JUDETUL ILFOV
JUDECATORIA BUFTEA
-SECTIA PENALA-
Referat- solutii relevante in materie penala
1. Nelegala sesizare a instantei. Neinceperea urmaririi penale
Prin Sentinta penala nr. 626/15.11.2007 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 6183/94/2007 s-au hotarat urmatoarele: In temeiul art. 332 alin. 2 Cod procedura penala cu referire la art. 300 Cod procedura penala si art. 228 Cod procedura penala, a fost restituita, la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, cauza privind pe inculpatii M.N., M.A., B.A., partea vatamata Z.F., partile civile S.M.G., M.G.S., B.V., partile responsabile civilmente M.C., M.G., B.P.M., B.E., AUTORITATEA TUTELARA DIN CADRUL PRIMARIEI B., SERVICIUL DE PROBATIUNE DE PE LANGA TRIBUNALUL B. in vederea legalei sesizari a instantei (in vederea inceperii urmariri penale cu privire la inculpatul B.A., cu respectarea dreptului la aparare al acestui inculpat si, pe cale de consecinta, in vederea refacerii refacerii actului de sesizare a instantei); in temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedura penala cu referire la art. 3002 Cod procedura penala, art. 160/b Cod procedura penala, s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si a fost mentinuta masurii arestarii preventive dispuse impotriva inculpatului M.N., masura dispusa prin incheierea nr. 38/09.08.2007 data de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 5280/94/2007, in baza careia a fost emis mandatul de arestare preventiva nr. 44 U.P./09.08.2007 dat de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 5280/94/2007; s-a dispus avansarea si plata, din fondul special al Ministerului Justitiei catre Baroul Bucuresti a onorariului aparatorilor din oficiu ai inculpatilor; in temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 3150/P/2007 din 27.09.2007 emis de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest, a inculpatului M.N. si, in stare de libertate, a inculpatilor M.A., B.A. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 208- art. 209 lit. a, e, g, i Cod penal si de art. 86 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 99 si urm. Cod penal.
S-a mai retinut ca prin Rezolutia data de I.P.J. Ilfov- S.I.C. la data de 08.08.2007, ora 17,00, confirmata de procuror (f. 4 d.u.p.) s-a inceput urmarirea penala in cauza numai cu privire la invinuitii M.N. si M.A.
Totodata, s-a mai retinut ca din actele dosarului de urmarire penala nr. 3150/P/2007 rezulta ca impotriva faptuitorului Boteanu Alin nu s-a inceput urmarirea penala in cauza, conform art. 228 Cod procedura penala, prin Rechizitoriul nr. 3150/P/2007 din 27.09.2007 emis de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea dispunandu-se doar punerea in miscare a actiunii penale fata de acest faptuitor pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 208- art. 209 lit. a, e, g, i Cod penal si de art. 86 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 99 si urm. Cod penal.
S-a apreciat ca potrivit art. 228 si urm. Cod procedura penala punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de inceperea urmaririi penale fata de faptuitor.
S-a mai avut in vedere faptul ca acestui inculpat nu i s-au adus la cunostinta invinuirea si drepturile si, desi nu avea calitatea de invinuit, la data de 26.09.2007 a fost audiat de procuror in calitate de invinuit.
Prin urmare, s-a retinut ca punerea in miscare a actiunii penale cu privire la o persoana fata de care nu s-a inceput urmarirea penala constituie un act lovit de nulitate absoluta, aducand o grava atingere dreptului la aparare al faptuitorului, potrivit dispozitiilor legale anterior analizate, impiedicand exercitarea eficienta, reala, a dreptului la aparare.
Pe cale de consecinta, s-a constatat faptul ca actul procedural reprezentat in cauza de dispozitia de punere in miscare a actiunii penale fata de o persoana ce nu avea calitatea de invinuit este lovit de nulitate absoluta, sanctiune ce afecteaza si actele subsecvente- respectiv Rechizitoriul, actul de sesizare a instantei-, in considerarea stransei legaturi existente intre cele doua acte si a efectului extensiv al nulitatii.
Potrivit art. 197 alin. 3 Cod procedura penala, cauzele de nulitate prevazute de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala (inclusiv cele ce privesc legala sesizare a instantei) nu pot fi inlaturate sau acoperite in nici un mod, vatamarea produsa prin incalcarea acestor dispozitii legale fiind prezumata in mod absolut.
In consecinta, instanta a constatat faptul ca nu este legal sesizata, dispunand, in conformitate cu dispozitiile art. 332 alin. Cod procedura penala si art. 300 Cod procedura penala, restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea in vederea legalei sesizari a instantei (in vederea inceperii urmariri penale cu privire la inculpatul B.A., cu respectarea dreptului la aparare al acestui inculpat si, pe cale de consecinta, in vederea refacerii actului de sesizare a instantei).
In privinta starii de arest a inculpatului M.N. s-a apreciat ca temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri subzista si, conform art. 350 alin. 1 Cod procedura penala cu referire la 300/2 Cod procedura penala si art. 160/b Cod procedura penala (dispozitii a caror incidenta s-a retinut avand in vedere faptul ca prezenta cauza nu a fost solutionata in fond, ci instanta s-a dezinvestit ca urmare a survenirii unui incident procedural), s-au constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si va mentine masura arestarii preventive a inculpatului M.N.
2. Plangere impotriva solutiei Parchetului. Retragere. Efecte
Prin Sentinta penala nr. 618/14.11.2007 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 6904/94/2007 s-au dispus urmatoarele: s-a luat act de retragerea plangerii formulate de petenta S.M.D. impotriva Rezolutiei nr. 3852/P/2006 date de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea la 25.04.2007 in dosarul nr. 3852/P/2006 si a ordonantei nr. 811/VIII-1/2007 date de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea la 10.09.2007 in dosarul nr. 811/VIII-1/2007, plangere formulata in contradictoriu cu intimata T.D.; in temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligata petenta la 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere faptul ca, desi Decizia nr. XXXIV/2006 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii nu se refera in mod expres la ipoteza retragerii plangerii formulate impotriva unei solutii a Parchetului, cauzele prevazute in cuprinsul acestei decizii au un caracter exemplificativ, iar ratiunea avuta in vedere de instanta suprema se regaseste si in cazul plangerilor impotriva unei solutii a Parchetului.
3. Nelegala sesizare a instantei. Exercitarea dreptului la aparare in cursul urmaririi penale
Prin Sentinta penala nr. 537/10.10.2007 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 2220/94/2007 s-au dispus urmatoarele: in temeiul art. 332 al. 2 cod procedura penala raportat la art. 197 al. 2 si 3 cod procedura penala, a fost restituita cauza privind pe inculpatii R.E.S., N.C.O. la Parchetul de pe lânga Judecatoria Buftea, în vederea refacerii urmaririi penale; In temeiul art. 139 al. 2 cod procedura penala a fost revocata masura arestarii preventive a inculpatului R.E.S., arestat în baza M.A.P. nr. 170/UP emis la data de 08.05.2006 de Tribunalul Bucuresti-Sectia a I-a Penala; s-a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului R.E.S. de sub puterea M.A.P. nr. 170/UP emis la data de 08.05.2006 de Tribunalul Bucuresti-Sectia a I-a Penala, daca nu este retinut sau arestat în alta cauza; in temeiul art. 189 cod procedura penala onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Bucuresti; in temeiul art. 192 al. 3 cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele:
Potrivit art. 197 al. 2 cod procedura penala, dispozitiile relative la asistarea învinuitului sau inculpatului de catre aparator, când sunt obligatorii, potrivit legii, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
Nulitatea prevazuta în aliniatul 2 nu poate fi înlaturata în nici un mod. Ea poate fi invocata în orice stare a procesului si se ia în considerare si din oficiu.
Pe de alta parte actele de procedura se afla într-o strânsa legatura în derularea procesului penal, motiv pentru care nulitatea unui act procedural se examineaza în raport cu actele anterioare, concomitente sau successive cu care se gaseste într-un anume raport de interdependenta.
Cu alte cuvinte, nulitatea are un efect extensiv în sesul ca efectele se vor întinde în mod special asupra actelor ulterioare, actului de procedura viciat.
Verificând sustinerile inculpatului R.E.S., instanta a constatat ca acestea sunt întemeiate, în sesnul ca pe tot parcursul urmaririi penale, cei doi inculpati, presupusi coautori ai infractiunii de tâlharie împotriva partii vatamate S.V.I., au beneficiat de asistenta juridica din oficiu din partea aceluiasi avocat.
Totodata, instanta a constatat ca într-adevar cei doi inculpati au avut interese contrare în cauza, în conditiile în care, cu ocazia audierii în cursul urmaririi penale, inculpatul R.E.S. a recunoscut comiterea faptei, relatând la acel moment si în ce a constat participatia celuilalt coinculpat, in timp ce coinculpatul N.C.O. a avut o atitutine de nerecunoastere a faptei, total contrara celei a inculpatului R.E.S.
În aceste conditii, instanta constata ca cei doi inculpati au avut într-adevar o atitudine contrara, contradictorie, astfel ca organul judicar avea obligatia sa garanteze dreptul de aparare a acestora, prin numirea unor avocati din oficiu diferiti.
Neprocedând în acest mod, organul judiciar a încalcat dreptul acestora la aparare, asistenta juridica fiind obligatorie (la acel moment fiind retinuti de catre organele de politie), fiind astfel incident cazul de nulitate absoluta prevazut de art. 197 al. 2 cod procedura penala.
Fiind vorba de o nulitate absoluta, instanta la acest moment nu are posibilitatea de a aprecia daca se impune sau nu anularea actului viciat ci are numai rolul de a constata existenta cazului de nulitate absoluta si nulitatea actului.
Vatamarea cauzata prin încalcarea dispozitiilor sanctionate cu nulitatea absoluta este prezumata ?iuris et de iure”, ceea ce înseamna ca prezumtia nu poate fi înlaturata.
Cu alte cuvinte daca se constata existenta conditiei încalcarii unei norme procedurale care atrage sanctiunea nulitatii absolute, existenta vatamarii si imposibilitatea înlaturarii acestei sanctiuni sunt prezumate în mod irefragabil.
Astfel, constându-se ca inculpatul nu a fost asistat în cursul urmaririi penale de aparator, în conditiile legii, desi era obligatoriu si fata de efectul extensiv al nulitatii asupra actelor subsecvente, instanta a constatat ca sesizarea instantei si toate celelalte acte ulterioare sunt nule absolute, impunându-se astfel trimiterea cauzei la parchet, pentru refacerea urmaririi penale.
În ceea ce priveste masura arestarii preventive, potrivit art. 139 al. 2 cod procedura penala, s-a retinuta ca atunci când masura preventiva a fost luata cu încalcarea prevederilor legale sau nu mai exista un temei care sa justifice mentinerea acesteia, ipoteza ce se regaseste in cauza, aceasta trebuie revocata din oficiu.
4. Arestare preventiva. Lipsa indiciilor temeinice
Prin incheierea nr. 58/22.11.2007 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 7559/94/2007 s-au dispus urmatoarele: În baza art. 1491 alin. 9 Cod procedura penala a fost respinsa ca neîntemeiata propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Buftea, cu privire la inculpatul M.R.; s-a dispus punerea în libertate a inculpatului la expirarea Ordonantei de retinere nr. 5487/P/2007 – 0214/2007, emisa de IPJ Ilfov Politia Orasului B. la data de 21.11.2007 începând cu ora 18.00; in baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, s-au avut in vedere urmatoarele:
Analizând actele si lucrarile dosarului de urmarire penala instanta are de stabilit mai întâi daca exista indicii temeinice în sensul prev. de art. 143 C.p.p. cu privire la infractiunea retinuta în sarcina inculpatului.
Instanta a retinut ca la data de 12.10.2007 partea vatamata a depus plângere si a învederat ca o persoana necunoscuta i-a deschis usa din dreapta a masinii de unde i-a sustras o geanta care continea printre bunuri si doua telefoane mobile.
La data de 12.10.2007 s-a efectuat o cercetare la fata locului, în procesul verbal încheiat partea vatamata învederând ca persoana care i-a sustras geanta din masina era de etnie roma, cu fata prelunga, par negru si drept, de lungime medie.
Analizând procesul verbal de recunoastere încheiat la data de 21.11.2007 instanta a retinut ca partea vatamata l-a indicat în pozele aratate pe inculpat ca fiind persoana care i-a sustras geanta din masina, unul din criteriile recunoasterii fiind fizionomia fetei. Ori analizând pozele existente la dosarul cauzei instanta retine ca inculpatul nu are ca si fizionomie o fata prelunga.
Fata de aceste împrejurari si fata de timpul scurs de la data incidentului instanta a apreciat ca exista dubii cu privire la recunoasterea partii vatamate.
De asemenea instanta a retinut ca recunoasterea de catre partea vatamata a inculpatului ar putea fi susceptibila de erori în conditiile în care aceasta recunoastere s-a facut pe baza unor fotografii si nu dintr-un grup de persoane care sa fie prezente fizic si din care sa faca parte si inculpatul.
Analizând si alte probe administrate în cauza pâna la acest moment instanta a preciat ca în dosar sunt doua declaratii total contradictorii ale numitului G. O. (în vârsta de 15 ani si 6 luni), care a dat doua declaratii total contradictorii, una fiind în favoarea inculpatului si coroborându-se cu declaratiile si pozitia inculpatului, cealalta fiind în defavoarea acestuia.
Instanta a mai retinut ca la dosarul cauzei se mai afla si o urma papilara ridicata înca de la data de 12.10.2007 cu ocazia cercetarii la fata locului, urma ce a fost introdusa în sistemul AFIS PRINTRACK BIS, fara a se mentiona însa rezultatul acestei introduceri. De asemenea instanta mai retine din fisa de cazier ca inculpatul în conditiile în care a mai fost anterior arestat, organele de cercetare penala au în baza de date urmele papilare ale acestuia.
Fata de acestea, instanta a constatat ca în cauza exista mai multe dubii cu privire la savârsirea faptei de catre inculpat si de asemenea ca orice dubiu profita inculpatului conform principiului „in dubiu pro reo”, si ca inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pâna la proba contrara.
Cum în cauza nu s-a facut existenta unor indicii temeinice în sensul art. 143 si art. 681 C.p.p., indicii temeinice care sa poata determina arestarea preventiva a inculpatului, si ca aceasta este o conditie cumulativa prev. de art. 148 teza a I a C.p.p., instanta în baza art. 1491 alin. 9 Cod procedura penala a fost respinsa ca neîntemeiata propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Buftea, cu privire la inculpatul M.O., dispunandu-se punerea în libertate a inculpatului la expirarea Ordonantei de retinere nr. 5487/P/2007 – 0214/2007, emisa de IPJ Ilfov Politia Orasului B. la data de 21.11.2007 începând cu ora 18.00.
28.12.2007
JUDECATOR Iura Elena Veronica Andreea