Contract comercial

Dosar Nr. 279 (04.02.2009)

O clauza contractuala, inserata într-un contract comercial standard preformulat, care nu a fost negociat direct cu consumatorul, poate fi constata drept abuziva de catre instanta, la cererea persoanei prejudiciate, în baza art.14/1 din Legea 193/2000, daca, prin aplicarea ei, s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.

Prin cererea înregistrata sub nr. 15891/318/2008 petentul debitor A.N. a solicitat ca, în contradictoriu cu creditoarea SC RCS & RDS SA Bucuresti, sa se anuleze în parte sentinta comerciala nr. 1043/10.11.2008 pronuntata de Judecatoria Tg.-Jiu, pe care o apreciaza netemeinica si nelegala.

În motivarea cererii a invocat ca ordonanta prin care a fost obligat sa achite creditoarei suma de 1122,8 lei reprezentând servicii Internet si penalitati de întârziere este nelegala, în masura în care nu a fost pus în întârziere.

Actiunea în pretentii formulata de catre petenta se putea valorifica pe calea dreptului comun.

În cursul lunii februarie 2006 a învederat societatii intimate ca întelege sa renunte la serviciile Internet, solicitând rezilierea contractului. Cu toate acestea, au fost emise facturi pâna în luna iulie 2006, de care nu a avut cunostinta, deoarece fiul sau, care era beneficiarul contractului de servicii Internet, îsi schimbase domiciliul si nu mai locuia în Tg.-Jiu.

La termenul din 15.01.2009, petentul a invocat si clauza abuziva din contractul încheiat cu societatea prestatoare de servicii, prin care se stabileau penalitati de întârziere care depasesc cu mult cuantumul prejudiciului cert suferit de catre intimata prin neachitarea facturilor.

Analizând actele depuse la dosar, instanta constata ca prin sentinta comerciala nr. 1043/10.11.2008 pronuntata de Judecatoria Tg.-Jiu în dosarul nr. 15431/318/2007 a fost admisa cererea formulata de reclamanta creditoare în contradictoriu cu pârâtul debitor A.N., acesta din urma fiind somat ca în 30 de zile de la comunicarea ordonantei sa achite suma de 1122,8 lei reprezentând contravaloare servicii Internet prestate în perioada februarie – iulie 2006 si penalitati de întârziere.

În considerentele sentintei s-a retinut ca societatea reclamanta a prestat în beneficiul pârâtului servicii de Internet în valoare totala de 183,05 lei, conform facturilor fiscale depuse la dosar.

Întrucât pârâtul nu a achitat aceste facturi, reclamanta a calculat penalitati de întârziere în valoare de 939,75 lei, conform art. 3.6 din Contractul de furnizare servicii nr. 512/2005, încheiat între parti.

Analizând clauzele contractuale sus mentionate, instanta retine ca, într-adevar, în caz de neplata la termen, RDS este îndreptatit sa perceapa o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculata asupra sumei facturate, pâna la achitarea integrala a sumei restante. Cuantumul penalitatilor calculate de RDS si datorate de catre beneficiar poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.

Aceasta clauza a condus la obligarea pârâtului sa achite penalitati de întârziere de circa cinci ori mai mari decât debitul datorat ca urmare a neachitarii facturilor, respectiv la plata sumei de 939,75 lei.

Legea 193/2000 R. stabileste criteriile legale care pot caracteriza o clauza contractuala, inserata în contracte încheiate între comercianti si consumatori, ca fiind abuziva.

Astfel, disp. art. 4 din acest act normativ prevad ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.

O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul, daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

În speta, contractul nr. 512/02.03.2005, încheiat între parti, este un contract standard preformulat, petentul neavând posibilitatea sa negocieze în mod direct cu prestatorul de servicii clauzele contractuale.

De aceea, facând aplic.art.14/1 din Leg.193/2000, în conformitate cu care consumatorii prejudiciati prin contracte încheiate cu încalcarea prevederilor acestei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti, instanta constata abuzive clauzele inserate în disp. art. 3.6 din contract, privind modalitatea de calcul a penalitatilor de întârziere. Aceste clauze conduc la un dezechilibru semnificativ între prejudicial real suportat de catre creditor, prin neplata la termen a facturilor scadente si cuantumul penalitatilor calculate care depasesc acest prejudiciu de circa 5 ori.

Conform art.6 din Legea 193/2000 A aceste clauze abuzive, constate de catre instanta la cererea petentului, urmeaza a fi considerate nescrise, neproducând efecte asupra consumatorului. Drept consecinta, se va face aplicatiunea dispoz. art. 3 din O.G. 9/2000 A, în conformitate cu care dobânda legala se stabileste, în materie comerciala, la nivelul dobânzii de referinta a Bancii Nationale a României.

Pentru aceste considerente, instanta a admis cererea, a anulat în parte sentinta comerciala nr. 1043/2008 pronuntata de Judecatoria Tg.-Jiu, somând pârâtul sa achite reclamantei suma de 183,03 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate, plus penalitati de întârziere aferente acestei sume, calculate la nivelul dobânzii de referinta a B.N.R.