Legea nr.78/2000

Dosar Nr. 51/S (03.02.2010)

DOSAR NR.2609/62/2007

SENTINTA PENALA NR.51/S

Legea nr.78/2000

Constata ca prin rechizitoriul din data de 22.02.2006 al Departamentului National Anticoruptie - Serviciul Teritorial TM s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor:

> LSD, pentru savarsirea infractiunilor de:

-luare de mita in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 6,7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 – modificata rap. la art. 254 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-fals intelectual in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 289 Cod penal, raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal;

-luare de mita, fapta prev. si ped. de art. 254 alin. 2 Cod penal;

-fals intelectual in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 289 Cod penal, raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal;

-art.11 alin.1 din Legea nr.78/2000 modificata;

-abuz in serviciu, in forma continuata, prev. si ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-abuz in serviciu, prev. si ped. de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal.

> GGO, pentru savarsirea infractiunilor de:

-dare de mita in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 6,7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 – modificata, rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-uz de fals in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal si

> BVL, pentru savarsirea infractiunilor de:

-dare de mita, fapta prev. si ped. de art. 255 alin. 1 Cod penal;

- uz de fals in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal.

In fapt s-a retinut ca incepand cu data de 01.01.1999 si pana la data trimiterii in judecata inculpatul LSD a ocupat pe rand functiile de director general adjunct, director general, director si director executiv al D.G.F.P. M. In aceasta perioada, profitand de atributiile si pozitia conferite de functie, precum si de influenta pe care o avea asupra angajatilor din subordine, acesta a favorizat, in mod repetat, pentru obtinerea unor foloase materiale si in temeiul unor relatii de prietenie cu administratorii mai multor societati comerciale, printre care SC „BA” SA, SC „UI” SRL, SC „H” SRL, SC „EG” SRL si SC „AP” SRL. Favorizarea societatilor comerciale mentionate de catre inculpatul LSD s-a concretizat, prin semnarea de catre acesta a unor conventii de acordare a unor inlesniri la plata a obligatiilor la bugetul de stat, in favoarea agentilor comerciali, desi documentatiile intocmite pentru incheierea acestor conventii au fost facute fara respectarea dispozitiilor legale, prin eliberarea unor certificate de atestare fiscala false, continand mentiuni necorespunzatoare adevarului, unele nici macar inregistrate la D.G.F.P. M sau A.F.P. TM. Aceste certificate de atestare fiscala au fost folosite de catre agentii economici pentru participarea si castigarea unor licitatii din fonduri publice, pentru investitii de ridicata valoare. Activitatile de favorizare a unora dintre agentii economici mai sus mentionati, s-au mai concretizat si prin interventia abuziva a inculpatului LSD asupra functionarilor publici din cadrul A.F.P. T.M, atat cu prilejul intocmirii unor documentatii in vederea acordarii inlesnirilor la plata a obligatiilor catre bugetul de stat, cat si prin nedeclansarea sau intreruperea unor proceduri de executare silita impotriva agentilor economici care acumulasera datorii insemnate la bugetul de stat. Prin influenta pe care inculpatul LSD o avea, datorita functiei, asupra functionarilor din cadrul D.G.F.P. M si A.F.P. T.M si de notorietate publica fiind relatiile de prietenie existente intre acesta si administratorii acestor societatilor comerciale, practic acesti agenti economici s-au bucurat de un tratament preferential in raporturile cu organele fiscale, ele fiind, practic, protejate de invinuitul LSD.

I. Referitor la raporturile inculpatului SLD cu SC „BA” SA T.M in rechizitoriu se arata urmatoarele:

1. La data de 27.01.1999, SC „BA” SA, prin reprezentantul ei, a depus la D.G.F.P. – C.F.S. M cererea nr. 53/27.01.1999, inregistrata la organul fiscal sub nr. 1713/514/01.02.1999, prin care a solicitat esalonarea la plata a impozitului pe profit si a T.V.A. restant la plata catre bugetul de stat.

Prin adresa nr. 1713/514/11.02.1999, Directia de Impozite si Taxe din cadrul D.G.F.P. – C.F.S. M, transmite SC „BA” SA acceptul esalonarii la plata a sumelor solicitate prin cererea nr. 53/1999, respectiv 270.403.639 lei, din care 144.737.349 lei reprezentau impozit pe profit si 125.666.290 lei TVA, esalonate la plata pe o perioada de 1 am si 3 luni, cu o perioada de gratie pana in luna mai 1999 (vol. 4 – filele 249-250).

Analiza documentelor existente la dosarele fiscale ale SC „BA” SA, inaintate D.N.A. – Serviciul Teritorial TM de catre D.G.F.P. M, a evidentiat faptul ca la cererea agentului economic nu se regasesc mai multe documente la care face referire O.M.F. nr. 1283/1998 (actul normativ in baza caruia s-a acordat facilitatea fiscala) care trebuiau, in mod obligatoriu, sa insoteasca cererea societatii comerciale.

La dosarul fiscal intocmit de numitul SF, s-au gasit doar: procesul-verbal nr. 48/05.02.1999, intocmit de SF – sef serviciu si FI, referatul intocmit de invinuitul SF; situatiile privind impozitul pe profit si TVA-ul si adresa nr. 1713/514/11.02.1999, prin care i s-a comunicat SC „BA” SA acceptul esalonarii, graficul de esalonare, precum si doua facturi de utilitati, restul documentelor necesare aprobarii esalonarii in cauza lipsind de la dosarele fiscale (vol. 11 – filele 310-318). In aceste conditii, organul fiscal trebuia sa refuze inregistrarea cererii, in conformitate cu aliniatul ultim din pct. 1 - cap. 3 din O.M.F. 1283/1998 (vol. 4 – filele 239-250; 289).

Tot cu privire la aceasta esalonare, in adresa nr. 1713/514/11.02.1999, prin care i s-a comunicat agentului economic acceptul inlesnirilor solicitate, s-a mentionat ca „in conformitate cu prevederile O.M.F. nr. 1283/1999, cap. III, pct. 8 alin. 2, beneficiati de inlesnirea mentionata mai sus, cu conditia depunerii unei garantii bancare de 45.073.639 lei la Directia de Impozite si Taxe M, pana cel mai tarziu la data de 30.04.1999” (vol. 11- fila 310).

Practic, agentul economic a beneficiat astfel de un termen de 2 luni si 17 zile pentru depunerea scrisorii de garantie bancara. Aceasta, desi la cap. III, pct. 8 alin. 2 din O.M.F. 1283/1998 se prevede in mod expres ca „Agentul economic beneficiaza de inlesnirile aprobate, cu conditia depunerii, in termen de pana la 10 zile de la data comunicarii, a unei garantii bancare echivalente cu doua rate de esalonare”. (vol. 11 – fila 310). Prin stabilirea unui termen de 2 luni si 17 zile, in vederea depunerii scrisorii de garantie bancara, in loc de 10 zile, asa cum prevedea in mod expres actul normativ aplicabil, au fost incalcate in mod flagrant dispozitiile legale si in mod total nejustificat a fost favorizat agentul economic.

2. La data de 03.02.2000, inculpatul LSD a eliberat in favoarea SC „BA” SA certificatul fiscal nr. 1967/03.02.2000 (problema solutionata intr-o singura zi), pe care l-a semnat personal, in locul directorului general din acea perioada, ec. DG, atestand ca SC „BA” SA nu are impozite si taxe neplatite, reesalonate la termenele legale de plata catre bugetul de stat si bugetele locale, conform balantei de verificare la data de 31.12.1999 (vol. 8 – fila 175).

Folosindu-se de acest certificat eliberat de D.G.F.P. M, sub semnatura inculpatului LSD, la data de 07.02.2000, SC „BA” SA a participat la o licitatie organizata de SC „C” SA Brasov, de acordare in subantrepriza a lucrarii „tamplarie exterioara din aluminiu”, la sediul nou al CEC SA Bucuresti – Sucursala Brasov, licitatie care s-a desfasurat sub supravegherea CEC – Sucursala Brasov, SC „C” SA fiind antreprenorul general pentru construirea sediului nou al CEC – Sucursala Brasov. Licitatia, in valoare de 405.446 USD, fara TVA si 482.481 USD cu TVA, a fost castigata de SC „BA” SA (vol. 16 – fila 164). Existenta acestui certificat fiscal era o conditie obligatorie de admitere la licitatie a SC „BA” SA, fapt stipulat in caietul de sarcini la pct. 3 lit. „c” alin. 2, unde s-a mentionat ca agentul economic trebuie sa prezinte dovada indeplinirii conditiilor de plata a impozitelor si contributiei pentru asigurarile sociale (vol. 16 – filele 98-100).

Asa cum rezulta din dosarele fiscale existente la organele fiscale, la data la care se face referire in certificatul fiscal mai sus aratat, respectiv 31.12.1999, SC „BA” SA era beneficiara unei conventii de esalonare la plata a datoriilor neachitate la bugetul de stat, conventia in cauza si graficul de esalonare fiind comunicate agentului economic cu adresa nr. 1713/514/ 11.02.1999, in care s-a prevazut esalonarea datoriilor restante la bugetul de stat pana la data de 26.04.2000 (vol. 11 – filele 310-311). Din fisa de urmarire de la D.G.F.P. M, rezulta ca la data de 31.12.2999, agentul economic, desi se incadrase cu platile in graficul stabilit, achitand ratele lunare, nu epuizase integral, la data de referinta, datoriile la bugetul statului. Dupa cum se poate observa, in acest document, din totalul de 144.737.349 lei, reprezentand impozit pe profit esalonat, s-a achitat doar suma de 108.549.000 lei. Ultima plata operata in fisa de urmarire reprezinta o rata de 12.061.000 lei si figureaza ca fiind achitata cu Ordinul de plata nr. 17/25.01.2000, aceasta suma facand parte din totalul de 108.549.000 lei, care nu acoperea debitul initial (vol. 11– fila 309). Cum agentul economic avea in curs de executare conventia de esalonare la plata a obligatiilor catre bugetul de stat, mentiunile reale pe care trebuia sa le contina certificatul fiscal ar fi fost: „are impozite si taxe neplatite/reesalonate la termenele legale de plata catre bugetul de stat”, astfel ca trebuia taiata (sau hasurata) mentiunea „nu are” si nicidecum mentiunea „are”, cu precizarea datoriilor in certificatul fiscal.

Referitor la acest certificat fiscal, se mai arata ca el a fost eliberat in baza unei cereri fara numar. Existand, asadar, suspiciuni intemeiate cu privire la legalitatea eliberarii certificatului, in cursul urmaririi penale s-au solicitat toate actele existente la D.G.F.P. M, care au stat la baza intocmirii acestuia, constatandu-se ca, intr-adevar, nu exista nici o cerere de eliberare, ci doar o balanta de verificare, ordine de plata si o declaratie de impunere depusa de catre agentul economic (vol. 8 – filele 175 – 184). Procedandu-se si la verificarea registrului de corespondenta de la D.G.F.P. M, s-a constatat ca eliberarea respectivului certificat fiscal era inregistrata, ceea ce nu poate duce decat la concluzia ca documentul a fost eliberat, in baza unei solicitari verbale adresata de inculpatul BVL inculpatului LSD, dat fiind relatiile de prietenie foarte apropiate dintre acestia, relatii confirmate, de altfel, de ambii inculpati.

Cum dovada ca agentul economic participant la o astfel de procedura de achizitie publica si-a indeplinit obligatiile de plata a impozitelor si a contributiei pentru asigurarile sociale de stat, constituia o conditie obligatorie pentru eligibilitatea candidatului, daca D.G.F.P. M ar fi eliberat certificatul fiscal pentru SC „BA” SA, in conditii de legalitate, cu date care sa exprime realitatea, aceasta nu numai ca nu putea castiga licitatia in cauza, ci ar fi trebuit descalificata, intrucat la procedurile de achizitii participau firme care nu aveau datorii la bugetul de stat.

Pentru comparatie, s-a solicitat dosarul licitatiei organizata de SC „C” SA si CEC – Sucursala Brasov si au fost examinate certificatele de atestare fiscala depuse de societatile concurente, respectiv SC „R” SRL Suceava, SC „B.A.D. R” SA Brasov si SC „K” SRL Brasov, constatandu-se ca ele au fost eliberate, in conditii de legalitate, in baza O.M.F.P. nr. 448/1999. Mai mult, asa cum rezulta din certificatul de atestare fiscala, SC „R” SRL beneficia, intocmai ca si SC „BA” SA, de o esalonare la plata a obligatiilor catre bugetul de stat si in certificatul de atestare fiscala, emis in favoarea acestei societati comerciale, au fost trecute debitele, asa cum era prevazut in O.M.F.P. nr. 448/1999.

3. La data de 15.11.2000, sub semnatura sa, inculpatul LSD, a eliberat in favoarea SC „BA” SA certificatul de atestare fiscala nr. 14062/15.11.2000, in care se mentiona ca la data de 30.09.2000 SC „BA” SA nu avea nici un fel de datorii la bugetul de stat, fapt ce rezulta din bararea rubricii in care trebuiau indicate obligatiile la bugetul statului, intarita de mentiunea „nu are”, efectuata pe certificatul de atestare fiscala (vol. 16 – fila 27).

Folosindu-se de acest certificat de atestare fiscala, SC „BA” SA a beneficiat de un contract de asistenta financiara in cadrul Programului de Politici Regionale si Coeziune. Contractul, incheiat cu A.N.D.R. Alba, avea nr. 002/05.12.2000, a fost intocmit ca urmare a depunerii de catre solicitant a unei cereri de finantare in data de 27.09.1999. Suma acordata, in baza programului, a fost de 57.200 Euro, din care 4.000 de Euro erau destinati investitiilor, constand in echipamente. Agentul economic trebuia sa participe la proiect cu suma de 69.943 Euro, reprezentand contributie proprie (vol. 16 – fila filele 20-26).

Conform „Notei” privind incheierea Contractului de Asistenta Financiara din F.N.D.R., din data de 30.11.2000 si a „CHECK LIST I” pct. 3, contribuabilul, in speta SC „BA” SA, trebuia sa depuna o declaratie pe proprie raspundere ca nu are datorii restante la bugetul de stat. Din continutul documentelor, rezulta faptul ca agentul economic trebuia sa declare, pe propria raspundere, ca nu are datorii la bugetul de stat. Pentru SC „BA” SA, inculpatul BVL a declarat insa, in 14.11.2000, ca nu avea datorii la bugetul de stat la data de 30.09.2000. Declaratia, parte integranta a documentatiei depusa de catre solicitant in vederea obtinerii finantarii, includea si certificatul de atestare fiscala nr. 14.062/15.11.2000, eliberat de catre D.G.F.P. M sub semnatura inculpatului LSD (vol. 8 – fila 154).

Procedandu-se la efectuarea unor verificari s-a constatat ca, in perioada anilor 2000-2001, SC „BA” SA si-a achitat cu intarziere datoriile la bugetul de stat, fapt dovedit de actele de control intocmite de organele abilitate, cu prilejul verificarilor efectuate la acest agent economic, respectiv Procesul-verbal de constatare intocmit de Garda Financiara – Sectia M, inregistrat sub nr. 2404/28.06.2000 si la A.F.P. T.M sub nr. 8891/13.07.2000, Procesul-verbal nr. 371/26.03.2001, inregistrat la A.F.P. T.M sub nr. 8330/27.03.2001 si Nota de constatare nr. 382/29.03.2001, inregistrata la organul fiscal sub nr. 8705/29.03.2001 (vol. 6 – filele 81 – 101).

Analiza datelor a evidentiat faptul ca, in luna august 2000, SC „BA” SA se inregistra cu un impozit datorat la bugetul statului, in suma de 1.995.880 lei, reprezentand impozitul pe venit, cu termen scadent 15.09.2000, debit stins la data de 11.10.2000, cu o intarziere de 26 de zile, pentru aceasta suma calculandu-se, de altfel, majorari de intarziere in suma de 77.832 lei (vol. 6 – fila 81-101). In principiu, faptul ca impozitul pe venit aferent lunii august 2000, cu termen scadent in data de 15.09.2000, s-a achitat doar in data de 11.10.2000, exclude posibilitatea eliberarii chiar in cursul lunii noiembrie a anului 2000, a unui certificat de atestare fiscala, in care sa se consemneze lipsa datoriilor catre bugetul de stat la data de 30.09.2000.

Pentru a stabili insa, cu certitudine realitatea datelor, prin adresa din data de 23.11.2005 s-a solicitat D.G.F.P. M sa efectueze o verificare in actele contabile ale agentului economic (vol. 9 – fila 1). Prin adresa nr. 29466/06.12.2005, D.G.F.P. M a inaintat tabelul „Situatia impozitelor si contributiilor neachitate, conform balantelor de verificare, la datele de referinta”, in care se stipuleaza ca la data de 30.09.2000, SC „BA” SA avea datorii restante la bugetul de stat, la impozitul pe venit 928.780 lei, iar la Fondurile Speciale 1.707.629 lei (vol. 9 – filele 4-5).

In concluzie, certificatul de atestare fiscala nr. 14062/15.11.2000, emis de D.G.F.P. M, sub semnatura invinuitului LSD, in favoarea SC „BA” SA, este fals, mentiunea ca la data de 30.09.2000 agentul economic „NU ARE” datorii restante la bugetul de stat, fiind evident necorespunzatoare realitatii, din moment ce societatea avea datoriile mentionate, restante la bugetul de stat.

4. Acumuland datorii insemnate la bugetul de stat, la data de 19.03.2001, SC „BA” SA a depus o cerere de acordare de inlesniri la plata, inregistrata la societate sub nr. 328/19.03.2001 si la Administratia Finantelor Publice T.M sub nr. 50665/19.03.2001, prin care acest agent economic a solicitat esalonarea la plata doar a impozitului pe profit si a TVA, precum si a majorarilor de intarziere aferente perioadei septembrie 2000-februarie 2001, cererea fiind depusa in baza prevederilor H.G. nr. 1165/2000 (vol. 11 – fila 37).

Urmare acestei cereri, in perioada 20-26.03.2001, numitele SR si PC - inspectori fiscali in cadrul Administratiei Finantelor Publice TM, au efectuat un control la SC „BA” SA, ce a vizat modul de constituire, evidentiere si virare a obligatiilor la bugetul de stat, in perioada 01.02.2000-28.02.2001 si care s-a materializat prin incheierea Procesului-verbal nr. 371/26.03.2001, inregistrat la A.F.P. TM sub nr. 8330/27.03.2001 (vol. 11 – filele 28-32). In mod inexplicabil, procesul-verbal intocmit de catre inspectorii mai sus aratati, n-a facut trimitere la vreo cerere de acordare de inlesniri, adresata de SC „BA” SA, desi cererea fusese depusa de agentul economic, anterior inceperii controlului de catre cei doi inspectori la aceasta societate. Dupa efectuarea controlului, la data de 29.03.2001, aceiasi doi inspectori SR si PC, incheie la SC „BA” SA Nota de constatare nr. 382/29.03.2001, document inregistrat la Administratia Finantelor Publice T.M sub nr. 8705/29.03.2001, obiectul controlului fiind modul de calculare, evidentiere si virare a obligatiilor datorate bugetului de stat, respectiv de verificare a documentatiei intocmite, in vederea acordarii de inlesniri la plata a impozitelor restante datorate de catre societate bugetului de stat (vol. 11 – filele 19-27). La aceeasi data, de 29.03.2001, cei doi inspectori au intocmit si o Nota de prezentare, precum si un Referat, prin care au propus aprobarea cererii de acordare a inlesnirilor la plata a datoriilor catre bugetul de stat a SC „BA” SA (vol. 11 – filele 15-18).

In aceeasi zi, A.F.P. TM inainteaza la D.G.F.P. M cu adresa nr. 50665/29.03.2001, intreaga documentatie intocmita de inspectorii SR si PC, cu propunerea de aprobare a cererii de acordare a esalonarilor la plata pentru SC „BA” SA, adresa fiind semnata de directorul general adjunct al A.F.P. T.M, invinuitul BI si de seful Serviciului de Control Fiscal, invinuita PM (vol. 11 – fila 12). Cererea SC „BA” SA, impreuna cu intreaga documentatie intocmita de numitele SR si PC a fost inregistrata la D.A.V.S. din cadrul D.G.F.P. M, sub nr. 3443/29.03.2001, activitatea acestui Serviciu fiind coordonata de numitul SF, in calitate de sef Serviciu si de directorul D.A.V.S., invinuitul CA, toti acestia subordonati direct inculpatului LSD. D.G.F.P. M n-a dat curs cererii de acordare a inlesnirilor la plata, formulata de SC „BA” SA, sustinuta de Nota de prezentare si de Referatul intocmit de invinuitele SR si PC, mai precis, nici nu a aprobat cererea in cauza, dar nici nu a respins-o, posibil, si datorita faptului ca legislatia in materia acordarii inlesnirilor la plata suferise, intre timp, modificari.

Astfel, H.G. nr. 1165/24.11.2000, in baza careia SC „BA” SA depusese cererea de acordare a inlesnirilor la plata, fusese intocmita intreaga documentatie, inclusiv Nota de prezentare, a fost abrogata prin aparitia O.U.G. nr. 43 adoptata la data de 15.03.2001 si publicata in Monitorul Oficial nr. 148/26.03.2001. Prin art. 3 din O.U.G. nr. 43/15.03.2001 au fost abrogate, asadar, prevederile H.G. nr. 1165/2000, astfel incat, cererea de acordare a inlesnirilor de plata a obligatiilor catre bugetul de stat, precum si intreaga documentatie, fiind realizate, in baza unui act normativ abrogat, nu mai puteau fi luate in considerare, situatie in care D.A.V.S., aflat in subordinea directa a inculpatului LSD, trebuia sa respinga cererea, urmand sa se procedeze, de indata, la declansarea procedurilor de executare silita, in vederea incasarii sumelor restante la plata la bugetul de stat, ceea ce nu s-a intamplat.

Vazand ca, de la D.G.F.P. M – D.A.V.S. nu vine nici un raspuns in legatura cu cererea de esalonare formulata de SC „BA” SA, numitele SR si PC, au transmis, la data de 09.04.2001, Serviciului C.E.S.P.J. din cadrul A.F.P. T.M, precum si agentului economic, Dispozitia de Urmarire nr. 420/09.04.2001, intemeiata pe Procesul-verbal nr. 8330/27.03.2001 si Nota de constatare nr. 8705/ 29.03.2001, in care se mentionau sumele pe care societatea comerciala trebuia sa le plateasca la bugetul de stat, in valoare totala de 844.335.048 lei (vol. 11 – fila 308). In document s-a precizat ca sumele fac obiectul propunerii de acordare a inlesnirilor formulate prin cererea de esalonare depusa de SC „BA” SA, la data de 19.03.2001, cerere depusa in baza H.G. nr. 1165/2000, abrogata de mai bine de doua saptamani (vol. 11 – fila 37). Neprimindu-se, in continuare, nici un raspuns de la D.G.F.P. M cu privire la cererea de esalonare depusa de agentul economic, la data de 23.04.2001, A.F.P. T.M a emis somatia de plata nr. 8705/23.04.2001, dupa care, in mod inexplicabil, pana in luna iulie 2001, persoanele cu atributii de urmarire a debitelor restante si cu aplicarea procedurilor de executare silita din cadrul A.F.P. T.M, nu au mai facut nici un demers pentru recuperarea sumelor datorate de SC „BA” SA la bugetul statului, aceasta desi, dupa un termen de 15 zile de la emiterea somatiei, trebuia sa se treaca efectiv la executarea silita a agentului economic (vol. 11 – fila 277 b).

Intreaga documentatie intocmita de numitele SR si PC, precum si actele de control intocmite la SC „BA” SA, atat la data de 26.03.2001, cat si la 29.03.2001, au fost pe larg analizate in Raportul tehnico stiintific economic intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial TM, retinandu-se ca inspectorii fiscali nu trebuiau sa avizeze favorabil cererea de acordare de inlesniri la plata a impozitelor restante si a majorarilor de intarziere aferente, solicitate de agentul economic, cu toate ca, prin Nota de prezentare si prin Referatul intocmit, s-a propus acordarea inlesnirilor la plata pentru SC „BA” SA. Concluziile Raportului de constatare tehnico-stiintifica economica – au fost confirmate si de numitul SFc care, in declaratia din data de 24.05.2005, in legatura cu problemele ridicate de acest dosar de inlesniri, a precizat ca ele au aparut de la referatul din data de 29.03.2001, prin care s-a propus acordarea inlesnirilor la plata agentului economic, desi in perioada acumularii acestor datorii s-au incasat dividende, iar H.G. nr. 1165/2000 interzicea acordarea de inlesniri in cazul in care agentul economic platea dividende, in perioada acumularii datoriilor bugetare. In consecinta, tocmai pentru acest motiv, susnumitul a considerat ca n-ar fi trebuit sa se propuna, la data de 29.03.2001, aprobarea inlesnirilor.

Se considera ca, in acest context, prin depunerea cererii de acordare a inlesnirilor la plata, invinuitul BVL - administratorul SC „BA” SA, nu a urmarit altceva decat sa intarzie declansarea procedurilor de executare silita, ocolind astfel procedurile legale in aceasta materie, ceea ce a si realizat, de altfel, cu concursul unei persoane din conducerea D.G.F.P. M, care avea acces direct si nemijlocit la modificarile legislative din aceasta materie. Asa cum s-a aratat, la data de 15.03.2001 a fost adoptata O.U.G. nr. 43/ 2001, care a abrogat expres prevederile H.G. nr. 1165/2000. Aceste modificari erau, de indata, aduse la cunostinta conducerii D.G.F.P. M, pentru informarea personalului din subordine cu privire la noile reglementari, informare care trebuia sa se faca pana la data publicarii in Monitorul Oficial - 26.03.2001, a O.U.G. nr. 43/2001, data de la care actul normativ intra in vigoare si producea efecte juridice. Dupa cum se poate observa, SC „BA” SA a depus insa cererea de esalonare la plata a obligatiilor catre bugetul de stat la data de 19.03.2001, adica exact dupa 4 zile de la adoptarea O.U.G. nr. 43/2001, situatie care facea, practic, imposibila aprobarea cererii in cauza, dat fiind ca actul normativ mentionat in solicitare, respectiv H.G. nr. 1165/2000, fusese abrogat expres prin O.U.G. nr. 43/2001. Edificator este in acest context, faptul ca desi modificarile legislative erau cunoscute de organele fiscale si, in special, de conducerea D.G.F.P. M, cererea agentului economic a fost totusi data in lucru si s-a intocmit documentatia care a fost trimisa, spre aprobare, la D.A.V.S. din cadrul D.G.F.P. M. Nu s-a raspuns solicitarii agentului economic care, evident, prin depunerea cererii, nu a urmarit altceva decat sa intarzie declansarea procedurilor de executare silita fata de agentul economic SC ”BA” SA, proceduri care trebuiau declansate, avandu-se in vedere datoriile mari pe care agentul economic in cauza le acumulase la bugetul de stat. Incercarea i-a si reusit, de altfel, datorita pasivitatii inexplicabile de care au dat dovada organele abilitate in aceasta privinta si, aici, este evident faptul ca, pentru a-si realiza scopul, inculpatul BVL a beneficiat de ajutorul inculpatului LSD.

5. Cum procedurile de executare silita au fost practic blocate, la data de 13.06.2001, prin administratorul sau – BVL, SC”BA”SA a depus la A.F.P. T M un nou angajament de plata, inregistrat sub nr. 51463/13.06.2001, angajament prin care acesta se obliga sa-si plateasca datoriile restante la bugetul statului pana la data de 30.12.2001.

Angajamentul a fost dat in lucru de invinuitul BI – director adjunct al A.F.P. T M, pe inscris facandu-se mentiunea: „C.V.S. dl. SE. – urmarire stricta a celor angajate, urmand procedurile legale” (vol. 11 – fila 307). Se mentioneaza ca, prin inregistrarea acestui angajament de plata al SC ”BA” SA si repartizarea lui in lucru au fost, practic, blocate procedurile de executare silita a agentului economic. Aceasta, in conditiile in care angajamentul incalca prevederile O.G. nr.11/1996, Ordonanta in care, intr-un singur text - art. 12, se face referire la angajamentul de plata, cu mentiunea de la alin. 2, potrivit caruia el este aplicabil si „ persoanelor care, potrivit legii, isi asuma obligatia de plata printr-un angajament de plata sau printr-un alt act, incheiate in forma autentica”. Or, potrivit acestui text, angajamentul de plata nu poate fi facut de catre debitor, ci doar de catre o persoana care-si asuma obligatia alaturi de el, imprejurare in care actul trebuie sa fie incheiat in forma autentica. Observam aici ca angajamentul de plata depus de SC ”BA” SA si inregistrat la A.F.P. T M a fost asumat chiar de catre debitor, nu de un tert (cum rezulta din dispozitiile legale) si nici n-a fost incheiat in forma autentica. In aceste conditii, angajamentul de plata nu trebuia inregistrat sau in cazul in care ar fi fost inregistrat, trebuia sa fie respins, nefiind indeplinite, sub nici o forma, conditiile cerute de art. 12 din O.G. nr. 11/1996 – modificata si republicata, privind executarea creantelor bugetare.

Nefiind executata silit, asa cum s-ar fi impus, in baza dispozitiilor legale care reglementau incasarea debitelor la bugetul de stat, la data de 18.07.2001, SC ”BA” SA a depus o alta cerere de acordare a inlesnirilor de plata, inregistrata la societate sub nr. 807/18.07.2001 si la A.F.P. T M sub nr. 60.796/18.07 2001 (vol. 11 – fila 69).

In urma depunerii cererii de catre agentul economic, acelasi BI (care la data de 13.06.2001 inregistrase angajamentul de plata pentru aceeasi societate comerciala) a intocmit un Referat, prin care a propus aprobarea inlesnirilor la plata, inlesniri care, in cele din urma, au fost aprobate prin Decizia nr. 7426/23.07.2001 a Comisiei constituita in cadrul D.G.F.P. M pentru aprobarea unor astfel de facilitati. Comisia a fost formata din numitii: SL - in calitate de presedinte, LSD - vicepresedinte, CA, SF si numita RM – acestia din urma in calitate de membri. Prin adresa nr. 7426/2539/23.07.2001, D.G.F.P. M comunica SC „BA” SA aprobarea inlesnirilor solicitate, impreuna cu graficul, potrivit caruia urmau sa fie platite sumele esalonate (vol. 11 – filele 7-9).

Analiza acestei cereri de acordare a inlesnirilor la plata a obligatiilor catre bugetul de stat, precum si a documentatiei aferente depusa de catre agentul economic, s-a facut in Raportul intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial Targu - M, in care s-a concluzionat ca, practic, nu s-a mai dispus efectuarea unei alte verificari la societatea solicitanta, factorii de decizie din cadrul D.G.F.P. M luand in considerare, in analiza noii cereri, constatarile cuprinse in actele de control incheiate in luna martie 2001 de catre inspectorii Szabo R si PC (vol.4 – filele 281 – 288).

S-a mai concluzionat, de asemenea, ca nici o persoana din Comisia de analiza nu a observat sau nu a dorit sa constate lantul de incalcari a dispozitiilor legale, care au avut loc in aplicarea vechii Conventii de acordare de inlesniri din anul 1999, mai precis faptul ca nu s-au efectuat verificari asupra celor declarate de catre administratorul societatii si faptul ca societatea detinea resurse banesti mai mult decat suficiente pentru achitarea debitelor restante la bugetul de stat, reprezentantii societatii preferand, in schimb, sa-si plateasca creditele bancare si sa achite asociatilor dividende (fapt interzis de legislatia in vigoare), in loc sa achite debitele restante la bugetul de stat.

Analiza efectuata retine, totodata, ca aceasta inlesnire la plata a fost acordata SC BA SA, in baza O.U.G. nr. 43/15.03.2001 si O.M.F.P. nr. 1195/11.06.2001. Dupa cum se poate constata, insa, potrivit O.U.G. nr. 43/2001 pct. 1 alin. 12, „Inlesnirile la plata creantelor bugetare, administrate de Ministerul Finantelor Publice, de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, precum si de alte autoritati ale Administratiei Publice Centrale sau Locale, dupa caz, se acorda pe baza datelor din evidenta analitica pe platitori de la nivelul organelor teritoriale la care contribuabilii sunt inregistrati ca platitori de impozite, taxe, contributii si alte obligatii bugetare sau a unui document de verificare intocmit la sediul social al debitorului, pe baza datelor din ultima balanta de verificare”. La randul sau, O.M.F.P. nr. 1195/2001 prevede, in art. 5 alin. 7, ca: „Documentatia intocmita de debitori persoane juridice sau asociatii fara personalitate juridica, depusa la organul fiscal la care sunt inregistrati ca platitori de impozite si taxe, se completeaza de catre acesta un referat, care va cuprinde sinteza informatiilor prezentate in documentatie de catre debitori, precum si confirmarea obligatiilor restante la bugetul de stat solicitate de debitor, actualizate cu eventualele plati sau compensari efectuate in contul acestor obligatii pana la data intocmirii referatului”. Din interpretarea acestor doua texte de lege, rezulta ca inlesnirile la plata se pot acorda doar dupa ce se stabilesc cu certitudine obligatiile la bugetul de stat ale agentului economic care solicita astfel de inlesniri. Stabilirea cu certitudine a acestor obligatii se poate face fie prin consultarea fisei ALUMINIUM” SA prin Decizia nr. 7426/23.07.2001, s-a facut in baza unui referat intocmit de numitul BI, care a preluat sumele propuse spre esalonare de agentul economic si care in cele din urma au fost aprobate de Comisie, aceasta in conditiile in care fisa analitica pe platitor era nefunctionala in cadrul D.G.F.P. M, nefunctionala este si in prezent (imposibil de consultat), precum si in lipsa unui act de control care sa stabileasca cu exactitate obligatiile la bugetul de stat ale agentului economic. Pe cale de consecinta, se poate concluziona ca aceasta esalonare la plata a obligatiilor catre bugetul de stat a fost acordata SC „BA” SA, pe baza unor declaratii ale agentului economic, obligatiile la bugetul de stat fiind in aceasta situatie si in lipsa unui act de control, incerte.

6. La data de 27.06.2001, sub semnatura inculpatului LSD, D.G.FP. M a eliberat in favoarea SC „BA” SA, certificatul de atestare fiscala nr. 6294/27.06.2001, care confirma faptul ca la data de 31.05.2001 societatea comerciala in cauza „NU ARE OBLIGATII RESTANTE” la bugetul statului (vol. 16 – fila 46).

Acest certificat de atestare fiscala a fost folosit de SC „BA” SA pentru a participa la o licitatie organizata de SC „A” SA AI, in calitate de antreprenor general, pentru constructia noului sediu al CEC SA – Sucursala AI, licitatie care a fost castigata de catre SC „BA” SA, valoarea lucrarilor ridicandu-se la suma de 243.493 USD, fara TVA si 289.757 USD cu TVA (vol. 16 – filele 33-90). In urma acestei licitatii, intre SC „A” SA AI, in calitate de antreprenor general, pe de o parte si SC „BA” SA TM, pe de alta parte, s-a incheiat contractul inregistrat sub nr. 488/ 28.06.2001 la SC „A” SA si sub nr. 44/28.07.2001 la SC „BA” SA (vol. 16 – filele 70-75). Obiectul contractului l-a constituit executarea de catre subantreprenorul SC „BA” SA la noul sediul al CEC SA – Sucursala A, a lucrarilor de: „tamplarie de aluminiu si placaje cu alucubond”, termenul de executie a lucrarii fiind de 50 de zile de la data predarii frontului de lucru. Existand suspiciuni cu privire la realitatea celor mentionate in certificatul de atestare fiscala nr. 6294/27.06.2001, eliberat de D.G.F.P. M, sub semnatura inculpatului LSD, s-a procedat la efectuarea unei analize a situatiei datoriilor agentului economic, pentru a se stabili daca la 31.05.2001, data la care se face referire in certificatul de atestare fiscala, acesta avea sau nu datorii restante la bugetul statului, analiza care s-a efectuat in Raportul de constatare al D.N.A. privind legalitatea acordarii certificatelor de atestare fiscala (vol. 6 – filele 101-106).

Analizandu-se situatia debitelor agentului economic, s-a stabilit ca la data de 31.05.2001 SC „BA” SA inregistra debite restante la bugetul statului in suma de 941.467.793 lei, la care se adaugau majorarile si penalitatile de intarziere aferente si este evident, in aceasta situatie, ca atribuirea de catre D.G.F.P. M, sub semnatura directorului executiv adjunct, a certificatului de atestare fiscala cu nr. 6294/27.06.2001, cu mentiunea „Nu are obligatii restante”, este neconforma cu realitatea (vol. 6 – fila 103).

Certificatul fiscal eliberat de catre D.G.F.P. in favoarea BA sub nr. 6294/27.06.2001, nu respecta prevederile OMF nr. 48/30.04.1999, art.5 si nu reflecta asa cum s-a mai aratat, realitatea.

Au fost astfel incalcate prevederile O.M.F. nr. 448/30.04.1999, art. 5 de aprobare a procedurilor de eliberare a certificatelor fiscale, prezentate in anexa nr. 5 la ordin, cu referire si la: pct. 2. care stipuleaza faptul ca certificatul fiscal se elibereaza de catre organul fiscal teritorial la care contribuabilul este inregistrat si se afla in evidenta cu obligatii fiscale (in speta Administratia Finantelor Publice T.M); pct. 3 care stipuleaza faptul ca in vederea eliberarii certificatului fiscal trebuia consultat dosarul fiscal al contribuabilului, precum si fisa pentru evidenta analitica a platitorilor; pct. 3.1., care stipuleaza obligativitatea urmaririi depunerii tuturor declaratiilor, deconturilor si situatiilor contabile, examinarea tuturor actelor de control incheiate de catre organele fiscale si alte organe cu atributiuni de control; pct. 3.2., care stipuleaza obligativitatea organului fiscal de examinare a fisei pentru evidenta analitica a platitorilor persoane juridice sub aspectul stingerii creantelor bugetare; pct. 4, cu privire la obligativitatea organului fiscal care elibereaza certificatul de atestare fiscala, de a mentiona distinct pe document obligatiile curente inclusiv amanari si esalonari la plata, majorarile de intarziere calculate pentru neplata la termenele stabilite de lege a impozitelor si taxelor, amenzi, penalitati si pct. 6, cu referire la obligativitatea organului fiscal de a mentiona scopul eliberarii si perioada de valabilitate, care potrivit actului normativ (pct. 7), nu putea fi mai mare de 30 de zile de la data eliberarii.

Se arata ca, in mod repetat, D.N.A. – Serviciul Teritorial TM a solicitat atat D.G.F.P. M, cat si A.F.P. TM sa i se puna la dispozitie toate certificatele de atestare fiscala emise in favoarea SC „BA” SA. Nici unul din raspunsurile date de catre cele doua institutii, in nici unul dintre ele, face referire la certificatul de atestare fiscala nr. 6294/ 27.06.2001 (vol. 8 - filele 2-61). In consecinta, existand suspiciuni intemeiate cu privire la faptul ca nr. de inregistrare atribuit acestui certificat de atestare fiscala este fals, au fost solicitate registrele de intrare/iesire a corespondentei atat de la D.G.F.P. M, cat si de la A.F.P. TM, constatandu-se ca la D.G.F.P. M - nr. 6294, atribuit la data de 18.06.2001 si nu la data de 27.06.2001, figureaza inregistrata o comunicare a Tribunalului M in procesul dintre D.G.F.P. M cu SC „NTG” si, nicidecum, certificatul de atestare fiscala in cauza (vol. 8 – fila 331). S-au solicitat de la D.G.F.P. M si copii dupa filele din registrul de intrare/iesire a corespondentei, pentru perioada 25.06-29.06.2001 si s-a constatat ca, in perioada mentionata, nu exista nici o cerere inregistrata de SC „BA” SA, pentru eliberarea unui certificat de atestare fiscala, numerele de inregistrare folosite in perioada de referinta fiind cuprinse intre 6533 si 6708 (vol. 8 – filele 371-392). Extinzandu-se verificarile la registrele de intrare/iesire a corespondentei la A.F.P. TM, s-a constatat ca la nr. de inregistrare 6294/29.05.2001 figureaza inregistrata declaratia de venit global a numitului IT, domiciliat in mun. T.M, str. Tisei, nr. 2/10 si nu certificatul de atestare fiscala emis de catre invinuitul LSD (vol. 8 – fila 364). S-a procedat in mod similar si la A.F.P. T.M, respectiv au fost solicitate copii dupa filele din registrul de intrare/iesire a corespondentei pentru perioada 26.06-29.06.2001, prilej cu care s-a constatat ca in perioada mentionata nu exista nici o cerere inregistrata de SC „BA” SA la aceasta institutie, pentru eliberarea unui certificat de atestare fiscala, numerele de inregistrare folosite in perioada de referinta fiind cuprinse intre 13.339 si 13.461(vol. 8 – filele 343-360). In aceste conditii s-a solicitat atat D.G.F.P. M, cat si A.F.P. TM sa puna la dispozitia organelor de ancheta intreaga documentatie in baza careia au fost eliberate certificate de atestare fiscala, in favoarea SC „BA” SA, dar si a altor societati comerciale si s-a constatat ca nu exista nici un fel de documentatie, in baza careia sa fi fost eliberat acest certificat de atestare fiscala, dupa cum n-a existat nici o cerere din partea agentului economic, fapt confirmat prin adresa nr. 30043/7933/16.12.2005 a D.G.FP. M, in care se mentioneaza ca pentru certificatul nr. 6294/27.06.2001 nu detin nici un fel de documente (vol. 8 – fila 64). Neexistand nici documentatie pentru eliberarea acestui certificat de atestare fiscala si nici o cerere adresata de catre contribuabil organelor fiscale, conchidem ca acest certificat de atestare fiscala a fost eliberat de inculpatul LSD in favoarea SC „BA” SA, in urma unei solicitari verbale a inculpatului BVL, prin atribuirea unui numar fals de inregistrare, tocmai pentru a nu fi identificat de catre organele de urmarire penala, in cazul unor eventuale verificari.

Semnificativ este, in acest sens si faptul ca, la 23.07.2001, la circa o luna de la data eliberarii certificatului de atestare fiscala in cauza, SC „BA” SA a obtinut o esalonare a datoriilor restante la bugetul de stat, esalonare aprobata prin decizia nr. 7426/23.07.2001 si a carei legalitate a mai fost dezbatuta.

De mentionat este ca, folosind acest certificat de atestare fiscala fals cu mentiuni care nu corespundeau realitatii, eliberat de catre D.G.F.P. M, sub semnatura inculpatului LSD, SC „BA” SA, a castigat o licitatie in valoare de 243.493 USD, fara TVA si 289.757 USD cu TVA.

7. Se mai sustine ca pentru a-si asigura „protectia” firmei, in raport cu organele financiare si pentru a fi favorizat in continuare de aceste organe, la data de 22.05.1999, inculpatul BVL, a achizitionat in numele societatii pe care o administra, un autoturism marca DL ….., in valoare de 18.000 USD, pe care l-a pus chiar de la cumparare la dispozitia directorului general adjunct al D.G.F.P. M, inculpatul LSD, in baza unui Contract de comodat, pe o durata de 5 ani. Ulterior, la data de 22.12.2004, SC „BA” SA - reprezentata prin BVL a vandut autoturismul in cauza inculpatului LSD, cu suma de 10 milioane lei (ROL), inclusiv TVA, emitandu-se in acest sens factura fiscala nr. 3449923/22.12.2004 (vol. 7– fila 114).

Verificandu-se modalitatea de achizitionare a autoturismului, incheierea contractului de comodat, precum si inscrisurile privind inmatricularea masinii, s-a constatat ca autoturismul in cauza a fost achizitionat la data de 22.05.1999, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 052180, incheiat intre SC „DA” SA, prin „MT” SRL T.M si SC „BA” SA - reprezentata prin inculpatul BVL. S-a intocmit, in acest sens, factura fiscala seria DJ XCK nr. 5282702/22.05.1999, in care s-a specificat faptul ca s-a achitat un avans de 134.892.000 lei (ROL), din care TVA 24.324.787 lei (ROL), urmand ca restul sumei pana la plata integrala a autoturismului sa se plateasca in 36 de rate lunare, a cate 364 USD/luna, aceasta incluzand TVA, dobanda de 10 %/an, asigurarea Casco si asigurarea credit, astfel ca valoarea finala de achizitie a autoturismului a fost de 22.104 USD (vol. 7 – fila 88 si 106). Desi, chiar de la cumpararea sa, autoturismul in cauza a fost destinat inculpatului LSD, deoarece, asa cum rezulta chiar din declaratiile celor doi, acesta a fost cel care a ales autoturismul si pentru a da o aparenta de legalitate intregii operatiuni de „predare-primire” a autovehiculului, la data de 07.06.1999 intre SC „BA” SA si inculpatul LSD, s-a incheiat un contract de comodat, inregistrat sub nr. 338/07.06.1999, pe o durata de 5 ani, chiar anterior inmatricularii autoturismului pe SC „BA” SA, operatiune ce a avut loc la data de 10.06.1999 (vol. 7 – filele 107-108). Obiectul contractului l-a constituit acordarea de catre societate, „cu titlu gratuit”, pe o perioada de 5 ani, a autoturismului cumparat de SC „BA” SA. Conform cap. III pct. 3.1. lit. a din contract, directorul Finantelor Publice M, LSD, trebuia sa conserve bunul, cu precizarea „adica sa se ingrijeasca de el ca un bun proprietar”. Conform lit. b, acesta trebuia sa foloseasca bunul „conform destinatiei lui”, pct. 3.2. lit. a stipuland ca obligatie a comodantului (SC „BA” SA), „sa nu-l impiedice pe comodatar (directorul adjunct LSD) sa foloseasca bunul pana la termenul convenit” (vol. 4 – fila 253).

La data de 12.03.2003, inspectorii FG, KAZ si SLS din cadrul D.G.F.P. Covasna si D.G.F.P. M au verificat aceste aspecte si au incheiat procesul-verbal de control nr. 233/ 12.03.2004 (vol. 4 – filele 251-252). Dupa efectuarea acestui control, pentru a intra in legalitate, la data de 22.12.2004, SC „BA” SA a transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului DL, inculpatului LSD, operatiune care s-a efectuat prin emiterea de catre SC „BA” SA a facturii fiscale nr. 3449923/22.12.2004, in suma de 10 milioane lei (ROL), inclusiv TVA.

Dupa cum rezulta din materialul probator administrat in cauza, autoturismul marca DL a fost, de la data achizitionarii lui (chiar inainte de inmatricularea lui), in posesia directorului general adjunct al D.G.F.P. M, inculpatului LSD, iar din data de 22.12.2004 s-a aflat in proprietatea efectiva a acestuia.

In rechizitoriu se face referire si la o serie de convorbiri telefonice interceptate intre inculpatul LSD si BVL, insa avand in vedere ca prin incheierea interlocutorie din data de 27.11.2006 a Tribunalului M s-a constatat nelegalitatea interceptarilor, iar prin hotararea de stramutare s-au mentinut actele efectuate in cauza, instanta nu poate tine cont de aceste probe, urmand a fi inlaturate.

Pentru aceste fapte inculpatul LSD a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita, prevazuta de art. 254 alin. 2 C.pen. si fals intelectual in forma continuata, prevazuta de art. 289 C.pen. raportat la art. 41 alin. 2 C.pen., iar inculpatul BVL a fost trimis in judecata pentru infractiunile de dare de mita, prevazuta de art. 255 alin. 1 C.pen. si uz de fals in forma continuata, prevazuta de art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Cu privire la aceste acuzatii inculpatii sustin urmatoarele:

1. In legatura cu acuzatia ca ar fi favorizat SC BA SA cu prilejul acordarii in cursul lunii iulie 2001 a unei inlesniri la plata, inculpatul SLD arata ca el facea partea din Comisia constituita in baza O.G. nr. 43/2001 si O.M.F.P. nr. 1195/2001, alaturi de alti patru membrii care analizau toate documentele in baza carora se acordau inlesnirile, potrivit actelor normative aratate. In aceste imprejurari inlesnirea acordata SC „BA” SA in cursul lunii iulie a anului 2001 a fost acordata cu respectarea ad literam a prevederilor O.M.F.P. 1195/2001, care nu prevedea obligativitatea intocmirii unei Note de constatare sau a unui proces-verbal, ci doar a uni referat intocmit de A.F.P. T.M, in care se mentionau sumele propuse spre esalonare si sumele propuse prin referat coincid perfect cu sumele solicitate spre esalonare de agentul economic si regasite in balanta pe luna mai 2001. De altfel, totii membrii comisiei au considerat ca referatul intocmit de A,.F.P. T.M este suficient pentru acordarea inlesnirii, intrucat confirma sumele solicitate de agentul economic si care coincid cu datoriile aferente inscrise de acesta din urma in balanta pe luna mai 2001. In legatura cu faptul ca societatea comerciala ar fi platit dividende actionarilor pe durata acumularii datoriilor bugetare, O.M.F.P. 1195/2001 nu mai prevedea aceasta ca fiind o conditie de acordare a unor astfel de inlesniri, acestea fiind prevazute doar de H.G. 1165/2000, care fusese abrogat prin O.G. nr. 43/2001. De asemenea acesta sustine ca documentatia, la data aprobarii cererii, indeplinea toate exigentele OMF. nr. 1195/2001.

Cu privire la acest aspect inculpatul BVL sustine ca, din punctul sau de vedere, toate inlesnirile la plata a obligatiilor catre bugetul de stat, acordate SC BA SA au fost legale si au fost acordate in baza uzarii de un drept al sau, recunoscut de lege si societatea al carei administrator era si este a respectat in tocmai graficele de esalonare, achitand integral sumele datorate bugetului de stat, respectand totodata si celelalte conditii stipulate in inlesnirile acordate, precizand totodata ca pentru obtinerea fiecarei inlesniri la plata, documentatia depusa de societatea pe care o reprezinta a fost completa.

2. Referitor la acuzatia de fals intelectual, privind eliberarea in favoarea SC”BA”SA a certificatelor de atestare fiscala nr.1967/03.02.2000, nr. 14062/15.11.2000 si nr. 6294 din 27.06.2001, inculpatul LSD a aratat ca aceste certificate fiscale nu au fost eliberate in baza O.M.F. nr. 448/1999, ci in baza O.G. nr.12/1993 si, respectiv O.G. nr. 60/2001, care reglementau conditiile de participare la licitatii a agentilor economici, mentionand ca acordarea sub aceasta forma a certificatelor s-a facut datorita prevederilor exprese ale actelor normative speciale, care cereau, nu certificate de atestare fiscala, ci „dovada”, in cazul O.G. NR.12/1993 si „certificat constatator”, in cazul O.G. NR.60/2001 – cu privire la impozitele si taxele exigibile la bugetul de stat, la data participarii la licitatie. In privinta realitatii mentiunilor din certificatele de atestare fiscala, inculpatul LSD a declarat ca pe fiecare din aceste trei certificate fiscale a mentionat ca SC „BA” SA nu avea datorii restante la bugetul de stat, intrucat la data mentionata in aceste certificate societatea in cauza nu prezenta datorii exigibile la bugetul de stat. Deoarece societatea a facut un angajament de plata la data eliberarii certificatului constatator nr. 6294/2001, nu mai avea datorii exigibile. Aceasta sustine ca tot ce tinea de partea formala si anume, cerere, inregistrare, mod de expediere, nu era in competenta sa si nu intra in atributiile sale de serviciu. El nu raspundea decat pentru ceea ce a confirmat prin semnatura si stampila.

In legatura cu acuzatia de uz de fals, prin folosirea celor trei certificate de atestare fiscala, nr. 1967/ 03.02.2000, nr. 14062/15.11.2000 si nr. 6294/27.06.2001, inculpatul BVL a mentionat la urmarirea penala ca de fiecare data el a depus la organele fiscale toata documentatia necesara eliberarii unor astfel de certificate si din punctul sau de vedere, acestea au fost legal eliberate, intrucat nu avea datorii exigibile la bugetul de stat, precizand totodata ca el nu a avut nici un moment sentimentul ca foloseste un act fals, apreciind ca cererile au fost solutionate prin eliberarea certificatelor respective.

3. Referitor la acuzatia de luare de mita inculpatul LSD sustine ca la sfarsitul anului 1996, i-a imprumutat lui BV, ca persoana fizica, suma de 12.000 DM, pe care acesta a folosit-o sa-si puna pe picioare firma pe care tocmai o deschisese, dar nu au intocmit nici un act privind acordarea acestui imprumut intrucat erau prieteni de circa 20 de ani si au considerat ca nu se impune incheierea unui astfel de act intre prieteni. Acesta a precizat ca de acest imprumut cunosc doar sotiile celor doi. Incepand cu anul 1996 si pana prin anul 1999 BVL nu a putut sa-i restituie banii pe care i-a imprumutat, astfel ca in 1999 acesta, afland ca inculpatul Lazar Sorin intentioneaza sa cumpere un autoturism, i-a propus sa plateasca el avansul pentru o masina, lucru pe care l-a facut, dandu-i d-lui BV aproximativ 8.000 USD sau echivalentul in lei, dl. B i-a depus in banca pe numele societatii comerciale si a platit avansul pentru autoturismul pe care inculpatul si l-a ales, urmand ca in schimbul sumei de 12.000 DM, pe care i-o daduse in 1996, dl. B sa plateasca prin SC „BA” SA ratele la autoturism, iar dupa ce s-au platit ratele, el cumparat autoturismul cu 10 milioane lei. Acesta sustine ca a stabilit cu dl. B ca ratele platite de SC „BA” SA sa coincida cu suma de bani pe care i-o daduse imprumut in anul 1996 si astfel practic ii era restituita suma de bani cu care il imprumutase. Dl. BV a bagat banii dati de inculpatul LS cu titlu de avans in societate, prin dispozitie de incasare in banca, iar suma pe care i-a predat-o acesta reprezenta 50 % din valoarea autoturismului si totodata avansul pentru acesta, iar restul de 50 % urma sa fie platit de catre SC „BA” SA in contul datoriei pe care BV o avea la el. Pentru ca intreaga operatiune sa fie legala, s-a incheiat un contract de comodat intre SC „BA” SA si inculpatul LS, in baza caruia acesta a folosit autoturismul pana in decembrie 2004, cand am cumparat acest autoturism cu 10 milioane lei. Inculpatul sustine ca imprumutul acordat de el a fost confirmat si de martorul LC, audiat de instanta. Arata ca acest contract a fost incheiat in anul 1999, cand inca nu exista Legea functionarului public, Legea nr. 78/2000 sau un alt act normativ care sa incrimineze un asemenea contract cu o societate comerciala.

La randul sau, cu privire la acuzatia de dare de mita, inculpatul BVL sustine aceleasi aspecte ca si inculpatul LSD, cu deosebirea ca acesta arata ca suma de bani primita in anul 1996 de la inculpatul LSD a folosit-o in interes strict personal si nu pentru societatea pe care o administra, SC „CT” SA, nefiind inregistrata sub nici o forma in contabilitatea societatii, neavand legatura cu aceasta. Acesta sustine de asemenea ca despre acest imprumut nu au cunostinta decat sotiile celor doi, ca a primit de la inculpatul LSD suma de 130000000 ROL pentru a depune avans la autoturismul achizitionat pe firma SC BA SA si ca a achitat in intregime autoturismul dupa aproximativ 2 ani si jumatate, iar dupa circa 5 ani de la data incheierii contractului de comodat i-a vandut definitiv autoturismul inculpatului LSD cu suma de 10 milioane lei, intocmind contract de vanzare-cumparare si astfel a fost stinsa in intregime datoria pe care o avea fata de acesta, in cuantum de 12.000 DM.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta, cu privire la faptele descrise anterior, retine urmatoarele:

Pentru existenta infractiunii de luare de mita nu este necesar ca functionarul sa indeplineasca in mod necesar un act ilegal, in schimbul primirii banilor sau a altor foloase, fiind suficient ca acesta sa indeplineasca un act in exercitarea atributiilor de serviciu, indiferent daca acest act este legal sau ilegal.

In speta se constata ca inculpatul LSD a indeplinit mai multe acte in exercitarea atributiilor de serviciu, in favoarea SC BA SA, firma administrata de inculpatul BVL, dupa ce a primit de la acesta un autoturism marca DL, mai intai in folosinta, in baza unui contract de comodat si apoi in proprietate, prin incheierea unui contract de vanzare-cumparare.

1. In ce priveste actele indeplinite de inculpatul LSD in exercitarea atributiilor de serviciu, in favoarea SC BA SA, s-a retinut in rechizitoriu ca D.G.F.P. M a acceptat esalonarea la plata pentru SC BA SA a sumelor solicitate prin cererea nr. 53/1999, respectiv 270.403.639 lei, din care 144.737.349 lei reprezentau impozit pe profit si 125.666.290 lei TVA, esalonate la plata pe o perioada de 1 am si 3 luni, cu o perioada de gratie pana in luna mai 1999, fara sa fi depus toata documentatia si acordandu-i un termen de 2 luni si 17 zile pentru depunerea scrisorii de garantie bancara, desi la cap. III, pct. 8 alin. 2 din O.M.F. 1283/1998 se prevede in mod expres ca agentul economic beneficiaza de inlesnirile aprobate, cu conditia depunerii, in termen de pana la 10 zile de la data comunicarii a garantiei bancare.

Nu se precizeaza insa care este contributia inculpatului LSD la indeplinirea acestui act, avand in vedere ca analizarea cererii si verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru acordarea esalonarii intra in atributia altor persoane, iar acestea au declarat ca nu ar fi avut vreo influenta din partea inculpatului SLD pentru admiterea cererii SC BA SA.

2. La data de 19.03.2001, SC BA SA a depus o cerere de acordare de inlesniri la plata, inregistrata la societate sub nr. 328/19.03.2001 si la Administratia Finantelor Publice T.M sub nr. 50665/19.03.2001, prin care acest agent economic a solicitat esalonarea la plata doar a impozitului pe profit si a TVA, precum si a majorarilor de intarziere aferente perioadei septembrie 2000-februarie 2001, in baza prevederilor H.G. nr. 1165/2000. Prin art. 3 din O.U.G. nr. 43/15.03.2001 au fost abrogate, asadar, prevederile H.G. nr. 1165/2000, astfel incat, cererea de acordare a inlesnirilor de plata a obligatiilor catre bugetul de stat, precum si intreaga documentatie, fiind realizate, in baza unui act normativ abrogat, nu mai puteau fi luate in considerare, situatie in care D.A.V.S., aflat in subordinea directa a inculpatului LSD, trebuia sa respinga cererea, urmand sa se procedeze, de indata, la declansarea procedurilor de executare silita. Neprimindu-se, in continuare, nici un raspuns de la D.G.F.P. M cu privire la cererea de esalonare depusa de agentul economic, la data de 23.04.2001, A.F.P. T.M a emis somatia de plata nr. 8705/23.04.2001, dupa care, in mod inexplicabil, pana in luna iulie 2001, persoanele cu atributii de urmarire a debitelor restante si cu aplicarea procedurilor de executare silita din cadrul A.F.P. T.M, nu au mai facut nici un demers pentru recuperarea sumelor datorate de SC BA SA.

De asemenea nici in acest caz nu se precizeaza in ce a constat in concret contributia inculpatului LSD in favorizarea SC BA SA, de vreme ce neregularitatile constatate in legatura cu neexecutarea silita a acestei societati au fost cauzate de neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu de catre mai multi salariati. Nu s-a dovedit existenta vreunei influente a inculpatului LSD asupra acestor salariati, iar faptul ca se cunostea relatiile apropiate dintre acest inculpat si inculpatul BVL nu este suficienta pentru a putea dovedi implicarea intentionata a inculpatului LSD in producerea rezultatului constand in neexecutarea silita a SC BA SA pentru recuperarea datoriilor la stat.

3. La data de 13.06.2001, prin administratorul sau – BVL, SC BA SA a depus la A.F.P. TM un nou angajament de plata, inregistrat sub nr. 51463/13.06.2001, angajament prin care acesta se obliga sa-si plateasca datoriile restante la bugetul statului pana la data de 30.12.2001. Se sustine ca acest angajament incalca prevederile O.G. nr.11/1996, deoarece nu putea fi facut de catre debitor, ci doar de catre o persoana care-si asuma obligatia alaturi de el, imprejurare in care actul trebuie sa fie incheiat in forma autentica.

Se constata ca din prevederile art. 12 alin. 2 din OG. nr. 11/1996 nu rezulta ca angajamentul de plata a datoriilor nu putea fi facut de catre debitor ci ar fi trebuit sa fie facut doar de catre o alta persoana, printr-un act autentic. In consecinta din dispozitia legala mentionata s-ar fi putut crea confuzii cu privire la posibilitatea debitorului de a-si asuma angajamentul de plata a datoriilor restante la bugetul de stat. In aceste conditii, din nou nu poate fi prezumata reaua credinta a inculpatilor si intentia de a tergiversa executarea silita a SC BA SA, de vreme ce chiar legea este neclara din acest punct de vedere.

4. SC BA SA a depus o alta cerere de acordare a inlesnirilor de plata, inregistrata la societate sub nr. 807/18.07.2001 si la A.F.P. T M sub nr. 60.796/18.07 2001. Inlesnirile la plata au fost acordate prin Decizia nr. 7426/23.07.2001, de o comisie formata din cinci persoane, al carei vicepresedinte a fost inculpatul LSD, fara a se face vreun control la societate, fara a se observa incalcarile legale anterioare si fara a se stabili cu certitudine care erau datoriile societatii catre stat.

In acest caz nu poate fi primita sustinerea inculpatului LSD ca OMF nr. 1195/11.06.2001 nu ar fi cerut o nota de constatare, ci doar un referat al Administratiei Financiare. Astfel, potrivit OUG. nr. 43/2001, pct. 1 alin. 12 inlesnirile la plata creantelor bugetare se acorda pe baza datelor din evidenta analitica de la nivelul organelor teritoriale la care contribuabili sunt inregistrati ca platitori sau pe baza unui document de verificare intocmit la sediul debitorului. De mentionat ca fisa analitica pe platitor era nefunctionala la DGFP M la data respectiva, ramanand doar verificarea documentelor. De asemenea OMF nr. 1195/11.06.2001, la art. 5 alin. 7 prevede ca se intocmeste un referat care trebuie sa contina printre altele si confirmarea obligatiilor restante la bugetul de stat. Deci legea cerea ca stabilirea inlesnirilor la plata sa se faca dupa stabilirea cu certitudine a obligatiilor catre stat ale agentului economic, iar in speta inlesnirile la plata pentru SC BA SA au fost acordate doar pe baza declaratiilor acestei societati.

Inculpatul LS nu poate invoca faptul ca alaturi de el mai faceau parte din comisie inca patru persoane, deoarece pentru existenta infractiunii de luare de mita nu este necesar ca functionarul sa aiba exclusiv atributia indeplinirii actului de serviciu. In speta se constata ca dintre toti membrii comisiei doar inculpatul folosea un autoturism de la SC BA SA, a carui proprietate i-a fost transmisa ulterior, iar contributia sa la admiterea cererii de acordare a inlesnirilor nu era una pur formala, ci implica putere de decizie.

5. Se mai retine ca inculpatul LSD a eliberat in favoarea SC BA SA certificatul fiscal nr. 1967/03.02.2000 (problema solutionata intr-o singura zi), pe care l-a semnat personal, in locul directorului general, in care a mentionat ca aceasta societate nu are datorii la bugetul de stat, desi avea datorii reesalonate si nu s-a gasit o cerere de eliberare a certificatului, ci doar o balanta de verificare, ordine de plata si o declaratie de impunere depusa de catre agentul economic. Lipsa acestei cereri intareste concluzia ca certificatul a fost eliberat pentru a inlesni participarea la licitatie a SC BA SA, fara a se preocupa de mentionarea datoriilor reale ale societatii.

Inculpatul LSD, a eliberat in favoarea SC „BA” SA certificatul de atestare fiscala nr. 14062/15.11.2000, in care se mentiona ca la data de 30.09.2000 SC BA SA nu avea nici un fel de datorii la bugetul de stat desi la data de 30.09.2000, SC BA SA avea datorii restante la bugetul de stat, la impozitul pe venit 928.780 lei, iar la Fondurile Speciale 1.707.629 lei, asa cum reiese din adresa nr. 29466/06.12.2005, D.G.F.P. M. Chiar daca debitul a fost stins inainte de eliberarea certificatului, mentiunea ca la data de 30.09.2000 societatea nu avea datorii la bugetul de stat este nereala. Intrucat aceasta mentiune a datei de 30.09.2000 este esentiala, rezulta de asemenea ca inculpatul nu a tinut cont de realitate si a eliberat certificatul pentru a-i inlesni societatii participarea la licitatie.

La data de 27.06.2001, sub semnatura inculpatului LSD, D.G.FP. M a eliberat in favoarea SC BA SA, certificatul de atestare fiscala nr. 6294/27.06.2001, care confirma faptul ca la data de 31.05.2001 societatea comerciala in cauza „NU ARE OBLIGATII RESTANTE” la bugetul statului, desi la data de 31.05.2001 SC BA SA inregistra debite restante la bugetul statului in suma de 941.467.793 lei, la care se adaugau majorarile si penalitatile de intarziere aferente. Caracterul fals al mentiunilor din certificatul de atestare fiscala nr. 6294/ 27.06.2001, rezulta, in mod cert, chiar si acceptand angajamentul de plata depus de SC „BA” SA, intrucat acest angajament a fost depus la data de 13.06.2001, iar pe certificatul in cauza sunt mentionate datoriile agentului economic pentru data de 31.05.2001, deci pentru o data la care nu exista nici macar aceasta conventie angajament de plata.

In plus, desi acest certificat poarta un numar de inregistrare la DGFP M, la acest numar nu se regaseste inregistrarea cererii SC BA SA (ci un alt act care nu are legatura cu aceasta societate) si nu exista nici un fel de documentatie, in baza careia sa fi fost eliberat acest certificat de atestare fiscala. De asemenea, faptul ca lipsesc cererea si actele ce au stat la baza eliberarii certificatului, precum si faptul ca acesta nu este inregistrat la institutia emitenta, denota caracterul fals al acestuia si intentia inculpatului LSD de a-i inlesni societatii participarea la licitatie, avand in vedere importante mentiunilor din certificat in eligibilitatea ofertelor. Lipsa oricarei alte semnaturi de pe certificat (de exemplu a persoanei care l-a intocmit, cum s-a procedat in alte cazuri) duce de asemenea la concluzia ca acesta a fost semnat in fals cu buna stiinta de catre inculpat, fara sa se preocupe de realitatea datelor mentionate in acesta. De vreme ce pe certificat figureaza doar semnatura inculpatului LSD, acesta nu poate invoca lipsa atributiilor sale in inregistrarea certificatelor, intrucat acesta este singurul functionar care raspunde de eliberarea acestuia. Acest fapt, coroborat cu nerealitatea datelor inscrise in certificat, denota intentia inculpatului in mentionarea datelor nereale din certificat.

In ce priveste eliberarea acestor certificate de atestare fiscala, nu poate fi primita sustinerea inculpatului LSD ca acestea nu ar fi fost eliberate in baza O.M.F. nr. 448/1999, ci in baza O.G. nr.12/1993 si respectiv O.G. nr. 60/2001, care reglementau conditiile de participare la licitatii a agentilor economici si ca de vreme ce societatea nu avea datorii exigibile, in mod corect s-a consemnat ca aceasta nu are datorii la stat.

Astfel, OG. nr.12/1993 si respectiv O.G. nr. 60/2001 nu reglementeaza procedura de eliberare a certificatelor sau dovezilor privind plata datoriilor la bugetul statului, ci reglementau procedura achizitiilor publice. Aceste acte normative prevedeau doar posibilitatea ca participantul la o licitatie de achizitie publica sa faca dovada ca nu are datorii la bugetul de stat, ca o dovada in favoarea seriozitatii si bonitatii pe care o prezinta. Procedura de acordare a acestor acte doveditoare si continutul lor era reglementat insa de O.M.F. nr. 448/1999. O.G. nr.12/1993 si O.G. nr.60/2001 mentioneaza necesitatea eliberarii unui act doveditor care sa ateste ca participantul la licitatie si-a indeplinit obligatiile de plata a impozitelor si a contributiei la asigurarilor de stat, iar O.M.F.P. nr. 448/1999 precizeaza ca „Certificatul care atesta indeplinirea obligatiilor bugetare se numeste certificat de atestare fiscala pentru persoane juridice”.

De altfel, in cazul certificatelor nr. 14062/15.11.2000 si 6294/27.06.2001 s-au folosit si formularele prevazute de acest act normativ pentru certificate de atestare fiscala. Or, nu se poate afirma ca s-au folosit aceste formulare, care prevedeau expres rubrica in care trebuiau trecute obligatiile de plata amanate sau esalonate, dar de fapt nu era necesar sa fie completate aceste rubrici, pentru ca ar fi fost vorba de altfel de certificate. Indiferent la ce erau folosite certificatele respective, din moment ce erau prevazute cu rubrica speciala in care trebuiau trecute datoriile esalonate si nu au fost completate aceste rubrici cu sumele datorate si esalonate, mentionandu-se doar ca societatea nu are datorii la buget, ele atesta o imprejurare nereala. O comisie de licitatie apreciaza in mod diferit bonitatea unui participant care are datorii la bugetul de stat, chiar esalonate, fata de cea a unuia care nu are deloc datorii la bugetul de stat. In acest fel s-a creat SC BA SA o situatie mai favorabila, prin atestarea faptului ca aceasta nu ar fi avut datorii la bugetul de stat.

De asemenea, in certificatul nr. 1967/3.02.2000 se mentioneaza expres ca SC BA SA „nu are impozite si taxe neplatite/reesalonate”. Or, chiar daca s-ar retine ca veridice afirmatiile inculpatului, ca ar fi avut in vedere faptul ca aceasta societate avea datorii reesalonate, dar neexigibile, atunci acesta ar fi trebuit sa taie mentiunea „reesalonate” din certificat. Neprocedand in acest fel rezulta ca prin acest certificat a atestat in mod fals ca aceasta societate nu ar fi avut nici datorii reesalonate, fapt neadevarat.

In consecinta se va retine ca inculpatul LSD cu intentie a inserat date nereale in aceste certificate de atestare fiscala, cu prilejul intocmirii acestora, favorizand astfel SC BA SA pentru participarea la licitatii de achizitie.

De asemenea, avand in vedere ca inculpatul BVL a declarat ca de fiecare data el a depus la organele fiscale toata documentatia necesara eliberarii unor astfel de certificate, iar acesta in calitate de reprezentant al SC BA SA a depus certificatele de atestare fiscala nereale la dosarele de licitatie, se va retine ca acesta a folosit aceste inscrisuri, cunoscand ca sunt false.

6. Referitor la fapta inculpatului LSD de a primi la data de 22.05.1999 de la SC BA SA, prin intermediul inculpatului BVL, un autoturism marca DL 2.0 SX M/T A ABS, pe care l-a folosit exclusiv in baza unui contract de comodat, pana in data de 22.12.2004, cand SC „BA” SA i-a vandut autoturismul in cauza inculpatului LSD, cu suma de 10 milioane lei, nu pot fi retinute afirmatiile celor doi inculpati, ca autoturismul ar fi fost cumparat pe aceasta societate pentru restituirea unui imprumut mai vechi, facut de inculpatul LSD catre inculpatul BVL.

Astfel, cei doi sustin ca imprumutul ar fi fost acordat de inculpatul LSD inculpatului BVL, in cursul anului 1996, motiv pentru care firesc ar fi fost ca restituirea imprumutului sa o faca tot persoana fizica BVL si nu SC BA SA. Nu poate fi acceptat ca cei doi inculpati, buni cunoscatori ai dispozitiilor legale in materia contabilitatii societatilor comerciale, sa fi ales o astfel de modalitate de restituire a imprumutului, care poate constitui o incalcare a dispozitiilor legale privind combaterea evaziunii fiscale.

Cei doi inculpati se contrazic cu privire la destinatia imprumutului, inculpatul LSD afirmand ca acesta a fost acordat pentru ca inculpatul BVL sa-si puna pe picioare afacerea, in timp ce acesta din urma a afirmat ca suma imprumutata a folosit-o in interes strict personal si nu pentru societatea pe care o administra, SC „CT” SA, nefiind inregistrata sub nici o forma in contabilitatea societatii. Or, este greu de crezut ca un astfel de amanunt nu ar fi fost retinut de cei doi inculpati, daca sustinerile lor ar fi fost reale.

Desi inculpatul BVL afirma ca a achitat autoturismul respectiv aproximativ dupa doi ani si jumatate, nu poate fi explicata in mod veridic transmiterea proprietatii de-abia dupa aproximativ 5 ani de la data incheierii contractului de comodat, dupa ce au fost demarate cercetarile fata de inculpat sub acest aspect.

Din analiza soldului contului 462 -„creditori diversi”- al SC BA SA, pentru perioada martie 2000-septembrie 2004, se constata ca la data de 30.09.2004, soldul acestuia era de numai 28.000 lei, fapt din care nu se poate trage decat concluzia ca invinuitul BVL a scos din patrimoniul societatii in perioada iunie 1999 - 30.09.2004 suma de 130.000.000 lei, cu care a achitat avansul pentru autoturism. Din moment ce inculpatul BVL a scos din societate suma de 130000000 ROL, cu care acesta creditase societate, rezulta ca acesti bani au provenit de la el si nu de la inculpatul LSD, asa cum sustin cei doi inculpati. De altfel, nimic nu-l impiedica pe inculpatul LSD sa solicite sa fie mentionat ca si creditor al societatii, asa cum a fost mentionat inculpatul BVL.

Suma de 130 milioane lei, pe care cei doi inculpati pretind ca i-ar fi dat-o LSD lui BVL, pentru a plati avansul necesar achizitionarii autoturismului, reprezenta doar 8.407 USD, iar pentru autoturism a fost platit un avans in valoare de 134.892.000 lei, adica 9.000 USD. Pentru autoturism, SC „BA” SA urma sa achite in rate diferenta de valoare a autoturismului, respectiv o suma totala de 13.697 USD. Or, cei doi au declarat ca BVL avea fata de LSD o pretinsa datorie de doar 12.000 DM, care a fost stinsa prin restituirea unei sume de 13.697 USD, iar la data 21.05.1999 echivalentul a 12.000 DM era de 100.992.000 lei, in timp ce echivalentul a 13.697 USD era de 211.796.711 lei. Din faptul ca societatea a achitat societatii de leasing o suma cu o valoare dubla decat cea pe care inculpatul LSD pretinde ca i-ar fi imprumutat-o inculpatului BVL, rezulta de asemenea neverosimilitatea afirmatiilor celor doi inculpati.

Instanta nu poate tine cont de declaratia martorului LC, in care acesta sustine ca a aflat ca inculpatul LSD l-ar fi imprumutat pe inculpatul BVL in cursul anului 1996, deoarece ambii inculpati au declarat ca despre acest imprumut nu cunostea decat sotiile lor.

Pentru aceste motive, instanta constata ca inculpatul LSD a beneficiat de acest autoturism de la SC BA SA, in timp ce in exercitarea atributiilor sale de serviciu a favorizat aceasta societate prin emiterea certificatelor de atestare fiscala nereale. De asemenea, in timp ce a folosit acest autoturism inculpatul a efectuat in exercitarea atributiilor de serviciu acte constand in semnarea conventiilor de esalonare, care, desi nu pot fi retinute ca fiind ilegale, au adus societatii respective beneficii. Fata de faptul ca inculpatul a primit autoturismul DL 2.0 SX M/T A ABS de la societatea SC BA SA la data de 22.05.1999, pe care l-a folosit in baza unui contract de comodat pana in data de 22.12.2004, iar dupa aceea, in timp ce folosea acest autoturism a emis in favoarea acestei societati certificate de atestare fiscala nereale si a semnat conventiile de reesalonare a datoriilor acestei societati, rezulta ca folosinta acestui autoturism a fost data in schimbul indeplinirii sau neindeplinirii atributiilor de serviciu de catre inculpatul LSD.

Pentru a se retine infractiunea de luare de mita nu este necesar ca functionarul sa-si fi indeplinit defectuos atributiile de serviciu, astfel ca aceasta infractiune poate fi retinuta raportat la toate actele indeplinite de inculpatul LSD in favoarea SC BA SA, chiar daca nu toate actele pot fi catalogate ca fiind nelegale.

In ce priveste calitatea inculpatului LSD, de functionar cu atributii de control, se constata ca acesta avea la data savarsirii faptelor calitatea de director adjunct la DGFP M, fapt care ii conferea atributii cu privire la controlarea si supravegherea modului in care ceilalti salariati subordonati isi indeplineau atributiile de serviciu, inclusiv cu privire la aspectele legate de eliberarea certificatelor de atestare fiscala sau cele legate de intocmirea conventiilor de reesalonare a datoriilor societatilor catre stat. In consecinta, avand aceste atributii, inculpatul era un functionar cu atributii de control.

In drept, instanta constata ca fapta inculpatului LSD care, in calitate de functionar public cu atributii de control in cadrul D.G.F.P. M (director general adjunct), a primit spre folosinta, in mod direct, in cursul lunii iunie 1999, de la inculpatul BVL – administrator la SC ”BA” SA TM, un autoturism marca „DL”, in valoare de 22.104 USD, inmatriculat sub nr. …., printr-un contract de comodat cu titlu gratuit pe o durata de 5 ani, iar la implinirea termenului prevazut in contractul de comodat a cumparat autoturismul in cauza de la societate cu suma de 10 milioane lei, in scopul de a a-si indeplini sau a nu-si indeplini acte referitoare la atributiile de serviciu sau in scopul de a face acte contrare acestor atributii de serviciu, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, fapta prev. si ped. de art. 254 alin. 2 Cod penal.

Fapta aceluiasi inculpat care, in exercitarea atributiilor de functionar public, in cursul anilor 2000 si 2001, in baza aceleiasi rezolutii infractionale si in mod repetat, a eliberat in favoarea SC „BA” SA certificatele fiscale nr. 1967/03.02.2000, nr. 14062/15.11.2000 si nr. 6294/ 27.06.2001, falsificandu-le cu prilejul intocmirii lor, prin atestarea unor fapte necorespunzatoare adevarului si prin omisiunea de a insera unele date sau imprejurari referitoare la datoriile acestei societati catre stat, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 289 Cod penal, raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal. Intervalul de timp scurs intre cele doua fapte, precum si modalitatea asemanatoare de a proceda, relatiile dintre inculpat si reprezentantul societatii beneficiare, justifica retinerea unei rezolutii infractionale unice in savarsirea celor doua acte materiale de fals intelectual.

Fapta inculpatului BVL care, in calitate de administrator al SC ”BA” SA TM, i-a oferit inculpatului LSD – director general adjunct al D.G.F.P. M, un autoturism marca „DL”, in valoare de 22.104 USD, inmatriculat sub nr. ….., sub forma unui Contract de comodat cu titlu gratuit, pe o durata de 5 ani, iar la expirarea termenului prevazut in contract, i-a vandut autoturismul in cauza cu suma de 10 milioane lei, in scopul indeplinirii sau neindeplinirii de catre acesta a unor acte in exercitarea atributiilor de serviciu sau in scopul indeplinirii de catre acesta a unor acte contrare acestor indatoriri, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita, fapta prev. si ped. de art. 255 alin. 1 Cod penal.

Fapta aceluiasi inculpat care, in calitate de administrator al SC ”BA” SA TM, a folosit in baza aceleiasi rezolutii infractionale si in mod repetat mai multe inscrisuri oficiale respectiv certificatele cu nr. 1967/03.02.2000, nr. 14062/15.11.2000 si nr. 6294/27.06.2001, cunoscand ca sunt false, in vederea producerii de consecinte juridice, respectiv participarea si castigarea unor licitatii organizate de diferite institutii publice sau cu fonduri de la diferite institutii publice ori de interes public, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de uz de fals in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Intervalul de timp scurs intre cele doua fapte, precum si modalitatea asemanatoare de a proceda, modalitatea asemanatoare de obtinere a certificatelor de atestare fiscala false justifica retinerea unei rezolutii infractionale unice in savarsirea celor doua acte materiale de uz de fals.

Cum insa fapta inculpatului BVL de dare de mita a fost savarsita la data de 22.05.1999, iar fapta continuata a acestuia de uz de fals a fost epuizata in cursul lunii iunie 2001, pentru aceste infractiuni s-au implinit termenele de prescriptie speciala prevazute de art. 122 raportat la art. 124 C.pen., din 22.11.2006 si respectiv decembrie 2008.

De asemenea, avand in vedere ca infractiunea continuata a inculpatului LSD de falsificare a certificatelor de atestare fiscale emise in favoarea SC BIG ALIMINIUM SA s-a epuizat la data de 27.06.2001, si pentru aceasta s-a implinit termenul de prescriptie speciala prevazut de art. 122 raportat la art. 124 C.pen., din data de 27.12.2008.

Inculpatii au solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 13 C.pr.pen. insa, avand in vedere ca instanta a constatat ca nu este incident vreunul din cazurile prevazute de art. 10 lit. a-e C.pr.pen., iar prescriptia raspunderii penale este un caz care inlatura raspunderea penala, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g si art. 13 alin. 3 C.pr.pen. instanta va dispune incetarea procesului penal fata de inculpatul BVL, pentru infractiunile prevazute de art. 255 alin. 1 C.pen. si art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si fata de inculpatul LSD, pentru infractiunea prevazuta de art. 289 C.pen. raportat la art. 41 alin. 2 C.pen.

II. Referitor la raporturile cu SC „UI” SRL Tg.M in rechizitoriu s-au retinut urmatoarele:

1. La data de 23.07.1999, SC „UI” SRL a depus o cerere de esalonare la plata, inregistrata la A.F.P. TM sub nr. 27564/23.07.1999 si la D.G.F.P. – C.F.S. M sub nr. 8105/23.07.1999, prin care a solicitat esalonarea la plata a impozitului pe profit aferent trimestrului II al anului 1999, in suma de 982.890.001 lei (vol. 12 – fila 20).

In vederea acordarii inlesnirii, inspectorii fiscali din cadrul A.F.P. TM, invinuitele SR si PC au intocmit intreaga documentatie si procesul-verbal nr. 27970/28.07.1999, care au fost inaintate la D.G.F.P. – C.F.S. M – D.A.V.S. – Serviciul Colectarea veniturilor Statului, aflat in subordinea directa a invinuitului LSD (vol. 12 – filele 12-19).

Graficul de esalonare si aprobarea facilitatii i s-au comunicat agentului economic de catre D.A.V.S. M, cu adresa nr. 8248/2978/29.07.1999, semnata de director - numitul CA si de numita FI, in locul invinuitului SF - sef serviciu colectarea veniturilor statului, din care rezulta ca s-a esalonat la plata impozit pe profit in suma de 982.890.001 lei, pe perioada de 30 de luni, incepand cu luna ianuarie 2000, pana la 10.06.2002, cu o perioada de gratie de 5 luni (vol. 12 – filele 10-11).

Solutionarea cererii s-a efectuat in temeiul prevederilor Ordinului M.F. nr. 1283/22.06.1998 coroborat cu O.G. nr.11/1996.

La incheierea conventiei nr. 8248/2978/29.07.1999, organul fiscal nu a respectat prevederile pct. 8 paragraf 2 din Ordinului M.F. nr. 1283/ 22.06.1998, potrivit carora: “Agentul economic beneficiaza de inlesnirile aprobate, cu conditia depunerii, in termen de pana la 10 zile de la data comunicarii, a unei garantii bancare echivalente cu doua rate de esalonare”, intrucat clauza inscrisa in conventie nu este conforma cu prevederea legala, respectiv in aceasta s-a consemnat ca: “In conformitate cu prevederile O.M.F. nr. 1283/1998, beneficiati de inlesnirea mai sus mentionata cu conditia depunerii unei garantii bancare in suma de 65.532.000 lei, la conducerea A.F.P. T.M, pana la data scadenta a primei rate din esalonare”. Data scadenta a primei rate din esalonare a fost inscrisa in graficul de esalonare ca fiind 10.01.2000.

Acest aspect a favorizat in mod nelegal agentul economic, in sensul ca i s-a acordat un termen de 5 luni in loc de cel mult 10 zile pentru constituirea garantiei si implicit, s-a amanat inceperea procedurii de executare silita a debitorului, in conditiile prevazute de pct. 9 din O.M.F. nr. 1283/1998.

La dosarul fiscal nu exista si nici nu s-au prezentat documente din care sa rezulte constituirea acestei garantii.

In perioada de acordare a facilitatii fiscale, agentul economic nu a respectat nici prevederea legala de a-si achita datoriile curente catre bugetul de stat.

Aceste aspecte rezulta si din procesul-verbal de control incheiat de A.F.P. T.M la data de 26.10.1999 si inregistrat sub nr. 36845, in care se mentioneaza ca in perioada verificata, respectiv iulie-septembrie 1999, perioada in care conventia era in derulare, agentul economic nu si-a achitat datoriile curente la bugetul de stat, fapt pentru care organul fiscal a calculat majorari de intarziere pentru neplata in termen a impozitului pe profit de 982.890.001 lei. In urma acestor constatarii, organul fiscal trebuia sa procedeze la anularea acestei inlesnirii la plata si sa declanseze de indata procedurile de executare silita, lucru care insa nu s-a intamplat (vol. 12 – 534-544).

Desi, agentul economic nu a respectat esalonarea la plata mai sus aratata, aprobata cu incalcarea flagranta a dispozitiilor legale si nu si-a achitat nici debitele curente la bugetul de stat (acest aspect fiind o conditie esentiala pentru ca esalonarea in cauza sa nu fie anulata), astfel ca nu s-a trecut la executarea silita a debitelor catre bugetul de stat, societatea acumuland si alte debite, imprejurare in care, prin cererea nr. 36975/26.10.1999, agentul economic a solicitat, din nou, o esalonare la plata a obligatiilor catre bugetul de stat, pentru suma de 2.367.687.821 lei si a majorarilor de intarziere si TVA in suma de 107.900.895 lei, pe o perioada de 5 ani, cu perioada de gratie de 6 luni.

Solutionarea cererii de esalonare s-a facut de asemenea in temeiul O.G. nr. 11/1996 si O.M.F. nr. 1283/1998.

In baza documentatiei depusa de agentul economic, inspectorii din cadrul A.F.P. TM, numitele PC, SR si MM au intocmit procesul-verbal nr. 4524/26.10.1999, inregistrat la A.F.P. T.M sub nr. 36845/26.10.1999 si in baza Referatului nr. 36975/26.10.1999, inregistrat la A.F.P. T.M, semnat de directorul adjunct – invinuit BI si de catre sefa de Serviciu – martora DT, s-a propus esalonarea la plata a sumei de 2.745.123.409 lei.

Documentatia a fost inaintata catre D.G.F.P. M, spre verificare, iar dupa aceasta a fost inaintata Ministerului Finantelor Publice, care a aprobat solicitarea agentului economic, acest lucru comunicandu-i-se contribuabilului cu adresa nr. 444.269/ 02.12.1999, semnata de director general BD de la D.G.V.S. din cadrul Ministerului Finantelor Publice.

Asa cum rezulta din Raportul de audit nr. 66048/26.04.2004 (vol. 3 – fila 17-20), precum si din Raportul intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial TM (vol. 4 – filele 195-199 si 239), intocmirea documentatiei si aprobarea acestei cereri de esalonare s-a facut cu incalcarea flagranta a prevederilor legale, respectiv a O.M.F. nr. 1283/1998, intrucat societatea comerciala nu-si constituise scrisoarea de garantie bancara in termenul cerut de dispozitiile legale pentru esalonarea anterioara, fapt care atragea automat anularea primei esalonari si declansarea procedurilor de executare silita.

Astfel, inspectorii care au facut verificarea trebuiau sa constate ca datoriile acumulate de catre agentul economic, in perioada iulie-octombrie 1999, neplatite de catre acesta, erau considerate debite curente si, in consecinta, nefiind respectate conditiile de acordare, impuneau anularea inlesnirii anterioare.

Mai mult, societatea nu avea drept sa depuna o noua cerere de esalonare decat dupa trecerea unui termen de 6 luni de la pierderea esalonarii anterioare, fapt care nu s-a intamplat, respectiv prima inlesnire nu a fost anulata, desi au fost incalcate flagrant conditiile in care fusese aprobata, operandu-se, totusi, peste o esalonare inca in vigoare, o alta esalonare.

S-a ajuns astfel la o situatie total atipica, SC „UI” SRL avand, practic, in curs, doua esalonari, aprobate fara respectarea dispozitiilor legale si fara ca societatea sa-si achite debitele curente la bugetul de stat la termenele stabilite

Analizand documentatia intocmita de catre numitii SR, PC si MM, se constata ca in procesul-verbal incheiat la data de 26.10.1999, la punctul „g” (vol. 12 – fila 37), acestia au mentionat ca „Societatea nu a beneficiat de inlesniri la plata obligatiilor catre bugetul de stat”, fapt necorespunzator realitatii, intrucat, dupa cum s-a aratat anterior, agentul economic a beneficiat de o inlesnire la plata, aprobata la data de 28.07.1999 la care, in mod inexplicabil, cei trei nu fac nici o referire la aceasta inlesnire in intreaga documentatie intocmita de inspectorii fiscali.

Surprinzatoare este de asemenea si modalitatea rapida in care au fost intocmite toate actele necesare aprobarii inlesnirii la plata (proces-verbal de control, Nota de prezentare, Referat si adresa de inaintare, toate acestea fiind intocmite in data de 26.10.1999 – intr-o singura zi, chiar in aceeasi zi fiind depusa si cererea agentului economic).

Procedandu-se la audierea numitei SR, aceasta a aratat ca, in ziua respectiva, impreuna cu numita Popa Camelia si MM se aflau in control la o societate comerciala si la un moment dat a primit un telefon de la serviciu sau de la sefa Serviciului, DT sau de la inspectorul de serviciu, nu-si mai aminteste cu exactitate si i s-a comunicat ca trebuie sa se deplaseze repede la SC „UI” SRL, pentru a efectua un control, in vederea intocmirii documentatiei de esalonare, deoarece exista o cerere in acest sens, imprejurare in care, avandu-se in vedere dispozitia primita, a lasat neterminat controlul pe care il efectua si toti trei inspectorii s-au deplasat la SC „UI” SRL, pentru efectuarea controlului (vol. 2 – filele 2-5, 8-17). De asemenea, numita SR a mentionat ca in timp ce efectua controlul, impreuna cu colegele sale, la SC „UI” SRL, isi aminteste ca la un moment dat a fost instiintata despre faptul ca inculpatul LS, director adjunct la D.G.F.P. M, a sunat la sediul firmei pentru a vedea daca au ajuns acolo si au inceput efectuarea controlului. Numita SR a mai aratat ca, desi ea impreuna cu colegele ei au fost scoase din control de la un agent economic si li s-a solicitat sa se deplaseze la SC „UI” SRL, nu putea sa comenteze nimeni nimic, intrucat erau dispozitii ale sefilor ierarhici, precizand totodata ca nu era prima data cand erau astfel scosi din control pentru diferite actiuni urgente. Numita SR a mai mentionat ca datorita grabei cu care s-a intocmit aceasta documentatie, nici ea, nici colegele ei nu au observat ca anterior agentul economic mai avusese aprobata o alta esalonare, pe care nu a respectat-o, lucru pe care nu-si mai aminteste daca l-au verificat sau nu, dar crede ca nu au avut timp sa verifice acest aspecte, dar intreaga documentatie trebuia verificata de catre conducerea A.F.P. T.M si inaintata D.G.F.P. M, unde de asemenea trebuia verificata.

2. Desi inlesnirile la plata mai sus aratate au fost acordate cu incalcarea dispozitiilor legale si mai mult decat atat, in urma procesului-verbal de control din data de 20.12.2001, cu privire la modul de calculare, evidentiere si virare a obligatiilor SC „UI” SRL, s-a constatat ca agentul economic nu si-a achitat debitele curente la bugetul de stat si, totusi, nu s-a procedat la anularea inlesnirii acordata si nici la recuperarea creantelor bugetare pe calea executare silita.

Asa cum rezulta din dosarele fiscale ale SC „UI” SRL, Serviciul C.E.S.P.J. din cadrul A.F.P. TM, prin adresa nr. 7960/10.04.2002, a sesizat D.G.F.P. M despre faptul ca agentul economic in cauza nu a respectat conditiile de acordare a inlesnirii la plata acordata de Ministerul Finantelor Publice si nu a achitat obligatiile curente la bugetul statului (vol. 12 – fila 141). In aceasta imprejurare, prin adresa nr. 7960/3557/18.04.2002, Serviciul Indrumare Colectare Venituri din cadrul D.M.A.V.S. – D.G.F.P. M, aflat in subordinea directa a inculpatului LSD, a raspuns A.F.P. TM ca inlesnirea la plata cu nr. 444.268/02.12.21999 a fost acordata de M.F.P., in baza O.M.F. nr. 1283/1998 si nu in baza O.M.F.P. nr. 1195/2001, astfel ca anularea ei nu este de competenta comisiei constituita la nivelul D.G.F.P. M (vol. 12 – fila 138). In aceeasi adresa se mai mentioneaza ca urmarirea modului de respectare a inlesnirilor la plata revine in toate cazurile organelor fiscale teritoriale, iar competenta constatarii si aplicarea masurilor legale in privinta inlesnirilor acordate, in baza O.M.F. nr. 1283/1999, pierduta de debitori, revine organelor fiscale teritoriale sau organelor de control fiscal si nu la nivelul comisiei constituita la nivelul D.G.F.P. judeteana.

Dupa cum se poate observa, D.G.F.P. M nu a lamurit si nu a facut nici un demers care sa stabileasca cui ii revine competenta de anulare a inlesnirii, aprobate in favoarea SC „UI” SRL de catre Ministerul Finantelor Publice, la data de 02.12.1999, desi trebuia sa faca aceste demersuri.

Avandu-se in vedere ca totusi inlesnirea la plata din data de 02.12.1999 a fost data de Ministerul Finantelor Publice si dispozitiile legale nu stabilesc cu exactitate modalitatea de anulare a conventiei prin care au fost acordate aceste inlesniri, la data de 26.04.2002, cu adresa nr. 60.200, Serviciul C.E.S.P.J. din cadrul A.F.P. T.M revine cu adresa nr. 7960 si aduce din nou la cunostinta D.G.F.P. M ca SC „UI” SRL nu a respectat conditiile acordarii inlesnirii la plata, prin conventia nr. 444263/02.12.1999, fara insa ca D.G.F.P. M sa mai raspunda in vreun fel la aceasta adresa (vol. 12 – filele 137, 138, 141).

Cu toate ca SC „UI” SRL a incalcat si conditiile stipulate in aceasta conventie de esalonare, organele fiscale nu au luat nici o masura pentru anularea facilitatii fiscale acordate, iar agentul economic a continuat sa achite ratele stabilite prin conventia de esalonare care ar fi trebuit anulata si, mai mult decat atat, la data de 07.08.2002 a depus o noua cerere de esalonare a obligatiilor restante la bugetul de stat, aflandu-se, practic, intr-o perpetua situatie atipica de esalonare continua. Esalonarea a fost solicitata prin cererea nr. 8906/07.08.2002, SC „UI” SRL a solicitat esalonarea la plata a obligatiilor catre bugetul de stat, pentru o suma totala de 4.080.624.641 lei si pe o perioada de 36 de luni (vol. 12 – filele 513-514, 609-611). D.G.F.P. M a transmis la data de 30.08.2002, sub semnatura inculpatului LSD, conventia nr. 16.299/9621/30.08.2002 de esalonare la plata, pe o perioada de 36 de luni, cu o perioada de gratie de 4 luni pentru suma totala de 4.212.797.864 lei, majorari calculate in conformitate cu prevederile O.G. nr. 11/1996, in suma de 2.204.075.661 lei, care urmau a se plati impreuna cu ratele, perioada 25.09.2002-25.08.2005; amanarea la plata a majorarilor de intarziere, in suma de 475.241.714 lei si a penalitatilor de intarziere, in suma de 70.537445 lei, pana la ultimul termen de plata din grafic, precum si reducerea la plata cu 75 % a majorarilor de intarziere si a penalitatilor de intarziere dupa ultimul termen de plata din esalonare, in situatia in care vor fi respectate in tocmai termenele de plata din esalonare si conditiile in care aceasta a fost acordata (vol. 12 – filele 168-169).

Cererea SC „UI” SRL a fost solutionata in baza prevederilor O.U.G. nr. 40/2002 si O.M.F.P. nr. 582/2002.

Atat cu prilejul intocmirii documentatiei, in vederea aprobarii cererii contribuabilului, cat si cu prilejul verificarii acestei documentatii, au fost incalcate flagrant dispozitiile legale care reglementau aceasta institutie, aceste aspecte fiind dezbatute pe larg atat in Raportul de audit nr. 660048/24.06.2004 (vol. 3 – filele 16-23), precum si in Raportul intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial TM (vol. 4 – filele 200-241), in esenta concluzionandu-se urmatoarele:

- Intre suma solicitata in cerere si cea aprobata in conventie exista diferente pentru care normele legale impun completarea cererii initiale. Nu s-au respectat prevederile art. 4 pct. (2) si (3) din O.M.F.P. nr. 580/2002, respectiv de a se solicita agentului economic completarea cererii in conformitate cu sumele stabilite ca obligatii restante catre bugetul de stat, in urma verificarii acestor debite.

- Societatea nu a respectat termenul legal de constituire a garantiei in 60 de zile de la semnarea conventiei, fapt ce atrage anularea conventiei, inceperea imediata sau continuarea, dupa caz, a executarii silite, pentru intreaga suma neplatita si obligatia de plata a majorarilor de intarziere si a penalitatilor de intarziere calculate de la data la care termenele si /sau conditiile nu au fost respectate. Conventia a fost semnata la data de 30.08.2002, iar garantia a fost constituita la data de 31.10.2002 (62 de zile calendaristice), rezulta ca esalonarea la plata pentru suma de 6.416.873.525 lei si reducerea majorarilor de intarziere cu 75%, reprezentand suma de 409.334.369lei reprezinta facilitati acordate fara respectarea normelor legale in vigoare.

- Agentul economic nu a depus toate declaratiile de impozite si taxe prevazute de lege. Organul fiscal nu a punctat corect depunerea declaratiilor, in sensul ca s-au depus un numar de 21 de declaratii, in loc de 24, lucru care ar fi trebuit sa conduca la depunctarea agentului economic de la 15 la 10 puncte.

- Societatea a platit dividende actionarilor/asociatilor pe perioada acumularii de obligatii bugetare restante, dar nu a fost depunctata cu 10 puncte de organul fiscal responsabil.

- Cu referire la balanta de verificare aferenta lunii decembrie 2000 si la care auditorii fac trimitere, sesizand necorelari intre datele inscrise in document si decontul TVA, documentul pus la dispozitia organelor de control nu este identic cu documentul identificat de catre ofiterii de politie judiciara din cadrul D.N.A. in dosarul fiscal al contribuabilului, existand astfel posibilitatea ca dupa terminarea controlului, Balanta de verificare aferenta lunii decembrie 2000 sa fi fost inlocuita cu o alta Balanta de verificare.

- Datorita inadvertentelor constatate, auditorii au concluzionat ca obligatiile catre bugetul de stat sunt incerte, iar mentinerea acordarii facilitatilor fiscale la SC „UI” SRL s-a facut fara a se respecta in totalitate conditiile stipulate in aprobarea data de organele fiscale. Totodata pe baza acestor considerente, auditorii, in urma analizei asupra comportamentului agentului economic, dar si al organelor fiscale (sirul succesiv de cereri de acordare de inlesniri fiscale, aprobarea acestora, urmata de nerespectarea in totalitate sau partiala a conditiilor impuse in conventii), constata faptul ca aceste manopere s-au efectuat cu scopul intreruperii procedurilor de executare silita a debitelor restante.

- La dosarul intocmit nu s-a depus copie dupa ultimul act de control efectuat la agentul economic, asa cum prevedea O.M.F. nr. 580/2002, ci dupa penultimul act de control (ultimul act de control a fost efectuat la data de 20.12.2001, iar la documentatie s-a depus procesul-verbal din data de 30.03.2001). Explicatia acestui lucru rezida in faptul ca in ultimul act de control, SC „UI” SRL este prezentata ca un rau platnic la bugetul de stat, pe cand in penultimul act de control aceasta este prezentata ca un bun platnic la bugetul de stat (vol. 12 – filele 274-278);

- Nota de constatare a fost intocmita la data de 13.08.2002 si inregistrata la organul fiscal sub nr. 2128/14.08.2002, iar Referatul intocmit in baza acestei note poarta data de 12.08.2002 - (vol. 12 – filele 181-186), fiind practic imposibil ca referatul cu propunerea spre aprobare a inlesnirilor sa fie anterior Notei de constatare, intrucat datele inscrise in acest Referat trebuie preluate din Nota de constatare;

- In dosarul de aprobare a inlesnirii nu s-au regasit toate ordinele de plata la care se face referire in Nota de constatare nr. 2128/ 14.08.2002, la dosar regasindu-se doar cateva din aceste ordine de plata, desi trebuiau sa se regaseasca toate aceste ordine (vol. 12 – filele 250-253).

Documentatia in vederea probarii acestei inlesniri la plata a obligatiilor catre bugetul de stat a fost intocmita de catre numitii MD – inspector la Serviciul C.E.S.P.J. si PG – referent la acelasi serviciu, din cadrul A.F.P. TM, a fost verificata de catre numitul LD care a semnat in locul sefului Serviciului C.E.S.P.J. si a fost avizata de catre numitul Sterp Ioan – director A.F.P. TM.

Ulterior, documentatia a fost inaintata D.G.F.P. M, unde referatul cu punctajul final a fost intocmit de catre numita N (M) EM – inspector in cadrul acestei institutii, a fost verificat de catre invinuitul SF – sef Serviciu I.C.V. din cadrul D.M.A.V.S. – D.F.G.P. M si a fost semnat de catre invinuitii DI – director executiv adjunct la D.M.A.V.S., SF si LSD – director executiv adjunct in cadrul D.G.F.P. M.

3. Din declaratia numitei TD reiese ca la un moment dat, colega acesteia, PA, a semnalat ca SC „UI” SRL a incalcat conditiile stipulate in conventia de esalonare, moment in care aceasta i-a inaintat ei si colegului PG documentatia in vederea declansarii procedurilor de executare silita. Desi litera U fusese repartizata colegului SA, acesta nu stia sa lucreze pe calculator, astfel ca ea si cu colegul PG au intocmit somatiile si popririle de conturi ale SC „UI” SRL la data de 09.02.2005. Dupa intocmirea popririlor de conturi bancare, imediat a primit pe interior un telefon de la dl. director executiv adjunct la D.G.F.P. M, LS, care i-a cerut, textual, sa nu trimita aceste popriri si sa blocheze astfel conturile societatii, intrucat SC „UI” SRL isi va plati datoriile catre bugetul de stat, astfel ca fiind o dispozitie a unei persoane din conducere, ea a pus adresele de infiintare a popririlor de conturi in sertarul biroului si le-a tinut pana in jurul datei de 22.03.2005, cand le-a trimis la banci si ca a mai reusit sa execute doar suma de 400 milioane lei, in contul datoriilor bugetare ale SC „UI” SRL.

Avandu-se in vedere cele afirmate de numita TD, anume ca in cursul anului 2005, dupa intocmirea popririlor de conturi bancare ale SC UI SRL, imediat a primit pe interior un telefon de la dl. director executiv adjunct la D.G.F.P. M, LS, care i-a cerut, textual, sa nu trimita aceste popriri si sa blocheze astfel conturile societatii, intrucat SC „UI” SRL isi va plati datoriile catre bugetul de stat, s-a procedat la verificarea lor, astfel ca s-au constatat urmatoarele:

- la data de 09.02.2005, s-a declansat procedura de executare silita asupra contribuabilului SC „UI” SRL, intocmindu-se in acest sens somatia inregistrata la organul fiscal sub nr. 144/09.02.2005, in care se mentionau debitele restante ale agentului economic, in cuantum de 1.467.302.023 lei (vol. 12 – fila 470), fiind emis si titlul executoriu inregistrat la organul fiscal sub acelasi numar, respectiv 144/09.02.2005 (vol. 12 – fila 471);

- la aceeasi data, prin adresa nr. 3154/09.02.2005, A.F.P. Tg.M – S.C.E.S.P.J. a solicitat la Banca R SA – Sucursala T.M executarea scrisorii de garantie bancara nr. 1460, in suma de 401 milioane lei, aflata la dispozitia A.F.P. T.M, privind SC „UI” SRL (vol. 12 – fila 474);

- la data de 16.02.2005, Banca R SA, prin adresa nr. 509/16.02.2005, comunica A.F.P. T.M executarea scrisorii de garantie bancara pentru suma totala de 401 milioane lei (vol. 12 – fila 473);

- la data de 09.02.2005 sunt intocmite adresele de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor din conturile bancare ale SC „UI” SRL, inregistrate la organele fiscale sub nr. 112/09.02.2005, precum si adresa de instiintare a debitorului despre poprirea conturilor bancare ale acestuia (vol. 12 – filele 442-464), intocmindu-se in total 22 de popriri de conturi, 21 la institutiile bancare din tara unde agentul economic avea cont deschis, precum si o adresa de infiintare a popririi catre Trezoreria T.M, pentru suma de 1.066.302.023 lei (vol. 12 – filele 442-465). Suma de 1.066.302.023 lei a ramas in urma executarii scrisorii de garantie bancara, emisa de Banca R SA – Sucursala T.M, in favoarea SC „UI” SRL, in cuantum de 401 milioane lei.

Solicitandu-se de la A.F.P. TM, prin adresa din 25.04.2005, borderourile de expediere a corespondentei pe luna februarie-martie 2005 (vol. 18 – filele 16-55), s-a constatat ca popririle de conturi la institutiile bancare intocmite la data de 09.02.2005, au fost expediate abia la data de 22.03.2005, data la care a fost de asemenea trimisa si instiintarea pentru SC „UI” SRL (vol. 18 – fila 27), ceea ce confirma practic cele sustinute de numita TD, respectiv ca popririle de conturi bancare au fost blocate pentru a nu fi trimise.

In rechizitoriu se face referire si la o convorbire telefonica interceptata intre inculpatul GG si martorul BSN, insa avand in vedere ca prin incheierea interlocutorie din data de 27.11.2006 a Tribunalului M s-a constatat nelegalitatea interceptarilor, iar prin hotararea de stramutare s-au mentinut actele efectuate in cauza, instanta nu poate tine cont de aceste probe, urmand a fi inlaturate.

4. La data de 30.05.2002, D.G.F.P. – C.F.S. M, sub semnatura inculpatului LSD, a eliberat in favoarea SC „UI” SRL certificatul de atestare fiscala nr. 12353/30.05.2002, in care se atesta ca la data de referinta 30.04.2002, agentul economic „NU ARE” obligatii restante la bugetul de stat (vol. 16 – fila 288).

Certificatul de atestare fiscala in cauza a fost folosit de SC „UI” SRL pentru a participa la o licitatie organizata de Spitalul Judetean de Urgenta „Dr. C O” BM, pentru livrarea de produse medicale, licitatie care a fost adjudecata de societatea in cauza.

Existand suspiciuni cu privire la legalitatea eliberarii acestui certificat de atestare fiscala, intrucat desi D.N.A. - Serviciul Teritorial TM a solicitat in mod repetat atat D.G.F.P. M, cat si A.F.P. T.M sa i se puna la dispozitie toate certificatele de atestare fiscala emise in favoarea SC „UI” SRL. Certificatul de atestare fiscala nr. 12353/ 30.05.2002 nu figura in nici una din adresele de raspuns de la cele doua institutii. In continuare, s-au solicitat copii de pe registrele de intrare-iesire a corespondentei atat de la D.G.FP. M, cat si de la A.F.P. TM si prin adresa nr. 861/10.01.2006 s-a raspuns ca, potrivit acestor registre, la A.F.P. TM la nr. 12353 din 29.11.2002 figureaza inregistrata o adresa emisa de la Judecatoria T.M, iar la D.G.F.P. M, sub acelasi numar 12.353/ 14.06.2002 figureaza o adresa emisa de Camera de Comert si Industrie (vol. 8 – filele 400-443). De asemenea, celor doua organe fiscale li s-au solicitat si copii dupa registrele de intrare-iesire a corespondentei din data de 29-31.05.2002, pentru a stabili daca la data de 30.05.2002, SC „UI” SRL a depus vreo cerere sau vreo documentatie in vederea eliberarii unui certificat de atestare fiscala, prilej cu care s-a stabilit ca nu exista nici o cerere si nici o documentatie in acest sens depusa de catre SC „UI” SRL. Astfel se poate concluziona ca certificatul de atestare fiscala nr. 12353 a fost eliberat de inculpatul LSD in favoarea SC „UI” SRL, atribuindu-se un numar fals de inregistrare, deoarece sub numarul sub care a fost eliberat acest certificat de atestare fiscala figureaza inregistrate alte documente in registrele A.F.P. T.M si D.G.F.P. M si mai mult decat atat, in zilele de 29-30.05.2002 nu figureaza nici o solicitare a SC „UI” SRL pentru eliberarea acestui certificat de atestare fiscala, motiv pentru care, din punctul de vedere al organelor fiscale, acest certificat de atestare fiscala NU EXISTA.

In Raportul de constatare intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial T.M privind legalitatea acordarii certificatelor de atestare fiscala au fost analizate pe larg conditiile de acordare a acestui certificat de atestare fiscala, concluzionandu-se ca certificatul de atestare fiscala nr. 12353/ 30.05.2002, eliberat in favoarea SC „UI” SRL de catre organele fiscale, sub semnatura directorului executiv adjunct – invinuit LSD, a fost ilegal (vol. 6 – filele 59-67). Ilegalitatea acestui certificat de atestare fiscala rezulta pe de o parte din incalcarea prevederilor O.M.F. nr. 448/30.04.1999, intrucat in document nu s-a facut precizarea ca societatea avea datorii esalonate la plata si nu au fost cuantificate si specificate aceste datorii, in conformitate cu actul normativ mentionat, iar pe de alta parte din faptul ca la data de referinta 30.04.2002, SC „UI” SRL avea in derulare o inlesnire la plata aprobata de Ministerul Finantelor Publice sub nr. 444.269/02.12.1999.

Fata de cele mai sus prezentate, s-a concluzionat ca eliberarea unui certificat fiscal in favoarea SC „UI” SRL, cu specificatia „fara datorii”, in data de 30.05.2002, cu referire la lipsa datoriilor pe care le inregistra societatea la data de 30.04.2002, era ilegala, agentul economic avand chiar in afara esalonarii sume restante la bugetul de stat, intrucat, asa cum rezulta din procesul-verbal din data de 20.12.2001, intocmit de catre inspectorii din cadrul D.G.F.P. M, incepand cu luna iulie 2001, SC „UI” SRL nu si-a mai achitat debitele curente la bugetul de stat, calculandu-se in acest sens chiar majorari de intarziere.

Asa cum rezulta din situatia intocmita de catre lucratorii din cadrul D.G.F.P. M, la data de referinta 30.04.2002, SC „UI” SRL avea datorii restante la bugetul de stat, dupa cum urmeaza: TVA – 1.637.138.791 lei; impozit pe profit – 1.131.541.148 lei; impozit pe venit – 456.981.076 lei si impozite la fondurile speciale – 122.044.470 lei si dupa cum lesne se poate observa, nu toate din aceste sume fusesera esalonate prin conventia nr. 444.268/02.12.1999 (vol. 9 – fila 4).

Toate probele mai sus prezentate dovedesc cu certitudine ca certificatul de atestare fiscala nr. 12.353/30.05.2002, eliberat de D.G.F.P. M, sub semnatura invinuitului LSD, este ilegal si fals, intrucat mentiunile din el nu corespund sub nici o forma realitatii.

5. La data de 09.10.2002, D.G.F.P. M, sub semnatura inculpatului LSD, in calitate de director adjunct al acestei institutii, a eliberat in favoarea SC „UI” SRL certificatul de atestare fiscala nr. 26593/09.10.2002, prin care se atesta ca la data de referinta 31.08.2002, agentul economic „NU ARE DATORII RESTANTE” la bugetul de stat (vol. 16 – fila 337).

Certificatul de atestare fiscala in cauza a fost folosit de SC „UI” SRL pentru a participa la o licitatie organizata de Spitalul Clinic Judetean CN pentru livrarea unor produse medicale, licitatie care a fost in cele din urma castigata de agentul economic in cauza.

Conform adresei nr. 30.043/7933/15.12.2005, trimisa de catre D.G.F.P. M, la solicitarea D.N.A. – Serviciul Teritorial TM, se comunica ca certificatul fiscal in cauza este inregistrat la institutie, dar nu exista nici o cerere inregistrata la institutia respectiva in acest sens si de asemenea nu exista nici un fel de documentatie care sa fi stat la baza eliberarii acestui certificat de atestare fiscala (vol. 8 – filele 63-67).

Existand suspiciuni cu privire la legalitatea eliberarii acestui certificat de atestare fiscala, s-a procedat la efectuarea unei analize a situatiei debitelor SC „UI” SRL la bugetul de stat, aspectele fiind dezbatute pe larg in Raportul de constatare al D.N.A. – Serviciul Teritorial TM privind legalitatea acordarii certificatelor de atestare fiscala (vol. 6 – filele 68-75). Situatia in care se afla agentul economic la data de 31.08.2002 este identica cu cea descrisa anterior, cu referire la faptul ca in data de 10.04.2002, Administratia Finantelor Publice TM informa D.M.A.V.S. - Serviciul I.C.V. din cadrul D.G.F.P. M, (cu adresa inregistrata la D.G.F.P. sub nr. 7960/10.04.2002), despre faptul ca SC „UI” SRL, “nu a respectat conditiile prevazute la art. 84 din O.G. nr. 11/1996, respectiv nu a achitat obligatiile curente la bugetul de stat”…, lucru care insemna de fapt anularea prevederilor conventiei de esalonare si demararea imediata a procedurilor de executare silita.

Elementul de noutate il reprezinta faptul ca SC „UI” SRL, in data de 7.08.2002, depune o cerere de acordare de inlesniri la plata impozitelor si taxelor restante la bugetul de stat. Din cele prezentate, se observa faptul ca prin cererea nr. 8906/7.08.2002, agentul economic solicita esalonarea la plata a sumei totale de 4.080.624.641 lei, reprezentand impozite, taxe si fonduri restante la plata. Conventia de acordare de inlesniri la plata impozitelor restante, precum si a majorarilor si penalitatilor de intarziere aferente, prevedea esalonarea la plata cu o perioada de gratie de 4 luni, a sumei de 4.212.797.864 lei. Se observa faptul ca se acordau totodata amanari la plata pentru alte debite restante, reducerea la plata cu 75% a unor majorari si penalitati de intarziere, iar in anumite conditii, se acordau alte facilitati fiscale importante. Graficul de esalonare aprobat in data de 30.08.2002, sub nr. 16299/9621/ 30.08.2002 a fost semnat in locul directorului general executiv – SL, de catre director adj. executiv – inculpat LSD. Avand in vedere cele aratate, este inexplicabil faptul ca semnatarul unui grafic de esalonare prin care, printre altele, se confirma existenta unor datorii insemnate la bugetul statului la data de 30.08.2002, poate elibera un certificat fiscal cu mentiunea “nu are datorii restante”, la data de 31.08.2002.

Astfel, mentiunile din certificatul de atestare fiscala nr. 26593/10.09.2002 nu corespund realitatii, intrucat trebuiau mentionate in el toate datoriile, chiar esalonate ale agentului economic, asa cum rezulta din prevederile O.M.F. nr. 448/1999.

6. La data de 21.01.2000, D.G.F.P. M, sub semnatura inculpatului LSD, a emis in favoarea SC „UI” SRL certificatul fiscal nr. 1579/21.01.2000, in care se atesta ca la data de referinta 31.12.1999, agentul economic „are datorii esalonate” (vol. 8 – fila 162).

Analizandu-se acest certificat de atestare fiscala, se constata ca mentiunile din el corespund realitatii, intrucat la data de referinta, 31.12.1999, agentul economic avea in derulare o esalonare aprobata de Ministerul Finantelor Publice Bucuresti, prin conventia nr. 444269/02.12.1999 (vol. 12 – filele 131-132).

Legalitatea acordarii acestei inlesniri, precum si respectarea conditiilor stipulate in conventia de acordare de catre agentul economic au fost dezbatute pe larg in prezentul rechizitoriu.

Dupa cum se poate constata, acest certificat fiscal a fost emis in baza unei cereri fara numar, din data de 21.01.2000, a fost eliberat pe formular netipizat, incalcandu-se astfel prevederile art. 1 din O.M.F. nr. 448/1999 si, de asemenea, nu au fost specificate toate aceste datorii, in conformitate cu prevederile art. 5, pct. 4 din anexa nr. 5 a O.M.F. nr. 448/1999.

In concluzie si acest certificat de atestare fiscala a fost eliberat, fara respectarea actelor normative care reglementau eliberarea lor, respectiv prevederile O.M.F. nr. 448/1999, dar mentiunea efectuata in el corespundea realitatii.

7. Existand indicii ca directorul executiv adjunct al D.G.F.P. M, inculpatul LSD a fost implicat in favorizarea SC „UI” SRL, s-au facut verificari si pentru a se stabili legaturile existente intre functionarul public si administratorul acestei societati comerciale.

Cu prilejul acestor verificari s-a stabilit ca, in perioada 27.06.2003-15.07.2003, directorul executiv adjunct al D.G.F.P. M, inculpatul LSD, impreuna cu familia sa si administratorul SC „UI” SRL TM, invinuitul GGO, impreuna cu familia sa au efectuat o excursie in Italia, o parte din costul acesteia, in cuantum de 38.204.757 lei, fiind platit in intregime de SC „UI” SRL si inregistrat in contabilitatea societatii.

In acest sens, prin adresa din data de 22.02.2005, s-a solicitat, organizatorului excursiei - SC „ET” SA CN sa inainteze D.N.A. – Serviciul Teritorial TM fisa clientului SC „UI” SRL, pentru perioada 2000-2005, prilej cu care s-a raspuns ca SC „UI” SRL a achizitionat de la societatea de turism un pachet care includea:

- cazare cu mic dejun inclus, in perioada 02.07-05.07.2003 (3 nopti), R, EH, 6 persoane (2 camere), valoare totala de 576 Euro;

- cazare cu mic dejun inclus, in perioada 12.07-14.07.2003 (2 nopti), V, HC, 6 persoane (2 camere), in valoare totala de 476 Euro.

Costul total al excursiei a fost in valoare de 1.052 Euro si, aplicandu-se o reducere de 5 %, s-a ajuns la pretul final de 999 Euro. Contravaloarea excursiei a fost achitata de SC „UI” SRL cu factura fiscala nr. 6498525/ 10.06.2003, in suma de 38.204.757 lei.

Tot din actul trimis de catre agentia de turism, rezulta ca cele 6 persoane la care se facea anterior referire erau: invinuitul GO, GS, GV, invinuitul LSD, LL si LA (vol. 7 – fila 19-26).

In scopul aratat, prin adresa din data de 04.03.2005, s-a solicitat Inspectoratului General al Politiei de Frontiera B o situatie cu autoturismele inmatriculate in judetul M care, in perioada 25.06-20.07.2003, au iesit si au intrat in tara prin toate punctele de frontiera.

Asa cum rezulta din situatia trimisa de Inspectoratul General al Politiei de Frontiera B, la data de 27.06.2003 au iesit din tara autoturismele cu nr. de inmatriculare …. (autoturism ce apartine SC „UI” SRL) si autoturismul …. (autoturism ce apartinea SC „BA” SA, dar era folosit in baza unui contract de comodat de catre invinuitul LSD, cele doua autoturisme intrand in tara la data de 15.07.2003).

La data de 18.06.2003, SC „UI” SRL a achizitionat de la SC „VT” SRL, cu factura fiscala seria HR ACA nr. 6044755, un autoturism marca OA, in valoare totala de 558.132.120 lei, in baza contractului nr. 84/23.05.2003 (vol. 7 – fila 277).

La data de 01.07.2003 intre SC „UI” SRL, reprezentata prin administratorul inculpat GGO si LL, sotia inculpatului LSD se incheie contractul de prestari servicii cu nr. 396/01.07.2003, contract prin care numita LL primeste autoturismul marca OA, achizitionat de catre societate (vol. 7 – fila 296).

Prin contractul de prestari servicii incheiat, se mentioneaza ca, in schimbul folosintei autoturismului, numita LL trebuia sa efectueze servicii de marketing si de promovare a produselor farmaceutice in interesul SC „UI” SRL.

SC „UI” SRL inregistreaza mijlocul fix sub nr. de inventar 40113, la o valoare de 534.080.521 lei, cu o amortizare lunara stabilita in suma de 8.901.342 lei, autoturismul in cauza fiind inmatriculat sub nr. …...

Existand suspiciuni cu privire la legalitatea acestui contract si adevaratul scop pentru care a fost acordat autoturismul numitei LL, s-a procedat la efectuarea unei verificari la SC „UI” SRL, prilej cu care s-a constatat ca nu exista nici un document inregistrat la societate care sa ateste vreo contraprestatie din partea numitei LL in schimbul primirii spre folosinta a autoturismului (vol. 7 – fila 300).

De asemenea, s-a constatat ca nr. de inmatriculare …., sub care a fost inmatriculat autoturismul OA, a apartinut anterior unui autoturism marca DC, al carui proprietar a fost inculpatului LSD, director executiv adjunct al D.G.F.P. M, autoturism care a fost vandut, fiind radiat din circulatie, iar numerele de inmatriculare au fost pastrate si atribuite autoturismului OA, achizitionat de SC „UI” SRL si dat in folosinta printr-un contract atipic numitei LL.

S-a solicitat, in continuare, de la SC „UI” SRL, in original, contractul de prestari servicii incheiat intre SC „UI” SRL, reprezentata prin inculpatul GGO si numita LL) si dupa cum se poate observa, nu exista nici o data care sa ateste incheierea contractului respectiv (situatie neobisnuita pentru un contract civil, data fiind de esenta acestuia) - (vol. 7 – fila 296-297).

Singura mentiune cu privire la vreo data este cea a inregistrarii Contractului de prestari servicii la SC „UI” SRL sub nr. 396/01.07.2003, astfel ca fiind singura data de pe contract, se poate prezuma ca aceasta este si data incheierii lui, data la care, dupa cum se poate observa din documentele de intrare-iesire din tara a invinuitilor LSD si GGO, impreuna cu familiile, erau plecati in excursie in Italia. Faptic era, asadar, imposibil ca respectivul contract sa fi fost incheiat la 01.07.2003.

In legatura cu incheierea acestui contract, in perioada 12-15.03.2004, inspectorii fiscali FG, KA si ÖIA din cadrul D.G.F.P. Covasna au efectuat un control la SC „UI” SRL, controlul vizand achizitionarea autoturismului marca OA, contractul de prestari servicii incheiat intre societatea comerciala si persoana fizica LL si cheltuielile cu amortizarea autoturismului, rezultatele verificarilor materializandu-se in Procesul-verbal din data de 15.03.2004 (vol. 3 – fila 411-417).

Pentru motivele aratate anterior nu pot fi luate in considerare interceptarile convorbirilor dintre inculpatii LS si GG.

Referitor la aceste acuzatii, inculpatii au sustinut urmatoarele:

1. Inculpatul LSD arata ca nu este adevarat ca la data de 26.10.1999 ar fi intervenit la doamna inspector SR pentru a trimite echipa de inspectori la SC UI SRL. Inspectorii apartineau de Administratia Financiara si nu de directia condusa de inculpat. Acest lucru nu a fost confirmat nici de martorele MM si SR.

2. Cu privire la acordarea esalonarilor la plata inculpatul LSD, cel care a semnat conventia de esalonare nr. 16299/9621/30.08.2002 in locul directorului general – numitul SLD, a declarat ca nu este adevarat ca SC U ar fi avut pe rol o alta esalonare, deoarece aceasta nu mai avea esalonarea din 1999, intrucat AF TM incepuse in anul 2001 executarea silita, prin actul de control din noiembrie-decembrie 2001, incheiat de catre DGFP societatii i se comunica faptul ca nu si-a platit datoriile curente, ceea ce a dus la anularea valabilitatii esalonarii, prin nota de constatare incheiata cu ocazia acordarii esalonarii din 2002 se constata pierderea precedentei esalonari si nicio prevedere legala nu interzicea acordarea unei noi esalonari. In legatura cu faptul ca documentatia intocmita in vederea aprobarii inlesnirilor la plata acordate SC „UI” SRL in anul 2002, prezinta anumite neregularitati si in baza acestei documentatii s-a aprobat solicitarea agentului economic, arata ca el era ultimul care semna aceste conventii, iar anterior semnarii ei de catre el respectiva documentatie era verificata de catre lucratorii din cadrul Serviciului Indrumare, Colectare Venituri, al carei sef de serviciu era dl. SF, care era un profesionist desavarsit si in momentul in care o astfel de conventie era semnata de catre el, el avea convingerea ca intreaga documentatie era conforma cu dispozitiile legale. In momentul in care venea la el la semnat conventia de esalonare, atat aceasta conventie, cat si referatul final intocmit de lucratorii din cadrul I.C.V., erau semnate spre aprobare de directorul de resort, dl. CA sau de catre d-na DI. In momentul in care venea la spre semnat conventia de esalonare, ii erau aduse toate documentele in baza carora s-a facut referatul si conventia, dar in fapt el nu avea nici timpul fizic si nici sarcina de serviciu sa verifice aceste documente, urmarind doar metodologic daca documentatia este completa.

In legatura cu esalonarea la plata acordata SC „UI” SRL la 30.08.2002, arata ca in momentul semnarii conventiei atat din discutiile cu inspectorii care au intocmit documentatia, cat si din faptul ca el personal a verificat metodologic (respectiv sub aspectul existentei tuturor documentelor necesare aprobarii) intreaga documentatie, prilej cu care a constatat ca la dosar existau si erau intocmite toate actele cerute de dispozitiile legale. In legatura cu acest aspect, mentioneaza ca personal a verificat si la documentatie existau ultimele 24 de declaratii de impozit la data intocmirii conventiei, fapt care este confirmat de ambele referate intocmite in cauza, respectiv atat de catre A.F.P. T.M, cat si de catre I.C.V.. Mai mult decat atat, in momentul in care a avut loc controlul de audit de la Bucuresti, subordonatii sai au verificat existenta celor 24 de declaratii de impozit, toate aflandu-se la dosarul fiscal ori in dosarul de inlesnire sau in dosarul de urmarire, toate fiind prezentate auditorilor, dar cu toate acestea nu au fost luate in considerare de catre ei, intrucat in raportul de audit s-a mentionat ca existau doar 21 de astfel de declaratii.

In legatura cu faptul ca agentul economic ar fi platit dividende pe durata acumularii datoriilor bugetare, mentioneaza ca, dupa ce a citit Raportul de audit, personal a verificat aspectele consemnate, prilej cu care a constatat ca aceste dividende au fost platite anterior datei de la care s-au acumulat datoriile bugetare, care au fost esalonate prin conventia semnata in august 2002, astfel ca societatea nu trebuia depunctata.

In concluzie, considera ca SC „UI” SRL nu a fost favorizata in nici un fel, nici cu prilejul acordarii inlesnirilor la plata, nici cu alte ocazii, ba dimpotriva a fost defavorizata prin faptul ca nu a fost instiintata la timp de pierderea esalonarii acordata in august 2002 si astfel, dupa cum am aratat mai sus, nu a beneficiat de prevederile O.G. nr. 94/2004.

In legatura cu neconcordantele care apar in documentele care au stat la baza aprobarii cererii de esalonare la plata a SC „UI” SRL, respectiv faptul ca referatul este anterior Notei de constatare, precum si faptul ca la dosar nu exista copie de pe ultimul act de control, ci de pe penultimul act de control, inculpatul arata ca atat aceste neconcordante, cat si alte aspecte consemnate in actele intocmite de inspectorii din cadrul A.F.P. T.M, sunt in responsabilitatea lor, deoarece ei sunt cei care verifica in teren realitatea celor declarate de agentul economic si pe care le mentioneaza in actele intocmite.

Inculpatul mai sustine ca nu exista prejudiciu, deoarece nici pana astazi nu s-a cerut de la nimeni recuperarea acestui prejudiciu, tocmai pentru ca in realitate acesta nu exista.

3. Inculpatul mai arata ca nu a facut niciodata vreo interventie telefonica la AF TM pentru neexecutarea silita a SC U. Nu a intervenit nici telefonic, nici altfel la doamna TD. Executarea silita a societatii a fost suspendata in instanta. De altfel societatea a fost executata silit chiar de doamna TD cu suma de 400 milioane lei.

4. In ce priveste eliberarea certificatelor de atestare fiscala, inculpatul LSD sustine ca avea competenta de a semna aceste documente si ca acestea nu erau certificate de atestare fiscala ci simple certificate constatatoare, eliberate in baza OG. nr. 12/1993 sau OG. nr. 60/2001 privind achizitiile publice, care nu prevedeau vreun formular tipizat, putandu-se folosi orice formular. Acestea nu au fost eliberate in baza O.M.F.P. nr. 448/1999 si nu era necesar sa se mentioneze in ele decat datoriile exigibile. Deci acestea reflecta realitatea, deoarece societatea nu avea datorii exigibile la momentul eliberarii lor. Cu privire la faptul ca certificatul de atestare fiscala nr. 12353/30.05.2002 nu figureaza in evidentele nici ale D.G.F.P. M si nici ale A.F.P. TM, inculpatul LSD a aratat ca inregistrarea acestora nu intra in atributiile sale de serviciu. Inculpatul GGO, cu privire la eliberarea certificatelor fiscale mai sus aratate arata ca, pentru eliberarea lor s-au depus cereri si din punctul sau de vedere, certificatele in cauza nu sunt false, deoarece contin date reale, intrucat la momentul eliberarii lor avea esalonari in curs.

5. Cu privire la suportarea costului excursiei in Italia, din anul 2003, inculpatii LSD si GGO sustin ca inculpatul LSD i-a predat inculpatului GGO contravaloarea partii sale din excursie, respectiv suma de 500 Euro, despre acest lucru neintocmindu-se nici un fel de act, datorita relatiilor de prietenie dintre ei. Se arata ca despre acest lucru cunoaste martorul Radu Fodor, audiat de instanta.

Referitor la autoturismul marca OA, cu nr. de inmatriculare …., inculpatul LSD a mentionat ca acesta a fost dat in folosinta de catre SC „UI” SRL sotiei sale, LL, in baza unui contract incheiat intre cele doua parti, in care se mentiona ca societatea pune la dispozitia numitei LL autoturismul in cauza, iar aceasta se obliga sa promoveze produsele farmaceutice comercializate de SC „UI” SRL in judetul M, iar conditiile stipulate in contract nu il priveau pe el.

In legatura cu nr. de inmatriculare …., inculpatul LSD a precizat ca intr-adevar acest numar de inmatriculare apartinuse unui autoturism care fusese al sau, un DC, pe care l-a vandut prin luna mai 2003 si dupa achizitionarea autoturismului marca OA de catre SC „UI” SRL, intrucat avea in pastrare aceste numere de inmatriculare, s-a hotarat sa le dea la SC „UI” SRL.

Cu privire la incheierea contractului, inculpatul LSD a mentionat ca data semnarii efective a contractului a fost facuta la intoarcerea din concediu, data la care s-a si pus la dispozitie autoturismul in cauza.

Acest lucru este sustinut in declaratia sa si de inculpatul GGO, care arata ca acest contract putea fi facut oricand, dar data intrarii lui in vigoare era de 01.07.2003, iar inregistrarea contractului in cauza a fost facuta de catre angajatii societatii si el le-a spus sa-l inregistreze cu data intrarii lui in vigoare. Se arata ca aceste aspecte sunt atestate de martorii IL si IC.

Cu privire la aceste fapte instanta retine urmatoarele:

In rechizitoriu s-a aratat ca fapta inculpatului LSD care, in calitate de functionar public cu atributii de control in cadrul D.G.F.P. M (director general adjunct al acestei institutii), in cursul anului 2003, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a primit atat direct, cat si indirect, diferite foloase materiale, respectiv, in mod direct, o excursie impreuna cu familia sa in Italia in perioada 26.06.- 14.07.2003, o parte din costurile acesteia, in cuantum de 19.102.379 lei, fiind suportate de catre SC ”U” SRL TM, fiind inregistrata in contabilitatea societatii si in mod indirect, prin intermediul sotiei sale, numita LL, a primit, spre folosinta, un autoturism marca „OA”, in valoare de 558.132.120 lei, inmatriculat sub nr. …., iar pentru a da o aparenta de legalitate acestei operatiuni intre SC ”U” SRL TM – reprezentata prin administratorul inculpat GGO si LL, s-a incheiat un contract atipic de prestari servicii care avea ca obiect promovarea produselor farmaceutice si parafarmaceutice ale societatii comerciale, dar in evidentele acesteia un exista inregistrata nici o prestatie din partea numitei LL, contractul in cauza fiind incheiat la o data la care atat LL, cat si invinuitul GGO erau plecati din tara in excursia mai sus aratata; in schimbul acestor foloase materiale, inculpatul LSD, in calitatea pe care o avea, a favorizat, in mod repetat, SC ”U” SRL TM, dupa cum urmeaza:

- la data de 26.10.1999, in timp ce inspectorii SR, MM si PC se aflau in control la o societate comerciala, invinuitul LSD a intervenit la primul inspector si pe toate le-a trimis la SC „UI” SRL T.M pentru a efectua de urgenta un control la aceasta societate comerciala, in vederea acordarii unei inlesniri la plata, astfel ca intreaga documentatie pentru aceasta facilitate a fost intocmita intr-o singura zi de 26.10.1999 si in baza acestei documentatii a fost aprobata o inlesnire la plata in favoarea agentului economic de catre M.F.P. Bucuresti;

- prin semnarea conventiei nr. 16.299/9621/30.08.2002, prin care s-au aprobat inlesniri la plata a obligatiilor la bugetul de stat acestei societati comerciale, in cuantum de peste 6.416.873.525 lei, cererea societatii pentru aceste inlesniri fiind aprobata fara respectarea dispozitiilor legale in materie, respectiv O.G. nr. 40/2002 si O.M.F.P. nr. 580/2002;

- in cursul lunii februarie 2005, acesta a intervenit telefonic asupra inspectorului TD in vederea blocarii trimiterii popririlor de conturi ale SC „UI” SRL, popriri de conturi care fusesera facute ca urmare a pierderii conventiei nr. 16.299/9621/30.08.2002 si in aceasta imprejurare s-a trecut la declansarea procedurilor de executare silita, aceasta interventie determinand blocarea executarii silite asupra activelor societatii timp de 43 zile;

- la data de 30.05.2002, invinuitul LSD, desi nu avea nici o competenta potrivit dispozitiilor legale, a eliberat in favoarea SC „UI” SRL certificatul de atestare fiscala nr. 12353/ 30.05.2002, certificat care nu figureaza inregistrat in registrele de corespondenta nici ale D.G.F.P. si nici ale A.F.P. T.M, in care se mentiona ca SC „UI” SRL nu avea datorii la bugetul de stat, imprejurare care nu corespundea realitatii, intrucat la acea data societatea comerciala in cauza avea datorii restante la bugetul de stat, esalonate potrivit adresei nr. 444269/02.12.1999, emisa de Ministerul Finantelor Publice Bucuresti, iar acest certificat fiscal a fost folosit de catre agentul economic in vederea castigarii unei licitatii la Spitalul „Dr. CO” BM, jud. MM;

- la data de 09.10.2002, invinuitul LSD, desi nu avea nici o competenta potrivit dispozitiilor legale, a eliberat in favoarea SC „UI” SRL certificatul de atestare fiscala nr. 26593/ 09.10.2002, certificat care nu figureaza inregistrat in registrele de corespondenta nici ale D.G.F.P. si nici ale A.F.P. T.M, in care se mentiona ca SC „UI” SRL nu avea datorii la bugetul de stat, imprejurare care nu corespundea realitatii, intrucat la acea data societatea comerciala in cauza avea datorii restante la bugetul de stat, esalonate potrivit conventiei nr. 16.299/9621/30.08.2002, incheiata de D.G.F.P. M, iar acest certificat fiscal a fost folosit de catre agentul economic in vederea castigarii unei licitatii la Spitalul Clinic de Urgenta C;

- la data de 21.01.2000, invinuitul LSD, desi nu avea nici o competenta potrivit dispozitiilor legale, a eliberat in favoarea SC „UI” SRL certificatul de atestare fiscala nr. 1579/ 21.01.2000, in care se mentiona ca SC „UI” SRL avea datorii esalonate la bugetul de stat, dar certificatul in cauza nu a fost eliberat pe formular tipizat si nici nu s-a procedat la enumerarea datoriilor reesalonate, asa cum prevedeau dispozitiile legale in materie, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 6,7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 – modificata rap. la art. 254 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Totodata s-a sustinut ca fapta inculpatului GGO care, in calitate de administrator al SC ”UI” SRL TM, i-a oferit in mod repetat si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, inculpatului LSD – director general adjunct la D.G.F.P. M, atat direct, cat si indirect, diferite foloase materiale, respectiv in mod direct o excursie in Italia, in perioada 26.06. – 14.07.2003, ale carei costuri partiale, in valoare de 19.102.379 lei, au fost inregistrate in contabilitatea societatii si in mod indirect, i-a oferit inculpatului LSD, spre folosinta, prin intermediul sotiei sale – numita LL, un autoturism marca „OA”, in valoare de 558.132.120 lei, inmatriculat sub numarul ….. , in baza unui contract de prestari servicii atipic, aceste foloase fiind oferite inculpatului LSD, in vederea favorizarii SC ”U” SRL, in raport cu organele fiscale, favorizare care s-a materializat prin eliberarea pentru societate a certificatelor fiscale nr. 1579/21.01.2000, nr. 12353/30.05.2002 si nr. 26593/09.10.2002, precum si prin interventiile asupra functionarilor din cadrul A.F.P. T.M atat la data de 26.10.1999 asupra inspectorului SR, cat si prin interventia din cursul lunii februarie 2005 asupra inspectorului TD din cadrul Serviciului C.E.S.P.J. – A.F.P. T.M, precum si prin semnarea conventiei nr. 16.299/9621/30.08.2002, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 6,7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 – modificata, rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

La termenul de judecata din data de 20.01.2010, in temeiul art. 334 C.pr.pen, instanta de judecata a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a acestor fapte, retinute in sarcina inculpatului LSD, din infractiunea prevazuta de art. 6,7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 – modificata rap. la art. 254 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal in infractiunile prevazute de art. 248 Cod penal (fapta din 26.10.1999), art.248 Cod penal (fapta din 30.08.2002), art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal (fapta din februarie 2005), art.248 Cod penal (fapta din 30.05.2002), art.248 Cod penal (fapta din 09.10.2002), art.248 Cod penal (fapta din 21.01.2000), art.6,7 alin.3 din Legea nr.78/2000 raportat la art.256 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (fapta din anul 2003).

Totodata, avand in vedere ca in rechizitoriu s-a retinut ca faptele realizate de inculpatul LSD in schimbul foloaselor primite de la inculpatul GGO sunt ilegale, iar in sarcina acestui din urma inculpat s-a retinut infractiunea corelativa de dare de mita, in temeiul art. 334 C.pr.pen. instanta a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a infractiunii retinute in sarcina inculpatului GGO, din infractiunea prevazuta de art. 6,7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 – modificata, rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal in infractiunile prevazute de art.25 raportat la art.248 Cod penal (fapta din 26.10.1999), art.25 raportat la art.248 Cod penal (fapta din 30.08.2002), art.25 raportat la art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal (fapta din februarie 2005), art.25 raportat la art.248 Cod penal (fapta din 30.05.2002), art.25 raportat la art.248 Cod penal (fapta din 09.10.2002), art.25 raportat la art.248 Cod penal (21.01.2009), art.25 raportat la art.6,7 alin.3 din Legea nr.78/2000 raportat la art.256 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (fapta din anul 2003).

Analizand actele si lucrarile dosarului se constata ca faptele ilicite pe care inculpatul LSD le-a savarsit in exercitarea atributiilor de serviciu, au fost comise la datele de 26.10.1999, 30.08.2002, februarie 2005, 30.05.2002, 9.10.2002 si 21.01.2000, iar foloasele primite de la inculpatul GGO, constand in excursia in Italia si folosinta autovehiculului marca „OA” s-a realizat in lunile iunie-iulie 2003. Cum se poate constata toate actele realizate de inculpatul LSD in indeplinirea atributiilor de serviciu, cu exceptia interventiei telefonice asupra inspectorului TD din luna februarie 2005, au fost realizate inainte de primirea foloaselor (iunie-iulie 2003). Or, in aceasta situatie, nu este realizata una din conditiile pentru existenta infractiunii de luare de mita, anume ca pretinderea, primirea sau acceptarea foloaselor de catre functionar sa aiba loc inainte de indeplinirea sau neindeplinirea actului privitor la indatorirea de serviciu. Este posibila retinerea infractiunii de luare de mita doar in situatia in care s-ar face dovada ca cei doi inculpati s-au inteles, inca de dinainte de data de 26.10.1999 (cand s-a realizat primul act in indeplinirea actelor de serviciu), ca inculpatul LSD sa-si indeplineasca defectuos atributiile de serviciu in schimbul primirii foloaselor din lunile inie-iulie 2003. In caz contrar fapta de primire de foloase dupa exercitarea atributiilor de serviciu constituie infractiunea de primire de foloase necuvenite, prevazuta de art.6,7 alin.3 din Legea nr.78/2000 raportat la art.256 Cod penal (avand in vedere calitatea de functionar cu atributii de control a inculpatului LSD). Din actele si lucrarile dosarului nu rezulta o astfel de intelegere intre inculpati si din perioada lunga de timp scursa din anul 1999 pana in anul 2003, nu ar putea fi presupusa existenta ei, ci mai degraba faptul ca aceasta intelegere prealabila nu a existat. In aceste conditii, nerezultand o rezolutie infractionala unica intre actele realizate de inculpatul LSD in exercitarea atributiilor de serviciu, in perioada 26.10.1999-februarie 2005, nu se poate retine decat ca actul din luna februarie 2005 (singurul savarsit dupa primirea foloaselor) a fost unul izolat, care nu poate intra in continutul infractiunii de luare de mita si nu poate determina concluzia ca toate actele realizate in exercitarea atributiilor de serviciu de inculpatul LSD in perioada octombrie 1999-februarie 2005 ar fi avut drept mobil primirea foloaselor din lunile iunie-iulie 2003.

Nefiind astfel intrunite conditiile unei unitati de infractiune, asa cum s-a retinut in rechizitoriu, in mod inevitabil incadrarea juridica ce trebuie retinuta va fi cea a unei pluralitati de infractiuni si anume cate o infractiune pentru fiecare act ilicit indeplinit de inculpatul LSD in exercitarea atributiilor de serviciu, plus infractiunea distincta de primire de foloase necuvenite. In consecinta, in temeiul art. 334 C.pr.pen. instanta va dispune schimbarea incadrarii juridice pentru fapta retinuta in sarcina inculpatului SLD, din infractiunea de luare de mita intr-o infractiunile de primire de foloase necuvenite si sase infractiuni de abuz in serviciu contra intereselor publice. Singura mentiune ce trebuie facuta cu privire la fapta de abuz in serviciu contra intereselor publice din luna februarie 2005 este aceea ca prin Legea nr. 521 din 24 noiembrie 2004 s-a introdus in Legea nr. 78/2000 articolul 13?, care prevede ca infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si infractiunea de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. In consecinta, fapta savarsita de inculpatul LSD dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ nu mai poate fi incadrata in art. 248 C.pen. ca si celelalte fapte, ci in art. 13? din Legea nr. 78/2000 modificata, avand in vedere ca se sustine ca a cesta ar fi obtinut prin fapta sa de a interveni telefonic la inspectorul TD, in vederea blocarii trimiterii popririlor de conturi ale SC „UI” SRL, si un avantaj patrimonial pentru aceasta din urma societate.

Cum pentru infractiunea de luare de mita se impune schimbarea incadrarii juridice in mai multe infractiuni, una de primire de foloase necuvenite si mai multe de abuz in serviciu, acest lucru atrage dupa sine imposibilitatea existentei in mod independent a infractiunii corelative de dare de mita. Insa avand in vedere ca prin rechizitoriu s-a retinut savarsirea de catre inculpatul LSD in exercitarea atributiilor de serviciu a mai multor fapte ilicite, in interesul inculpatului GGO, fapte care pot constitui infractiuni de abuz in serviciu, acest lucru implica punerea in discutie a savarsirii de catre inculpatul LSD a acestor infractiuni la instigarea coinculpatului GGO. In consecinta, in temeiul art. 334 C.pr.pen. instanta va dispune totodata schimbarea incadrarii juridice a infractiunii retinute in sarcina inculpatului GGO, din infractiunea prevazuta de art. 6,7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 – modificata, rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal in infractiunile prevazute de art.25 raportat la art.248 Cod penal (fapta din 26.10.1999), art.25 raportat la art.248 Cod penal (fapta din 30.08.2002), art.25 raportat la art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal (fapta din februarie 2005), art.25 raportat la art.248 Cod penal (fapta din 30.05.2002), art.25 raportat la art.248 Cod penal (fapta din 09.10.2002), art.25 raportat la art.248 Cod penal (21.01.2009), art.25 raportat la art.6,7 alin.3 din Legea nr.78/2000 raportat la art.256 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (fapta din anul 2003).

Analizand caracterul faptelor savarsite de inculpatul LSD in exercitarea atributiilor de serviciu se constata ca unele dintre acestea au caracter licit iar altele au caracter ilicit, neputandu-se insa retine pentru acestea din urma savarsirea de catre inculpat a infractiunilor de abuz in serviciu.

1. Astfel, cu privire la acuzatia ca inculpatul a favorizat in mod nelegal SC UI SRL, in sensul ca i s-a acordat un termen de 5 luni in loc de cel mult 10 zile pentru constituirea garantiei si implicit, s-a amanat inceperea procedurii de executare silita a debitorului, in conditiile prevazute de pct. 9 din O.M.F. nr. 1283/1998, se constata ca nu s-a facut dovada contributiei inculpatului la producerea acestui rezultat. Astfel s-a retinut ca actele au fost intocmite de salariatii aflati in subordinea inculpatului LSD, insa graficul de esalonare si aprobarea facilitatii i s-au comunicat agentului economic de catre D.A.V.S. M cu adresa nr. 8248/2978/29.07.1999, semnata de director - numitul CA si de numita FI, in locul invinuitului SF - sef serviciu colectarea veniturilor statului. Faptul ca toti acestia erau in subordinea inculpatului LSD nu presupune neaparat contributia acestuia la intocmirea actului nelegal, in lipsa altor probe din care sa reiasa acest lucru.

2. Referitor la faptul ca aceasta societate, prin cererea nr. 36975/26.10.1999, agentul economic a solicitat, din nou, o esalonare la plata a obligatiilor catre bugetul de stat, pentru suma de 2.367.687.821 lei si a majorarilor de intarziere si TVA in suma de 107.900.895 lei, pe o perioada de 5 ani, cu perioada de gratie de 6 luni, se constata ca documentatia intocmita de lucratorii din cadrul AFP TM a fost inaintata Ministerului Finantelor Publice, care a aprobat solicitarea SC UI SRL. Singura contributie retinuta in sarcina inculpatului este aceea ca ar fi urgentat efectuarea controlului la aceasta societate de catre inspectoarele SR, PC si MM, prin intermediul numitei DT. Cum aceasta din urma nu a declarat ca ar fi trimis inspectoarele la SC UI SRL la solicitarea inculpatului LSD, iar afirmatia martorei SR ca dupa ce a ajuns la societate i s-a comunicat (probabil de catre un lucrator al SC UI SRL) ca acest inculpat s-a interesat daca inspectoarele au ajuns la societate, nu se poate retine vreo contributie a inculpatului LSD la indeplinirea defectuoasa sau la neindeplinirea, de catre el sau de catre persoanele din subordine, a atributiilor de serviciu. De asemenea nu rezulta din nicio proba vreo intentie a inculpatului LSD de a-si indeplini defectuos atributiile de serviciu si a cauza prin aceasta o tulburare insemnata a bunului mers al DGFP M sau o paguba patrimoniului acesteia sau al altei persoane.

In consecinta, nu poate fi retinuta in sarcina acestui inculpat savarsirea infractiunii de abuz in serviciu si nici in sarcina inculpatului GO savarsirea vreunei instigari la aceasta infractiune, deoarece nu sunt intrunite elementele laturii obiective si nici ale laturii subiective ale acestei infractiuni.

3. Referitor la acuzatia ca, desi agentul economic nu si-a achitat debitele curente la bugetul de stat, nu s-a procedat la anularea inlesnirii acordata si nici la recuperarea creantelor bugetare pe calea executare silita, singurul fapt care se imputa D.G.F.P. M este acela ca nu a lamurit si nu a facut nici un demers care sa stabileasca cui ii revine competenta de anulare a inlesnirii, aprobate in favoarea SC „UI” SRL de catre Ministerul Finantelor Publice, la data de 02.12.1999, desi nu se precizeaza in rechizitoriu cine ar fi trebuit sa faca aceste demersuri. In aceste conditii, nu se poate imputa vreo culpa concreta doar unui functionar al unei institutii, chiar avand atributii de conducere, pentru functionarea necorespunzatoare a intregii institutii. Pentru a se putea retine infractiunea de abuz in serviciu este necesar sa se savarseasca de catre functionarul public un act defectuos, precis determinat, sau ca acesta sa nu indeplineasca un astfel de act precis determinat si la care era obligat, potrivit atributiilor de serviciu. Or, asa cum se poate constata din examinarea atributiilor de serviciu ale inculpatului LSD, acesta nu avea atributia directa de a face demersuri legate de anularea inlesnirilor la plata. Aceste atributii reveneau altor persoane, iar coordonarea intregii activitati a DGFP M o avea in primul rand directorul general, nu directorul general adjunct.

In consecinta, nu poate fi retinuta in sarcina acestui inculpat savarsirea infractiunii de abuz in serviciu si nici in sarcina inculpatului GO savarsirea vreunei instigari la aceasta infractiune, deoarece nu sunt intrunite elementele laturii obiective si nici ale laturii subiective ale acestei infractiuni.

4. Cu privire la faptul ca D.G.F.P. M a transmis la data de 30.08.2002, sub semnatura inculpatului LSD, conventia nr. 16.299/9621/30.08.2002 de esalonare la plata, pe o perioada de 36 de luni, cu o perioada de gratie de 4 luni pentru suma totala de 4.212.797.864 lei, prin care s-ar fi incalcat dispozitiile legale in materie, instanta constata de asemenea ca nu poate fi imputata inculpatului LSD nerespectarea indatoririlor de serviciu, pentru urmatoarele motive.

Neconcordanta intre suma solicitata in cerere si cea aprobata in conventie, pentru care normele legale impuneau completarea cererii initiale, nu poate fi considerata prejudiciabila, cata vreme suma aprobata pentru reesalonare a fost mai mica decat cea solicitata. Nu se poate sustine ca societatea nu a respectat termenul legal de constituire a garantiei in 60 de zile de la semnarea conventiei, fapt ce ar fi atras anularea conventiei, de vreme ce conventia a fost semnata la data de 30.08.2002, iar garantia a fost constituita la data de 31.10.2002, intr-un termen de 62 de zile calendaristice, pe care toti salariatii l-au considerat legal, calculandu-l pe zile libere. Agentul economic si inculpatii sustin ca a depus toate declaratiile de impozite si taxe prevazute de lege, in numar de 24, neputand fi dovedit cu certitudine contrariul. Nedepunctarea societatii cu 10 puncte pentru ca ar fi platit dividende actionarilor/asociatilor pe perioada acumularii de obligatii bugetare restante, nu ar fi avut niciun efect cu privire la acordarea esalonarilor. Este doar o supozitie, nedemonstrata, afirmatia ca aceste manopere s-au efectuat cu scopul intreruperii procedurilor de executare silita a debitelor restante, de vreme ce societatea a utilizat de o cale pe care legea o oferea, pentru a obtine aceste efecte. La fel si afirmatia cu privire la posibilitatea ca dupa terminarea controlului, Balanta de verificare aferenta lunii decembrie 2000 sa fi fost inlocuita cu o alta Balanta de verificare. Nu rezulta de nicaieri culpa inculpatului Lazar Sorin cu privire la faptul ca nu s-a depus copie dupa ultimul act de control efectuat la agentul economic, asa cum prevedea O.M.F. nr. 580/2002, ci dupa penultimul act de control, de vreme ce actele au fost verificate anterior de mai multe persoane, care nu i-au semnalat in nici un mod acest lucru. In ce priveste sustinerile ca nota de constatare a fost intocmita la data de 13.08.2002 si inregistrata la organul fiscal sub nr. 2128/14.08.2002, iar Referatul intocmit in baza acestei note poarta data de 12.08.2002 - (vol. 12 – filele 181-186), fiind practic imposibil ca referatul cu propunerea spre aprobare a inlesnirilor sa fie anterior Notei de constatare, intrucat datele inscrise in acest Referat trebuie preluate din Nota de constatare si ca in dosarul de aprobare a inlesnirii nu s-au regasit toate ordinele de plata la care se face referire in Nota de constatare nr. 2128/ 14.08.2002, culpa pentru aceste nereguli nu poate apartine decat persoanelor care au intocmit nota de constatare.

Fata de cele de mai sus, si avand in vedere ca documentatia in vederea probarii acestei inlesniri la plata a obligatiilor catre bugetul de stat a fost intocmita de catre numitii MD – inspector la Serviciul C.E.S.P.J. si PG – referent la acelasi serviciu, din cadrul A.F.P. TM, a fost verificata de catre numitul LD care a semnat in locul sefului Serviciului C.E.S.P.J. si a fost avizata de catre numitul SI – director A.F.P. TM, nu poate fi retinuta indeplinirea sau neindeplinirea cu stiinta a atributiilor de serviciu de catre inculpatul LSD. In consecinta, nu poate fi retinuta in sarcina acestui inculpat savarsirea infractiunii de abuz in serviciu si nici in sarcina inculpatului GO savarsirea vreunei instigari la aceasta infractiune, deoarece nu sunt intrunite elementele laturii obiective si nici ale laturii subiective ale acestei infractiuni.

5. Referitor la acuzatia ca inculpatul LSD, in cursul anului 2005, dupa intocmirea popririlor de conturi bancare ale SC UI SRL, i-ar fi telefonat numitei TD si i-ar fi cerut sa nu trimita aceste popriri si sa blocheze astfel conturile societatii, intrucat SC „UI” SRL isi va plati datoriile catre bugetul de stat instanta constata ca de asemenea nu poate fi retinuta infractiunea de abuz in serviciu in sarcina inculpatului LSD. Astfel, in declaratia data in fata organelor de urmarire penala martora TD sustine ca dupa intocmirea popririlor de conturi bancare, imediat a primit pe interior un telefon de la dl. director executiv adjunct la D.G.F.P. M, LS, care i-a cerut, textual, sa nu trimita aceste popriri si sa blocheze astfel conturile societatii, intrucat SC „UI” SRL isi va plati datoriile catre bugetul de stat, astfel ca fiind o dispozitie a unei persoane din conducere, ea a pus adresele de infiintare a popririlor de conturi in sertarul biroului si le-a tinut pana in jurul datei de 22.03.2005, cand le-a trimis la banci si isi aminteste ca a mai reusit sa execute doar suma de 400 milioane lei, in contul datoriilor bugetare ale SC „UI” SRL. Insa, in declaratia data in fata instantei de judecata la data de 11.03.2009 aceasta mentine afirmatia ca a fost sunata de inculpatul LSD, dar declara ca ea i-a spus acestuia ca va amana trimiterea popririlor inca doua sau trei zile, iar inculpatul LS a fost de acord cu acest lucru. In fata instantei martora a declarat ca inculpatul LSD nu i-a spus sa nu trimita acele popriri. Inculpatul nu a recunoscut ca ar fi sunat-o pe martora TD in legatura cu acest fapt, insa din declaratia acestei martore, coroborata cu faptul ca popririle de conturi la institutiile bancare intocmite la data de 09.02.2005 au fost expediate abia la data de 22.03.2005, rezulta ca a avut loc aceasta convorbire dintre inculpat si martora.

In ce priveste calificarea acestui act al inculpatului, nu se poate insa retine ca inculpatul ar fi efectuat un act in exercitarea atributiilor de serviciu, prin faptul ca i-a telefonat martorei TD, avand in vedere ca inculpatul nu avea atributii directe cu privire la coordonarea activitatii functionarilor AFP TM. Acestia erau subordonati conducatorului acestei institutii, care la randul sau era subordonat directorului general al DGFP M. Actul inculpatului nu poate fi considerat un ordin de serviciu, iar faptul ca martora TD ar fi dat fost de acord sa amane trimiterea popririlor, considerand ca societatea isi va plati datoriile, este mai degraba un act de curtoazie, fata un alt functionar. In consecinta, desi actul inculpatului LSD nu este acceptabil sub aspectul deontologiei functionarului public, el nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, responsabilitatea netrimiterii popririlor la timp apartinand exclusiv martorei TD.

Pentru aceste motive nu poate fi retinuta in sarcina inculpatului LSD savarsirea infractiunii de abuz in serviciu si nici in sarcina inculpatului GO savarsirea vreunei instigari la aceasta infractiune, deoarece nu sunt intrunite elementele laturii obiective si nici ale laturii subiective ale acestei infractiuni.

6. Referitor la acuzatia ca la data de 30.05.2002, D.G.F.P. – C.F.S. M, sub semnatura inculpatului LSD, a eliberat in favoarea SC UI SRL certificatul de atestare fiscala nr. 12353/30.05.2002, in care se atesta ca la data de referinta 30.04.2002, agentul economic „NU ARE” obligatii restante la bugetul de stat, se constata ca acesta a fost emis cu incalcarea prevederilor O.M.F. nr. 448/30.04.1999, intrucat in document nu s-a facut precizarea ca societatea avea datorii esalonate la plata si nu au fost cuantificate si specificate aceste datorii, in conformitate cu actul normativ mentionat, iar pe de alta parte la data de referinta 30.04.2002, SC „UI” SRL avea in derulare o inlesnire la plata aprobata de Ministerul Finantelor Publice sub nr. 444.269/02.12.1999. In plus, certificatul de atestare fiscala nr. 12353/ 30.05.2002 nu figureaza inregistrat nici la DGFP M si nici la AFP TM.

De asemenea, la data de 09.10.2002, D.G.F.P. M, sub semnatura inculpatului LSD, in calitate de director adjunct al acestei institutii, a eliberat in aceleasi conditii, in favoarea SC „UI” SRL, certificatul de atestare fiscala nr. 26593/09.10.2002, prin care se atesta ca la data de referinta 31.08.2002, agentul economic „NU ARE DATORII RESTANTE” la bugetul de stat, desi chiar inculpatul LSD semnase graficul de esalonare a datoriilor aprobat in data de 30.08.2002, sub nr. 16299/9621/ 30.08.2002. Astfel, mentiunile din certificatul de atestare fiscala nr. 26593/10.09.2002 nu corespund realitatii, intrucat trebuiau mentionate in el toate datoriile, chiar esalonate ale agentului economic, asa cum rezulta din prevederile O.M.F. nr. 448/1999. In plus, certificatul fiscal in cauza este inregistrat la institutie, dar nu exista nici o cerere inregistrata la institutia respectiva in acest sens si de asemenea nu exista nici un fel de documentatie care sa fi stat la baza eliberarii acestui certificat de atestare fiscala.

Asa cum s-a aratat in cazul certificatelor de atestare fiscala emise pentru SC BA SA, in acestea trebuiau consemnate toate datoriile esalonate sau amanate la plata ale societatii, pentru a se putea afirma ca cele mentionate in certificat corespunde realitatii. Intrucat inculpatul LSD a consemnat ca SC UI SRL nu are datorii la stat, desi aceasta avea astfel de datorii, chiar reesalonate, cele doua certificate de atestare fiscala sunt false intrucat s-a omis cu stiinta inserarea datoriilor la stat ale societatii.

Relevant este ca desi certificatul de atestare fiscala nr. 12353/30.05.2002 poarta un numar de inregistrare la DGFP M, la acest numar nu se regaseste inregistrarea cererii SC UI SRL (ci un alt act care nu are legatura cu aceasta societate) si nu exista nici un fel de documentatie, in baza careia sa fi fost eliberat acest certificat de atestare fiscala. De asemenea, pentru certificatul de atestare fiscala nr. 26593/09.10.2002 nu exista nici cerere din partea societatii si nici documentatia care a stat la baza emiterii acestuia. Faptul ca lipsesc cererile si actele ce au stat la baza eliberarii certificatelor, precum si faptul ca unul dintre acestea nici nu este inregistrat la institutia emitenta, denota caracterul fals al acestuia si intentia inculpatului LSD de a-i inlesni societatii participarea la licitatie, avand in vedere importanta mentiunilor din certificat in eligibilitatea ofertelor. Lipsa oricarei alte semnaturi de pe certificat (de exemplu a persoanei care l-a intocmit, asa cum s-a procedat in alte cazuri) duce de asemenea la concluzia ca acesta a fost semnat in fals cu buna stiinta de catre inculpat, fara sa se preocupe de realitatea datelor mentionate in acesta. De vreme ce pe certificate figureaza doar semnatura inculpatului LSD, acesta nu poate invoca lipsa atributiilor sale in inregistrarea certificatelor, intrucat acesta este singurul functionar care raspunde de eliberarea acestuia. Acest fapt, coroborat cu nerealitatea datelor inscrise in certificat, denota intentia inculpatului in mentionarea datelor nereale din certificat.

In ce priveste eliberarea acestor certificate de atestare fiscala, nu poate fi primita sustinerea inculpatului LSD ca acestea nu ar fi fost eliberate in baza O.M.F. nr. 448/1999, ci in baza O.G. nr.12/1993 si respectiv O.G. nr. 60/2001, care reglementau conditiile de participare la licitatii a agentilor economici si ca de vreme ce societatea nu avea datorii exigibile, in mod corect s-a consemnat ca aceasta nu are datorii la stat.

Astfel, OG. nr.12/1993 si respectiv O.G. nr. 60/2001 nu reglementeaza procedura de eliberare a certificatelor sau dovezilor privind plata datoriilor la bugetul statului, ci reglementau procedura achizitiilor publice. Aceste acte normative prevedeau doar posibilitatea ca participantul la o licitatie de achizitie publica sa faca dovada ca nu are datorii la bugetul de stat, ca o dovada in favoarea seriozitatii si bonitatii pe care o prezinta. Procedura de acordare a acestor acte doveditoare si continutul lor era reglementat insa de O.M.F. nr. 448/1999. O.G. nr.12/1993 si O.G. nr.60/2001 mentioneaza necesitatea eliberarii unui act doveditor care sa ateste ca participantul la licitatie si-a indeplinit obligatiile de plata a impozitelor si a contributiei la asigurarilor de stat, iar O.M.F.P. nr. 448/1999 precizeaza ca „Certificatul care atesta indeplinirea obligatiilor bugetare se numeste certificat de atestare fiscala pentru persoane juridice”.

De altfel, in cazul acestor certificate de atestare fiscala s-au folosit si formularele prevazute de acest act normativ pentru certificate de atestare fiscala. Or, nu se poate afirma ca s-au folosit aceste formulare, care prevedeau expres rubrica in care trebuiau trecute obligatiile de plata amanate sau esalonate, dar de fapt nu era necesar sa fie completate aceste rubrici, pentru ca ar fi fost vorba de altfel de certificate. Indiferent la ce erau folosite certificatele respective, din moment ce erau prevazute cu rubrica speciala in care trebuiau trecute datoriile esalonate si nu au fost completate aceste rubrici cu sumele datorate si esalonate, mentionandu-se doar ca societatea nu are datorii la buget, ele atesta o imprejurare nereala. O comisie de licitatie apreciaza in mod diferit bonitatea unui participant care are datorii la bugetul de stat, chiar esalonate, fata de cea a unuia care nu are deloc datorii la bugetul de stat. In acest fel s-a creat SC UI SRL o situatie mai favorabila, prin atestarea faptului ca aceasta nu ar fi avut datorii la bugetul de stat.

Nu acelasi lucru se poate sustine si despre certificatul fiscal nr. 1579/21.01.2000, eliberat tot sub semnatura inculpatului LSD in care se atesta ca la data de referinta 31.12.1999, agentul economic „are datorii esalonate”. Chiar daca si acest certificat fiscal a fost emis in baza unei cereri fara numar, din data de 21.01.2000, a fost eliberat pe formular netipizat, incalcandu-se astfel prevederile art. 1 din O.M.F. nr. 448/1999 si nu au fost specificate toate aceste datorii, in conformitate cu prevederile art. 5, pct. 4 din anexa nr. 5 a O.M.F. nr. 448/1999, nu se poate sustine ca si acesta este fals, de vreme ce s-a mentionat ca SC UI SRL are datorii reesalonate. De altfel, acesta este si un argument impotriva celor sustinute de inculpatul LSD, ca el a considerat ca in certificatele de atestare fiscala se mentioneaza doar datoriile exigibile.

La fel, netemeinicia sustinerilor inculpatului LSD rezulta si din faptul ca in favoarea SC UI SRL au fost eliberate si certificate de atestare fiscala cu respectarea dispozitiilor legale, semnificative in acest sens fiind cele cu nr. 22643/23.09.2003 si nr. 21281/ 05.09.2003 (vol. 8 – fila 106-130), certificate de atestare fiscala semnate de acelasi inculpat LSD, in care au fost mentionate, exact asa cum cer prevederile O.M.F. nr. 448/1999, toate datoriile agentului economic. Ele au fost inregistrate la organele fiscale si sunt insotite de intreaga documentatie ceruta de acest act normativ. Exista si o alta deosebire intre certificatele de atestare fiscala nr. 12353/ 30.05.2002 si nr. 26593/09.10.2002, pe de o parte si certificatele de atestare fiscala nr. 22643/ 23.09.2003 si nr. 21281/05.09.2003, pe acestea din urma aflandu-se semnatura persoanei care le-a intocmit si, ulterior, au fost semnate de catre inculpatul LSD, in timp ce pe primul certificat de atestare fiscala exista numai semnatura inculpatului LSD, astfel ca eliberarea acestui din urma certificat de atestare fiscala ramane in responsabilitatea exclusiva a inculpatului LSD.

In consecinta se va retine ca inculpatul LSD cu intentie a inserat date nereale in certificatele de atestare fiscala nr. 12353/30.05.2002 si nr. 26593/09.10.2002, cu prilejul intocmirii acestora, favorizand astfel SC UI SRL pentru participarea la licitatii de achizitie. Intervalul de timp scurs intre cele doua fapte, precum si modalitatea asemanatoare de a proceda, relatiile dintre inculpat si reprezentantul societatii beneficiare, justifica retinerea unei rezolutii infractionale unice in savarsirea celor doua acte materiale de fals intelectual.

Intrucat aceste fapte savarsite de inculpatul LSD in timpul exercitarii atributiilor de serviciu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual prevazuta de art. 289 alin. 1 C.pen., iar aceasta incriminare reprezinta norma speciala fata de incriminarea de la art. 248 C.pen., care constituie norma generala, nu pot fi retinute in sarcina acestui inculpat si infractiunile de abuz in serviciu, prevazute de art. 248 C.pen., deoarece legea speciala deroga de la legea generala. Pentru aceste motive, nici in sarcina inculpatului GO nu pot fi retinute infractiunile de instigare la abuz in serviciu, prevazute de art. 25 raportat la art.248 C.pen.

Avand in vedere ca inculpatul GGO in calitate de reprezentant al SC UI SRL a depus certificatele de atestare fiscala nereale la dosarele de licitatie, asa cum reiese din ofertele depuse de aceasta societate pentru achizitii publice, de la filele 285 si 323 din vol. 16 al dosarului de urmarire penala, se va retine ca acesta a folosit aceste inscrisuri in vederea producerii de consecinte juridice, cunoscand ca sunt false. Inculpatul GGO avea cunostinta ca SC UI SRL are datorii la bugetul de stat si cu intentie a folosit pentru participarea la licitatii de achizitii publice aceste certificate de atestare fiscala, in care se consemnase in mod nereal ca societatea nu are astfel de datorii.

7. Referitor la acuzatia ca in perioada 27.06.2003-15.07.2003 inculpatul LSD, impreuna cu familia sa si administratorul SC „UI” SRL TM, invinuitul GGO, impreuna cu familia sa au efectuat o excursie in Italia, o parte din costul acesteia, in cuantum de 38.204.757 lei, fiind platit in intregime de SC „UI” SRL si inregistrat in contabilitatea societatii, instanta va inlatura sustinerile inculpatilor ca excursia ar fi fost achitata de fiecare in parte, avand in vedere urmatoarele aspecte:

Potrivit datelor furnizate de organizatorului excursiei - SC „ET” SA CN costul total al excursiei a fost in valoare de 1.052 Euro si, aplicandu-se o reducere de 5 %, s-a ajuns la pretul final de 999 Euro, iar contravaloarea excursiei a fost achitata in intregime de SC UI SRL, cu factura fiscala nr. 6498525/ 10.06.2003, in suma de 38.204.757 lei. Nu exista nicio ratiune pentru care o excursie a unor persoane particulare, pe care acestea si-ar fi achitat-o personal, sa fie decontata in intregime de o societate comerciala. Explicatia inculpatilor ca dintr-o eroare de contabilitate s-ar fi facut acest lucru nu poate fi retinuta, avand in vedere ca pe factura fiscala seria CJ VDC, nr. 6498525, de la fila 26 din vol. 7 al dosarului de urmarire penala, este mentionat la cumparator SC U. Aceasta nu poate duce decat la concluzia ca aceasta societate este cea care a facut comanda si a achitat contravaloarea excursiei. De asemenea nu poate fi admis ca inculpatii LSD si GGO, care cunosc prevederile legale in domeniul contabilitatii, au procedat la decontarea intregii facturi de catre SC U, desi ei sustin ca si-au achitat separat excursia, tinand cont ca un astfel de procedeu ar constitui o incalcare a legii privind combaterea evaziunii fiscale. Cu privire la acest aspect este relevant si aspectul ca desi cei doi sustin ca inculpatul LSD i-ar fi predat inculpatului GGO jumatate din contravaloarea excursiei (500 Euro), acesta din urma nu a procedat la stornarea din contabilitate a acestei sume.

Pentru aceste motive instanta va inlatura ca nesincera si declaratia martorului FRO, avand in vedere cele de mai sus precum si relatiile apropiate dintre acest martor si cei doi inculpati.

In ce priveste fapta constand in achizitionarea la data de 18.06.2003 de catre SC „UI” SRL a unui autoturism marca OA, in valoare totala de 558.132.120 lei si punerea lui la dispozitia numitei LL, sotia inculpatului LSD, in baza contractului de prestari servicii cu nr. 396/01.07.2003, instanta constata de asemenea ca nu pot fi retinute sustinerile inculpatilor in sensul ca acest autoturism ar fi fost pus la dispozitia sotiei inculpatului pentru efectuarea serviciilor de marketing si de promovare a produselor farmaceutice in interesul SC UI SRL.

Astfel, contractul de prestari servicii, daca ar fi fost real ar fi trebuit sa presupuna plata unei remuneratii pentru serviciile de marketing si promovare a produselor, nu doar folosirea unui autoturism. Or, in speta sotia inculpatului LSD nu a incasat nici un onorariu pentru aceasta activitate, fapt care denota caracterul fictiv al contractului de prestari servicii nr. 396/01.07.2003. In toate situatiile similare, autoturismul e un accesoriu ce face parte din pachetul salarial, iar nu chiar plata contraprestatiei.

Nu exista nici un document inregistrat la societate care sa ateste vreo contraprestatie din partea numitei LL in schimbul primirii spre folosinta a autoturismului. Or, daca ar fi existat o contraprestatie din partea acesteia, ar fi trebuit sa existe macar documente de predare primire a materialelor promotionale, a mostrelor, etc.

Numarul de inmatriculare …., sub care a fost inmatriculat autoturismul OA, a apartinut anterior unui autoturism marca DC, al carui proprietar a fost inculpatului LSD, director executiv adjunct al D.G.F.P. M, autoturism care a fost vandut, fiind radiat din circulatie, iar numerele de inmatriculare au fost pastrate si atribuite autoturismului OA, achizitionat de SC „UI” SRL si dat in folosinta numitei LL. Si acest aspect releva scopul real al incheierii contractului de prestari servicii, care a avut doar rolul de a acoperi acordarea in folosinta gratuita a autoturismului respectiv catre familia inculpatului LSD.

Nu exista nici o data care sa ateste incheierea contractului respectiv, situatie neacceptata pentru un contract civil, avand in vedere caracterul esential al datei si necesitatea inregistrarii in evidentele contabile a contractului. Singura mentiune cu privire la vreo data este cea a inregistrarii Contractului de prestari servicii la SC UI SRL sub nr. 396/01.07.2003, astfel ca fiind singura data de pe contract, se poate prezuma ca aceasta este si data incheierii lui, data la care, dupa cum se poate observa din documentele de intrare-iesire din tara a invinuitilor LSD si GGO, impreuna cu familiile, erau plecati in excursie in Italia. Faptic era, asadar, imposibil ca respectivul contract sa fi fost incheiat la 01.07.2003. In plus, declaratiile celor doi inculpati nu se coroboreaza intre ele sub aspecte esentiale privind incheierea acestui contract de prestari servicii, intrucat inculpatul LSD a mentionat ca acest contract a fost semnat dupa intoarcerea lor din concediu, intoarcere care a avut loc la data de 15.07.2003, astfel logic fiind ca acest contract sa fi fost inregistrat dupa aceasta data, intrucat lucratorii din cadrul SC „UI” SRL era imposibil de conceput sa fi inregistrat un act care nu era semnat de catre parti.

SC UI SRL nu a inregistrat contractul de prestari servicii al numitei LL la Inspectoratul Teritorial de M, desi orice persoana care presteaza o munca in cadrul unei unitati trebuie sa aiba inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca ori un contract de munca, ori o conventie civila de prestari servicii. Faptul ca in speta nu s-a procedat in acest fel denota de asemenea caracterul fictiv al conventiei, singura motivatie a incheierii acesteia fiind justificarea folosirii autoturismului de catre sotia inculpatului. Sustinerile inculpatilor apar ca nesincere si prin prisma faptului ca pentru toti reprezentantii medicali pe care i-a avut SC UI SRL, contractele de prestari servicii ale acestora au fost inregistrate la aceasta institutie.

Nu se confirma nici afirmatiile inculpatilor ca pe toata durata contractului, conform stipulatiilor din el, SC „UI” SRL ii ceda folosinta autoturismului numitei LL, iar aceasta din urma se ocupa de toate cheltuielile ocazionate de intretinerea lui, avand in vedere ca de la SC VTL SRL – Punct de lucru TM au fost ridicate toate facturile privind reparatiile de intretinere ale autoturismului in cauza, prilej cu care s-a constatat ca doua dintre facturile fiscale, prin care s-au achitat unele reparatii ale autoturismului, au fost platite de catre SC „UI” SRL, iar cea de a treia a fost platita de numita LL.

Pentru aceste motive instanta va inlatura ca nesincera si declaratiile martorilor ICI si IGL, avand in vedere cele de mai sus precum si relatiile apropiate dintre acesti martori si cei doi inculpati.

In drept, avand in vedere ca inculpatul LSD a primit aceste foloase in mod repetat, constand intr-o excursie in Italia si folosinta unui autoturism OA, achizitionate de SC „UI” SRL, administrata de inculpatul GGO, dupa ce a indeplinit mai multe acte in virtutea functiei sale, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de primire de foloase necuvenite, prevazuta de art.6,7 alin.3 din Legea nr.78/2000 raportat la art.256 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Chiar daca inculpatii sustin ca ii leaga o prietenie veche, atata timp cat inculpatul LSD a indeplinit in exercitarea atributiilor de serviciu, mai multe acte care au profitat SC UI SRL, dintre care unele ilegale, iar dupa aceasta a primit de la administratorul acesteia foloase necuvenite, acestea nu pot fi legate decat de indeplinirea atributiilor de serviciu de catre inculpat. Intrucat s-a retinut ca o parte din aceste acte efectuate de inculpat in exercitarea atributiilor de serviciu nu sunt acte ilegale, insa au profitat SC UI SRL, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de primire de foloase necuvenite, chiar daca inculpatul a indeplinit si acte ilegale, constand in emiterea de certificate de atestare fiscala false. In ce priveste calitatea inculpatului de functionar cu atributii de control, aceasta va fi retinuta, avand in vedere ca la data faptelor a indeplinit functia de director adjunct la DGFP M, avand in subordine mai multi functionari, printre care si inspectori fiscali.

In drept, fapta inculpatului LSD care, in exercitarea atributiilor de functionar public, in cursul anului 2002, in baza aceleiasi rezolutii infractionale si in mod repetat, a eliberat in favoarea SC UI SRL certificatele fiscale nr. 12353/30.05.2002 si nr. 26593/09.10.2002, falsificandu-le cu prilejul intocmirii lor, prin atestarea unor fapte necorespunzatoare adevarului si prin omisiunea de a insera unele date sau imprejurari referitoare la datoriile acestei societati catre stat, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 289 Cod penal, raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal. Intervalul de timp scurs intre cele doua fapte, precum si modalitatea asemanatoare de a proceda, relatiile dintre inculpat si reprezentantul societatii beneficiare, justifica retinerea unei rezolutii infractionale unice in savarsirea celor doua acte materiale de fals intelectual.

Fapta inculpatului GGO care, in calitate de administrator al SC UI SRL, a folosit in baza aceleiasi rezolutii infractionale si in mod repetat certificatele fiscale nr. 12353/30.05.2002 si nr. 26593/09.10.2002, cunoscand ca sunt false, in vederea producerii de consecinte juridice, respectiv participarea si castigarea unor licitatii organizate de diferite institutii publice ori de interes public, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de uz de fals in forma continuata, fapta prev. si ped. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Intervalul de timp scurs intre cele doua fapte, precum si modalitatea asemanatoare de a proceda, modalitatea asemanatoare de obtinere a certificatelor de atestare fiscala false justifica retinerea unei rezolutii infractionale unice in savarsirea celor doua acte materiale de uz de fals.

Intrucat legea nu sanctioneaza in mod separat fapta de dare de foloase necuvenite, nu poate fi retinuta in sarcina inculpatului GGO nici infractiunea de instigare la primirea de foloase necuvenite, chiar daca initiativa darii foloaselor i-ar fi apartinut acestuia. In consecinta, persoana care da foloasele necuvenite nu poate avea in acelasi timp si calitatea de instigator la infractiunea de primire a acestor foloase. In consecinta, se constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 25 C.pen. raportata la art.6,7 alin.3 din Legea nr.78/2000 raportat la art.256 Cod penal in sarcina inculpatului GGO, motiv pentru care in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. se va dispune achitarea acestuia pentru aceasta infractiune.

In ce priveste infractiunile de abuz in serviciu, asa cum s-a aratat anterior, nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestea si nu pot fi retinute in sarcina inculpatului LSD, deoarece nu s-a confirmat ca la data de 26.10.1999 acesta ar fi intervenit pentru ca inspectorii SR, MM si PC sa fie trimisi la SC „UI” SRL T.M pentru a efectua de urgenta un control la aceasta societate comerciala, in vederea acordarii unei inlesniri la plata; prin semnarea conventiei nr. 16.299/9621/30.08.2002, prin care s-au aprobat inlesniri la plata a obligatiilor la bugetul de stat acestei societati comerciale nu s-a retinut vreo nerespectare a indatoririlor de serviciu de catre inculpat; acesta nu avea in atributii de serviciu executarea societatilor comerciale cu restante in cursul lunii februarie 2005, cand a intervenit telefonic asupra inspectorului TD in vederea blocarii trimiterii popririlor de conturi ale SC „UI” SRL; emiterea in favoarea SC „UI” SRL certificatelor de atestare fiscala nr. 12353/ 30.05.2002 si nr. 26593/ 09.10.2002 cu date nereale constituie infractiunea speciala de fals intelectual iar inculpatul avea competenta de a semna certificatul de atestare fiscala nr. 1579/ 21.01.2000, in care s-a consemnat ca societatea are datorii reesalonate. In consecinta, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. instanta va dispune achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu prevazute de art. 248 C.pen. (faptele din 26.10.1999, 30.08.2002, 30.05.2002, 9.10.2002 si 21.01.2000) si respectiv de art. 13? din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.pen. (fapta din februarie 2005). Cum pentru faptele din 26.10.1999 si 21.10.2000 s-a implinit termenul de prescriptie, dar inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. 2 C.pen..

Pentru aceleasi motive, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. instanta va dispune si achitarea inculpatului GGO pentru savarsirea infractiunilor de instigare la abuz in serviciu prevazute de art. 25 raportat la art. 248 C.pen. (faptele din 26.10.1999, 30.08.2002, 30.05.2002, 9.10.2002 si 21.01.2000) si respectiv de art. 25 raportat la art. 13? din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.pen. (fapta din februarie 2005). Cum pentru faptele din 26.10.1999 si 21.10.2000 s-a implinit termenul de prescriptie, insa inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, sunt aplicabile de asemenea prevederile art. 13 alin. 2 C.pen..

III. Referitor la raporturile cu SC „H” SRL Tg.M in rechizitoriul parchetului se arata urmatoarele.

1. La data de 27.11.2002, SC „H” SRL depune o prima cerere de acordare de inlesniri la plata la A.F.P. TM, cerere inregistrata sub nr. 12501/27.11.2002, prin care s-a solicitat esalonarea la plata a TVA restanta, in suma de 112.423.877 lei a majorarilor si penalitatilor de intarziere aferente (vol. 13 - fila 324). In vederea solutionarii cererii depuse, A.F.P. TM, prin adresa nr. 12501/20.12.2002 (sub semnatura numitilor SI si RD), solicita contribuabilului depunerea documentatiei aferente, in conformitate cu prevederile O.M.F. nr. 580/2002, lucru atipic intrucat cererea de esalonare la plata a obligatiilor catre bugetul de stat ale agentului economic trebuia sa fie insotita de intreaga documentatie prevazute de lege, pentru a fi analizata de catre organele fiscale.

Fara a proceda la completarea cererii depusa la data de 27.11.2002, SC „H” SRL depune la data de 07.02.2003, o noua cerere prin care solicita esalonarea la plata a obligatiilor restante la bugetul de stat, cerere inregistrata la A.F.P. TM sub nr. 1774/07.02.2003 (vol. 15 - fila 245). Prin aceasta cerere de esalonare la plata contribuabilul a solicitat esalonarea TVA-ului restant, in suma de 347.606.427 lei si a majorarilor si penalitatilor aferente, precum si esalonarea sumei de 150 milioane, reprezentand impozitul pe dividende, precum si majorarile si penalitatile de intarziere aferente acestei datorii la bugetul de stat.

In vederea solutionarii cererii contribuabilului, la data de 25.03.2003 numitii MD si PA, in calitate de inspectori in cadrul A.F.P. T.M - Serviciul C.E.S.P.J., intocmesc o Nota de constatare, document care desi s-a incheiat la data de 25.03.2003, s-a inregistrat la societate la 12.05.2003, iar la organele fiscale la data de 14.05.2003 (vol. 13 –fila 297-300). Referatul privind calcularea punctajului a fost intocmit la data de 13.05.2003, de catre numitii MD si PA, a fost verificat de sefa Serviciului – invinuita RD si a fost avizat de invinuitul SI – director AF.P. TM (vol. 15 – filele 258-260).

La data de 13.05.2003, SC „H” SRL depune la A.F.P. T.M o noua cerere, avand numarul de inregistrare 8467/13.05.2003, prin care solicita esalonarea la plata pe o perioada de 60 de luni, cu o perioada de gratie de 6 luni, a sumei de 507.314.712 lei, reprezentand majorari impozit pe profit, TVA, majorari si dobanzi la TVA, impozit pe dividende, precum si a penalitatilor si majorarilor aferente (vol. 15 – fila 246). Totodata s-a solicitat si scutirea la plata a sumei de 69.665.030 lei, reprezentand majorari impozit pe profit, majorari TVA, impozit pe salarii, fonduri speciale, penalitati impozit pe salarii, penalitati neplata TVA si penalitati fonduri speciale.

Documentatia intocmita de numitii MD si PA, verificata si avizata de seful Serviciului si de directorul A.F.P. TM, a fost inaintata la D.G.F.P. M, unde Referatul privind calcularea punctajului final a fost intocmit de catre numita FI – consilier in cadrul Serviciului de Incasare, Colectare a Veniturilor Statului, a fost verificata de catre sefa Serviciului – numita BM si a fost avizata de invinuita DI, care a semnat in locul directorului inv. CA (vol. 13 – filele 217-220). De mentionat este ca referatul privind calcularea punctajului final nu poarta data intocmirii.

Cererea agentului economic a fost solutionata pozitiv, incheindu-se Conventia nr. 11615/5735/19.05.2003, semnata de directorul executiv adjunct al D.G.F.P. M, inculpatul LSD, care a semnat conventia in locul directorului executiv invinuitul SL (vol. 13 – filele 211-216).

La acordarea inlesnirilor la plata s-a impus constituirea unei garantii bancare in termen de 60 de zile de la data incheierii Conventiei (18.07.2003), in suma totala de 242.744.829 lei, pentru care societatea a inaintat cu adresa inregistrata sub nr. 12217/18.07.2003, dovada constituirii garantiei, respectiv ordinul de plata nr. 91/14.07.2003, pentru suma de 12.355.502 lei si dovada inregistrarii procesului-verbal de sechestru nr. 11924/15.07.2003 la Arhiva electronica de garantii reale mobiliare pentru suma de 254.774.800 lei (vol. 13 – filele 265-280).

Societatea a achitat suma de 347.606.426 lei, reprezentand TVA de plata esalonata, cu ordinul de plata nr. 100/26.08.2003, iar la data de 26.02.2004, prin adresa nr. 11615/573526, s-a transmis agentului economic recalcularea graficului de esalonare pe perioada 15.03.2004-15.09.2006, pentru suma de 44.710.426 lei, reprezentand dobanzi la TVA si pentru suma de 10.374.593 lei, reprezentand penalitati de intarziere la TVA (vol. 13 – filele 239-240).

Aceasta inlesnire la plata acordata de organele fiscale SC „H” SRL a fost pe larg analizata atat in Raportul de audit Ad-hoc nr. 660048/24.06.2004, intocmit de Directia de Audit Public Intern din cadrul A.N.A.F. – Ministerul Finantelor Publice (vol. 3 – fila 39-48), cat si in Raportul intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial T.M privind legalitatea inlesnirilor la plata a obligatiilor restante fata de bugetul de stat (vol. 4 – fila 5-64). Analizand respectarea legalitatii privind intocmirea documentatiei prevazute de art. 3 din O.M.F.P. nr. 580/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, inspectorii, in cadrul Raportului de audit Ad-hoc nr. 660048/ 24.06.2004, au constatat urmatoarele aspecte negative:

- cererea de acordare a inlesnirilor la plata depusa de contribuabil nu contine toate datele prevazute in O.M.F.P. nr. 580/2002;

- agentul economic nu a anexat la cerere toata documentatia prevazuta de normele legale, unele documente fiind lipsa, iar altele nefiind actualizate la data solutionarii cererii;

- D.G.F.P. M a acordat inlesniri la plata obligatiilor restante catre bugetul de stat SC „H” SRL TM pentru suma totala de 493.741.937 lei, sub cuantumul obligatiilor inscrise in cererea depusa de debitor, respectiv de 576.979.742 lei, fara a solicita agentului economic completarea cererii in conformitate cu sumele stabilite ca obligatii restante catre bugetul de stat, in urma verificarii acestor debite, in conformitate cu prevederile art. 4 pct. (2) si (3) din O.M.F.P. nr. 580/2002.

De asemenea, se mentioneaza ca in cuprinsul referatului privind calcularea punctajului final (anexa nr. 48), in vederea acordarii inlesnirilor la plata obligatiilor restante la bugetul de stat, s-a inscris la pct. 15 din anexa nr. 2, »Calculul punctajului » suma totala solicitata pentru inlesniri la plata era de 530.741.937 lei.

In cuprinsul referatului privind calcularea punctajului final in vederea acordarii inlesnirilor la plata obligatiilor restante la bugetul de stat, intocmit de numitii MD si PA, verificat de numita RD - sef serviciu si avizat de invinuitul SI - sef Administratie A.F.P. TM, s-a inscris la pct. 29 “Sume solicitate”: 563.979.202 lei.

La pct. 30 din acelasi referat nu s-au inscris sumele achitate de la data depunerii cererii pana la data intocmirii conventiei, in conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 40/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.(anexa nr. 49-conform documentelor remise in copie de catre D.A.P.I. - M.F.P.)

Agentul economic a solicitat prin cererea nr. 1774/7.02.2003 (anexa nr. 50) acordarea de inlesniri la plata si pentru impozit pe dividende si arierate aferente acestei surse, care se regaseste si in referatele intocmite de A.F.P. T.M si D.M.A.V.S. M.

In conventia nr. 11615/5735/19.05.2003, anexa 1 (cuprinzand sumele esalonate la plata) pct. 7, s-a inscris si impozit pe dividende in suma de 37.000.000 lei, care a fost insumata la totalul general de 461.076.907 lei.

Ulterior, pozitia 7 din aceasta anexa a fost anulata prin taierea cu o linie orizontala, iar totalul a fost refacut si inscris cu pixul, respectiv 424.076.907 lei.

In cuprinsul conventiei la pct. 1 s-a rectificat cu pixul suma totala a obligatiilor restante pentru care s-a aprobat esalonarea la plata, rectificare care s-a facut si la pct. 4.2 la garantia prevazuta a fi constituita pentru obligatii restante dupa 1.01.2003.

Aceste rectificari nu sunt certificate sub semnatura si stampila D.G.F.P. M, care a aprobat si acordat facilitatile fiscale. (vezi anexa nr. 39)

Neconcordantele privind obligatiile de plata restante s-au creat si datorita faptului ca la intocmirea referatului, care a stat la baza aprobarii cererii, nu s-a solicitat agentului economic depunerea ultimei balante contabile intocmita (martie 2003) si nici nu s-au actualizat situatiile depuse initial. Cererea initiala s-a depus la data de 7.02.2003, referatul A.F.P. T.M a fost intocmit la data de 13.05.2003, referatul D.M.A.V.S. M nu poarta data, iar conventia s-a incheiat la data de 19.05.2003.

Se concluzioneaza ca nu s-a procedat la efectuarea unui control asupra obligatiilor la bugetul de stat ale agentului economic si nu s-au stabilit cu certitudine aceste datorii bugetare, acordandu-se facilitati fiscale pe baza unor obligatii fiscale declarate de agentul economic.

In fisa pe platitor nu s-au evidentiat in totalitate si la timp obligatiile de plata, asa cum reiese si din Raportul de audit intern intocmit de Serviciul de Audit Public Intern din cadrul D.G.F.P. M.(vezi anexa nr. 36)

Datele care au stat la baza calculului punctajului in vederea incadrarii in criteriile prevazute de O.U.G. nr. 40/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, nu au fost actualizate la data solutionarii cererii. Acest aspect a influentat negativ asupra corectitudinii punctajului stabilit pentru acordarea facilitatilor fiscale. Se opineaza ca esalonarea aprobata nu a avut la baza date reale pentru a se face incadrarea in limitele prevazute de normele legale de a se decide facilitatea acordata.

2. Continuandu-se verificarile pentru a se vedea existenta vreunei legaturi intre invinuitul LSD si SC „H” SRL, s-a constatat ca din 23.01.1998 si pana la data de 17.03.2003, numita LL, sotia invinuitului LSD a avut calitatea de asociat la aceasta societate comerciala (vol. 16- fila 350-357).

Pentru a se stabili daca numita LL a ridicat sau nu dividende de la SC „H” SRL, s-au solicitat relatii de la aceasta societate comerciala. Prin adresa nr. 196/16.08.2005, agentul economic a comunicat D.N.A. – Serviciul Teritorial T.M ca in anii 2001, 2002 si 2004 nu s-au repartizat dividende si ca numita LL a ridicat de la aceasta societate comerciala dividende in cuantum de 105 milioane lei (ROL), dupa cum urmeaza: 20 milioane lei la 20.12.2002; 26 milioane lei la 14.02.2003; 20 de milioane lei la 15.02.2003; 24 de milioane la 24.03.2003 si 15 milioane lei la 22.01.2004 (vol. 7 – fila 9).

Situatia acestor dividende a fost analizata pe larg in Raportul intocmit de catre D.N.A. – Serviciul Teritorial T.M privind legalitatea acordarii inlesnirilor la plata a obligatiilor la bugetul de stat, in care, analizandu-se actele contabile, s-a concluzionat ca datele comunicate de SC „H” SRL nu corespundeau realitatii si ca de fapt aceste dividende au fost repartizate in cursul exercitiului financiar 2001. Acest lucru rezulta si din balanta de verificare aferenta lunii iunie 2002, care are operata inregistrarea in soldul initial a contului 446, suma de 50 milioane lei (vol. 4 – fila 22-23).

Mai mult decat atat, avandu-se in vedere si adresa fara data si fara numar de inregistrare, formulata in baza adresei D.N.A. din data de 01.09.2005 si in care se indica faptul ca prima transa de 20 milioane lei (ROL) a fost ridicata de catre LL in data de 20.12.2002, se poate concluziona faptul ca dividendele au fost constituite la o data anterioara anului 2002 (vol. 7 – fila 9).

Urmarind datele la care LL a ridicat dividende, se constata ca aceasta a ridicat o prima transa de 20 milioane lei la data de 20.12.2002, adica dupa 23 de zile calendaristice de la data depunerii cererii initiale de acordare de inlesniri la plata (27.11.2002) si de inca 2 transe, in valoare totala de 46 milioane lei (ROL) la doar 7 zile de la depunerea celei de a doua cerere de inlesnire, in care era solicitata si esalonarea sumei de 50 milioane lei, reprezentand impozit pe dividende.

De asemenea, semnificativ in cauza este ca numita LL a ridicat inca o transa din aceste dividende, in cuantum de 24 milioane lei, la data de 24.03.2003, deci exact in perioada in care cererea de acordare de inlesniri la plata a SC „H” SRL, depusa la data de 07.02.2003, era in lucru.

Inspectorii din cadrul A.F.P. T.M, numitii M D si PA, nu au verificat sau au verificat cu superficialitate darile de seama, raportarile, situatiile, deconturile TVA depuse de catre agentul economic si existente la dosarul fiscal al contribuabilului.

De asemenea, inspectorii fiscali au preluat datele existente in declaratia privind obligatiile catre bugetul de stat, declaratie intocmita si depusa la organele fiscale de catre agentul economic, neverificandu-se comparativ deconturile TVA, declaratiile de impozite, balantele de verificare, bilanturile contabile, etc. aflate la dosarul fiscal.

Aceste documente contineau inadvertente care ar fi impus declansarea unui control de fond la societate, in vederea stabilirii realitatii datelor inscrise in respectivele documente, lucru care nu s-a intamplat.

De asemenea, atat in Raportul de audit incheiat de auditorii D.A.P.I. – M.F.P., cat si din Raportul de audit Ad-hoc incheiat de catre auditorii din cadrul D.G.F.P. M, se consemneaza ca verificarile efectuate de catre inspectorii fiscali au fost facute cu incalcarea prevederilor legale.

Astfel, au fost incalcate de catre agentul economic prevederile O.M.F. nr. 1313/4.XI.1999, privind instructiunile de completare a formularului “Declaratie privind obligatiile de plata la bugetul de stat”, O.M.F. nr. 529/2003, cu referire la nedepunerea de catre agentul economic a declaratiilor de impozite si taxe in format electronic, art. 7 din O.G. nr. 68/1997 - republicata, precum si a prevederilor art. 199 din O.G. nr. 92/2003 - republicata, referitor la nesolicitarea prezentarii agentului economic la sediul organului fiscal, in vederea efectuarii punctajului si a corecturilor necesare.

Referitor la aceste acuzatii inculpatul SLD sustine urmatoarele:

Acesta declara ca nu a avut atributii de control.

In legatura cu faptul ca documentatia nu este actualizata la data aprobarii conventiei, sustine ca acest lucru nici nu era necesar pentru ca la data aprobarii lucratorii din cadrul D.M.A.V.S. nu au tinut cont de calculele facute de inspectorii din cadrul A.F.P. T.M si nici de revenirea la cererea initiala a societatii, astfel ca s-au acordat esalonari pe debitele cerute de societate in februarie 2003, mai putin impozitul pe dividende, care a fost exclus din suma esalonata, de aici provenind si modificarile cu pixul din conventie.

In legatura cu faptul ca agentul economic trebuia depunctat cu 20 de puncte, intrucat avea neplatite impozite cu stopaj la sursa, arata ca acest lucru este o scapare a lucratorilor din cadrul D.M.A.V.S., dar in concret depunctarea cu cele 20 de puncte nu ar fi influentat cu nimic acordarea inlesnirilor, acestea ramanand in aceeasi transa.

In legatura cu faptul ca agentul economic ar mai fi trebuit depunctat cu 40 de puncte, mentioneaza ca societatea comerciala era societate de prestari servicii si nu avea ca principal obiect de activitate vanzarea cu amanuntul.

In legatura cu Nota de constatare intocmita in cauza, care prezinta stersaturi si apare ca fiind intocmita la data de 25.03.2003 si inregistrata la organul fiscal la 14.05.2003, arata ca nu a analizat in amanunt aceasta Nota de constatare, ci a verificat doar existenta ei si a constatat ca ea se gasea printre documentele in baza carora s-a acordat inlesnirea.

In legatura cu modalitatea de inregistrare a Notei de constatare intocmita in cauza, arata ca aceasta era o problema organizatorica care tinea de directorul A.F.P. T.M si care din punctul de vedere al organigramei era subordonat directorului executiv al D.G.F.P. M si in legatura cu unele aspecte negative in activitatea acestei institutii, trebuiau luate masuri in primul rand de catre directorul A.F.P. T.M si ulterior de catre directorul executiv al D.G.F.P. M.

Se mai arata ca nu sunt intrunite cerintele textului incriminator din art. 11 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, subiectul calificat, latura obiectiva si latura subiectiva.

Fata de aceste fapte instanta retine urmatoarele:

In ce priveste acuzatia ca nu s-a procedat la efectuarea unui control asupra obligatiilor la bugetul de stat ale agentului economic si nu s-au stabilit cu certitudine aceste datorii bugetare, acordandu-se facilitati fiscale pe baza unor obligatii fiscale declarate de agentul economic, ca in fisa pe platitor nu s-au evidentiat in totalitate si la timp obligatiile de plata si ca datele care au stat la baza calculului punctajului in vederea incadrarii in criteriile prevazute de O.U.G. nr. 40/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, nu au fost actualizate la data solutionarii cererii, date fiind atributiile persoanelor care aveau obligatia de a verifica actele SC H SRL in vederea esalonarii datoriilor la stat acordata prin Conventia nr. 11615/5735/19.05.2003, semnata de inculpatul LSD, instanta retine ca nu se pot imputa acestui inculpat toate neregulile constatate de organele fiscale in acest caz.

Astfel, in constatarile auditorilor D.A.P.I. din cadrul Ministerului Finantelor Publice si in Raportul intocmit de catre D.N.A. – Serviciul Teritorial TM s-a retinut ca inspectorii din cadrul A.F.P. T.M, numitii MD si PA, nu au verificat sau au verificat cu superficialitate darile de seama, raportarile, situatiile, deconturile TVA, iar numita MD a mentionat ca nu a avut cunostinta de faptul ca la data de 13.05.2003, societatea comerciala a depus o revenire la cererea initiala.

Numita DI, cea care a avizat documentatia in vederea acordarii inlesnirilor la plata pentru SC H SR a aratat ca neconcordantele sesizate in cazul acordarii acestor inlesniri au fost unele scapari care nu au fost facute in mod intentionat din partea ei.

Numita BM, care a avut de asemenea atributii cu privire la acordarea inlesnirilor la plata catre aceasta societate a aratat ca cele 20 de puncte care nu trebuiau acordate pentru SC „H” SRL, intrucat avea la bugetul de stat neplatite obligatii bugetare cu stopaj la sursa, nu au influentat punctajul final, iar cu privire la lipsa documentelor mentionate in Raportul de audit Ad-hoc nr. 660048/24.06.2004, a precizat ca, dupa parerea sa, a fost luata in considerare data depunerii cererii de acordare a esalonarii la plata si nu data solutionarii ei.

Cu privire la ce-a de-a doua cerere care a fost depusa cu documentatie incompleta la data de 07.02.2003, trei luni mai tarziu, fara ca in acest timp, organul fiscal sa inceapa procedurile de executare silita s-a concluzionat ca persoanele care au verificat, avizat si aprobat cererea depusa de catre societate, in vederea acordarii de inlesniri la plata, nu au respectat prevederile legale in materie. Or, inculpatul LSD nu avea atributii de a incepe executarea silita, de a verifica documentatia, etc..

S-a mai retinut de asemenea ca procedeul utilizat de SC H SRL se dorea a fi o manevra la limita legii, in vederea blocarii posibilitatii demararii procedurilor de executare silita, fara a se face vreo referire la contributia concreta a inculpatului LSD in producerea vreunui rezultat pagubitor.

Nu-i pot fi imputate inculpatului LSD nici modificarile si stersaturile de pe Nota de constatare sau modalitatea de inregistrare a Notei de constatare intocmita in cauza, intrucat aceste aspecte tin de desfasurarea activitatii de catre salariatii A.F.P. T.M, institutia asupra careia inculpatul nu are un control direct.

Chiar daca in urma depunerii cererilor de esalonare s-a produs efectul suspendarii executarii silite a datoriilor SC H SRL, nu exista nicio proba ca acest lucru ar fi fost urmarit de la inceput de catre reprezentantii societatii si ca inculpatul LSD ar fi contribuit cu buna stiinta la producerea acestui rezultat.

Toate acestea duc la concluzia ca nu se poate stabili cu certitudine in sarcina inculpatului LSD intentia de incalcare a atributiilor de serviciu cu privire la acordarea esalonarii la plata a datoriilor avute de SC H SRL.

Intr-adevar, din adresa emisa de SC H SRL la cererea parchetului, depusa la dosarul de urmarire penala reiese faptul ca numita LL, sotia inculpatului LSD, avea calitatea de asociat la SC H SRL si aceasta a ridicat de la aceasta societate comerciala dividende in cuantum de 105 milioane lei (ROL), dupa cum urmeaza: 20 milioane lei la 20.12.2002; 26 milioane lei la 14.02.2003; 20 de milioane lei la 15.02.2003; 24 de milioane la 24.03.2003 si 15 milioane lei la 22.01.2004. De asemenea rezulta si faptul ca datoriile acumulate la bugetul de stat, a caror esalonare s-a solicitat de catre SC „H” SRL la data de 07.02.2003, au fost acumulate pe durata cat sotia inculpatului LSD, numita LL avea calitatea de asociat la agentul economic in cauza.

In ce priveste incadrarea juridica, s-a retinut in rechizitoriu ca inculpatul LSD a favorizat SC ”H” SRL TM, prin faptul ca a semnat conventia nr. 11.615/5735/19.05.2003, conventie prin care au fost aprobate inlesniri la plata obligatiilor catre bugetul de stat ale acestei societati comerciale, fara respectarea dispozitiilor legale, inlesnind astfel efectuarea de operatiuni comerciale si financiare de catre agentul economic prin suspendarea nejustificata a procedurilor de executare silita care trebuiau declansate fata de agentul economic, avandu-se in vedere datoriile mari pe care acesta le acumulase la bugetul de stat si mai ales avandu-se in vedere ca pe toata durata acumularii datoriilor esalonate, sotia invinuitului, LL avea calitatea de asociat la aceasta societate comerciala, astfel ca semnarea conventiei de catre acest inculpat era de natura sa-i aduca in mod indirect foloase materiale, mai mult decat atat, numita LL chiar a incasat dividende de la SC „H” SRL in cuantum de 105 milioane lei, suma fiind incasata pe durata acumularii datoriilor la bugetul de stat, care au fost esalonate prin conventia mai sus aratata, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.11 alin.1 din Legea nr.78/2000 modificata.

Instanta constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni, avand in vedere ca textul legal mentionat se refera la fapta functionarului de a intermedia sau de a inlesni efectuarea unor operatiuni comerciale sau financiare de catre agentul economic privat aflat in supravegherea sau controlul sau. Or, in speta, faptele retinute in sarcina inculpatului nu se circumscriu actiunii de inlesnire a efectuarii unor operatiuni comerciale, asa cum se sustine in rechizitoriu. Notiunea de inlesnire, ca si cea alternativa de intermediere, se refera la un act direct de favorizare, usurare a operatiunilor comerciale, nu la un efect indirect, care s-ar produce ca urmare a semnarii conventiei de esalonare. Este posibil ca operatiunile comerciale ale SC H SRL sa se fi desfasurat mai bine dupa aprobarea esalonarii datoriilor la stat, dar acesta este un efect indirect, neavut in vedere de parti la semnarea conventiei. De altfel, rezultatul inlesnirii operatiunilor comerciale ca urmare a semnarii conventiei de esalonare nici nu este cert, de vreme ce in caz de nerespectare societatea este obligata sa restituie toate datoriile plus majorari de intarziere, calculate de la data esalonarii.

In afara de acestea, asa cum s-a aratat, semnarea conventiei de esalonare nu este un act exclusiv al inculpatului LSD, ci acesta este rezultatul unei activitati a mai multor salariati ai AFP TM si DGFP M, carora li se poate imputa in principal neregulile constatate cu privire la aceasta conventie de esalonare.

Pentru aceste motive, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. instanta va dispune achitarea inculpatului LSD pentru savarsirea infractiunii prev. de art.11 alin.1 din Legea nr.78/2000 modificata, deoarece nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.

IV. Referitor la raporturile cu SC „EG” SRL T.M se arata urmatoarele

1. SC „EG” SRL TM este mentionata in Raportul de audit Ad-hoc nr. 660048/24.06.2004 intocmit de D.A.P.I. – A.N.A.F. – M.F.P., ca fiind in perioada 2002-2003 favorizata in mod repetat si nejustificat de catre lucratorii din cadrul D.G.F.P. M si A.F.P. T.M, ceea ce a determinat acumularea de datorii catre bugetul de stat in suma de 821.252.010 lei (ROL) la data de 10.05.2005, asa cum rezulta din adresa nr. 1502/10.05.2005, inaintata de catre A.F.P. T.M la D.N.A. – Serviciul Teritorial TM (vol. 3 – filele 56-60).

La data de 05.03.2002, numitii MD si PA au efectuat un control la SC „EG” SRL, in care au stabilit in sarcina contribuabilului, conform balantei de verificare din 31.10.2001, debite de plata la bugetul de stat in suma de 162.310.322 lei si au intocmit o Nota de constatare inregistrata la agentul economic sub nr. 129/05.03.2002 (vol. 14 – fila 205).

Intrucat actul de control constituia si instiintare de plata, in termen de 15 zile de la comunicarea acestuia, agentul economic trebuia sa achite debitele restante, dar contribuabilul nu s-a conformat prevederilor legale. In aceasta situatie organul fiscal trebuia de indata sa demareze procedurile de executare silita, dar nici acest lucru nu a fost pus in practica.

In loc de declansare a procedurilor de executare silita, aceeasi numiti MD si PA, la data de 17.04.2002 efectueaza un nou control la SC EG SRL, conform balantelor de verificare din perioada februarie 2001-octombrie 2001, prilej cu care se stabilesc obligatii de plata in sarcina contribuabilului in suma de 256.767.488 lei, intocmind in acest sens o Nota de constatare inregistrata la agentul economic sub nr. 137/30.04.2002 (inregistrarea actului de control s-a efectuat dupa 13 zile de la data efectuarii lui, desi trebuia inregistrat in termen de 3 zile) - (vol. 14 – fila 206-210).

Astfel, in perioada scursa de la data in care fusese incheiata Nota de constatare si pana la aducerea acesteia la cunostinta agentului economic, acesta cu concursul organelor fiscale a beneficiat practic de o amanare fara just temei a declansarii procedurilor de executare silita.

In perioada 30.04.2002 - 26.06.2002, organele fiscale nu au procedat la declansarea procedurilor de executare silita a SC „EG” SRL, in mod inexplicabil, astfel ca la data de 26.06.2002 contribuabilul depune o cerere prin care solicita acordarea unor inlesniri la plata, inregistrata la A.F.P. T.M sub nr. 7385/26.06.2002 si la agentul economic sub nr. 161/18.06.2002 (vol. 14 – filele 33-38).

S-a solicitat inlesnirea sumei de 88.824.993 lei, majorari de intarziere in cuantum de 93.686.984 lei si penalitati de intarziere 6.365.155 lei, adica pentru suma totala de 188.877.132 lei.

La data de 26.07.2002, sub nr. 8564, agentul economic a procedat la completarea cererii initiale, solicitand inlesniri la plata pentru suma de 181.990.148 lei. Inlesnirile la plata obligatiilor bugetare s-au acordat in temeiul prevederilor O.G. nr. 40/2002 si O.M.F.P. nr. 580/2002 (vol. 15 – filele 100-101).

In baza acestei cereri si a documentatiei intocmite, s-a incheiat Conventia nr. 15520/9303/02.08.2002, semnata de inculpatul LSD, in calitate de director executiv adjunct al D.G.F.P. M, prin care i s-a comunicat agentului economic aprobarea inlesnirilor la plata obligatiilor restante la bugetul de stat, in suma totala de 174.996.565 lei si i s-a transmis societatii graficul de esalonare (vol. 14 – filele 11-12).

Pentru acordarea inlesnirilor la plata s-a impus constituirea unei garantii bancare in termen de 60 de zile de la data incheierii Conventiei, in suma de 12.600.000 lei, conditie pe care insa societatea nu a respectat-o.

Cu adresa nr. 8832/10.10.2002, A.F.P. T.M informeaza D.G.F.P. M ca societatea comerciala nu si-a constituit garantia bancara in termenul prevazut in conventie, motiv pentru care s-a solicitat anularea conventiei (vol. 14 – fila 14).

La data de 15.10.2002, D.G.F.P. M a transmis agentului economic, sub nr. 27046/14173, comunicarea pierderii valabilitatii conventiei de inlesniri la plata a obligatiilor datorate bugetului de stat, in conformitate cu prevederile art. 9 alin. 1 din O.M.F. nr. 580/2002, datorita neconstituirii in termen a garantiei bancare (vol. 14 – fila 9).

Aceasta inlesnire la plata a fost pe larg analizata atat in Raportul de audit ad-hoc nr. 660048/24.06.2004, intocmit de D.A.P.I. – A.N.A.F. – M.F.P. (vol. 3 – fila 53-56), precum si in Raportul intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial T.M privind legalitatea inlesnirilor la plata a obligatiilor restante fata de bugetul de stat, concluzionandu-se ca documentatia nu s-a intocmit cu respectarea in totalitate a prevederilor O.M.F.P. nr. 580/2002, prezentand multiple iregularitati (vol. 4 - fila 123-163).

Totodata este de subliniat faptul ca cererea contribuabilului s-a solutionat de D.G.F.P. M la data de 02.08.2002, cand s-a intocmit conventia mai sus aratata, fara a se proceda la actualizarea datelor cuprinse in dosarul intocmit de agentul economic, situatiile prezentate cuprinzand luna aprilie 2002, iar balanta contabila fiind pe luna mai 2002.

De asemenea, pe langa neregularitatile constatate in Raportul de audit ad-hoc nr. 660048/24.06.2002 si in Raportul intocmit de D.N.A – Serviciul Teritorial TM, se poate observa ca au fost incalcate si prevederile art. 4 alin. 3 din O.M.F.P. nr. 580/2002, intrucat exista diferente intre sumele solicitate spre esalonare de catre agentul economic si sumele aprobate de catre organele fiscale, imprejurare in care contribuabilul avea obligatia sa isi completeze cererea, pentru a se pune de acord cu sumele stabilite de organele fiscale.

Cu toate acestea punctajul calculat nu a influentat acordarea facilitatilor solicitate de catre SC „EG” SRL, deoarece agentul economic a beneficiat de prevederile art. 12 din O.G. nr. 40/2002, prin achitarea a 30 % din obligatiile restante pana la data intocmirii Conventiei.

In lumina acestora, auditorii din cadrul D.A.P.I. – A.N.A.F. – M.F.P. au apreciat ca cererea de esalonare la plata a creantelor bugetare mai sus mentionate si aprobarea cererii a fost facuta doar pentru a se suspenda executarea silita a datoriilor restante la bugetul de stat pe o perioada de timp (vol. 3 – fila 56).

Documentatia in vederea acordarii inlesnirilor la plata in favoarea SC „EG” SRL a fost intocmita de catre invinuitii MD si PA, verificarea documentatiei a fost facuta de catre invinuitul SE si a fost avizata de catre invinuitul BI – director adjunct in cadrul A.F.P. T.M.

Dupa inaintarea documentatiei la D.G.F.P. M, referatul privind punctajul final a fost intocmit de catre invinuita MM – referent in cadrul Serviciului I.C.V. – D.G.F.P. M, a fost verificat de catre invinuitul SF – sef Serviciu I.C.V., iar conventia a fost semnata de catre invinuitii SF, DI si LSD.

Dupa pierderea esalonarii mai sus aratate, dupa cum s-a aratat prin adresa nr. 27046/14173/15.10.2002, D.G.F.P. M instiinteaza SC „EG” SRL despre acest lucru, iar prin adresa sub acelasi numar, din data de 18.10.2002, D.M.A.V.S. transmite A.F.P. T.M copia adresei de comunicare a anularii inlesnirilor la plata „ in vederea inceperii de indata sau continuarii dupa caz a procedurii de executare silita” (vol. 14 – fila 8).

La data de 23.10.2002, A.F.P. T.M transmite SC „EG” SRL o somatie, avand nr. de inregistrare 812/23.10.2002, prin care se instiinteaza agentul economic despre faptul ca in termen de 15 zile urma sa achite la bugetul statului debitele restante constand in impozite si taxe (vol. 14 – fila 387).

Din aceasta somatie rezulta ca agentul economic trebuia sa achite la bugetul statului suma de 75.973.530 lei si majorari de intarziere in suma de 108.707.917 lei pana la data de 07.11.2002.

Din analiza documentelor existente in dosarul de urmarire fiscala a SC „EG” SRL, dosar existent la D.G.F.P. M si ridicat de catre ofiterii de politie judiciara din cadrul D.N.A., rezulta faptul ca dupa emiterea somatiei mai sus aratate, organele fiscale nu au mai intreprins nici un demers in vederea recuperarii sumelor restante la bugetul de stat.

Datorita atitudinii pasive ale organelor fiscale, SC „EG” SRL, care trebuia sa fie executata silit in conformitate cu prevederile legale inca din data de 07.11.2002, a continuat sa acumuleze datorii insemnate la bugetul de stat.

Cu adresa nr. 11521/08.07.2003, A.F.P. T.M informeaza agentul economic ca are de achitat suma de 707.558.041 lei, reprezentand totalul obligatiilor restante la bugetul de stat (vol. 14 – filele 363-370).

Ulterior, la data de 26.08.2003, A.F.P. T.M emite doua titluri executorii, ambele inregistrate sub nr. 736/26.08.2003, prilej cu care se constata faptul ca SC „EG” SRL datoreaza la bugetul statului doar suma de 108.991.416 lei (vol. 14 – fila 362).

La aceeasi data, respectiv la 26.08.2003, se intocmesc adresele de infiintare a popririi pe conturile societatii, adrese inregistrate sub numerele 915 si respectiv 916, care sunt trimise catre Banca R si Banca Comerciala C. In documentele mentionate se comunica bancilor faptul ca agentul economic are datorii restante la bugetul statului, in cuantum de 108.991.416 lei 8vol. 14 – fila 360).

In data de 15.10.2003, A.F.P. T.M emite o noua somatie pe numele SC „EG” SRL, inregistrata sub nr. 1056/15.10.2003 si pentru ca posibilitatea de intelegere a modului in care organul fiscal conducea evidentele pe platitor in cazul acestui agent economic sa fie definitiv compromise, in acest document suma restanta de plata este mentionata a fi : 559.282.208 lei (vol. 14 – fila 357).

Astfel, din cele mai sus aratate se poate constata ca de la data emiterii de catre A.F.P. T.M a somatiei nr. 812/23.10.2002 si pana la data de 08.10.2003, SC „EG” SRL nu a fost executata silit, desi trecuse aproape un an de la emiterea somatiei, iar procedurile de executare silita trebuiau continuate la expirarea unui termen de 15 zile dupa emiterea acesteia, popririle de conturi fiind intocmite dupa cum s-a mai aratat, doar la data de 26.08.2003 (vol. 14 – fila 387).

2. Fiind astfel favorizata in mod nejustificat o perioada indelungata de timp prin nedemararea sau dupa caz, necontinuarea procedurilor de executare silita, la data de 08.10.2003, SC „EG” SRL a solicitat din nou acordarea unor inlesniri la plata catre bugetul de stat pentru suma totala de 586.543.739 lei, cerere inregistrata la A.F.P. T.M sub nr. 16655.

La data de 14.10.2003, agentul economic a procedat la completarea cererii, in conformitate cu sumele stabilite ca obligatii restante catre bugetul de stat, in urma verificarii acestor debite, conform prevederilor art. 4 pct. 2 si 3 din O.M.F.P. nr. 580/2002, completare inregistrata sub nr. 17140.

Inlesnirile la plata obligatiilor bugetare s-au acordat in temeiul prevederilor O.G. nr. 40/2002 si O.M.F.P nr. 580/2002.

In urma documentatiei intocmita a fost incheiata Conventia nr. 24578/9240/ 15.10.2002 (la numai o saptamana de la depunerea cererii initiale si numai la o zi de la completarea acesteia), conventie semnata de directorul executiv adjunct al D.G.F.P. M, inculpatul LSD si s-a comunicat totodata agentului economic aprobarea inlesnirilor la plata obligatiilor catre bugetul de stat pentru suma de 559.282.208 lei si i s-a transmis graficul de esalonare (vol. 14 – filele 341-343).

La acordarea inlesnirilor la plata s-a impus constituirea unei garantii bancare in termen de 60 de zile de la data incheierii conventiei, in suma de 160.478.866 lei.

Atat in Raportul de audit intocmit de catre auditorii D.A.P.I. – A.N.A.F. – M.F.P. Bucuresti, cat si din Raportul intocmit de D.NA. – Serviciul Teritorial T.M rezulta ca documentatia care a stat la baza aprobarii cererii de acordare a inlesnirilor la plata, prezinta multiple neregularitati, fiind incalcate prevederile actelor normative care reglementeaza aceste inlesniri. Astfel, din documentatia care a stat la baza aprobarii cererii de acordare a inlesnirilor la plata rezulta ca nu au fost respectate prevederile art. 3 din O.M.F. nr. 580/2002 :

- Cererea de acordare a inlesnirilor la plata nu cuprinde defalcarea sumei totale pentru care se solicita inlesniri la plata, pe ani calendaristici si nici date cu privire la sucursale sau puncte de lucru stabile ale caror obligatii restante la bugetul de stat fac obiectul cererilor de inlesniri la plata depuse de debitori, persoane juridice;

- In certificatul constatator eliberat la data de 02.10.2003 de catre Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul M, la Fondul de comert s-a inscris: bar si laborator inghetata si 5 tonete inghetata. Asa cum s-a aratat in Raportul de constatare al D.N.A., societatea detinea in fapt 7 tonete de inghetata situate in locatii diferite din municipiul TM, fapt constatat si de catre organele de ancheta penala.

- Cererea nu contine o succinta prezentare a masurilor cuprinse in programul de redresare financiara a debitorului, in legatura cu stingerea obligatiilor restante la bugetul de stat.

- Cererea nu contine mentiuni referitoare la inlesnirile la plata obligatiilor la bugetul de stat, acordate anterior (numarul si data adresei de comunicare a inlesnirii la plata, sumele pentru care s-au acordat inlesniri la plata pe tipuri de obligatii, precum si modul cum au fost respectate acestea) si nici alte elemente in sustinerea cererii de acordare a inlesnirilor la plata. Agentul economic a beneficiat de facilitati fiscale in perioada anterioara depunerii acestei cereri prin conventia nr. 15520/9303/2.08.2002.

- Auditorii consemneaza faptul ca programul de redresare financiara prevede “incasarea clientilor in suma de 90.633.268 lei”. Aceasta suma reprezinta soldul debitor al contului 411 “Clienti” din balanta intocmita la data de 30.04.2002, depusa de agentul economic odata cu cererea de inlesniri la plata din data de 26.06.2002; lucru care inseamna faptul ca agentul economic a folosit acelasi asa zis program de redresare ca cel inaintat in cererea precedenta, fara a-l actualiza. In fapt, din analizarea documentelor existente la dosarul fiscal si ridicate de catre ofiterii de politie judiciara ai D.N.A., se constata faptul ca la dosarul fiscal s-a gasit un “Proces Verbal” incheiat in data de 25.09.2003, cu “ocazia A.G.A. a societatii…”, in care se prevad masuri privind programul de redresare a societatii (…) si anume: 1. Incasarea debitelor din clienti neincasati; 2. Marirea volumului de productie si desfacere inghetata; 3. Reducerea cheltuielilor administrative. Se opineaza ca la data controlului de audit, organele fiscale teritoriale au prezentat auditorilor o copie dupa acelasi “Program de redresare” aferent cererii depuse in anul 2002, existand prezumtia ca programul gasit la dosarul fiscal sa fi fost introdus ulterior controlului.

- Situatia privind creantele de incasat de la clienti si/sau debitori, conform evidentelor contabile, nu cuprinde vechimea acestora, masurile de urmarire intreprinse, numarul de cazuri aflate la instantele de judecata si sumele datorate, stadiul acestor cazuri, precum si situatia privind clientii neincasati pentru care s-a prescris dreptul de recuperare a creantelor, cu exemplificarea principalilor clienti si/sau debitori;

- Situatia clientilor neincasati cu care societatea are legaturi de capital direct sau prin asociatul/actionarul principal, nu a fost intocmita in conformitate cu prevederile legale. Un exemplu il poate constitui faptul ca la data de 31.08.2003, SC „AP” SRL, (firma a fratelui administratorului) figura cu un debit in valoare de 21.122.084 lei;

- Nu exista la dosar declaratia debitorului privind cota de participare a acestuia la capitalul social al altor societati comerciale, societati sau companii nationale, dupa caz, precum si suma investita, cu toate ca actionarul principal este si asociat principal la SC „AP” SRL.

- Conform prevederilor art. 13 din O.U.G. nr. 40/2002, numarul de luni de esalonare la plata a obligatiilor bugetare, care include si perioada de gratie, se determina in functie de raportul procentual dintre totalul obligatii1or bugetare si cifra de afaceri; conform art.1 pct.1 lit. c) din O.M.F.P. nr.1726/12.12.2002, “In totalul obligatiilor prevazute la art. 13 din ordonanta de urgenta, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 491/2002, intra totalul obligatiilor bugetare datorate si neachitate, creditele scadente (mai putin limitele de creditare pentru contul curent) si furnizorii neachitati peste termenele contractuale”.

In referatul privind calcularea punctajului final in vederea acordarii inlesnirilor la plata obligatiilor restante la bugetul de stat, organele de specialitate din cadrul A.F.P. T.M au inscris la rd.12 “Total obligatii bugetare” suma de 945.184.551 lei; in formularul Criterii de performanta economico-financiara s-a inscris la punctul 15 “Suma totala solicitata pentru inlesniri la plata/Cifra de afaceri”: 586.542/2.754.338 (mii lei). Suma de 586.542.739 lei a fost inscrisa de agentul economic in situatia privind obligatiile bugetare restante, care nu poarta data intocmirii si nu cuprinde furnizorii neachitati la termenele contractuale.

In bilantul contabil la data de 31.12.2002, cifra de afaceri inscrisa la formularul cod 20, randul 1 coloana 2 este de 4.341.066 mii lei. In situatia furnizorilor neachitati la data de 31.08.2003, soldul este in valoare de 600.130.468 lei, din care:

- furnizori imobilizari restanti 31.05.2003 = 124.678.797 lei;

- furnizori restanti 31.05.2003 = 234.365.430 lei.

Conform auditorilor, prin comunicarea de date eronate si neverificarea realitatii acestor date de catre organele fiscale, exista posibilitatea ca agentul economic sa nu fi avut dreptul la numarul de 30 de luni de esalonare, precum si la acordarea unui punctaj neconform cu normele legale, respectiv de acordare a unor facilitati necuvenite. Asa cum s-a aratat in Raportul D.N.A. – Serviciul Teritorial TM privind legalitatea acordarii inlesnirilor la plata, posibilitatea invocata de catre auditori este in fapt certitudine, atat timp cat agentul economic da dovada de nesinceritate din chiar momentul intocmirii cererii.

- Auditorii considera ca nu s-a procedat la analizarea temeinica a cererii depusa de catre agentul economic pentru acordarea inlesnirilor la plata, in sensul in care din documentele existente in dosarul intocmit pentru aprobarea cererii, nu rezulta daca societatea, avand ca activitate preponderenta inscrisa in bilantul contabil la data de 31.12.2002 “comert cu amanuntul” cod CAEN 521, avand ca fond de comert mai multe tonete de inghetata, bar etc., a incasat contravaloarea marfii anticipat ori la data transferului dreptului de proprietate, pentru care art. 8 lit. b din O.U.G. nr.40/2002 prevede o depunctare cu 40 de puncte !

- Din analiza rulajului lunii iunie 2003 a contului 411 “Clienti”, auditorii au constatat faptul ca societatea a inregistrat in cursul lunii suma de 1.905.474.805 lei in debitul contului (valoarea la pret de vanzare a bunurilor livrate, lucrarilor executate si serviciilor prestate cu facturi), iar in credit suma de 1.299.989.692 lei (sumele incasate de la clienti). Soldul initial debitor al contului 411 la 01.01.2003, in balanta la 30.06.2003 este de 42.323.810 lei, iar la 30.06.2003 este de 647.808.923 lei, valorile inregistrate conducand la ideea ca societatea a incasat anticipat ori la data transferului dreptului de proprietate contravaloarea marfii, lucru care trebuia sa conduca la depunctarea cu 40 puncte.

- Organul fiscal, la pct. 24 din referat, a consemnat ca nu s-au inregistrat clienti neincasati cu care societatea are relatii de dependenta, deci nu a depunctat cu 20 de puncte agentul economic, cu toate ca in situatia clientilor neincasati la 31.08.2003 figureaza SC „AP” SRL cu un debit de 21.122.084 lei, cu care societatea are relatii de dependenta

Aceste aspecte au condus la concluzia ca punctajul calculat pentru acordarea facilitatilor solicitate de catre SC „EG” SRL nu este corect stabilit, iar prevederile cuprinse in conventie nu sunt fundamentate temeinic. Avand in vedere numai aspectele relatate mai sus, din care rezulta un depunctaj de 60 de puncte, auditorii au consemnat faptul ca pentru punctajul total recalculat de 41 de puncte ( 101- 60 ), in conditiile prevazute de art. 10 alin.2 lit. c din OUG 40/2002, s-ar fi putut acorda o reducere de numai 50% la majorarile si penalitatile de intarziere.

Organele fiscale, in exercitarea atributiunilor de serviciu, au incalcat prevederile urmatoarelor acte normative :

- Art. 23 O.M.F. nr. 1048/2002 pct. 11: cu referire la obligatia anularii conventiei in situatia in care se constata comunicarea de catre agentul economic a unor date eronate.

- Pct.5 alin.(3) din O.M.F. nr. 200/2003: cu referire la situatia constatarii de erori materiale in timpul efectuarii verificarilor si la necesitatea indreptarii in urma masurilor dispuse de catre organul fiscal, a acestor erori.

- Art. 8 si 10 din O.G. nr. 68 din 28 august 1997 republicata, cu privire la obligatia platitorului de a se prezenta in termen de 15 zile de la instiintarea de catre organele fiscale in vederea efectuarii corecturilor necesare, precum si obligatia organului fiscal de a stabili din oficiu, debitele restante in situatia nedepunerii de catre agentii economici a situatiilor fiscale prevazute de legiuitor.

- Art. 3 lit. j din O.M.F. nr. 580/2002, cu privire la declaratia ce trebuie depusa de catre contribuabil in legatura cu participarea acestuia la capitalul social al altor societati.

- Art. 13 din O.U.G. nr. 40/2002 cu privire la calcularea raportului procentual dintre totalul obligatiilor fiscale si cifra de afaceri.

- Art. 8 lit. b din O.U.G. nr. 40/2002 cu privire la modul de stabilire si acordare a punctajului, in cazul incasarilor in momentul comercializarii sau a incasarilor anticipate.

- Art. 10(2) lit. c referitoare la conditiile de indeplinit pentru reducerea cu 50% a majorarilor de intarziere.

- O.M.F. nr. 1726/2002, pentru modificarea unor prevederi ale O.M.F. nr. 580/2002.

Rezervele formulate de catre auditori erau la data intocmirii raportului de audit pertinente. Realitatea consemnata de catre organele de control ale Garzii Financiare, cat si de organele de cercetare penala, in ceea ce priveste faptul ca agentul economic nu evidentiase in intregime veniturile reale realizate prin incasarile zilnice de la tonetele de inghetata, pun sub semnul intrebarii atitudinea organelor fiscale care au analizat, verificat si aprobat cererea de acordare de inlesniri, aceste aspecte fiind analizate pe larg in Raportul intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial T.M (vol. 4 – fila 174-180).

Cu privire la modul de acordare a inlesnirilor la plata impozitelor si taxelor, auditorii din cadrul D.A.P.I.- M.F.P. au evidentiat in Raportul de Audit grave inadvertente, constand in necorelari ale datelor cuprinse in documentele de raportare fiscala, depunerea cu mare intarziere a acestora, precum si nedepunerea unor situatii fiscale, toate aceste lucruri pe fondul faptului ca organele fiscale au pus la dispozitia auditorilor duplicate si nu originalele acestor documente (vol. 3 - filele 48-53).

- Unele documente constand in situatii fiscale si deconturi T.V.A. au fost inregistrate la organul fiscal, in chiar ziua declansarii actiunii de verificare a auditorilor din cadrul M.F.P. Bucuresti (3 martie 2004), ceea ce a atras sanctionarea SC „AP” SRL cu „avertisment”. Astfel, se poate formula concluzia ca mare parte a acestor documente nu fusesera depuse la organele fiscale in termen.

- Din cuprinsul Raportului de Audit mai reiese faptul ca, din duplicatul prezentat auditorilor ca fiind Declaratia lunii Decembrie 2000, se constata ca aceasta a fost inregistrata la data de 25.07.2001, dar verificand existenta documentului in dosarul fiscal, ofiterii de politie judiciara ai D.N.A. au gasit formularul tipizat avand ca data de inregistrare 25.01.2001, ceea ce poate conduce la prezumtia ca documentul a fost introdus in evidente dupa terminarea misiunii de audit.

- Aceeasi situatie se intalneste si in cazul Declaratiei aferente lunii iunie 2003, care conform exemplarului pus la dispozitia auditorilor poarta data de 14 octombrie 2003, in dosarul fiscal gasindu-se doua declaratii, de aceasta data in format tipizat, una purtand data de 25.07.2003, iar alta avand data de 14.X.2003. (vezi fila nr. 19)

- Paradoxal, desi la dosarul fiscal ar fi trebuit sa apara doar un singur document de acest fel, nu doua (astfel cum au fost identificate de catre ofiterii de politie judiciara ai D.N.A.), sumele cuprinse in cele doua documente purtand date diferite nu corespund, un argument in plus al faptului ca documentele au fost introduse dupa terminarea misiunii de audit, persoanele care au facut-o, apartinand probabil unor servicii diferite.

- Decontul TVA aferent lunii august 2003 prezentat auditorilor, poarta data de 14 octombrie 2003, iar in dosarul fiscal apare un exemplar tipizat ce poarta data de 29.09.2003 !

- Situatia obligatiilor bugetare ale agentului economic nu corespunde cu datele din evidenta informatica existenta la organul fiscal, situatie identica cu cea intalnita la SC „AP” SRL.

- Balanta de verificare aferenta datei de 31.08.2002 si prezentata de catre organele fiscale spre analiza auditorilor difera ca format de exemplarul gasit la dosarul fiscal, ceea ce demonstreaza faptul ca la data demararii controlului de audit, dosarul fiscal al contribuabilului nu continea toata documentatia prevazuta de lege, pe de o parte, iar pe de alta parte, deconturile TVA si raportarile fiscale lipseau in formatul tipizat prevazut de catre legiuitor.

- Soldurile initiale ale balantei de verificare aferenta lunii august 2002 nu coincid cu cele din balanta de verificare aferenta lunii decembrie 2002, ceea ce conform auditorilor reprezinta o incalcare a principiului intangibilitatii, fapt care conduce la prezumtia ca s-au efectuat raportari eronate in vederea obtinerii de inlesniri la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului statului, organele fiscale trebuind in consecinta sa demareze actiuni de control de fond la societatea analizata, lucru care nu s-a intamplat.

- In Declaratia lunii iulie 2002, nu este trecuta suma datorata ca impozit pe profit datorat, lucru constatat si in cazul Declaratiei lunii martie 2002 cu referire la impozitul pe profit datorat cumulat la sfarsitul perioadei de raportare.

- Balantele de verificare intocmite la data completarii cererii si a depunerii documentelor de raportare, nu sunt aceleasi cu cele pe baza carora s-au intocmit bilanturile contabile depuse la organul fiscal, ceea ce in mod implicit ar fi trebuit sa determine organele fiscale la demararea unui control de fond si informarea organelor de urmarire penala in situatia in care s-ar fi constatat falsuri.

- Toate constatarile auditorilor D.A.P.I. – M.F.P. cu referire la modul de respectare a prevederilor legale in ceea ce priveste modul in care agentul economic a depus situatiile fiscale, a modului de conducere a evidentei contabile de catre acesta, precum si a modului in care organele fiscale au tinut evidenta pe platitor, sunt pertinente, sunt sustinute de documente ridicate in copie de la D.G.F.P. M si denota gravele deficiente ale organelor fiscale raportat la evidenta pe platitor precum si cea operativa in ceea ce priveste SC „EG” SRL.

Pentru cea de a doua inlesnire la plata, documentatia a fost intocmita de catre numitii MD si PA, a fost verificata de catre numita RD - sef Serviciu C.E.S.P.J. din cadrul A.F.P. T.M si avizata de catre invinuitul SI - director A.F.P. T.M.

Referatul privind punctajul final a fost intocmit de catre invinuita MM - referent in cadrul I.C.V. din cadrul D.G.F.P. M, verificat de catre invinuitul SF - sef serviciu I.C.V. din cadrul D.G.F.P. M, iar Conventia a fost semnata de catre inculpatul LSD - director executiv adjunct in cadrul D.G.F.P. M.

Referitor la aceste acuzatii sustinerile inculpatului SLD sunt urmatoarele:

Nu poate fi acuzat el de abuz in serviciu iar cei care au lucrat efectiv la aceste esalonari de neglijenta in serviciu. Nu exista nicio dereglare a activitatii, toti martorii aratand ca la aceste dosare de esalonare s-a procedat exact ca in cazul celorlalte. Nu exista nici un prejudiciu sau tulburare insemnata a activitatii. Inlesnirea la plata nu a produs efecte juridice deoarece a fost pierduta.

In legatura cu inlesnirea la plata acordata SC EG SRL in cursul anului 2002, situatia este similara cu inlesnirea la plata acordata SC AP” SRL, inlesnirea fiind acordata tot in baza art. 12 din O.U.G. nr. 40/2002, imprejurare in care documentatia intocmita nu avea nici o relevanta in ceea ce priveste punctajul pentru acordarea facilitatilor, in aceasta situatie fiind luat in considerare doar faptul ca agentul economic a achitat 30 % din datorii. Nu are nici o relevanta raportata la dispozitiile legale in materie, respectiv la O.U.G. nr. 40/2002 si O.M.F.P. nr. 580/2002, intrucat ratiunea pentru care actele normative au prevazut necesitatea intocmirii unei documentatii, in baza careia sa se acorde o inlesnire la plata, a fost pentru a oglindi situatia reala a agentului economic, atat din punct de vedere fiscal, cat si din punct de vedere relational cu alti agenti economici.

In legatura cu inlesnirea la plata acordata SC „EG” SRL in cursul lunii octombrie 2003, precizeaza ca la data aprobarii inlesnirii, din analiza Metodologica a documentatiei si din discutiile purtate cu subalternii, situatia furnizorilor neachitati exista la documentatie, de asemenea declaratia pe proprie raspundere in legatura cu cota de participare a administratorului la capital social al altor societati comerciale exista la dosar si de asemenea principalul obiect de activitate al societatii nu se incadra la art. 8 pct. b din O.G. nr. 40/2002, care prevedea depunctarea societatii cu 40 de puncte pentru activitati cu incasare imediata. Considera ca acordarea esalonarii si incadrarea ei in treapta de esalonare prevazuta de O.G. nr. 40/2202 este corecta. De asemenea, arata ca aspectele sesizate atat in raportul de audit, cat si de organul de urmarire penala trebuiau verificate in fapt de inspectorii care au intocmit documentatia el nu avea timpul fizic sa verifice in fapt realitatea celor consemnate si nu avea nici atributii pentru astfel de verificari. De asemenea, din verificarile si informatiile pe care le-a avut, la data semnarii conventiei societatea avea ca obiect de activitate preponderent vanzarea de produse finite si nu vanzari cu amanuntul.

Referitor la aceste aspecte instanta retine urmatoarele:

1. Cu privire la aceste fapte, in rechizitoriu s-a retinut ca fapta inculpatului LSD care, in calitate de functionar public cu atributii de control in cadrul D.G.F.P. M (director general adjunct), cu stiinta si in baza aceleiasi rezolutii infractionale si-a indeplinit in mod defectuos atributiile de serviciu, cu prilejul semnarii conventiilor nr. 15.520/9303/02.08.2002 si nr. 24.578/9240/ 15.10.2003, prin care au fost acordate inlesniri la plata obligatiilor catre bugetul de stat pentru SC ”EG” SRL TM, desi documentatiile in cauza au fost intocmite fara respectarea dispozitiilor legale si in urma unor telefoane date de catre invinuit la lucratorii din cadrul serviciului care au intocmit aceste documentatii, prin acestea cauzand o tulburare insemnata bunului mers al activitatii de colectare a veniturilor la bugetul statului, precum si prin incalcarea principiului legalitatii, imprejurari care au determinat ca agentul economic in cauza sa acumuleze datorii insemnate la bugetul statului, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, in forma continuata, prev. si ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal

Referitor la Conventia nr. 15520/9303/02.08.2002, semnata de inculpatul LSD, in calitate de director executiv adjunct al D.G.F.P. M s-a retinut ca si neregula faptul ca in loc de declansare a procedurilor de executare silita in baza unei note de constatare facuta anterior, inspectorii AFP TM, MD si PA, la data de 17.04.2002 efectueaza un nou control la SC EG SRL, intocmind in acest sens o Nota de constatare inregistrata la agentul economic sub nr. 137/30.04.2002 (inregistrarea actului de control s-a efectuat dupa 13 zile de la data efectuarii lui, desi trebuia inregistrat in termen de 3 zile). Astfel, in perioada scursa de la data in care fusese incheiata Nota de constatare si pana la aducerea acesteia la cunostinta agentului economic, acesta cu concursul organelor fiscale a beneficiat practic de o amanare fara just temei a declansarii procedurilor de executare silita. In perioada 30.04.2002 - 26.06.2002, organele fiscale nu au procedat la declansarea procedurilor de executare silita a SC „EG” SRL, in mod inexplicabil, astfel ca la data de 26.06.2002 contribuabilul depune o cerere prin care solicita acordarea unor inlesniri la plata, inregistrata la A.F.P. Tg.M sub nr. 7385/26.06.2002 si la agentul economic sub nr. 161/18.06.2002. Cum se poate constata, aceste nereguli nu ii sunt imputate inculpatului LSD, ci inspectorilor AFP TM MD si PA, care nu erau in subordinea directa a acestuia.

Cu privire la aceasta esalonare a datoriilor SC EG SRL, s-a sustinut de asemenea ca asa cum rezulta din interpretarea logico-juridica a dispozitiilor O.U.G. nr. 40/2002 si O.M.F.P. nr. 580/2002, in cazul acordarii unor inlesniri la plata atat prin modalitatea stabilirii unui punctaj, cat si prin modalitatea platii de catre agentul economic a 30 % din datoriile la bugetul de stat, este necesara intocmirea unei astfel de documentatii, aspect care rezulta si din faptul ca in cele doua acte normative initial sunt reglementate cele doua modalitati de acordare a inlesnirilor (atat prin stabilirea unui anumit punctaj, cat si prin plata a 30 % din debitele restante la bugetul de stat), raportat la prevederile art. 1 din O.M.F.P. nr. 580/2002, iar dupa reglementarea acestora, este si prevederea cu privire la documentatia care trebuie depusa pentru acordarea inlesnirilor la plata la art. 3 din O.M.F.P. nr. 580/2002. Nu poate fi retinuta aceasta sustinere a organelor de urmarire, deoarece textul art. 12 din O.U.G. nr. 40/2002 nu face nicio distinctie cu privire la acordarea inlesnirilor la plata acordate debitorilor care achita 30% din valoarea debitelor, imprejurare in care reiese ca documentatia intocmita nu mai avea nici o relevanta in ceea ce priveste punctajul pentru acordarea facilitatilor. Acest lucru este sustinut de toti martorii audiati sub acest aspect, aceasta fiind practica organelor fiscale in toate cazurile asemanatoare, nu doar in cazul SC EG SRL.

S-a mai retinut ca auditorii din cadrul D.A.P.I. – A.N.A.F. – M.F.P. au apreciat ca cererea de esalonare la plata a creantelor bugetare mai sus mentionate si aprobarea cererii a fost facuta doar pentru a se suspenda executarea silita a datoriilor restante la bugetul de stat pe o perioada de timp. Aceasta supozitie nu poate fi retinuta, de vreme ce SC EG SRL a folosit o cale prevazuta de lege, care prevedea totodata si efectele suspendarii executarii silite pentru datoriile esalonate.

Se mai imputa faptul ca dupa pierderea acestei esalonari pentru neplata garantiei bancare, de la data emiterii de catre A.F.P. T.M a somatiei nr. 812/23.10.2002 si pana la data de 08.10.2003, SC „EG” SRL nu a fost executata silit, desi trecuse aproape un an de la emiterea somatiei, iar procedurile de executare silita trebuiau continuate la expirarea unui termen de 15 zile dupa emiterea acesteia, popririle de conturi fiind intocmite dupa cum s-a mai aratat, doar la data de 26.08.2003. Nici acest lucru nu-i poate fi imputat inculpatului LSD, de vreme ce competenta de a proceda la executarea silita ii revenea AFP TM, institutie care nu se afla direct sub coordonarea inculpatului.

2. Se arata ca dupa pierderea esalonarii anterioare s-a incheiat Conventia nr. 24578/9240/ 15.10.2003 (la numai o saptamana de la depunerea cererii initiale si numai la o zi de la completarea acesteia), semnata de directorul executiv adjunct al D.G.F.P. M, inculpatul LSD, retinandu-se in rechizitoriu ca documentatia care a stat la baza aprobarii cererii de acordare a inlesnirilor la plata, prezinta multiple neregularitati. Auditorilor din cadrul Ministerului Finantelor au concluzionat ca prin comunicarea de date eronate si neverificarea realitatii acestor date de catre organele fiscale, a existat posibilitatea ca agentul economic sa nu fi avut dreptul la numarul de 30 de luni de esalonare, precum si la acordarea unui punctaj neconform cu normele legale, respectiv de acordare a unor facilitati necuvenite. Insa in Raportul D.N.A. – Serviciul Teritorial T-M privind legalitatea acordarii inlesnirilor la plata, posibilitatea invocata de catre auditori este in fapt certitudine, atat timp cat agentul economic da dovada de nesinceritate din chiar momentul intocmirii cererii. Se constata ca aceste rezultate nu sunt stabilite cu certitudine, fiind simple supozitii si mai ales nu se poate retine ca neregulile actelor ce au stat la baza semnarii acestei conventii de esalonare sunt cauzate de neindeplinirea de catre inculpatul LSD a atributiilor sau de indeplinirea lor defectuoasa, avand in vedere ca principalele atributii in acest domeniu erau ale altor functionari.

Chiar in rechizitoriu s-a mentionat ca pentru cea de a doua inlesnire la plata, documentatia a fost intocmita de catre numitii MD si PA, a fost verificata de catre numita RD - sef Serviciu C.E.S.P.J. din cadrul A.F.P. T.M si avizata de catre invinuitul SI - director A.F.P. T.M, referatul privind punctajul final a fost intocmit de catre invinuita MM - referent in cadrul I.C.V. din cadrul D.G.F.P. M, verificat de catre invinuitul SF - sef serviciu I.C.V. din cadrul D.G.F.P. M, iar in final conventia a fost semnata de catre inculpatul LSD - director executiv adjunct in cadrul D.G.F.P. M. Este evident ca toate neregulile constatate cu privire la aceasta conventie de esalonare nu-i pot fi imputate inculpatului LSD, care a finalizat doar perfectarea actelor, semnand conventia de esalonare ca reprezentant al DGFP M. Asa cum au declarat si martorii audiati, in special martorul SLD, care a ocupat functia de director general al DGFP M la vremea respectiva, inculpatul LSD putea reprezenta DGFP M la semnarea conventiilor de esalonare, in calitate de director general adjunct al acestei institutii.

Avand in vedere cele expuse anterior, instanta apreciaza ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, nici cu privire la Conventia nr. 15520/9303/02.08.2002 si nici cu privire la Conventia nr. 24578/9240/ 15.10.2003. Astfel, in ce priveste prima conventie, in mod corect au fost acordate esalonarile in baza art. 12 din O.U.G. nr. 40/2002, chiar daca nu ar fi fost intrunite conditiile de punctaj, din cauza neregularitatilor actelor ce au stat la baza semnarii conventiei, deoarece singura conditie prevazuta de lege era plata a 30% din datorii. De asemenea, in ce priveste neregulile constatate cu privire la Conventia nr. 24578/9240/ 15.10.2003, acestea nu-i pot fi imputate inculpatului LSD, chiar daca el este cel care a semnat conventia ca reprezentant al DGFP M, deoarece verificarea si vizarea actelor ce au stat la baza incheierii acestei conventii erau in competenta altor functionari.

In consecinta, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. se va dispune achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, deoarece nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.

V. Referitor la raporturile cu SC „AP” SRL T.M se arata urmatoarele:

In Raportul de audit Ad-hoc nr. 660048/24.06.2004 intocmit de D.A.P.I. – A.N.A.F. – M.F.P. este mentionat faptul ca si SC „AP” SRL T.M, in perioada 2002-2003, a fost favorizata in mod repetat si nejustificat de catre lucratorii din cadrul D.G.F.P. M si A.F.P. T.M, ceea ce a determinat acumularea de datorii catre bugetul de stat in suma de 1.307.866.233 lei (ROL) la data de 10.05.2005. Acest lucru rezulta din adresa nr. 1502/10.05.2005, inaintata de catre A.F.P. T.M la D.N.A. – Serviciul Anticoruptie T.M, mai mult decat atat comunicandu-se ca s-a declansat procedura de reorganizare judiciara a societatii comerciale, in baza sentintei judecatorului sindic cu nr. 1819/ 28.09.2004, astfel ca s-a procedat la efectuarea mai multor verificari cu privire la facilitatile fiscale acordate acestui agent economic.

Astfel, din verificari s-a stabilit ca la data de 05.03.2002, invinuitii PG si TD, inspectori in cadrul A.F.P. TM – Serviciul Colectare si Executare Silita Persoane Juridice au efectuat un control la aceasta societate, prilej cu care au fost stabilite in sarcina societatii obligatii bugetare in valoare de 239.312.116 lei, incheindu-se in acest sens nota de constatare nr. 263/05.03.2002, inregistrat la A.F.P. TM (vol. 13 – fila 9).

Ulterior, la data de 17.04.2002, aceiasi inspectori au mai efectuat un control la SC „AP” SRL, stabilind obligatii bugetare in sarcina societatii in cuantum de 298.057.092 lei, incheindu-se nota de constatare nr. 281/30.04.2002, care de asemenea, ca si in cazul SC „EG” SRL, a fost inregistrat dupa 13 zile de la intocmirea lui (vol. 13 – fila 7-8).

La data de 13.05.2002, inspectorul PFA din cadrul D.G.F.P. M – Directia de Control Fiscal a mai efectuat un control fiscal la societatea comerciala mentionata, prilej cu care s-au stabilit obligatii bugetare restante in cuantum de 128.580.828 lei, majorari de intarziere aferente acestor obligatii in suma 121.923.157 lei, penalitati de intarziere in suma de 8.109.021 lei, incheindu-se procesul-verbal nr. 288/13.05.2002, inregistrat la D.G.F.P. M (vol. 13 – 80-90).

In ziua de 20.05.2002, se emite de catre D.G.F.P. M – Directia de Control Fiscal dispozitia de urmarire cu nr. 986/20.05.2002, care a fost inaintata la A.F.P. T.M si a fost inregistrata la aceasta institutie sub nr. 5927/ 20.05.2002, mentionandu-se si situatia sumelor datorate de agentul economic la bugetul de stat (vol. 13 –fila 5-6).

Din analiza documentelor puse la dispozitie de catre D.G.F.P. M si existente la dosarul fiscal al contribuabilului, reiese faptul ca organul fiscal nu a emis pe numele agentului economic nici o somatie de plata, incalcandu-se astfel prevederile legale cu privire la declansarea procedurilor de executare silita, proceduri care ar fi trebuit declansate avandu-se in vedere sumele stabilite ca fiind restante la bugetul de stat, prin cele trei acte de control mai sus aratate.

In aceste imprejurari, desi s-a depasit termenul legal pentru declansarea procedurilor de executare silita, fara sa se ia vreo masura in acest sens, la 25.06.2002, SC „AP” SRL a depus la A.F.P. TM o cerere de inlesnire la plata a creantelor bugetare, inregistrata sub nr. 7254/25.06.2002 (vol. 15 – fila 194).

Prin aceasta cerere a solicitat esalonarea la plata a datoriilor la bugetul de stat pentru suma totala de 267.093.037 lei, iar la 07.08.2002 sub nr. 8894, agentul economic a procedat la completarea cererii in conformitate cu sumele stabilite ca obligatii restante catre bugetul de stat, cu ocazia verificarii acestor debite, conform prevederilor art. 4 punctul 2 si 3 din O.M.F.P. nr. 580/2002 (vol. 15 – fila 197).

In urma cererii, s-a intocmit Conventia nr. 16268/9618/16.08.2002, semnata de inculpatul LSD – director executiv adjunct la D.G.F.P. M, numitii CA – director la D.M.A.V.S. M si SF – sef serviciu I.C.V., prin care s-au aprobat agentului economic inlesniri la plata obligatiilor restante la bugetul de stat in suma totala de 226.619.343 lei si i s-a transmis contribuabilului graficul de esalonare la plata pe o perioada de 5 luni, cu 2 luni perioada de gratie (vol. 15 – filele 199-201).

La acordarea inlesnirilor la plata s-a impus constituirea unei garantii bancare in termen de 60 de zile de la incheierea conventiei, in suma de 39 milioane lei, conditie pe care societatea nu a respectat-o, depunand scrisoarea de garantie bancara cu o intarziere de 3 zile, respectiv la data de 18.10.2002, scrisoarea de garantie bancara in cauza fiind emisa de Banca R.

Practic, prin depunerea cererii de inlesniri la plata s-a blocat continuarea procedurilor de executare silita, care de altfel erau deja blocate prin nerespectarea prevederilor legale cu privire la etapele care trebuiau parcurse in acest procedeu.

Conform legislatiei in vigoare, in termen de 30 de zile cel tarziu de la data depunerii cererii, organele fiscale trebuiau sa aprobe sau sa respinga cererea formulata de catre agentul economic.

Documentatia intocmita in vederea aprobarii inlesnirilor la plata a fost inaintata de catre A.F.P. T.M, cu adresa nr. 7254/13.08.2002, respectiv cu o intarziere nepermis de mare, de 74 de zile de la data depunerii cererii de inlesnire (vol. 15 – fila 193).

Conditiile in care a fost intocmita documentatia, in baza careia a fost acordata aceasta inlesnire la plata in favoarea SC „AP” SRL, a fost analizata si dezbatuta pe larg in Raportul de audit Ad-hoc nr. 660048/ 24.06.2004, intocmit de auditorii D.A.P.I – A.N.A.F – M.F.P. Bucuresti (vol. 3 – fila 12-14), precum si in Raportul intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial TM cu privire la legalitatea acordarii inlesnirilor la plata (vol. 4 – fila 65-122).

Cu privire la aceasta documentatie s-a constatat ca prezinta multiple iregularitati:

- Situatia privind soldurile conturilor de disponibilitati in lei cuprinde numai perioada 15.03.2000 - 27.12.2000 si nu este intocmita la data scadentei obligatiilor restante la bugetul de stat, pentru care se solicita inlesnire la plata; situatia privind creditele curente si cele nerambursate la scadenta nu a fost depusa la dosar;

- Copia de pe balanta de verificare este intocmita la 31.05.2002;

- Situatia privind creantele de incasat de la clienti, respectiv de la debitori a fost intocmita la data de 30.04.2002;

- Situatia privind avansurile acordate furnizorilor nu poarta data intocmirii;

- La copia de pe ultimul act de control intocmit de D.C.F. M, in care s-au constatat diferente de impozit pe profit, TVA si alte venituri ale bugetului de stat, nu s-a prezentat si o nota cuprinzand totalul obligatiilor bugetului de stat aferente perioadei supuse controlului, declarate de debitor.

- Cererea s-a solutionat de catre D.G.F.P. M la data de 16.08.2002, data cand s-a intocmit conventia nr. 16268/9618, aprobata prin semnatura directorului executiv adjunct, invinuitul LSD, fara a se proceda la actualizarea datelor cuprinse in dosarul intocmit de agentul economic.

- La intocmirea documentatiei nu s-a procedat la analizarea temeinica a cererii depusa de agentul economic pentru acordarea inlesnirilor la plata, in sensul ca, din documentele existente in dosarul intocmit pentru aprobarea cererii, nu rezulta daca societatea, avand ca principal obiect de activitate comertul cu amanuntul, incaseaza contravaloarea marfii anticipat ori la data transferului dreptului de proprietate, aspect care se depuncteaza cu 40 de puncte, conform prevederilor art. 8 lit. „b” din O.U.G. nr.40/2002.

Inspectorii fiscali ar fi trebuit sa-si extinda controlul pornind de la jurnalul de vanzari, facturi fiscale emise, modalitati de stingere a contravalorii acestora si asupra realitatii datelor cuprinse in evidenta contabila a agentului economic, in vederea stabilirii ponderii incasarilor din vanzarea en detail, raportat la vanzarile en gros .

In documentatia anexata cererii, la “Cauzele care au condus la neachitarea in termen a obligatiilor bugetare”, agentul economic a inscris “lipsa lichiditatilor financiare, creata ca urmare a unei rotatii neadecvate a mijloacelor circulante”, iar in programul de redresare financiara anexat la cererea de inlesniri la plata, agentul economic a declarat ca “societatea a luat masurile cuvenite ... pentru incasarea creantelor.

Pentru cresterea potentialului financiar al firmei se va urmari in principal incasarea debitelor din avansuri trezorerie”.

Nu se indica ce masuri legale s-au luat pentru recuperarea debitelor, daca debitorii au fost actionati in judecata, daca exista procese pe rol, hotarari judecatoresti in pronuntare, alte masuri luate in vederea recuperarii debitelor. Avansurile de Trezorerie, sunt in suma de doar 8.018.327 lei, debitor figurand din anul 2001, dl. Core Alexandru, administratorul societatii.

Avand in vederea multitudinea iregularitatilor documentelor de evidenta apartinand contribuabilului, cererea acestuia ar fi trebuit sa primeasca aviz negativ, dar in data de 15.07.2002, agentul economic depune o adresa la D.G.F.P. M, avand nr. de inregistrare la SC „AP” SRL nr. 113/15.07.2002, iar la A.F.P. nr. 7956/15.07.2002, din continutul acesteia reiesind faptul ca documentul este in fapt o revenire la adresa/cererea de acordare de inlesniri nr. 7254/25.06.2002.

Prin noua adresa contribuabilul a comunicat organului fiscal faptul ca agentul economic “achita 30% din obligatiile la bugetul de stat”, solicitand esalonarea pe o perioada de 24 de luni, cu o perioada de gratie de 6 luni a 70% din datoriile ramase neachitate.

Conform art. 12 din O.G. nr. 11/1996, in situatia in care dupa data depunerii cererii debitorii achitau pana la data aprobarii acesteia 30% din obligatiile bugetare datorate, exclusiv majorarile de intarziere si penalitatile de intarziere, beneficiau de esalonarea la plata a diferentei de 70% si scutirea de la plata a majorarilor de intarziere si a penalitatilor de intarziere.

In fapt, sumele reprezentand cota de 30% din totalul debitelor restante, au fost achitate cu ordinele de plata nr. 944-948 din data de 19.07.2005, adica dupa 4 zile de la depunerea instiintarii la D.G.F.P. M.

Totalul sumelor achitate de catre agentul economic, cu ordinele de plata mentionate, este de 41.118.251,70 lei, ceea ce insemna faptul ca din totalul sumelor restante la plata si reprezentand impozite si taxe neachitate, acesta mai avea de plata suma de 95.942.587,30 lei.

In Raportul de audit se mentioneaza ca la copia de pe ultimul act de control intocmit de D.C.F. M, in care s-au constatat diferente de impozit pe profit, TVA si alte venituri la bugetul de stat, nu s-a prezentat si o Nota cuprinzand totalul obligatiilor bugetare ale agentului economic aferente perioadei suspuse controlului si declarate de debitor.

In aceasta situatie, la solicitarea D.N.A. – Serviciul Teritorial TM, D.M.A.V.S a inaintat Serviciului o serie de documente care au stat la baza aprobarii esalonarilor solicitate de SC „AP” SRL.

Printre aceste documente se regaseste si o Nota de constatare intocmita de catre invinuitii TD si PG, document care insa nu are numar de inregistrare nici la agentul economic, nici la A.F.P. T.M, nu poarta nici data intocmirii, nici perioada in care s-a facut controlul si nu se mentioneaza numarul ordinelor de deplasare al inspectorilor la agentul economic.

In document se mentioneaza ca toate datele au fost preluate din balanta pe luna iunie 2002 a agentului economic, dar la dosarul care a stat la baza aprobarii cererii de esalonare nu exista balanta pe luna iunie 2002, ci doar balanta pe luna mai 2002.

De asemenea, o alta iregularitate constata este ca in documentatia intocmita in vederea aprobarii inlesnirilor la plata solicitata de catre SC „AP” SRL, de catre inspectorii din cadrul A.F.P. T.M – Serviciul C.E.S.P.J., s-a gasit un referat privind calcularea punctajului final, intocmit de catre invinuitul PG, verificat de catre invinuitul SE si avizat de catre directorul adjunct – invinuitul BI, document care nu are specificat in preambul organul care a efectuat analiza si nu are trecuta data intocmirii lui.

De asemenea, la dosarul care a stat la baza acordarii inlesnirii a fost gasit un document care este intitulat „Criterii de performanta economico-financiara si de disciplina fiscala ce se pot analiza de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale la acordarea inlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante ”, document care are aplicata stampila agentului economic, dar nu poarta data intocmirii.

Totodata, nici referatul privind calcularea punctajului final in vederea acordarii inlesnirilor la plata a obligatiilor la bugetul de stat, intocmit de invinuita MM din cadrul Serviciului I.C.V. – D.M.A.V.S. – D.G.F.P. M, nu are data intocmirii.

Dupa cum rezulta din elementele mai sus aratate, toate aceste acte, respectiv Nota de constatare (a carei lipsa este mentionata in Raportul de audit Ad-hoc nr. 660048/24.06.2004), referatul intocmit de invinuitul PG, referatul intocmit de invinuita MM, precum si documentul intitulat „Criterii de performanta economico-financiara si de disciplina fiscala ce se pot analiza de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale la acordarea inlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante ”, nu poarta data intocmirii lor, astfel ca se poate concluziona ca aceste acte au fost intocmite doar dupa controlul auditorilor din cadrul M.F.P. Bucuresti, pentru a da o aparenta de legalitate documentatiei intocmita in vederea acordarii inlesnirilor la plata pentru SC „AP” SRL.

Cu adresa nr. 2195/22.10.2002, Serviciul C.E.S.P.J. II din cadrul A.F.P. T.M informeaza D.G.F.P. M ca scrisoarea de garantie bancara nu a fost depusa in termenul legal, solicitand anularea conventiei. Adresa in cauza a fost inregistrata la D.G.F.P. M sub nr. 28709/24.10.2002 si la D.M.A.V.S. din cadrul D.G.F.P. M sub nr. 15609/25.10.2002 (vol. 15 – fila 104).

D.G.F.P. M comunica SC „AP” SRL anularea conventiei, cu adresa nr. 28709/15609/28.10.2002 (vol. 15 – fila 103).

Cu adresa nr. 888/7.XI.2002, A.F.P. T.M emite o Somatie de Plata, in baza art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 11/1996 si in baza Titlului Executoriu P.V. nr. 288/13.05.2002, pentru suma totala de 200.283.243 lei, reprezentand impozite si taxe neachitate, precum si majorari si penalitati de intarziere aferente.

Suma totala de 200.283.243 lei, care conform legii urma a se achita in termen de 15 zile de la primirea documentului, nu concorda cu cea aprobata prin conventie (226.619.343 lei, fara a mai lua in calcul sumele, reprezentand penalitati neacceptate la scutire).

Cu adresa nr. 3413/7.XI.2002, A.F.P. T.M solicita Sucursalei T.M - Banca R transferarea sumei de 39.000.000 lei din garantia constituita la dispozitia A.F.P. Suma urma sa fie transferata in contul T.V.A. neachitat de catre SC „AP” SRL.

Banca R, cu adresa nr. 3647/11.XI.2002, confirma executarea scrisorii de garantie si virarea sumei mentionate.

In data de 28.XI.2002, Directia Controlului Fiscal din cadrul D.G.F.P. M, prin seful serviciului SI efectueaza un control la SC „AP” SRL T.M, ocazie cu care se incheie o Nota de Constatare, avand numarul de inregistrare la societate sub nr. 1/10.XII.2002 si la D.C.F. M sub nr. 2800/13.XII.2002.

Prin actul de control se stabilea in sarcina contribuabilului plata in termenul legal a sumei totale de 214.645.395 lei reprezentand impozite si taxe neachitate, majorari si penalitati de intarziere aferente.

Cu adresa nr. 2800/17.XII.2002, Directia Controlului Fiscal din cadrul D.G.F.P. M emite pe numele SC „AP” SRL o Dispozitie de Urmarire, document ce constituia in acelasi timp Titlu Executoriu (anexa nr. 193).

Directia Controlului Fiscal din cadrul D.G.F.P. M, cu adresa nr. 2800/17.XII.2002 transmite A.F.P. T.M titlurile executorii si un exemplar din nota de constatare incheiata la SC „AP” SRL, informand organul fiscal ca termenul de plata a debitelor restante este de 6.01.2003.

A.F.P. T.M, emite cu adresa nr. 128A/17.02.2003 o Somatie, in care se poate observa cu ochiul liber ca data a fost modificata. Astfel, data de 27.02.2003 a fost modificata cu pixul in 17.02.2003, documentul fiind semnat de catre invinuitul Sterp Ioan si a fost descris in Raportul de constatare incheiat de catre DNA (vol. 4 – fila 75-77), iar documentul in original se afla in vol. 13 – fila 192.

Faptul ca documentul analizat a fost modificat, rezulta si din confirmarea de primire, care poarta data de preluare a Postei Romane: 3.03.2003 (vol. 4 – fila 78).

Somatia a fost predata agentului economic in data de 4.03.2005 si confirmarea primirii la D.G.F.P. M s-a efectuat in data de 5.03.2003.

In data de 24.03.2003, A.F.P. T.M, in baza Referatului nr. 5403/ 24.03.2003, compenseaza datoriile SC „AP” SRL cu T.V.A. de rambursat, rezultat in urma unei tranzactii efectuata de catre societate in luna decembrie 2002.

Din data de 05.03.2002, data la care se incheiase de catre inspectorii A.F.P. T.M, Nota de Constatare nr. 263/5.03.2002, (document prin care i se stabilea SC „AP” SRL ca sarcina achitarea in termenul legal a debitelor la bugetul statului), trecuse un an si 19 zile !!!

Documentatia in vederea acordarii inlesnirilor la plata a fost intocmita de invinuitii TD – inspector si PG – referent, ambii din cadrul Serviciul C.E.S.P.J. – A.F.P. T.M, verificata de catre invinuitul SE - sef Serviciu C.E.S.P.J. II si avizata de invinuitul BI – director adjunct la A.F.P. T.M.

Ulterior, dupa inaintarea documentatiei la D.G.F.P. M, referatul privind stabilirea punctajului final a fost intocmit de invinuita MM, documentatia a fost verificata de invinuitul SF, iar conventia de acordare a inlesnirilor la plata cu nr. 16268/9618/16.08.2002 a fost semnata de catre invinuitii SF, CA, in calitate de director al D.M.A.V.S. si de catre invinuitul LSD – director adjunct la D.G.F.P. M, care a semnat in locul directorului general – invinuitul SL.

Referitor la aceste acuzatii inculpatul LSD arata ca:

Nu poate fi acuzat el de abuz in serviciu iar cei care au lucrat efectiv la aceste esalonari de neglijenta in serviciu. Nu exista nicio dereglare a activitatii, toti martorii aratand ca la aceste dosare de esalonare s-a procedat exact ca in cazul celorlalte. Nu exista nici un prejudiciu sau tulburare insemnata a activitatii. Inlesnirea la plata nu a produs efecte juridice deoarece a fost pierduta.

Responsabilitatea intocmirii si inregistrarii Notei de constatare, precum si realitatea celor inscrise in aceasta apartine in exclusivitate inspectorilor care au intocmit-o, iar din punctul de vedere al acordarii esalonarii, ea s-a acordat in baza art. 12 din O.U.G. nr. 40/2002 si nu a art. 8 din acelasi act normativ, care prevede documentatia largita care trebuia depusa de societate, potrivit art. 12 esalonarea se acorda in urma platii a 30 % din datoria bugetara a societatii, referindu-se doar la diferenta de 70 % pana la suma totala.

In aceste imprejurari documentatia prezentata de societate si verificata de catre inspectori nu conditiona acordarea esalonarii, singura conditie fiind achitarea celor 30 %, lucru ce s-a si intamplat, documentele de plata existand la data respectiva la dosarul cauzei.

Cu privire la aceasta fapta instanta retine urmatoarele:

In rechizitoriu s-a retinut ca fapta invinuitului LSD care, in calitate de functionar public cu atributii de control in cadrul D.G.F.P. M (director general adjunct), cu stiinta si-a indeplinit in mod defectuos atributiile de serviciu, cu prilejul semnarii conventiei nr. 16268/9618/16.08.2002, prin care au fost acordate inlesniri la plata obligatiilor catre bugetul de stat pentru SC AP SRL TM, desi documentatia in cauza a fost intocmita fara respectarea dispozitiilor legale si in urma unor telefoane date de catre invinuit la lucratorii din cadrul serviciului care au intocmit aceste documentatii, prin aceasta cauzand o tulburare insemnata bunului mers al activitatii de colectare a veniturilor la bugetul statului, precum si prin incalcarea principiului legalitatii, imprejurari care au determinat ca agentul economic in cauza sa acumuleze datorii insemnate la bugetul statului, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, prev. si ped. de art. 248 Cod penal.

Instanta constata ca in urma cererii SC AP SRL s-a intocmit Conventia nr. 16268/9618/16.08.2002, semnata de inculpatul LSD – director executiv adjunct la D.G.F.P. M, numitii CA – director la D.M.A.V.S. M si SF – sef serviciu I.C.V., prin care s-au aprobat agentului economic inlesniri la plata obligatiilor restante la bugetul de stat, in suma totala de 226.619.343 lei si i s-a transmis contribuabilului graficul de esalonare la plata pe o perioada de 5 luni, cu 2 luni perioada de gratie. La acordarea inlesnirilor la plata s-a impus constituirea unei garantii bancare in termen de 60 de zile de la incheierea conventiei, in suma de 39 milioane lei, conditie pe care societatea nu a respectat-o, depunand scrisoarea de garantie bancara cu o intarziere de 3 zile, respectiv la data de 18.10.2002, scrisoarea de garantie bancara in cauza fiind emisa de Banca R.

S-a imputat ca prin depunerea cererii de inlesniri la plata s-a blocat continuarea procedurilor de executare silita, care de altfel erau deja blocate prin nerespectarea prevederilor legale cu privire la etapele care trebuiau parcurse in acest procedeu. Conform legislatiei in vigoare, in termen de 30 de zile cel tarziu de la data depunerii cererii, organele fiscale trebuiau sa aprobe sau sa respinga cererea formulata de catre agentul economic. Documentatia intocmita in vederea aprobarii inlesnirilor la plata a fost inaintata de catre A.F.P. T.M, cu adresa nr. 7254/13.08.2002, respectiv cu o intarziere nepermis de mare, de 74 de zile de la data depunerii cererii de inlesnire. Cum se poate constata, aceasta neregula le este imputabila functionarilor AFP TM, care nu erau in subordinea directa a inculpatului LSD.

Se mai sustine ca nu s-a prezentat si o Nota cuprinzand totalul obligatiilor bugetare ale agentului economic aferente perioadei suspuse controlului si declarate de debitor si ca toate datele au fost preluate din balanta pe luna iunie 2002 a agentului economic, dar la dosarul care a stat la baza aprobarii cererii de esalonare nu exista balanta pe luna iunie 2002, ci doar balanta pe luna mai 2002. Fiind audiat sub aceste aspecte, martorul PG, care s-a ocupat impreuna cu numita TD de intocmirea documentatiei la acordarea esalonarii pentru SC AP SRL, a declarat ca isi aminteste ca impreuna cu d-na T a intocmit o astfel de Nota de constatare iar in ceea ce priveste balanta pe luna iunie 2002 probabil, din greseala, s-a trecut balanta pe luna iunie, desi era vorba de balanta din luna mai si nu poate sa-si explice sub nici o forma cum de acest document nu a fost inregistrat nici la organele fiscale si nici la agentul economic. Acesta arata ca probabil datorita volumului mare de munca aceste document nu s-a inregistrat, fiind printre primele dosare solutionate si nu a fost prelucrata nici ordonanta si nici modalitatea de lucru. Fata de aceasta declaratie si fata de modul concret in care erau repartizate atributiile cu privire la intocmirea sau verificarea documentelor ce au stat la baza incheierii conventiei de esalonare, este evident ca aceste aspecte nu-i pot fi imputate inculpatului LSD, chiar daca acesta este cel care a semnat conventia de esalonare ca reprezentant al DGFP M.

Intrucat garantia bancara nu a fost depusa in termenul legal, cu adresa nr. 888/7.XI.2002, A.F.P. T.M a emis o Somatie de Plata, in baza art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 11/1996 si in baza Titlului Executoriu P.V. nr. 288/13.05.2002, pentru suma totala de 200.283.243 lei , reprezentand impozite si taxe neachitate, precum si majorari si penalitati de intarziere aferente. A.F.P. T.M a emis cu adresa nr. 128A/17.02.2003 o Somatie, in care se poate observa cu ochiul liber ca data a fost modificata, in sensul ca data de 27.02.2003 a fost modificata cu pixul in 17.02.2003, documentul fiind semnat de catre numitul SI. Se constata ca nici aceste aspecte nu-i pot fi imputate in mod direct inculpatului LSD, de vreme ce e vorba de acte ale functionarilor AFP TM, ce nu se aflau in subordinea directa a acestuia.

In ce priveste sustinerea ca cererea de esalonare la plata a creantelor bugetare si aprobarea cererii au fost facute doar pentru a se suspenda executarea silita a datoriilor restante la bugetul de stat pe o perioada de timp, cu incalcarea dispozitiilor legale, respectiv O.U.G. nr. 40/2002 si O.M.F.P. nr. 580/2002, aceasta nu poate fi retinuta de instanta in lipsa oricarei probe din care sa reiasa intentia partilor de a proceda in acest fel, avand in vedere ca SC AP SRL nu a facut decat sa uzeze de o cale legala de esalonare a datoriilor la stat, tot legea prevazand si suspendarea executarii silite in acest caz.

Important este aspectul ca si in acest caz, ca si in cazul esalonarii acordate SC EG SRL in anul 2002, au fost aplicabile prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 40/2002, care nu face nicio distinctie cu privire la acordarea inlesnirilor la plata acordate debitorilor care achita 30% din valoarea debitelor, imprejurare in care documentatia intocmita nu mai avea nici o relevanta in ceea ce priveste punctajul pentru acordarea facilitatilor. Acest lucru este sustinut de toti martorii audiati sub acest aspect, aceasta fiind practica organelor fiscale in toate cazurile asemanatoare, nu doar in cazul acestor societati.

Referitor la faptul ca inculpatul LSD a intervenit in mod telefonic asupra functionarilor aflati in subordinea sa, pentru a favoriza SC AP SRL, trebuie tinut cont de declaratiile tuturor persoanelor implicate in procedura de acordare a esalonarilor la aceasta societate. Astfel, martorul SF – sef Serviciu I.C.V. – D.M.A.V.S. – D.G.F.P. M, in declaratia sa, a aratat ca, in legatura cu inlesnirea la plata acordata SC „AP” SRL, considera ca au fost respectate intru totul dispozitiile legale, deoarece facilitatea de scutire a majorarilor a fost acordata in baza faptului ca agentul economic si-a achitat 30 % din debitele restante la finele anului precedent, ipoteza in care nu mai conta documentatia in mod deosebit. Totodata a precizat ca la el personal nu s-au facut nici un fel de interventii din partea nimanui. In acest context trebuie analizata declaratia martorei TD, care arata ca in momentul in care a primit cererea de esalonare la plata a obligatiilor catre bugetul de stat ale SC AP C SRL, a primit un telefon, pe interior, de la directorul general adjunct Lazar Sorin, care i-a cerut sa solutioneze dosarul mai repede, daca se poate, lucru pe care l-a facut, fara insa sa incalce dispozitiile legale. In aceste conditii nu se poate sustine ca interventia telefonica a inculpatului LSD asupra acestei martore constituie o incalcare a atributiilor de serviciu care sa produca vreo paguba sau o tulburare insemnata bunului mers al DGFP M. Din nicio proba nu rezulta producerea vreunui astfel de rezultat sau ca inculpatul LSD ar fi solicitat vreunui functionar sa-si incalce atributiile de serviciu in solutionarea acestei cereri.

Pentru aceste motive, in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. se va dispune achitarea inculpatului LSD pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 248 C.pen., deoarece nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.

In rechizitoriu se mai arata ca toate inlesnirile la plata acordate pentru SC „UI” SRL, SC „H” SRL, SC „EG” SRL si SC „AP” SRL au fost semnate de catre invinuitul LSD, situatie oarecum ciudata, intrucat conventiile prin care se aprobau astfel de inlesniri obligau organul fiscal si astfel ar fi trebuit semnate de catre directorul general al acestei institutii, invinuitul SL, imprejurare care este sustinuta in declaratia sa si de catre acesta din urma si care este si logica, atat din punct de vedere juridic, cat si din punct de vedere fiscal.

Sustinerile numitului SL in acest sens sunt confirmate de adresa nr. 11773/24.05.2005, in care se precizeaza ca DT a fost numita inlocuitor de drept pe perioada cat lipsea invinuitul SL din institutie, prin atributiile stabilite prin fisa postului, respectiv R.O.F. al D.G.F.P. M si doar in cazul lipsei celor doi, invinuitul LSD prelua atributiile directorului general/executiv SLD (vol. 17 – fila 237-240).

In lumina acestora s-a solicitat de la D.G.F.P. M perioadele in care invinuitul SL si DT au fost plecati in concediu sau in care au fost in deplasari, aceste date fiind comunicate D.N.A. – Serviciul Teritorial TM prin adresele nr. 7925/14.04.2005 si nr. 11773/24.05.2005 (vol. 17 – filele 237-245).

Examinandu-se comparativ zilele in care au fost semnate conventiile de esalonare pentru societatile mai sus aratate si perioadele in care invinuitul SLD si DTP au lipsit din institutie, s-a constatat ca:

- in cazul SC „AP” SRL, conventia nr. 16268/9618 a fost semnata la data de 16.08.2002, data la care lipseau din institutie atat directorul inv. SLD, cat si DT, fiind plecati in concediu de odihna, astfel ca respectiva conventie putea fi semnata de invinuitul LSD;

- in cazul SC „UI” SRL, conventia nr. 16299/9621 a fost semnata la data de 30.08.2002, data la care se aflau in institutie atat invinuitul SLD, cat si numita DTP, astfel ca invinuitul LSD nu avea indrituirea sa semneze aceasta conventie;

- in cazul SC „H” SRL, conventia nr. 11615/5735 a fost semnata la data de 19.05.2003, data la care de asemenea, atat invinuitul SL, cat si DT se aflau in institutie, astfel ca invinuitul LSD nu avea nici un drept sa semneze aceasta conventie de esalonare;

- in cazul SC „EG” SRL, prima conventie cu nr. 15520/9303 a fost semnata la data de 02.08.2002, data la care lipseau din institutie atat directorul inv. SLD, cat si DT, fiind plecati in concediu de odihna, astfel ca respectiva conventie putea fi semnata de invinuitul LSD;

- in cazul celei de a doua inlesniri acordata la SC „EG” SRL, conventia nr. 24578/9240 a fost semnata la data de 15.10.2003, data la care atat directorul inv. SLD, cat si DTP erau in institutie, imprejurare in care invinuitul LSD nu avea nici un drept sa semneze aceasta conventie de esalonare.

In cazul inlesnirilor acordate pentru SC „UI” SRL, SC „H” SRL si SC „EG” SRL, conventiile prin care au fost acordate aceste facilitati au fost semnate de catre invinuitul LSD, cu incalcarea dispozitiilor legale, dupa cum s-a demonstrat in prezentul act de inculpare.

In acest sens sunt si declaratiile mai multor functionari ai D.G.F.P. M, care au afirmat ca aceste societati erau „apropiate” d-lui director adjunct.

Invinuitul LSD a procedat astfel pentru ca aceste documentatii sa nu ajunga a fi verificate de catre invinuitul SLD sau de numita DTP si astfel sa fie respinse.

Fata de cele prezentate pe larg in prezentul rechizitoriu, aceste din urma elemente reprezinta un argument in plus pentru a dovedi cu certitudine ca agentii economic la care s-a facut referire pe parcursul intregului act de inculpare, au fost favorizati de invinuitul LSD.

Instanta constata ca, referitor la aspectul privind competenta inculpatului LSD de a semna, in calitate de reprezentant al DGFP M conventiile de esalonare sau certificatele de atestare fiscala, nu poate fi retinuta afirmatia din rechizitoriu ca inculpatul ar fi avut aceasta competenta doar in cazul in care ar fi lipsit atat directorul general SL cat si directorul adjunct DT, fata de declaratia data in fata instantei de catre martorul SL, care a aratat ca ambii directori adjuncti aveau competenta de a semna astfel de documente. De asemenea, imposibilitatea directorului general de a semna nu poate fi stabilita doar functie de zilele de concediu, deoarece pot fi situatii in care acesta nu era in concediu de odihna si trebuia substituit la semnarea actelor de catre celelalte persoane cu drept de reprezentare. In consecinta, fata de atributiile de serviciu, in calitate de director general adjunct al DGFP M, inculpatul LSD avea competenta de a semna atat conventii de esalonare cat si certificate de atestare fiscala, cu atat mai mult cu cat intocmirea si eliberarea acestor acte era de competenta directiei coordonate de acesta, asa cum sustine martorul SL.

In ce priveste individualizare pedepselor aplicate inculpatului LSD, pentru infractiunea de luare de mita, prevazuta de art. 254 alin. 2 C.pen. savarsita de acesta, instanta va dispune aplicarea unei pedepse orientata spre minimul special, de 3 ani inchisoare, avand in vedere urmatoarele considerente. Fapta a fost savarsita de inculpat in urma cu aproximativ 11 ani, iar ecoul produs in societate de catre aceasta s-a diminuat considerabil pana in prezent. Actele indeplinite de inculpat in exercitarea atributiilor de serviciu, pentru care a primit mita, nu au produs consecinte grave si ireparabile, avand in vedere ca SC BA SA si-a achitat obligatiile catre stat si obligatiile asumate prin contractele de achizitie atribuite in baza certificatelor de atestare fiscala. Intre cei doi inculpati este si o relatie de prietenie, fapt care a favorizat savarsirea faptei de luare de mita de catre inculpatul LSD. Acesta are o familie inchegata si nu are antecedente penale, avand o atitudine cooperanta in fata organelor judiciare.

Cu privire la infractiunea de primire de foloase necuvenite, prevazuta de art.6,7 alin. 3 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 256 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instanta apreciaza de asemenea ca o pedeapsa orientata catre minimul special raspunde necesitatilor de preventie ale pedepsei precum si celor de reeducare a condamnatului. Astfel, tinand cont de faptul ca de la savarsirea acestei fapte au trecut 7 ani, instanta apreciaza de asemenea ca trecerea timpului a avut efecte de diminuare asupra reflectarii pericolului social al faptei in constiinta publica. De asemenea, actele indeplinite de inculpat in exercitarea atributiilor de serviciu, pentru care a primit foloasele, nu au produs consecinte grave si ireparabile, avand in vedere ca SC UI SRL si-a achitat obligatiile catre stat si a indeplinit obligatiile asumate prin contractele de achizitie atribuite in baza certificatelor de atestare fiscala. Intre cei doi inculpati este si o relatie de prietenie, fapt care a favorizat savarsirea faptei de luare de mita de catre inculpatul LSD. Acesta are o familie inchegata si nu are antecedente penale, avand o atitudine cooperanta in fata organelor judiciare. In consecinta, o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru aceasta infractiune este suficienta pentru indeplinirea scopului prevazut de lege.

Pentru aceste motive se va aplica tot o pedeapsa orientata catre minimul special si pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 289 Cod penal, raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care instanta apreciaza ca 6 luni inchisoare sunt suficiente pentru atingerea scopului de preventie si educativ al pedepsei. De asemenea se va tine cont in stabilirea acestui cuantum de faptul ca infractiunea a fost savarsita in urma cu aproximativ 8 ani, ca trecerea timpului a atenuat din reflectarea gravitatii pedepsei in constiinta publica, de faptul ca nu s-au produs consecinte grave pentru societate.

Intrucat cele trei infractiuni au fost savarsite de inculpatul LSD mai inainte ca acesta sa fie condamnat definitiv pentru vreuna din ele, in temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b C.pen. instanta va dispune contopirea pedepselor aplicate, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare, avand in vedere ca sunt aplicabile dispozitiile legale referitoare la concursul de infractiuni.

Fata de gravitatea faptelor, de persoana inculpatului si de atitudinea acestuia dupa savarsirea faptelor, instanta apreciaza ca fata de acesta sunt indeplinite conditiile art. 86? C.pr.pen., motiv pentru care se va dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Astfel, pedeapsa aplicata pentru concursul de infractiuni este de 3 ani inchisoare iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, iar instanta apreciaza ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si chiar fara executarea pedepsei condamnatul nu va mai savarsi infractiuni. La indeplinirea acestei ultime conditii instanta a tinut cont de faptul ca inculpatul este o persoana bine integrata in societate, cu o familie inchegata, cu studii superioare dar si de faptul ca dupa savarsirea infractiunii acesta nu s-a sustras urmaririi si judecatii, a cooperat cu organele judiciare, s-a prezentat in fata instantei si a dat declaratie. Chiar daca nu a recunoscut faptele, acest lucru nu poate fi un impediment in stabilirea acestei modalitati de executare a pedepsei, avand in vedere ca orice inculpat are dreptul de a nu se autoincrimina.

In consecinta, in baza art. 861 Cod Penal instanta va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate, pe un termen de incercare de 6 ani.

In baza art. 863 al. 1 lit. a-d Cod Penal va obliga inculpatul sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere, avand in vedere ca potrivit acestei dispozitii legale in mod obligatoriu se impune respectarea acestor masuri: sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul M potrivit programului de supraveghere; sa anunte, in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si intoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Intrucat instanta apreciaza ca executarea unei munci in folosul comunitatii il va ajuta pe inculpat sa inteleaga mai bine pericolul social al faptei sale si relevanta pentru comunitate a respectarii tuturor valorilor sociale, in baza art. 863 al. 3 lit. a Cod Penal obliga inculpatul sa desfasoare o activitate neremunerata in folosul comunitatii pe o durata de 200 de ore, intr-o locatie stabilita de Serviciul de Probatiune.

In baza art.359 Cod Procedura Penala se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 864 Cod Penal referitoare la faptul ca: daca in cursul termenului de incercare va savarsi din nou o infractiune pentru care se va pronunta o hotarare de condamnare definitiva, chiar si dupa expirarea acestui termen, instanta va revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si va dispune executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune; daca nu va indeplini, cu rea-credinta, masurile de supraveghere si obligatia stabilita, instanta va revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si va dispune executarea in intregime a acesteia.

Intrucat faptele au fost savarsite mai inainte de modificarea art. 71 C.pen. prin Legea nr. 278/2006, prin care s-a introdus in alin. 5 dispozitia suspendarii pedepsei accesorii pe perioada suspendarii sub supraveghere a pedepsei principale, instanta va face aplicarea art. 13 C.pen. cu privire la neaplicarea art. 71 al. 1 si 5 Cod Penal, 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod Penal, deoarece dispozitiile anterioare acestei modificari erau mai favorabile.

Referitor la pedeapsa ce se va aplica inculpatului GGO pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanta va tine cont de gradul de pericol social al faptei, de persoana faptuitorului si de celelalte imprejurari prevazute de art. 72 C.pen. Astfel, inculpatul a folosit inscrisurile false pentru a participa la licitatii de achizitii, pe care, chiar daca le-a castigat si-a indeplinit ulterior obligatiile. Lipsa altor consecinte mai grave ale faptei constituie un element important de care trebuie tinut cont la stabilirea cuantumului pedepsei. De asemenea, instanta va tine cont si de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, desfasoara o activitate in domeniul afacerilor, are o situatie familiala buna. Fata de toate acestea, precum si fata de perioada scursa de la data savarsirii faptei, care a diminuat rezonanta sociala a acesteia, se va aplica inculpatului o pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru infractiunea retinuta in sarcina sa.

Constatand ca inculpatul nu are antecedente penale, cuantumul pedepsei aplicate este mai mica de 3 ani si instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea pedepsei intr-un regim de detentie, in temeiul art. 81 C.pen. raportat la art. 82 C.pen. instanta va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate, pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni inchisoare.

In baza art. 359 C.pr.pen. se va atrage atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen., referitoare la faptul ca: daca in cursul termenului de incercare va savarsi din nou o infractiune pentru care se va pronunta o hotarare de condamnare definitiva, chiar si dupa expirarea acestui termen, instanta va revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si va dispune executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.

Intrucat fapta a fost savarsita mai inainte de modificarea art. 71 C.pen. prin Legea nr. 278/2006, prin care s-a introdus in alin. 5 dispozitia suspendarii pedepsei accesorii pe perioada suspendarii sub supraveghere a pedepsei principale, instanta va face aplicarea art. 13 C.pen. cu privire la neaplicarea art. 71 al. 1 si 5 Cod Penal, 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod Penal, deoarece dispozitiile anterioare acestei modificari erau mai favorabile.

Cu privire la latura civila a cauzei, se constata ca Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu, mandatata de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 67961,96 RON, reprezentand 58492, 96 RON foloase nerealizate in favoarea bugetului general consolidat al statului, ca urmare a acordarii nelegale de facilitati fiscale catre SC UI SRL prin conventia nr. 1629/9/9621/30.08.2002, care nu a fost respectata si 9469 RON reprezentand prejudiciul adus bugetului general consolidat al statului, aferent TVA dedusa nelegal de SC BA SA.

Instanta retine ca, fata de faptul ca documentatia in vederea aprobarii conventiei nr. 1629/9/9621/30.08.2002 de esalonare a obligatiilor catre bugetul de stat a fost intocmita de catre numitii MD – inspector la Serviciul C.E.S.P.J. si PG – referent la acelasi serviciu, din cadrul A.F.P. Targu-M, a fost verificata de catre numitul Lacatusu Dumitru care a semnat in locul sefului Serviciului C.E.S.P.J. si a fost avizata de catre numitul Sterp Ioan – director A.F.P. Targu-M, nu se poate retine culpa inculpatului Lazar Sorin Ioan, care nu a facut decat sa semneze ca reprezentant al DGFP M conventia de esalonare, in producerea vreunui prejudiciu.

De asemenea neregulile constatate cu privire la incheierea acestei conventii nu au fost unele relevante pentru aprobarea conventiei de esalonare si nu exista vreo legatura de cauzalitate intre aceste nereguli si producerea unui prejudiciu catre partea civila. Astfel, neconcordanta intre suma solicitata in cerere si cea aprobata in conventie, pentru care normele legale impuneau completarea cererii initiale, nu poate fi considerata prejudiciabila, cata vreme suma aprobata pentru reesalonare a fost mai mica decat cea solicitata. Nu se poate sustine ca societatea nu a respectat termenul legal de constituire a garantiei in 60 de zile de la semnarea conventiei, fapt ce ar fi atras anularea conventiei, de vreme ce conventia a fost semnata la data de 30.08.2002, iar garantia a fost constituita la data de 31.10.2002, intr-un termen de 62 de zile calendaristice, pe care toti salariatii l-au considerat legal, calculandu-l pe zile libere. Agentul economic si inculpatii sustin ca a depus toate declaratiile de impozite si taxe prevazute de lege, in numar de 24. Nedepunctarea societatii cu 10 puncte pentru ca ar fi platit dividende actionarilor/asociatilor pe perioada acumularii de obligatii bugetare restante, nu ar fi avut niciun efect cu privire la acordarea esalonarilor. Este doar o supozitie, nedemonstrata, afirmatia ca aceste manopere s-au efectuat cu scopul intreruperii procedurilor de executare silita a debitelor restante. La fel si afirmatia cu privire la posibilitatea ca dupa terminarea controlului, Balanta de verificare aferenta lunii decembrie 2000 sa fi fost inlocuita cu o alta Balanta de verificare. Nu rezulta de nicaieri culpa inculpatului Lazar Sorin cu privire la faptul ca nu s-a depus copie dupa ultimul act de control efectuat la agentul economic, asa cum prevedea O.M.F. nr. 580/2002, ci dupa penultimul act de control, de vreme ce actele au fost verificate anterior de mai multe persoane. In ce priveste sustinerile ca nota de constatare a fost intocmita la data de 13.08.2002 si inregistrata la organul fiscal sub nr. 2128/14.08.2002, iar Referatul intocmit in baza acestei note poarta data de 12.08.2002 - (vol. 12 – filele 181-186), fiind practic imposibil ca referatul cu propunerea spre aprobare a inlesnirilor sa fie anterior Notei de constatare, intrucat datele inscrise in acest Referat trebuie preluate din Nota de constatare si ca in dosarul de aprobare a inlesnirii nu s-au regasit toate ordinele de plata la care se face referire in Nota de constatare nr. 2128/ 14.08.2002, culpa pentru aceste nereguli nu poate apartine decat persoanelor care au intocmit nota de constatare.

In ce priveste suma de 9469 RON pretinsa de partea civila pentru prejudiciul adus bugetului general consolidat al statului, aferent TVA dedusa nelegal de SC BA SA, se constata ca modalitatea de calcul a TVA-ului pentru acest autoturism de catre societatea mentionata nu a facut obiectul cauzei. Partea civila sustine ca aceasta suma ar reprezenta taxa pe valoare dedusa nelegal de catre SC BA SA si care ulterior nu a mai putut fi recuperata din cauza termenului de prescriptie. Or, aceasta suma nu poate fi solicitata in cadrul procesului penal ce are ca obiect darea de mita a acestui autoturism, nefiind vreo legatura de cauzalitate intre modalitatea de calcul a TVA-ului pentru acest autoturism si faptul ca ulterior cumpararii acesta a fost dat ca mita.

Pentru aceste motive in temeiul art. 346 alin. 1 C.pr.pen. respinge actiunea civila formulata in cadrul procesului penal de Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia Generala a Finantelor publice Sibiu.

Avand in vedere ca instanta a stabilit ca autoturismul marca DL a format obiectul mitei date inculpatului LSD de catre reprezentantul SC BA SA, in temeiul art. 254 alin. 3 C.pen., se va dispune confiscarea de la inculpatul LSD a sumei de 22104 USD, prin echivalentul in lei la data platii, reprezentand suma platita de aceasta societate pentru acest autoturism. Aceasta este suma pe care a achitat-o SC BA SA societatii de leasing de la care a achizitionat autoturismul, dat ulterior inculpatului LSD, reprezentand astfel echivalentul in bani a bunului ce au facut obiectul luarii de mita.

De asemenea, avand in vedere ca s-a stabilit ca inculpatul LSD a primit necuvenit contravaloarea unei excursii in Italia, in temeiul art. 256 alin. 2 C.pen., instanta va dispune confiscarea de la acest inculpat a sumei de 1910,2 lei, reprezentand partea din factura fiscala achitata de SC UI SRL ce ar fi trebuit achitata de inculpat si de care acesta a beneficiat necuvenit. Si acesta este tot echivalentul in bani a folosului necuvenit primit de inculpat. Intrucat nu se poate cuantifica in bani folosul necuvenit constand in utilizarea de catre sotia inculpatului a autoturismului apartinand SC UI SRL, nu se poate dispune confiscarea vreunui echivalent de la inculpat.

Prin Ordonanta din data de 06.01.2006, s-a instituit sechestrul asigurator asupra autovehiculului marca DL, avandu-se in vedere si faptul ca la Primaria Municipiului T M si Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere si Inmatriculari Vehicule M, autoturismul figura ca apartinand inculpatului LSD. Atunci cand s-a trecut la punerea in aplicare a masurii dispuse prin ordonanta mai sus aratata, inculpatul LSD a declarat insa ca a instrainat autoturismul catre numitul BD (vol. 1 – filele 196, 202-203, 206-212). Extinzandu-se verificarile cu privire la cele declarate de inculpatul LSD cu prilejul instituirii sechestrului, s-a stabilit ca, la data de 16.12.2005, acesta a vandut autoturismul marca DL martorului BD, cu suma de 18.500 RON (185.0000.000 lei, circa 5.000 Euro), desi cunostea faptul ca respectivul autovehicul forma obiectul unei cercetari penale (vol. 1 – filele 223 - 225).

Cum autoturismul in cauza nu mai apartine inculpatului LSD, fiind in prezent proprietatea cumparatorului de buna credinta BD, iar prin prezenta sentinta instanta a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului in bani a autoturismului, in temeiul art. 163 C.pr.pen. se va dispune revocarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanta din 6.01.2006 asupra autoturismului marca DL avand seria de sasiu …… seria de motor … si nr. de inmatriculare …..

Pentru executarea dispozitiei privind confiscarea speciala a sumelor primite de inculpatul LSD, instanta va mentine sechestrul asigurator instituit asupra telefonului mobil marca S.E. tip. ….., seria ……, in valoare de 20 milioane ROL.

In temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.pr.pen. si art. 192 alin. 1 pct. 3 si alin. 3 C.pr.pen. va obliga pe inculpatii LSD, GGO si la plata a cate 10800 lei fiecare, reprezentand o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat, restul ramanand in sarcina statului si pe inculpatul BVL la plata sumei de 20800 lei cheltuieli judiciare catre stat. In stabilirea cheltuielilor de judecata s-a tinut cont de faptul ca inculpatii LSD si GGO au fost achitati pentru o parte din infractiuni, precum si de faptul ca toti inculpatii au solicitat continuarea procesului penal.