Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Bacau înregistrat sub nr. 32/D/2008 a fost pusa în miscare actiunea penala si trimis în judecata inculpatul T.F. pentru savârsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 2 al.1 si art. 4 al.1 din Legea 143/2000 modificata prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 41 al. si art. 33 lit. a si art. 99 si urmatoarele C.pen.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta constata si retine urmatoarele:
Inculpatul T.F. este un tânar care la vârsta de 17 ani , din dorinta de a da dovada de teribilism si motivat de faptul cu nu avea suficiente resurse financiare, a luat hotarârea sa vânda planta de canabis.
Practic, inculpatul a observat pe malul raului Asau o suprafata de teren pe care era crescuta cânepa salbatica fara ca aceasta cultura de cânepa sa fi fost cultivata de inculpat sau de altcineva în scopul traficarii de droguri , ci pur si simplu a crescut în acea zona în mod natural , fara interventia altor persoane.
Astfel ca, inculpatul T.F. , aflându-se prin zona si observând cânepa si ca urmare a faptului ca a citit pe internet despre efectele pe care le poate avea , a smuls câteva tulpini de cânepa si a hotarât sa le valorifice, însa nu a mai reusit ca urmare a faptului ca a fost denuntat.
Desi actul de sesizare al instantei rezulta fapta inculpatului ca încadrându-se într-o activitate specifica comercializarii de droguri de risc , a rezultat un grad de pericol social extrem de ridicat, tribunalul apreciaza ca activitatea inculpatului nu prezinta grad de pericol social al unei infractiuni pentru considerentele ce vor fi expuse.
Caracterul penal al faptei este înlaturat daca fapta concreta nu prezinta gradul de pericol necesar al unei infractiuni.
Pericolul social al infractiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminarii faptei trebuia sa existe, sa se verifice prin fiecare fapta savârsita, pentru a caracteriza fapta respectiva ca infractiune.
Este posibil ca în concret fapta savârsita, desi formal sa îndeplineasca toate trasaturile pentru a fi caracterizata ca infractiune, adica este prevazuta de legea penala, este savârsita cu vinovatia ceruta de lege, dar pericolul social sa nu evidentieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, sa fie minim, sa nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune.
Cu alte cuvinte, este posibil ca, în concret, fapta savârsita sa fie lipsita de importanta prin pericolul social minim pe care-l prezinta, iar pentru combaterea ei, nu este necesara aplicarea unei pedepse. În astfel de situatii, când pericolul social concret al faptei savârsite este minim, când nu este suficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune – este înlaturat caracterul infractional al faptei si, pe care de consecinta, este înlaturata si raspunderea penala. Cum însa, la incriminarea unei fapte, legiuitorul ia în considerare printre altele si pericolul social ce-l reprezinta fapta, tot legiuitorul trebuie sa prevada în ce conditii fapta concreta nu are gradul de pericol social necesar al unei infractiuni.
În art.18 Cod penal, se prevede ca “nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Prin aceste dispozitii, asa cum s-a aratat mai sus, se stabileste pentru organul de aplicare al legii sarcina de a stabili pe baza unor criterii legale prevazute de art.18/1 al.2 Cod penal, daca fapta savârsita prezinta sau nu gradul de pericol social necesar pentru caracterizarea acesteia ca infractiune.
Când pericolul social concret nu este suficient pentru caracterizarea faptei, ca infractiune, caracterul penal al faptei este înlaturat, iar faptuitorului i se aplica o sanctiune cu caracter administrativ prevazut de art.91 Cod penal.
Fapta prevazuta de legea penala, care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, potrivit art.18/1 Cod penal, este o fapta lipsita în mod vadit de importanta, concluzie ce rezulta din atingerea minima adusa valorilor ocrotite de legea penala si din continutul ei concret.
Asadar, fapta prevazuta de legea penala lipsita de pericol social are ca trasaturi caracteristice o atingere minima adusa valorii sociale ocrotite penaliceste si prin aceasta reliefeaza o lipsa vadita de importanta.
Institutia prevazuta în art.18/1 Cod penal, are un caracter general, în sensul ca este aplicabila în principiu în cazul tuturor faptelor prevazute de legea penala, indiferent de natura lor si de pedeapsa prevazuta pentru ele.
Înlaturarea caracterului penal al faptei prevazute de legea penala ca urmare a constatarii lipsei de pericol social concret are loc cu îndeplinirea conditiilor prevazute de lege.
Prevederea conditiilor în care fapta prevazuta de legea penala nu are caracter penal asigura cadrul legal în care organele de aplicare a legii penale evalueaza pericolul social concret cu evitarea arbitrariului, subiectivismului, abuzurilor.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social – potrivit dispozitiilor art.18/1 al.2 Cod penal – se tine seama de: modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit de faptuitor de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, de persoana si conduita faptuitorului.
Criteriile prevazute în lege se folosesc împreuna pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise si necesitatea ori inutilitatea pedepsei în cazul concret.
a) Modul si mijloacele de savârsire pot reliefa un pericol social concret suficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune, când au fost folosite mijloacele de savârsire periculoase (explozii, otravirea apei ori a alimentelor care urmeaza sa fie servite mai multor persoane) ori prin numarul mare de acte comise.
b) Dupa scopul urmarit de faptuitor, pericolul social poate fi scazut când fapta a fost comisa pentru satisfacerea unei trebuinte (cumpararea unui medicament pentru cineva bolnav din familie cu banii sustrasi din gestiune). Când infractiunea a fost comisa pentru înlesnirea ori acoperirea altei infractiuni, pericolul social, de data aceasta, este ridicat si suficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune.
c) Împrejurarile în care fapta a fost comisa sunt relevante pentru cunoasterea pericolului social al acesteia si al periculozitatii faptuitorului. Daca fapta a fost comisa în împrejurari agravante (noaptea ori profitând de situatia creata de o calamitate, pericolul social este ridicat, iar fapta poate fi infractiune. Dimpotriva, fapta comisa în împrejurari nefavorabile pentru faptuitor (o suferinta, starea de ebrietate în care a ajuns întâmplator, etc.) pot reliefa un pericol social scazut.
d) Dupa urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce. Când prin fapta s-a produs un prejudiciu foarte mic, fapta dupa acest criteriu nu are pericolul social suficient al unei infractiuni. Daca prin fapta s-ar fi putut produce prejudicii mari, fapta are pericolul, social al unei infractiuni.
e) Persoana si conduita faptuitorului este examinata, de asemenea, pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise de acesta. Se tine seama, fara îndoiala de atitudinea faptuitorului înainte de savârsirea faptei, dupa savârsirea acesteia, de antecedentele penale, de orice circumstante personale ale acestuia. Ori, pornind de la aceste criterii, obligatorii pentru instanta în aprecierea gradului de pericol social concret al faptei, tribunalul apreciaza ca aceste dispozitii se regasesc în mod expres în atitudinea si urmarea activitatii inculpatului T.F.
Într-un mod cu totul exagerat se încearca de catre reprezentantii parchetului sa prezinte activitatile inculpatului ca facând parte dintr-o activitate intensa de trafic de droguri , când în realitate este vorba practic de un impuls al tânarului specific vârstei de 17 ani , de un act de teribilism care nu se poate circumscrie nici pe departe unei activitati de natura sa rastoarne bunul mers al societatii civile.
Întreg actul de sesizare rezulta practic o supradimensionare a realitatii , datelor existente si care rezulta din întreaga economie a actelor si lucrarilor dosarului , se încearca în mod nerealist sa se prezinte activitatile inculpatului ca fiind una de proportii uriase când în realitate , acest tânar inconstient nu face altceva decât sa culeaga câteva tulpini de cânepa pe care le gaseste pe albia unui râu pentru ca ulterior sa încerce sa le comercializeze.
Practic, asa zisa actiune concertata de trafic de droguri a inculpatului si consum de droguri se materializeaza în recoltarea câtorva tulpini de cânepa în încercarea de a le valorifica unor tineri de aceeasi vârsta.
Nici unul din actele dosarului nu releva obtinerea în vreun mod a unor foloase materiale de catre inculpat si mai mult decât atât depozitiile martorilor din lucrari respectiv a persoanelor cu privire la care se presupune ca inculpatul ar fi încercat sa comercializeze droguri releva cu prisosinta acest aspect.
Ca actul de sesizare încearca sa prezinte activitatea inculpatului ca una extrem de periculoasa, desi rezulta clar ca bunul mers al societatii civile si relatiile sociale acordate de lege nu au fost periclitate prin activitatea inculpatului o releva si modul în care încearca sa prezinte continutul analizei cânepei ca urmare a verificarii specialistilor , aducându-se practic în prim plan o situatie care frizeaza ridicolul.
Desi inculpatul este prezentat ca un tânar linistit cu o conduita sociala morala buna, fapt de altfel confirmat si de referatul de evaluare imediat prezentarii sale într-o lumina favorabila de catre însasi reprezentantul parchetului, se încearca într-un mod pueril sa se arate cât de periculos este un tânar de 17 ani care culege cânepa si încearca sa o comercializeze ca si drog, în pofida evidentului si a unui probatoriu care sa arate cu certitudine si fara echivoc ca se afla în prezenta unui inculpat a carei activitate nu se poate încadra în sfera pericolului social cerut de lege pentru savârsirea unei infractiuni.
De asemenea, avându - se în vedere si persoana si conduita inculpatului, atitudinea acestuia pe întreaga durata a procesului penal, circumstantele reale si personale de natura sa caracterizeze fapta si pe inculpat, tribunalul apreciaza ca în raport de cele expuse , ca faptele retinute în sarcina inculpatului nu prezinta grad de pericol social al unei infractiuni asa încât în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b 1 în referire la art. 181 C.p. va dispune achitarea acestuia pentru savârsirea infractiunilor retinute în sarcina sa prin actul de sesizare.
În temeiul art. 91 lit. c C.p.p. va aplica inculpatului sanctiunea amenzii administrative , iar în temeiul art. 17 din Legea 143/2000 modificata prin legea 522/2004 va dispune confiscarea de la inculpat a cantitatii de 16, 8 gr. canabis si care se afla în camera de corpuri delicte a I.G.P.R. Bucuresti.