Dosar nr. 2290/109/2008
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 161
Sedinta publica de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PRESEDINTE V. T.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru solutionare în prima instanta actiunea civila formulata de reclamantii (cesionari) B. G.C. si B. F., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL C. B.PRIN P., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal facut în sedinta publica a raspuns avocat B. D. F. pentru reclamantul B. G. C. si consilier juridic pentru pârâtul C. L. al c. B., lipsind reclamantul B. F.
Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care:
Tribunalul pune în discutie exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata la termenul de judecata din data de 09 Iunie 2009.
Avocatul reclamantului B. G. C. solicita respingerea exceptiei ca nefondata întrucât în cazul de fata actiunea formulata este o actiune în revendicare.
Reprezentantul pârâtului arata ca lasa la aprecierea instantei solutionarea exceptiei si depune la doar copie Titlu de proprietate nr. - din data de - eliberat pe numele P. I. S.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de fata deliberând constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecata din data de 23.06.2008, reclamanta P. I. S. a solicitat în contradictoriu cu C. l. al c. B. revendicarea suprafetei de - , teren cu vegetatie forestiera.
În motivarea actiunii s-a aratat în esenta ca este succesoarea legala a autoarelor M. G., L. G. si S. E. F., al caror drept de proprietate asupra terenului revendicat a fost recunoscut prin sentinta civila nr.- a T. J. M., teren care a fost preluat abuziv de catre stat.
În drept au fost invocate dispozitiile art.480 c.civ.
În dovedire au fost depuse fotocopii de pe înscrisuri (f.3-14).
La data de 2.10.2008 a intervenit transmiterea calitatii procesuale active în favoarea numitilor B. G.-C. si B. F. ca urmare a contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr.3896/2.10.2008 (f.39) iar la termenul din data de 9.06.2009 a fost pusa în discutia partilor, din oficiu, exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Tribunalul deliberând cu prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii retine urmatoarele:
Anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 18/1991 si a Legii nr.1/2000, aplicarea operatiunii juridice de restituire integrala a terenurilor (restitutio in integrum), ca efect al ineficacitatii actelor de preluare, a fost guvernata de prevederile dreptului comun în materia revendicarii, reprezentat prin dispozitiile art. 480 si art. 481 din Codul civil. Desi avantajos prin accesul direct la instantele judecatoresti, dar rigid si conservator prin câmpul sau de aplicare (întrucât a fost restrâns la actele de preluare fara titlu ori cu titlu nevalabil), dreptul comun a fost parasit de Legea nr. 18/1991 si Legea nr.1/2001, fiind înlocuit cu norme speciale de drept substantial si cu o procedura obligatorie si prealabila sesizarii instantelor judecatoresti. Legea noua extinde aplicarea principiului restitutio in integrum si, totodata, diversifica amplu gama masurilor reparatorii, pe care le supune unor proceduri tehnice, caracteristice dreptului administrativ si, în parte, necunoscute dreptului civil comun. Legea nr. 18/1991 si Legea nr.1/2000, ca legi noi, suprima practic actiunea dreptului comun în cazul ineficacitatii actelor de preluare la care se refera si, fara a elimina accesul la justitie, perfectioneaza sistemul reparator, iar prin norme de procedura speciale îl subordoneaza controlului judecatoresc. Prin Legea nr.18/1991 si Legea nr.1/2000 sunt reglementate toate cazurile de preluare abuziva a terenurilor din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ce intra sub incidenta acestor acte normativ, indiferent daca preluarea s-a facut cu titlu valabil sau fara titlu valabil, sau daca preluarea s-a realizat de catre Stat sau de catre fostele CAP-uri, fiind vizata inclusiv restituirea acelor terenuri a caror situatie juridica si-ar fi putut gasi dezlegarea, pâna la data intrarii lor în vigoare, în temeiul art. 480 si art. 481 din Codul civil.
Întrucât reglementarile cuprinse în Legea nr. 18/1991 si Legea nr.1/2001 intereseaza substantial si procedural ordinea publica, rezulta ca acestea sunt de imediata aplicare. În acest context, dupa data intrarii în vigoare a Legii nr. 18/1991 si a Legii nr.1/200, actiunea în revendicare a terenurilor pe care le vizeaza nu mai este admisibila pe calea dreptului comun, persoanele îndreptatite fiind tinute sa urmeze procedura stabilita de legea speciala. Este de precizat însa ca o actiune fondata pe dispozitiile noii legi este conditionata de parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii, prealabila sesizarii instantei judecatoresti.
Declansarea procedurii are loc, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar pe calea cererii de reconstituire adresata de persoana îndreptatita persoanei juridice detinatoare. Nu s-ar putea sustine ca instituirea unei asemenea proceduri administrative prealabile ar fi incompatibila cu liberul acces la justitie prevazut de art.21 din Constitutia României si art.6 din CEDO, întrucât art. 6 din Conventie garanteaza fiecarei persoane "dreptul la un tribunal", adica dreptul ca o instanta judiciara sa solutioneze orice contestatie privitoare la drepturile si obligatiile sale civile (cauzele Ad't Mouhoub c. Frantei, Waite at Kenedy c. Germaniei, Prince Hans-Adam II de Lichtenstein contra Germaniei).Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a admis ca acest drept nu este absolut, ca este compatibil cu limitari implicite si ca statele dispun în aceasta materie de o anumita marja de apreciere. Totodata, a aratat ca aceasta problema trebuie examinata într-un context mai larg, si anume acela al obstacolelor sau impedimentelor de drept ori de fapt care ar fi de natura sa altereze dreptul la un tribunal chiar în substanta sa.
În România, legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul caruia persoanele care se considera îndreptatite pot cere sa li se recunoasca dreptul de a primi masuri reparatorii pentru terenurile preluate abuziv de catre stat sau de catre fostele CAP-uri, una dintre aceste masuri fiind restituirea în natura a terenurilor. Faptul ca aceste acte normative - Legea nr. 18/1991 si Legea nr.1/2000 - prevad obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la o instanta, pentru ca, împotriva hotarârii comisiei judetene de fond funciar legea prevede calea plângerii, prevazuta de art.53 din Legea nr.18/1991.
În cauza, terenul în suprafata de - ha, teren cu vegetatie forestiera, revendicat de catre reclamantii B. G. C. si B. F.a fost preluat abuziv de catre Stat ,în baza Constitutiei din 1948, iar prin HCJ nr.670/25-09-2008, anexa 37, pozitia 19 (f.28) s-a realizat validarea dreptului de proprietate al autoarei reclamantilor, numita P. I. S., pentru suprafata de - , teren cu vegetatie forestiera. În consecinta, daca reclamantii erau nemultumiti de suprafata validata sau de amplasamentele, pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, acestia aveau la dispozitie calea plângerii prevazuta de art.53 din Legea nr.18/1991, ci nu calea actiunii în revendicare prevazuta de art.480 c.civ.
Pentru considerentele mentionate, tribunalul în baza art.109 alin 2 c.proc.civ.va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge actiunea ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia inadmisibilitatii.
Respinge ca inadmisibila actiunea formulata de reclamantii (cesionari) B. G. C. si B. F., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL C. B. PRIN P.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi 13 Octombrie 2009, la Tribunalul Arges - Sectie Civila.
Presedinte,
V. T.
Grefier,
G. G.