Înscriere de menţiuni în registrul comerţului. Modificarea actului constitutiv. Condiţii

Dosar Nr. 400 (23.03.2010)

Înscriere de mentiuni în registrul comertului. Modificarea actului constitutiv. Conditii

Legea nr. 31/1990, republicata, art. 208

Legea nr. 26/1990, republicata, art. 6 – 8, art. 14

Ordinul M.J. nr. 2594/2008, art. 7, art. 17, art. 20, art. 115

Înregistrarile în registrul comertului se fac pe baza unei încheieri a judecatorului delegat sau, dupa caz, a unei hotarâri judecatoresti irevocabile, în afara de cazurile în care legea prevede altfel. Pentru a pronunta o asemenea încheiere procedura este în principal una necontencioasa, judecatorul delegat fiind tinut sa verifice daca, din punct de vedere formal, actele care se solicita a fi înregistrate în registrul comertului corespund sau nu normelor legale.

Desi modificarile actelor constitutive ale societatilor comerciale sunt supuse controlului de legalitate al judecatorului delegat, cu exceptia celor dispuse prin hotarâri judecatoresti irevocabile, oficiul teritorial al registrului comertului, prin judecatorul delegat de tribunal, nu face decât sa constate daca hotarârea adunarii generale a asociatilor ori actul aditional la actul constitutiv respecta cerintele legale de forma.

A admite contrariul, în sensul de a extinde competenta judecatorului delegat în sensul verificarii valabilitatii hotarârii adunarii generale a asociatilor, ar însemna ca acest magistrat sa faca o adevarata cercetare judecatoreasca si sa transeze fondul raporturilor juridice nascute din actul sau faptul a carui înregistrare se cere, ocolind astfel procedurile speciale în materie si rapind persoanelor interesate posibilitatea de a-si face apararile si a dezbate în mod efectiv si contradictoriu cauza.

(Decizia civila nr. 400 din 23 martie 2010, Sectia comerciala, dr. C.B.N.)

Prin încheierea nr. 16.559 din 30 septembrie 2009 pronuntata în dosarul nr. 58.792/2009 judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Timis a admis cererea formulata de petenta S.C. T S.R.L. Mosnita Noua, dispunând înregistrarea în registrul comertului a mentiunilor cu privire la aport asociati persoane fizice, capital social, cu datele cuprinse în cererea de înregistrare si actul modificator, depunerea actului constitutiv actualizat, precum si publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a notificarii aferente.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta S.C. C S.R.L. Timisoara, solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii cererii de înregistrare mentiuni potrivit hotarârii adunarii generale a asociatilor S.C. T S.R.L. Mosnita Noua din 1 iulie 2009 cu privire la reducerea capitalului social si retragerea asociatilor C.M. si C.L., iar, pe cale de consecinta, restabilirea situatiei anterioare, respectiv revenirea la calitatea de asociati a celor doua persoane fizice, precum si reîntregirea capitalului social cu imobilul situat în loc. Timisoara, str. C, nr. 9, jud. Timis, actul fiind încheiat cu încalcarea dispozitiilor art. 948 alin. 4 si art. 966 si urm. din Codul civil.

La data de 17 decembrie 2009 S.C. A S.R.L. Caransebes a depus la dosar cerere de interventie accesorie în interesul recurentei, solicitând modificarea în tot a hotarârii atacate, în sensul respingerii cererii de înregistrare, iar ulterior, la 25 ianuarie 2010, numitii C.M. si C.L. au formulat cerere de interventie în interes propriu, precizata prin scriptul de la termenul din 26 ianuarie 2010, ca fiind interventie accesorie în sprijinul intimatei S.C. T S.R.L. Mosnita Noua, solicitând respingerea recursului petentei S.C. C S.R.L. Timisoara, în principal, ca tardiv, iar în subsidiar, ca nefondat si nemotivat, cu cheltuieli de judecata.

Prin decizia civila nr. 400 din 23 martie 2010 pronuntata în dosarul nr. 1225/59/2009 Curtea de Apel Timisoara a respins atât recursul declarat de petenta S.C. C S.R.L. Timisoara împotriva încheierii nr. 16.559 din 30 septembrie 2009 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Timis, cât si cererea de interventie accesorie formulata de intervenienta S.C. A S.R.L. Caransebes în favoarea societatii recurente, admitând, în schimb, cererea de interventie accesorie precizata formulata de intervenientii C.M. si C.L. în favoarea intimatei S.C. T S.R.L. Mosnita Noua, carora le-a respins, însa, solicitarea privind plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut, mai întâi, ca în speta nu este incident cazul de recurs prevazut de pct. 7 al art. 304 din Codul de procedura civila, întrucât nu ne aflam în situatia în care judecatorul delegat nu si-ar fi motivat hotarârea de admitere a cererii de înscriere mentiuni în registrul comertului, încheierea atacata necuprinzând nici motive contradictorii sau straine de natura pricinii. De altfel, petenta recurenta nu a dezvoltat în vreun fel acest caz de recurs, pe care doar l-a indicat.

În al doilea rând, pentru ca celalalt motiv de recurs invocat, art. 304 pct. 9, sa poata fi primit, hotarârea pronuntata trebuie ori sa fie lipsita de temei legal, ori sa fi fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii. O hotarâre este lipsita de temei legal atunci când, din modul cum este redactata, nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, lipsa de temei legal netrebuind a fi confundata cu violarea legii sau cu nemotivarea. Lipsa de baza legala a hotarârii înseamna absenta unei norme juridice care sa poata constitui premisa majora a silogismului judiciar fata de solutia data. Cu alte cuvinte, urmeaza a se constata, pe de o parte, ca hotarârea nu este motivata în drept (daca ea este motivata, dar gresit, atunci viciul consta în violarea legii, cu nuantele ei – gresita interpretare sau aplicare a legii), iar pe de alta parte, ca nu exista în legislatia în vigoare o norma juridica aplicabila ca premisa majora pentru concluzia la care s-a ajuns în cauza.

Criticile recurentei privitor la faptul ca hotarârea atacata a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, adica cu nesocotirea, de regula, a unei norme de drept substantial ori cu interpretarea eronata a normei juridice aplicabile nu sunt justificate. Pentru a fi în prezenta primei ipoteze trebuie întrunite urmatoarele conditii: a) legea pretins violata sa existe si sa fie în vigoare la momentul judecatii; b) sa existe o contradictie între considerentele si dispozitivul hotarârii; c) viciul sa se afle în dispozitivul hotarârii, care contravine exigentelor legii stabilite corect în considerente. În schimb, pentru a fi în prezenta celei de-a doua ipoteze, trebuie ca instanta, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului, sa le fi dat o gresita interpretare sau faptele retinute sa fi fost gresit calificate, în raport cu exigentele textelor de lege, ipoteze care, de asemenea, nu se regasesc în speta.

Într-adevar, atributia esentiala a judecatorului delegat este aceea de a verifica legalitatea actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistreaza în registrul comertului, astfel cum prevad dispozitiile art. 5-8 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, si cele ale art. 37 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare. Dar, aceasta activitate este compatibila cu procedura jurisdictionala gratioasa, reglementata, ca atare, de cele doua acte normative antementionate si care se completeaza cu normele de drept comun cuprinse în Codul de procedura civila, în special Cartea III – „Dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase”, relevant în acest sens fiind art. 338 din cod, potrivit caruia procedura prevazuta în articolele de mai sus se întregeste cu dispozitiile de procedura contencioasa, în masura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii. Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedura speciala ramân supuse dispozitiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevazute în cuprinsul cartii de fata.

Data fiind importanta înscrierilor în registrul comertului, cererea si actele depuse de solicitanti trebuie sa urmeze o procedura prealabila, în cadrul careia functionarii oficiilor teritoriale ale registrului comertului trebuie sa le verifice si sa constate daca acestea îndeplinesc sau nu conditiile legale, dupa care judecatorul delegat urmeaza sa dispuna sau nu, prin încheiere, înregistrarea mentiunilor respective. Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, înregistrarile în registrul comertului se fac pe baza unei încheieri a judecatorului delegat sau, dupa caz, a unei hotarâri judecatoresti irevocabile, în afara de cazurile în care legea prevede altfel. Pentru a pronunta o asemenea încheiere procedura este, asa cum s-a aratat, în principal una necontencioasa, judecatorul delegat fiind tinut sa verifice daca, din punct de vedere formal, actele care se solicita a fi înregistrate în registrul comertului corespund sau nu normelor legale.

În cazul înregistrarii mentiunilor, alin. 2 al art. 7 din Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2594/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a înregistrarilor si de eliberare a informatiilor, emise în aplicarea art. 12 alin. 4 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, prevede ca pentru societatile comerciale, societatile nationale, companiile nationale, regiile autonome si societatile europene cu sediul în România, în registrul comertului se înscriu urmatoarele date, precum si modificarile acestora: a) actul constitutiv si, în cazul regiilor autonome, al companiilor nationale si al societatilor nationale, actul normativ de înfiintare, emis de autoritatea administratiei publice centrale sau locale competente; (...) f) datele de identificare a asociatilor/actionarilor fondatori si, daca este cazul, a celorlalti asociati; (...) h) dupa caz, capitalul social subscris si varsat la constituire, cu indicarea structurii aportului si a investitiei straine, numarul de parti sociale/actiuni si valoarea nominala a acestora, iar în cazul actiunilor, felul acestora, nominative sau la purtator; i) modificarea capitalului (...).

În acelasi sens, art. 17 si art. 20 alin. 6 din ordin, statueaza urmatoarele: comerciantii persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale si persoane juridice, precum si persoanele juridice prevazute expres de lege au obligatia ca înainte de începerea activitatii sa ceara înmatricularea în registrul comertului, iar în cursul exercitarii si la încetarea comertului sau, dupa caz, a activitatii respective sa ceara înscrierea în acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror înregistrare este prevazuta de lege. Daca se solicita înregistrarea, mentionarea sau publicarea unei hotarâri a adunarii generale a asociatilor/membrilor, a unei decizii a asociatului unic, a unei hotarâri a consiliului de administratie, a unei hotarâri a consiliului de supraveghere ori a unui act aditional la actul constitutiv, înscrisurile mentionate, întocmite în forma ceruta de lege, vor contine cel putin datele de identificare a persoanei juridice, numarul si data adoptarii actului, conditiile formale de adoptare a actului, hotarârile adoptate/continutul actului aditional, numele, prenumele, calitatea si semnatura persoanelor abilitate sa semneze înscrisul.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 115 din Normele metodologice, modificarea actelor constitutive ale societatilor comerciale, ale societatilor cooperative, ale cooperativelor agricole, ale cooperativelor de credit, ale caselor centrale si ale grupurilor de interes economic, respectiv ale societatilor europene cu sediul în România, ale societatilor cooperative europene cu sediul în România si ale grupurilor europene de interes economic cu sediul în România se face pe baza hotarârii adunarii generale a asociatilor/membrilor ori, dupa caz, a consiliului de administratie sau a directoratului ori a unui act aditional la actul constitutiv, respectiv prin hotarârea membrilor grupului de interese economice sau a grupului european de interese economice cu sediul în România ori prin hotarâre a instantei judecatoresti, dupa caz.

Din cele de mai sus rezulta ca, desi modificarile actelor constitutive ale persoanelor juridice înmatriculate în registrul comertului sunt supuse controlului de legalitate al judecatorului delegat, cu exceptia celor dispuse prin hotarâri judecatoresti irevocabile, oficiul teritorial al registrului comertului, prin judecatorul delegat de tribunal, nu face decât sa constate daca hotarârea adunarii generale a asociatilor/membrilor ori, dupa caz, a consiliului de administratie sau a directoratului ori actul aditional la actul constitutiv respecta cerintele legale de forma. A admite contrariul, în sensul de a extinde competenta judecatorului delegat în sensul verificarii valabilitatii hotarârii adunarii generale a asociatilor, ar însemna ca acest magistrat sa faca o adevarata cercetare judecatoreasca si sa transeze fondul raporturilor juridice nascute din actul sau faptul a carui înregistrare se cere, ocolind astfel procedurile speciale în materie si rapind persoanelor interesate posibilitatea de a-si face apararile si a dezbate în mod efectiv si contradictoriu cauza, ceea ce nu poate fi acceptat.

Solicitarea intimatei S.C. T S.R.L. Mosnita Noua viza înregistrarea în registrul comertului a mentiunilor referitoare la modificarea actului constitutiv cu privire la aport asociati persoane fizice, capital social si depunerea actului constitutiv actualizat, în sustinerea cererii fiind anexate înscrisurile mentionate în opisul inclus în petitia de înregistrare, respectiv hotarârea adunarii generale a asociatilor nr. 1 din 1 iulie 2009, actul aditional la actele constitutive ale societatii, autentificat sub nr. 375/18.09.2009 la Biroul Notarului Public P.M. din Arad, copia Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 3704/10.07.2009, în care a fost publicata hotarârea adunarii generale a asociatilor prin care s-a decis retragerea din societate a intervenientilor persoane fizice, precum si reducerea capitalului social cu suma de 8.359.500 lei, reprezentând aportul cu care asociatii C.M. si C.L. au intrat în societate, cu consecinta detinerii tuturor celor 20 de parti sociale ramase, în valoare de câte 10 lei, de catre asociata ramasa în societate, d-na. T.D., care va deveni astfel asociat unic, declaratia pe propria raspundere a acestei din urma persoane în sensul ca îndeplineste toate conditiile cerute de legislatia în vigoare pentru detinerea si exercitarea calitatii de asociat unic, precum si actul constitutiv actualizat.

Ca atare, se poate observa ca toate cerintele legale de forma pentru a se dispune de catre judecatorul delegat la oficiul registrului comertului înregistrarea actului aditional autentificat erau îndeplinite, astfel ca încheierea atacata este, contrar afirmatiilor recurentei si ale intervenientei S.C. A S.R.L. Caransebes, temeinica si legala.

Sustinerile acestor parti referitoare la pretinsa vatamare a intereselor lor, în calitate de creditori sociali ai intimatei, nu pot fi primite, motivat de împrejurarea ca în speta au fost respectate întrutotul prevederile art. 208 din Legea societatilor comerciale, care statueaza ca reducerea capitalului social va putea fi facuta numai dupa trecerea a doua luni din ziua în care hotarârea a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Or, hotarârea adunarii generale nr. 1 din 1 iulie 2009 a fost publicata în Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 3704 din 10 iulie 2009, iar reducerea capitalului social al S.C. T S.R.L. Mosnita Noua a avut loc la data de 18 septembrie 2009. De asemenea, hotarârea adoptata respecta minimul legal de capital, prevazut de art. 11 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, pentru societatea comerciala cu raspundere limitata, respectiv 200 lei, care se divide în parti sociale egale, dar nu mai mici de 10 lei, fiind aratate si motivele pentru care se face reducerea, precum si procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea operatiunii (retragerea a doi dintre asociati, respectiv micsorarea numarului de parti sociale).

Este adevarat ca reducerea capitalului social poate afecta drepturile creditorilor societatii, datorita diminuarii gajului lor general. Tocmai de aceea, creditorii, ale caror creante sunt anterioare publicarii hotarârii privind reducerea capitalului social, vor fi îndreptatiti sa obtina garantii pentru creantele care nu au devenit scadente pâna la data publicarii, acestia având dreptul de a face si opozitie împotriva hotarârii în conditiile art. 62 din lege. Trebuie mentionat ca legiuitorul recunoaste dreptul de opozitie oricarui creditor al societatii, indiferent de motivul care a determinat reducerea capitalului social, fiind discutabil doar în ce masura se justifica un asemenea drept, în cazul reducerii motivate de pierderi, când reducerea se efectueaza în scopul asanarii financiare a societatii, dar aceasta ipoteza nu se regaseste în speta.

Având în vedere finalitatea dreptului de opozitie, creditorul trebuie sa faca dovada ca, prin reducerea capitalului social, creanta sa nu mai are o acoperire suficienta, la cerere, instanta judecatoreasca putând obliga societatea la acordarea de garantii adecvate daca, în mod rezonabil, se apreciaza ca reducerea capitalului social afecteaza sansele de acoperire a creantelor, iar societatea nu a acordat garantii creditorilor. Dreptul de opozitie se poate exercita în termen de 30 de zile de la momentul în care hotarârea privind reducerea capitalului social a fost publicata în Monitorul Oficial, acest termen dilatoriu fiind menit sa-i protejeze tocmai pe creditorii sociali, cum în mod judicios a aratat si intimata. Potrivit legii, hotarârea privind reducerea capitalului social nu produce efecte pâna când creditorii nu obtin reducerea creantelor lor ori garantii adecvate, pâna atunci neputând fi facute nici plati în beneficiul asociatilor. Odata cu cererea de opozitie, creditorul poate solicita instantei judecatoresti, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea hotarârii privind reducerea capitalului social, iar daca opozitia îi va fi admisa, respectiva hotarâre nu va putea fi executata. Reducerea capitalului social nu are efect pâna la data la care instanta, considerând ca societatea a oferit creditorilor garantii adecvate ori ca, luându-se în considerare activul societatii garantiile nu sunt necesare, nu va fi respins cererea creditorilor, prin hotarâre irevocabila.

Întrucât creditorii sunt liberi si, totodata, singurii în masura sa aleaga modalitatea pe care o considera cea mai potrivita pentru protejarea intereselor lor si cum pâna la data depunerii cererii de înregistrare a mentiunilor privitor la reducerea capitalului social al intimatei S.C. T S.R.L. Mosnita Noua niciun creditor cu creante anterioare publicarii hotarârii adunarii generale a asociatilor nu a solicitat, pentru creantele care nu au devenit scadente pâna la data respectivei publicari, constituirea de garantii si nici nu a formulat opozitie împotriva acestei hotarâri, în conformitate cu art. 62, în mod corect judecatorul delegat a admis cererea de înscriere, autorizând înregistrarea în registrul comertului a actului modificator.

Pe de alta parte, art. 225 din legea-cadru, la care atât recurenta, cât si intervenienta S.C. A S.R.L. Caransebes fac trimitere, nu se refera la retragerea unui asociat din societate, ci la excluderea acestuia, atunci când arata ca asociatul exclus ramâne obligat fata de terti pentru operatiunile facute de societate, pâna în ziua ramânerii definitive a hotarârii de excludere. Daca, în momentul excluderii, sunt operatiuni în curs de executare, asociatul este obligat sa suporte consecintele si nu-si va putea retrage partea ce i se cuvine decât dupa terminarea acelor operatiuni, ceea ce determina inaplicabilitatea acestei norme.

Nu în ultimul rând, exceptia de tardivitate a caii de atac invocata de intimata S.C. T S.R.L. Mosnita Noua si de intervenientii C.M. si C.L. nu poate fi primita în conditiile în care obiectul cererii de recurs îl constituie încheierea judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Timis nr. 16.559 din 30 septembrie 2009 pronuntata de în dosarul nr. 58.792/2009, iar recursul, motivat, a fost depus, în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, la data de 29 octombrie 2009. Or, articolul mentionat prevede ca termenul de recurs este de 15 zile si curge de la data pronuntarii încheierii pentru parti si de la data publicarii încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate. Recursul se depune si se mentioneaza în registrul comertului unde s-a facut înregistrarea, în termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comertului urmând sa-l înainteze curtii de apel în a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiintate în alt judet, la curtea de apel în a carei raza teritoriala se afla sediul sucursalei, motivele putând fi depuse si la instanta, cu cel putin doua zile înaintea termenului de judecata. Asadar, câta vreme publicarea actului modificator al actului constitutiv nu a avut loc, termenul de 15 zile pentru declararea caii de atac nu a început sa curga fata de tertii interesati, iar sustinerea intervenientilor persoane fizice referitoare la nemotivarea recursului nu are corespondent cu realitatea.

Dat fiind faptul ca prin interventia accesorie tertul participa voluntar la judecata pentru a apara drepturile uneia dintre partile initiale ale procesului, acesta fiind si motivul pentru care legea permite formularea unei asemenea cereri chiar si înaintea instantei de recurs, care nu necesita acordul niciuneia dintre partile aflate în litigiu, solutia data cererii de interventie accesorie depinde exclusiv de dezlegarea data cererii de chemare în judecata, respectiv cererii de apel sau de recurs, dupa caz. Ca atare, cum recursul societatii petente urmeaza a fi respins, în mod implicit, Curtea va respinge si cererea de interventie accesorie formulata în sprijinul acestei parti de S.C. A S.R.L. Caransebes, apararea tertului intervenient neajutând-o pe recurenta, admitând, în schimb, cererea depusa de intervenientii C.M. si C.L., care au intervenit în favoarea intimatei S.C. T S.R.L. Mosnita Noua, întrucât daca reclamantul (în speta, recurentul) a cazut în pretentii înseamna ca apararea tertului a fost favorabila pârâtului (intimatului). Totusi, instanta va respinge cererea intervenientilor persoane fizice de acordare a cheltuielilor de judecata constând în onorariu de avocat si taxe judiciare având în vedere ca tertul intervenient trebuie sa suporte toate cheltuielile propriei cereri, indiferent daca hotarârea se va pronunta ori nu în favoarea partii pentru care el a intervenit, interventia voluntara accesorie neputând sa aiba drept consecinta sporirea cheltuielilor judiciare pe care trebuie sa le suporte partea ce cade în pretentii.