Calitatea procesuală pasivă

Decizie 1471 din 23.11.2009


7. Calitatea procesuală pasivă

Drept civil

Art. 41, 42 Cod procedură civilă,art. 26 d. nr. 31/1954,Legea nr. 186/2006,Ordinul M.F.P. 2154/2006

Titularul obligaţiei de preluare a activităţii de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenţionale aplicate persoanelor fizice este Administraţia Finanţelor Publice locală, aceasta având calitate procesuală conform art. 41 al. 1, 2 şi art. 42 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 26 din D. nr. 31/1954, şi Ord. M.F.P. nr. 2154/2006, Lg. 182/2006.

Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Decizia civilă nr. 1471 din 23 noiembrie 2009

Prin decizia civilă nr. 225/2009, pronunţată în dosarul nr. 13707/180/2007 al Tribunalului Bacău a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă D.G.F.P. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 5085/06.06.2008 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 13707/180/2007 în contradictoriu cu intimatul – reclamant Primarul Mun. Bacău cu sediul Bacău str. M. jud. Bacău.

A fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

S-a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

În motivarea deciziei instanţa de fond a arătat:

Prin sentinţa civilă nr. 5085/06.06.2008 Judecătoria Bacău a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamantul Primarul mun. Bacău în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, a obligat pârâta să ridice la de la sediul reclamantului dosarele de executare a amenzilor contravenţionale identificate cu „cod 16” precum şi dosarele de executare – amenzilor contravenţionale care poartă menţiunea „restituit” potrivit proceselor-verbale anexă la Protocolul cadru de predare - preluare a documentelor întocmite în cadrul procedurii de predare – preluare a documentelor de executare silită conform prevederilor art. III din Legea nr. 182/2006 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 2/2001.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit art. II din Legea nr.182/2006, „începând cu data de 1 ianuarie 2007, activitatea de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenţionale aplicate persoanelor fizice potrivit dispoziţiilor legale în vigoare se va prelua de la Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate de către organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază domiciliază contravenientul,” iar potrivit art. III din aceeaşi lege, „pentru amenzile contravenţionale aplicate persoanelor fizice şi neîncasate până la data de 1 ianuarie 2007, procedurile de realizare a acestor creanţe, aflate în derulare la această dată, vor fi comunicate de organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi ale unităţilor sale subordonate, în calitate de creditori fiscali, şi le succedă de drept în această calitate, actele îndeplinite anterior rămânând valabile”.

Din acest act normativ, reiese că obligaţia de predare aparţine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unităţilor sale subordonate.

Conform art.1 din HG nr. 495/2007, „Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor, finanţată de la bugetul de stat.”, iar potrivit art.2 din acelaşi act normativ, „În subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală funcţionează Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca instituţii publice cu personalitate juridică.”

Deci, pârâta are personalitate juridică, iar din interpretarea „per a contrario” a acestui text rezultă că administraţia finanţelor publice la nivel de municipiu nu are personalitate juridică, deci nici capacitate procesuală. De altfel, aceasta se află în subordinea pârâtei şi faptul că i s-au delegat anumite atribuţii nu îi conferă calitate procesuală.

Mai mult, art. II din Legea nr.182/2006, prevede că activitatea de executare silită se va prelua de la ANAF şi unităţile sale subordonate, în speţă fiind vorba despre pârâtă conform art.2 din HG nr.495/2007.

Astfel, instanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa a constatat că şi aceasta este nefondată:

Susţinerile pârâtei în acest sens sunt apărări de fond, excepţia inadmisibilităţii însemnând că prezenta acţiune nu ar fi de competenţa instanţei sau nu ar fi prevăzută de lege, ceea ce nu este adevărat.

Deci, instanţa a respins ca nefondată şi această excepţie.

Prin Protocolul - Cadru de predare-primire nr.37366/31.01.2007, semnat de ambele părţi, precum şi prin procesele-verbale ce constituie anexe la acest Protocol şi semnate de reprezentanţii ambelor părţi, acestea au convenit cu privire la ce dosare de executare urmează să fie preluate de către reclamant, fiind identificate cele pentru care executarea era prescrisă, precum şi cele care nu s-au putut identifica şi care au fost evidenţiate prin „cod 16”.

De astfel, pârâta, prin întâmpinare, a recunoscut această situaţie de fapt atunci când a susţinut că dacă ar fi obligată să preia aceste dosare, nu ar mai avea competenţa legală de a executa creanţele.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată, obligaţia de a ridica dosarele care nu fac obiectul predării-primirii avându-şi izvorul în prevederile Legii nr. 182/2006.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău pentru următoarele considerente:

- unitatea fiscală care a gestionat activitatea de predare-primire a dosarelor de executare silită privind amenzile contravenţionale a fost Administraţia Finanţelor Publice Bacău care ar fi trebuit chemată în judecată ca parte în prezentul litigiu având în vedere şi dispoziţiile art. 3 lit. m anexa 2 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 977din 11.07.2007.

- faptul că administraţia finanţelor publice are capacitate de exerciţiu, deci şi capacitate procesuală, rezultă şi din prevederile Ordinului M.F.P. nr. 2154/2006 emis ca urmare a apariţiei Legii nr. 182/2006.

- atribuţiile şi competenţele administraţiei finanţelor publice nu sunt delegate la nivel local, ele fiind stabilite prin Ordinul Preşedintelui ANAF 977/2007.

- susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată nu au fost dovedite

- dispozitivul hotărârii conţine dispoziţii care nu pot fi aduse la îndeplinire.

- instanţa se contrazice în motivare reţinând că dosarele care nu au putut fi identificate cu ocazia predării - primirii nu pot face obiectul preluării de către reclamant.

Prin întâmpinare intimatul – reclamant Primarul Municipiului Bacău a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că:

- în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive avându-se în vedere prevederile H.G. nr. 495/2007 întrucât A.F.P. Bacău nu are personalitate juridică, nu are capacitate procesuală de folosinţă şi deci nu poate sta în judecată în nume propriu, singura care are personalitate juridică fiind apelanta-pârâtă.

- cu privire la fondul litigiului solicită menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului s-a reţinut următoarele:

Pentru exerciţiul acţiunii civile trebuie justificate şi calitatea procesuală, reclamantul fiind cel care trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă.

Apărările formulate în prezenta cauză de către pârâtă pe cale de excepţie în sensul că nu are calitate procesuală pasivă sunt întemeiate.

Litigiul dedus judecăţii priveşte aducerea la îndeplinire a obligaţiei prevăzute de Legea nr. 182/2006 de predare a activităţii de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenţionale aplicate persoanelor fizice potrivit dispoziţiilor legale în vigoare de la Ministerul Finanţelor Publice- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală către organele de specialitate din cadrul unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază domiciliază contravenientul.

Titular al obligaţiei în raportul dedus judecăţii nu este direcţia generală a finanţelor publice ci administraţia finanţelor publice care are atribuţii în ceea ce priveşte aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor Legii nr. 182/2006 astfel cum se prevede expres la articolul 9 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2154/2006 dat în aplicare acestui act normativ. Prin urmare tot administraţia finanţelor publice are să şi legitimarea procesuală în prezenta cauză având în vedere că potrivit art. 3 lit. m anexa 2 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 977/11.07.2007 aceasta reprezintă interesele statului în faţa instanţelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfăşoară iar prezentul litigiu priveşte activitatea desfăşurată de Administraţia Finanţelor Publice Bacău în aducerea la îndeplinire a prevederilor Legii nr. 182/2006.

Toate aceste dispoziţii se coroborează cu prevederile art. 41 al. 2 C.p.c. potrivit cărora pot sta în judecată ca pârâte asociaţiile sau unităţile, care nu au personalitate juridică, dacă au organe proprii de conducere. În raport de aceste prevederi a fost înlăturată apărarea intimatului-reclamant întemeiată pe argumente privind imposibilitatea Administraţiei Finanţelor Publice Bacău de a sta în judecată în nume propriu întrucât nu are personalitate juridică.

Reţinând ca fiind întemeiat motivul de apel privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive este de prisos a cerceta celelalte motive referitoare la fondul litigiului.

Faţă de cele ce preced, văzând şi prevederile art. 296 C.p.c., a fost admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii a promovat recurs reclamantul care a criticat nelegalitatea hotărârii atacate invocând în esenţă, greşita aplicare a legii, critica întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Astfel, a invocat recurentul, instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art.41 alin.2 Cod procedură civilă, interpretarea venind în contradicţie cu dispoziţiile art.26 din Decretului nr.31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, modificat prin Legea nr.4/1956; potrivit acestui text, existenţa unor organe proprii de conducere şi a unui cont de virament separate, nu sunt prin ele înseşi suficiente pentru ca o subunitate a unei întreprinderi să devină persoană juridică atât timp cât aceasta nu îndeplineşte toate condiţiile pentru a avea o autonomie deplină; în acest context nu se poate vorbi de capacitate civilă, şi, respectiv capacitate procesuală în cauză; pe cale de consecinţă direcţia generală a finanţelor publice are capacitate procesuală de a sta în proces, fiind o unitate cu personalitate juridică, cu toate atribuţiile ce decurg din aceasta.

A mai invocat recurentul că, administraţiile finanţelor publice municipale, funcţionează în subordinea Direcţiei generale ale finanţelor publice, şi, chiar dacă au organe proprii de conducere şi cont separat, neavând autonomie proprie, nu putea fi parte în proces astfel cum a arătat instanţa de fond.

Cu argumentarea anterior arătată, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bacău, pentru soluţionarea pe fond a cauzei.

Prin întâmpinare pârâta D.G.F.P. Bacău a cerut respingerea ca nefondat a recursului, anexând acesteia jurisprudenţă în materie.

Din analiza actelor şi lucrărilor instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.41 al.1 Cod pr. civilă orice persoană care are folosinţa drepturilor civile să fie parte în judecată.

Alin.2 al art.41 Cod procedură civilă menţionează că asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

Articolul 41 Cod procedură civilă trebuie coroborat cu art. 42 Cod procedură civilă potrivit cărora „persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate, ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”.

Dispoziţiile art.26 din Decretul nr.31/1954, invocate de recurent în argumentarea căii de atac, stipulează că „sunt persoane juridice, în condiţiile legii organele locale ale puterii de stat, organele centrale locale ale administraţiei de stat şi alte instituţii de stat, dacă au un plan de cheltuieli propriu şi dreptul să dispună independent de creditele bugetare acordate (lit. a)”.

Ori, dispoziţiile normative anterior menţionate, invocate de recurent, nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile art.41 alin.1 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât, astfel cum a arătat instanţa de apel, potrivit art.9 din Ordinul M.F.P. nr.2154/2006, emis în aplicarea legii nr.182/2006 (f.17-19 dosar fond), administraţiile publice municipale şi organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ – teritoriale sunt abilitate să aducă la îndeplinire prevederile Ordinului privind aprobarea protocolului-cadru şi a acţiunilor necesare pentru predarea-preluarea de către organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale a atribuţiilor privind acţiuni de executare a sumelor reprezentând atribuţiile contravenţionale aplicate persoanelor fizice.

De altfel, însuşi protocolul-cadru de preluare a documentelor prevăzute de Ordinul anterior menţionat (f... dosar fond) şi procesele-verbale de predare-primire s-au încheiat între Administraţia Finanţelor Publice Bacău, prin reprezentant propriu, pe de o parte, şi Consiliul local Bacău, pe de altă parte.

Sunt de reţinut, în speţă, şi dispoziţiile art.5 din Decretul nr. 31/1954 conform cărora capacitatea de folosinţă este capacitatea de a crea drepturi şi obligaţii, iar capacitatea de exerciţiu este capacitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile săvârşind acte juridice.

Ori, în speţă, se constată că, Administraţia Finanţelor Publice Bacău, chiar dacă nu este învestită cu personalitate juridică, nu numai că au organe de conducere proprie şi cont separat, dar şi săvârşeşte acte juridice în sensul legii (încheierea protocolului-cadru a procesului-verbal de predare-primire a documentelor, încheiere de procese-verbale de aplicare a sancţiunilor contravenţionale supuse transferului).

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care actele, obiect al Protocolului de predare-primire încheiat în baza Ordinului nr.2154/2006 al M.F.P., au fost emise de recurentă, aceasta deşi, nu are personalitate juridică, aceasta poate sta în proces, având calitate procesuală pasivă în cauză.

În acest sens, sunt şi dispoziţiile art.41 al.2 Cod procedură civilă precum şi cele ale art.3 lit. m din regulamentul de organizare şi funcţionare a administraţiilor finanţelor publice locale aprobat prin Ordinul A.N.A.F. nr.977/2007, care menţionează că aceste unităţi fiscale reprezintă interesele statului în faţa instanţelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfăşoară (în acest sens şi decizia nr. 906/1997 a Î.C.C.J. – secţia comună, conform căreia asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere, plan de venituri şi cheltuieli şi cont bancar propriu).

Având în vedere cele anterior arătate constatând că instanţa de apel a procedat la o corectă aplicare a legii, în temeiul art. 3121 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.

Domenii speta