În mod corect au fost indicate atât actul normativ cât si articolul în care se încadreaza contraventia retinuta în sarcina petentei, existând însa o inadvertenta cu privire la literele din articolele care prevad si sanctioneaza contraventia respectiva.
Instanta apreciaza însa ca nu este tinuta de încadrarea juridica facuta de agentul constatator, iar indicarea temeiului gresit de sanctionare a contravenientului nu reprezinta motiv de nulitate a procesului-verbal de constatare. Apreciem ca nerespectarea acestei dispozitii a art. 16 din OG 2/2001 este sanctionata cu nulitatea relativa si virtuala, revenind petentei sarcina probei, în sensul de a demonstra vreo vatamare ce i s-a adus prin gresita mentionare a temeiului legal, de natura sa nu poata fi înlaturata altfel decât prin anularea procesului verbal. Or, în speta, petenta nu a suferit nicio vatamare, în conditiile în care limitele de sanctionare sunt aceleasi.
Prin sentinta civila nr. 667/2009 pronuntata de Judecatoria Orsova în dosarul nr. 549/274/2009 a fost admisa în parte plângerea contraventionala a petentei si a fost modificat procesul-verbal de contraventie seria H nr. 0007632 întocmit la data de 21.04.2009 de catre un agent constatator din cadrul Garzii Financiare Mehedinti, în sensul ca amenda contraventionala în cuantum de 12.000 lei a fost înlocuita cu sanctiunea avertismentului.
Analizând legalitatea procesului-verbal de contraventie, în conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca acesta întruneste conditiile de forma impuse de dispozitiile art. 17 si art. 19 din O.G. nr. 2/2001 si cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de dispozitiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Referitor la fapta sanctionata, instanta constata ca aceasta a fost gresit încadrata si sanctionata, retinându-se ca au fost încalcate dispozitiile art. 219 alin. 1 lit. b1) din O.G. nr. 92/2003, care incrimineaza ca si contraventie „nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor recapitulative reglementate de Titlul VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare”, si nu a declaratiei informative 394 de care se face vinovata petenta.
Prin urmare, s-au indicat, în mod corect, atât actul normativ cât si articolul în care se încadreaza contraventia retinuta în sarcina petentei, existând însa o inadvertenta cu privire la literele din articolele care prevad si sanctioneaza contraventia respectiva. Fapta retinuta în procesul-verbal de contraventie, nedepunerea declaratiei informative 394 în termenul prevazut de lege pentru semestrul II al anului 2008, constituie contraventie potrivit art. 219 alin. 1 lit f) si se sanctioneaza cu amenda contraventionala între 12.000 si 14.000 lei pentru persoanele juridice, conform art. 219 alin. 2 lit. c) din acelasi act normativ.
Astfel, potrivit art. 219 alin. 1 lit. f) constituie contraventie nerespectarea obligatiei contribuabililor de a furniza periodic organelor fiscale informatii referitoare la activitatea desfasurata, prin completarea unei declaratii pe proprie raspundere. Natura informatiilor, periodicitatea, precum si modelul declaratiilor se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, iar potrivit art. 1 si 7 din Ordinul ANAF 702/14 mai 2007 persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România sunt obligate sa declare toate livrarile de bunuri, prestarile de servicii si achizitiile de bunuri si servicii realizate pe teritoriul României, catre/de la alte persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România începând cu data de 1 ianuarie 2007 prin completarea declaratiei informative 394 care se depune semestrial la organul fiscal competent pâna la data de 25 inclusiv ale lunii urmatoare încheierii semestrului de raportare.
Conform art. 16 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie sa contina indicarea actului normativ prin care se sanctioneaza contraventia. Asadar, pe lânga descrierea starii de fapt, agentul constatator trebuie sa faca încadrarea în drept a starii de fapt expuse. Consideram ca, pentru ca instanta sa poata aprecia corectitudinea încadrarii juridice este necesar ca agentul constatator sa indice si articolul, alineatul sau litera corespunzatoare a textului legal care sanctioneaza contraventia.
Instanta apreciaza însa ca nu este tinuta de încadrarea juridica facuta de agentul constatator, iar indicarea temeiului gresit de sanctionare a contravenientului nu reprezinta motiv de nulitate a procesului-verbal de constatare. Apreciem ca nerespectarea acestei dispozitii a art. 16 din OG 2/2001 este sanctionata cu nulitatea relativa si virtuala, revenind petentei sarcina probei, în sensul de a demonstra vreo vatamare ce i s-a adus prin gresita mentionare a temeiului legal, de natura sa nu poata fi înlaturata altfel decât prin anularea procesului verbal. Or, în speta, petenta nu a suferit nicio vatamare, în conditiile în care limitele de sanctionare sunt aceleasi.
Cât priveste sustinerea petentei în sensul ca agentii constatatori nu aveau competenta de a încheia procesul-verbal si ca potrivit OMFP 702/14.05.2007 competenta pentru savârsirea contraventiilor în ceea ce priveste aceasta declaratie revine Inspectiei Fiscale, instanta o apreciaza neîntemeiata. Astfel, potrivit art. 1 din OUG 91/2003, modificata, Garda Financiara se organizeaza ca institutie publica de control, cu personalitate juridica, în subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala din cadrul Ministerului Finantelor Publice si are competenta generala, exercitând controlul operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care au ca efect frauda si evaziunea fiscala, precum si alte fapte date prin lege în competenta sa.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanta constata ca nu se impune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei nici sub acest aspect, apreciind ca materialul probator administrat în cauza nu releva o alta situatie de fapt decât cea retinuta de catre agentul constatator în procesul-verbal, însasi petenta recunoscând ca nu a depus declaratia informativa 394 aferenta semestrului II al anului 2008 la termen, si anume la 25.01.2009, ci abia la data de 25.03.2009, dupa ce a fost notificata de Administratia Fiscala.
În consecinta, instanta constata ca procesul-verbal contestat este temeinic întocmit, în sensul ca fapta retinuta în cuprinsul sau a fost savârsita de petenta cu vinovatia ceruta de legea contraventionala, nefiind administrata proba contrara.
Sub aspectul individualizarii sanctiunii, instanta retine ca s-a aplicat petentei o amenda contraventionala în cuantumul minim prevazut de lege pentru persoanele juridice. Prin raportare la art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2002 sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa si de circumstantele personale ale contravenientului.
Instanta apreciaza însa ca sanctiunea aplicata este prea aspra,în conditiile în care controlul Garzii Financiare s-a facut la o data ulterioara depunerii declaratiei de catre petenta, când aceasta intrase în legalitate, conformându-se notificarii primite, ceea ce dovedeste buna sa credinta si intentia de a respecta legislatia fiscala în materie, întârzierea în depunerea declaratiei reprezentând în cazul acesta o dovada de cunoastere incompleta a legii si nu de rea-credinta.
Faptul ca în norma de sanctionare a fost prevazut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezinta un argument suficient pentru a fundamenta critica adusa de intimata solutiei de înlocuire a amenzii cu avertisment, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevazute ca si contraventii, or la alegerea si individualizarea sanctiunii trebuie sa se tina seama de pericolul social apreciat în concret, alaturi de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.