Prin sentinta civila nr. 10882/04.12.2008 Judecatoria Bacau a admis actiunea formulata de reclamantul Primarul municipiului Bacau împotriva pârâtei SC „D.” SA, a obligat pârâta sa publice în cotidianul „ D.” dreptul la replica formulat de reclamant privitor la articolul „S. viseaza cai verzi pe pereti” publicat în cotidianul „D.” din 28.01.2008, sub sanctiunea obligarii la plata unei amenzi civile în favoarea statului de 500 lei pe zi de la data ramânerii definitive a hotarârii pâna la publicare.
A obligat pârâta sa plateasca reclamantului suma de 4508,3 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 28 ianuarie 2008, în cotidianul „D.”, editat de S.C. D. S.A a aparut articolul „S. viseaza cai verzi pe pereti/ Promisiuni fantasmagorice”, în care s-a afirmat ca reclamantul „ si-a închipuit ca administratia locala este egala cu împletirea ciorapilor, .. ca a renuntat la proiecte finantate de fosta administratie ..ca a distrus totul.. ca cea mai mare gafa este Podul de la Serbanesti …ca a ales un viceprimar total pe dinafara cu administratia si cu problemele comunitatii” S-a mai consemnat în articol „ca doar un om care îsi face testamentul poate face astfel de promisiuni” (n.i despre strazi si parcari).
În articol s-a acreditat ideea ca primarul a facut doar promisiuni absurde si care nu pot fi duse la îndeplinire, folosind sugestiv termenul „fantasmagorice”.
Reclamantul a înaintat pârâtei un drept la replica, atasat la dosar, filele 5,6, care însa nu a fost publicat, fapt care nu a fost negat de catre pârâta.
Potrivit art. 72 din Legea 3/1974 „persoana fizica sau juridica lezata prin afirmatii facute în presa si pe care le considera neadevarate poate cere, în termen de 30 de zile, ca organul de presa în cauza sa publice sau sa difuzeze un raspuns sub forma de replica, rectificare ori declaratie.
Raspunsul trebuie sa fie obiectiv si sa urmareasca restabilirea adevarului.
Nu se considera a aduce lezare critica obiectiva, principiala si constructiva, exercitata prin presa, în realizarea functiilor sale social-politice.”
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca analiza cazurilor privind libertatea presei va fi puternic marcata de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau judecati de valoare, precum si de atitudinea subiectiva a pârâtului în momentul comiterii faptei.
Existenta faptelor poate fi dovedita, în timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de probatiune, când vizeaza opinia subiectiva a unei persoane fata de un fapt.
Comentariile din articolul publicat de pârâta cu privire la promisiunile si faptele primarului vizeaza opinia subiectiva a autorului articolului, fara indicarea unor informatii care sa faca credibile afirmatiile acestuia.
Libertatea de exprimare sta chiar la baza notiunii de „societate democratica”. Aceasta constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice
Art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, apara discutarea oricaror subiecte care intereseaza opinia publica în general sau un segment al acesteia, asigurând o larga libertate de exprimare, punând accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informata cu privire la chestiunile ce prezinta interes public. Acestui drept îi corespunde o obligatie a ziaristilor de a raspândi informatii si idei , îndeplinindu-si astfel rolul de „câine de paza al democratiei”: Presa nu trebuie sa depaseasca însa anumite limite, tinând mai ales de protectia drepturilor si reputatiei altora, îi revine totusi obligatia de a comunica, cu respectarea responsabilitatilor si îndatoririlor sale, informatiile si ideile asupra chestiunilor politice ca si asupra altor teme de interes general.
Protectia acordata de Curtea de la Strasbourg urmareste interesul general de corecta informare a opiniei publice.
Or, întrucât din articolul publicat de pârâta transpare doar judecata de valoare a autorului articolului, care a imprimat o anumita perceptie a sensului cuvintelor, pentru corecta informare a publicului, pentru ca acesta sa stabileasca veridicitatea afirmatiilor este util sa se publice dreptul la replica al celui vizat de articol, obligatie instituita si în dreptul intern prin art. 72 din LG 3/1973.
În cazul refuzului organului de presa de a difuza dreptul la replica, asa cum este în cauza pendinte, instanta potrivit art. 75 „obliga organul de presa sa publice sau sa difuzeze raspunsul în termen de 15 zile, care se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti”.
Având în vedere pozitia pârâtului care nu a fost de acord cu publicarea dreptului la replica, si natura obligatiei, instanta va face aplicarea art. 93 din Lg 3/1974 potrivit caruia „nepublicarea sau nedifuzarea raspunsului cuvenit unei persoane fizice sau juridice, dispusa, potrivit art. 75, prin hotarîre judecatoreasca ramasa definitiva, atrage obligarea organului de presa de catre instanta la plata unei amenzi, în folosul statului, de la 200 la 1000 lei, pentru fiecare zi de întîrziere.
Împotriva sentintei a declarat apel SC „D.” SA pentru urmatoarele considerente:
- instanta s-a substituit în dreptul de apreciere al autorului si depasind cadrul creionat de materialul de presa a obligat la elogierea realizarilor primarului S. care nu are nimic de a face cu elementele punctuale avute în vedere de redactor.
- o institutie nu poate pretinde recunoasterea unor merite întrucât doar executa îndatoriri legale obligatorii, fiind subordonata interesului public.
- independenta libertatii de exprimare a fost subliniata de Curtea Europeana
- în acest sens trebuie avute în vedere cauza Dalban contra României ( în care a fost citata în motivare si jurisprudenta constând în Hotarârea din cauza Tromso si Stensaas împotriva Norvegiei, Hotarârea Lingens împotriva Austriei).
Analizând actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele:
Libertatea de exprimare garantata de art. 10 CEDO nu este un drept aboslut, paragraful 2 din acelasi articol referindu-se la restrictii specifice care pot fi aduse libertatii de exprimare si care nu sunt contrare Conventiei.
Fara a echivala cu o substituire a instantei în dreptul de apreciere al autorului articolului si cu obligarea acestuia la însusirea altei opinii decât cea exprimata în articolul pus în discutie, obligarea pârâtei la publicarea dreptului la replica reprezinta o ingerinta în exercitiul libertatii de exprimare. Aceasta ingerinta nu este însa contrara art.10 CEDO privind dreptul la libertatea de exprimare deoarece: este prevazuta de lege, sediul materiei fiind prevederile art. 72 din Legea nr. 3/1974; urmareste un scop legitim respectiv apararea reputatiei altora; este necesara într-o comunitate democratica, masura litigioasa fiind proportionala cu scopul legitim urmarit, având în vedere ca are drept finalitate asigurarea pluralitatii opiniilor si corecta informare a opiniei publice.
În contextul discutarii unui subiect de interes public, discursul jurnalistic din articolul „ S. viseaza cai verzi pe pereti/ Promisiuni fantasmagorice” cuprinde, astfel cum se precizeaza si în declaratia de apel, opinia autorului privitor la realizarile primarului raportat la promisiunile acestuia.
Asa cum s-a retinut si în considerentele sentintei apelate articolul acrediteaza ideea ca primarul a facut promisiuni absurde si care nu pot fi aduse la îndeplinire, folosindu-se sugestiv termenul „ fantasmagorice”. Aceasta este de natura a prejudicia imaginea institutiei primarului si atrage incidenta art. 72 al. 1 din Legea nr. 3/1974 din dispozitiile caruia rezulta ca publicarea dreptului la replica este conditionata de existenta unei lezari a persoanei fizice sau juridice.
Exista proportionalite între obligarea pârâtei la publicarea dreptului la replica si scopul legitim urmarit atâta vreme cât masura dispusa prin sentinta apelata corespunde exigentelor decurgând din interesul general de corecta informare a opiniei publice, asigurându-se conditiile pentru ca publicul sa poata cunoaste si punctul de vedere al persoanei vizata de articol.
Dreptul la replica solicitat de reclamant are legatura cu subiectul articolului atâta vreme cât situatiile concrete care nu se regasesc în continutul articolului sunt prezentate pentru a argumenta punctul de vedere al reclamantului în privinta subiectului asupra caruia si-a exprimat opinia jurnalistul.
Jurisprudenta CEDO invocata de apelanta nu este aplicabila în cauza. Hotarârea pronuntata în cauza Dalban contra României a constatat încalcarea disproportionata a dreptului la libertatea de exprimare a unui ziarist însa masura litigioasa în raport de care s-a apreciat existenta proportionalitatii ingerintei cu scopul urmarit era diferita de cea din prezenta cauza constând în condamnarea penala pentru savârsirea infractiunii de calomnie.
Fata de cele ce preced, vazând si prevederile art. 296 C.p.c. va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.p.c. va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat.