Plangere contraventionala

SENTINŢA CIVILĂ Nr.984

Şedinţa publică de la 30 Martie 2009

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 22.01.2009, sub nr. 368/327/2009, petentul _ a contestat procesul-verbal de constatare seria CC nr. 2025403 din data de 06.01.2009 întocmit de intimat -, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în procesul verbal se reţine că a condus autoturismul „Dacia”, şi că a depăşit un alt autoturism, încălcând marcajul longitudinal continuu, fapta fiind considerată contravenţie conform art.120 alin.1 lit.1 din regulament şi sancţionată în baza art.101 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002.

Se arată că descrierea faptei este în contradicţie cu situaţia de fapt. Astfel, aşa cum a arătat şi în obiecţiuni nu a depăşit nici un autovehicul, ci doar după asigurarea că din sens contrar nu circula un alt autovehicul a virat şi a intrat în parcarea din faţa blocului unde locuia. În aceste condiţii, încadrarea în art.120 alin.1 lit. i) din HG nr. 1391/2006, este greşită. De asemenea este greşită şi încadrarea juridică privind sancţiunea contravenţională a faptei în art.101 alin.3 lit. a), astfel încadrarea greşită atrage nulitatea absolută a procesului verbal.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar copia procesului-verbal mai sus-menţionat.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea acestuia ca temeinic şi legal, arătând că acesta este întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, mai mult petentul exercitându-şi dreptul de a menţiona ce doreşte în procesul verbal.

Se arată că faptele au fost percepute direct de agentul constatator fiind de faţă în momentul în care petentul a săvârşit fapta, şi că de asemenea petentul recunoaşte în parte fapta, menţionând că a făcut virajul la stânga ca să intre în parcare. Petentul nu a menţionat însă faptul că efectuase depăşirea autovehiculului staţionat la semafor, în schimb nu a negat cele consemnate în procesul verbal de agentul constatator cu privire la depăşire şi la încălcarea marcajului longitudinal.

În dovedirea celor reţinute în actul de constatare, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. 1 C.proc.civ., intimatul a depus la dosar un raport al agentului constatator, în completarea actului de constatare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 06.01.2009, în jurul orei 12,45 petentul a condus auto Dacia, cu nr. de înmatriculare TL-01-TDA, pe str. Babadag din Tulcea şi a efectuat manevra de depăşire a autoturismului VW cu nr. de înmatriculare TL-02-MBG, care se afla oprit la semafor, încălcând marcajul longitudinal.

În ceea ce priveşte fapta, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, instanţa reţine că aceasta se circumscrie dispoziţiilor legale art. 120 alin. 1 lit.i) din HG nr.1391/2006.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că petenta nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenţie. Din actele si lucrările dosarului rezultă că nu a fost răsturnată prezumţia de veridicitate cu privire la situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie de către agentul constatator, fapta săvârşită de acesta întrunind elementele constitutive a contravenţiei prevăzute de art. 120 alin 1 lit.i) din HG nr.1391/2006.

Nu se reţine apărarea petentului în sensul că încadrarea juridică a faptei este greşită reţinându-se art.120 alin.1 lit.i) din HG nr.1391/2006 deoarece situaţia de fapt descrisă în actul sancţionator a fost percepută direct de agentul constatator care a fost de faţă în momentul în care petentul a săvârşit fapta şi petentul nu a făcut dovada unei alte situaţii de fapt. De asemenea, instanţa reţine că petentul a recunoscut în parte fapta, menţionând în rubrica obiecţiuni din procesul verbal cât şi în plângere faptul că a făcut virajul la stânga ca să intre în parcare, încălcând astfel marcajul longitudinal.

Instanţa reţine apărarea petentului în sensul că este greşită încadrarea juridică privind sancţiunea contravenţională a faptei în art.101 alin.3 lit. a) din OUG nr.195/2002.

Astfel, potrivit art.101 alin.3 lit. a) din OUG nr.195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte, respectiv nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Având în vedere că prin efectuarea manevrei de depăşire a autoturismului VW cu nr. de înmatriculare TL-02-MBG, care se afla oprit la semafor, încălcând marcajul longitudinal nu s-a produs nici un accident de circulaţie din care să rezulte avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale, încadrarea sancţiunii în acest text de lege este greşită.

Instanţa nu reţine susţinerea petentului că aplicarea greşită a sancţiunii atrage nulitatea absolută a procesului verbal, deoarece această menţiune nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute în art.17 din OG nr.2/2001.

De asemenea, art.16 din OG nr.2/2001 prevede ca în mod obligatoriu procesul verbal trebuie să cuprindă indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, aspecte care în cauză sunt menţionate.

În ceea ce priveşte greşita încadrarea (menţionându-se alt articol din acest text normativ) nu este sancţionată cu nulitatea absolută a procesului verbal ci cu nulitatea relativă în condiţiile art.105 alin.2 C.proc.civ., astfel încât petentul ar trebui să dovedească faptul că i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal.

Faţă de descrierea faptei şi încadrarea sa în art. 120 alin 1 lit.i) din HG nr.1391/2006, instanţa încadrează sancţiunea contravenţională aplicată în art. 100 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 care prevede că constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte, respectiv nerespectarea regulilor privind depăşirea.

Faţă de împrejurarea că petentul a fost sancţionat cu aplicarea avertismentului, nu se pune problema reindividualizării sancţiunii principale în condiţiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancţiunilor aplicate.

Se pune însă problema reducerii sancţiunii complementare contravenţionale a suspendării exercitării dreptului de a conduce potrivit încadrării sancţiunii contravenţionale corecte a faptei de la 60 de zile la 30 de zile.

În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanţa apreciază că plângerea dedusă judecăţii este întemeiată în parte şi în consecinţă, urmează a o admite în parte plângerea contravenţională formulată de petent şi va dispune reducerea sancţiunii complementare contravenţionale a suspendării exercitării dreptului de a conduce de la 60 de zile la 30 de zile.

Domenii speta

Spete similare