenţie pe care le întocmeşte.

Mai mult decât atât, agentul constatator a acţionat în baza unui certificatul calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art.9 al.2 din Legea nr.455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condiţiile de valabilitate. Sustinerea petentului că semnătura electronică nu se aplică în cazul actului contestat nu poate fi retinută, în conditiile în care nu are o sustinere legală, în Legea nr.455/2001 nefiind prevăzută o interdictie a folosirii semnăturii electronice în cazul proceselor verbale de contraventie.

Art.7 din Legea nr.455/2001 prevede: „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplineste aceasta cerinta daca i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii”.

Din analiza procesului-verbal de contraventie rezulta ca acesta a fost generat si semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 si a HG 1259/2001 de catre A.S. cu certificatul emis de … SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii”, A.S. fiind agentul constatator al contraventiei cu autorizatia de control nr.0.8.6.

Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001: „Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”

Acest articol prevede ca lipsa „semnaturii agentului constatator” atrage nulitatea procesului-verbal, fara a se distinge între semnatura olografa sau semnatura electronica. Potrivit principiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem), prin interpretarea legii nu se poate restrânge aplicarea unui text de lege care a fost formulat într-un mod general.

În ceea ce priveste motivul de nulitate, invocat de catre petentă în plângere, referitor la privarea de dreptul de a formula obiectiuni, agentul constatator consemnand doar că reprezentantul petentei nu este de fată, instanta constata ca aceste aparari nu sunt de natura să atragă nulitatea procesului verbal, intrucat este nevoie să se fi provocat o vătămare petentului care să nu poate fi acoperită decât prin anularea actului, potrivit art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă. În cauză nu există o astfel de vătămare, intrucat lipsa consemnării unor obiecţiuni la momentul încheierii procesului verbal este acoperită prin prezentul litigiu, in cauza petenta avand ocazia sa formuleze in fata instantei eventualele obiectiuni si nereguli.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de către petentă referitor la faptul că agentul constatator a constatat săvârsirea faptei la data de 03.09.2012 dar a încheiat procesul verbal la data de 25.09.2011, instanta retine că, potrivit art.13 alin.1 din OG nr.2/2001 ,,aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei”, prin urmare santiunea a fost aplicată cu respectarea acestui termen legal, dreptul de a  aplica sanctiunea nefiind prescris.

Instanta retine că actul normativ invocat de către petentă, respectiv art.16 alin.1 din OG nr.2/2002 nu prevede obligativitatea pentru agentul constatator să încheie procesul verbal la data si locul constatării, asa cum sustine petenta în plângerea sa, ci doar obligativitatea mentionării acestor date în procesul verbal prin care se constată săvârsirea contraventiei.

De asemenea, instanta constata ca art.19 din OG nr.2/2001 nu stabileste expres decat obligatia agentului constatator de a intocmi actul de constatare si sanctionare a contraventiei in prezenta unui martor asistent care sa ateste numai imprejurarea ca actul a fost intocmit in absenta reprezentantului legal al petentei iar nu si temeinicia constatarilor agentului instrumentator. Potrivit art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod de către agentul constatator, obligatie îndeplinită în acest caz .

Prin urmare, instanţa constată că procesul-verbal este legal întocmit.

In ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa retine că, deşi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probanta a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art.34 rezulta ca procesul verbal de contraventie este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăţiei petentei, ci dovada situaţiei de fapt si a încadrării in drept pană la proba contrară.

Petenta beneficiază in prezenta cauza de o prezumţie de nevinovăţie care nu este însă absolută, aşa cum nu este absoluta nici prezumţia de legalitate a procesului verbal.  Faptele constatate personal de către agent dau naştere unei prezumţii simple in ce priveşte situaţia desfăşurării evenimentelor, in sensul ca situaţia de fapt si împrejurările reţinute corespund adevărului.

Instanţa are obligaţia de a asigura un raport de proporţionalitate intre aceste prezumţii in vederea respectării caracterului echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul.

Sancţiunile contravenţionale aplicate petentei, în speţă amendă contravenţională în cuantum de 750 lei, pot fi considerate având un caracter „penal” în sensul autonom pe care  CEDO îl acordă acestei noţiuni, având în vedere că, pe de o parte, interdicţiile instituite prin textul legal încălcat se adresează tuturor persoanelor şi că, pe de altă parte, scopul sancţiunilor este acela de a pedepsi şi preveni săvârşirea în viitor a unor fapte similare.

Potrivit art.8 din OG 15/2002, fapta de a circula fară a deţine rovinieta valabila constituie contravenţie si se sancţionează cu amenda, iar potrivit art.7 alin.1 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a drumurilor nationale revine in exclusivitate, in cazul utilizatorilor  romani, deţinatorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare.

Starea de fapt reţinută de către agentul constatator a fost contrazisă de către petentă, acesta arătând că raportat la data consemnată în procesul-verbal ca fiind cea a săvârşirii faptei, şi anume data de 03.09.2012, nu s-a făcut dovada că autovehiculul cu nr. de înmatriculare … se afla la locul indicat în procesul verbal contestat circulând fără rovinietă.

În susţinerea acestei apărări, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat.

Pe de altă parte, din plansa foto captată folosind camera video tip ANPR, folosită în vederea recunosterii automate a numerelor de înmatriculare, depusă la dosarul cauzei de către intimată reiese că numărul de înmatriculare BV 14 POW nu s-a regăsit în baza de date care contine toate rovinietele valide la data înregistrării contraventiei, respectiv 03.09.2012, ora 16.17.

Instanţa constată că, potrivit art.7 din OG nr.15 din 24/01/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar potrivit art.1 al.6 lit.a din Norma metodologică din 25/02/2008 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr.184 din 11/03/2008 pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise la rubrica "deţinător" în certificatele de înmatriculare sau în cărţile de identitate ale vehiculelor înmatriculate în România.

În speţa de faţă petenta a avut ocazia să dovedească netemeinicia procesului verbal, iar intimata a adus probe în sprijinul temeiniciei acestuia. Petenta s-a limitat la simple alegaţii şi aprecieri subiective nesusţinute de mijloace de probă.

Instanţa constată că în speţă  principiul proporţionalităţii a fost respectat şi nu a fost adusă atingere drepturilor petentei. Astfel, procesul verbal se bucură prezumţia de legalitate şi temeinicie până la proba contrarie, proba care nu a fost făcută în cauză, dimpotrivă a fost confirmată prin probele administrate.

Referitor la proporţionalitatea sancţiunii aplicate, instanţa a reţinut că agentul constatator a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 750 lei. Ţinând seama de dispoziţiile art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care constituie dreptul comun în materie contravenţională, coroborat cu art.8 al.2 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, instanţa poate să aprecieze inclusiv asupra naturii şi cuantumului sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenienuluii, în ipoteza în care prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Conform art.21 al.3 din OG 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pericolul social al faptei trebuie apreciat din perspectiva importanţei sociale a finanţării lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale. În raport de destinaţia sumelor încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare a infrastructurii de transport rutier, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată este proporţională gradului de pericol social al faptei.

Având în vedere criteriile enunţate de art.21 al.3 din OG nr.2/2001, precum şi de contextul social şi economic, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată este corect individualizată, răspunzând necesităţilor de ordin sancţionator şi preventiv.

Faţă de această situaţie instanţa consideră că procesul verbal a fost încheiat de către agentul constatator cu respectarea dispoziţiilor legale şi că fapta pentru care acesta a fost sancţionat contravenţional întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.8 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002.

Pentru motivele mentionate anterior, instanţa va respinge plângerea ca nefondată si va mentine procesul verbal seria … nr…./… încheiat de către intimată ca legal si temeinic întocmit.

Domenii speta

Spete similare