Prin sentinta civila nr.1398/6.05.2009 Judecatoria Onesti a admis în parte actiunea formulata de reclamantul O.T., împotriva pârâtului B.A. si a fost obligat pârâtul sa-i plateasca reclamantului 500 lei daune morale. A fost obligat pârâtul sa plateasca statului român 45,96 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si pe reclamant sa plateasca statului român 637,30 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca:prin „întâmpinarea-întâmpinare” pârâtul a afirmat ca: reclamantul era cel mai puturos din echipa lui, întâmpinarea pârâtului este unica în prostie, mintea acestuia este usoara si necoapta, ca întâmpinarea pârâtului contine minciuni, iar în biletelul aflat la fila 52 dosar a scris ca pârâtul este un pitic agramat, recalcitrant. Pârâtul a recunoscut ca el a scris aceste cuvinte care i-au fost adresate reclamantului.
Reclamantul a pretins ca si în ziua când pârâtul a venit cu martorul S.B. sa ia sifonierul de la el pârâtul l-a jignit însa din declaratia acestui martor rezulta ca pârâtul s-a enervat dar nu l-a înjurat si nu l-a jignit pe reclamant.
Pentru a exista raspundere civila delictuala trebuie sa existe un prejudiciu: moral sau material. Prejudiciul este rezultatul, efectul negativ suferit de o persoana ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana. Prejudiciul este întotdeauna rezultatul încalcarii unui drept subiectiv sau a unui simplu interes. În prezenta cauza, prin cuvintele folosite de pârât la adresa reclamantului i-a fost adusa acestuia ating ere onoarei si demnitatii. Chiar daca ar fi adevarate afirmatiile facute de pârât acesta nu are nici un drept sa i le reproseze sau sa i le aduca la cunostinta sub forma unor jigniri iar faptul ca între parti exista o stare conflictuala generata de alte cauze decât cele din prezentul dosar nu justifica atitudinea pârâtului.
Instanta a constatat ca reclamantului i-au fost lezate onoarea si demnitatea însa suma pretinsa este exagerata pentru ca despagubirea trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanta si consecintele acestuia.
Instanta a constatat ca pe fondul intrarii pârâtului în posesia a unui bun care îi apartine potrivit întelegerii partilor a avut aceasta atitudine agresiva verbal fata de reclamant sperând ca în acest fel va intra în posesia bunului sau. Analizând si contextul în care a fost lezata onoarea reclamantei instanta constata ca aceasta nu a avut nici o consecinta, fapt care duce la concluzia ca fapta este grava doar sub aspectul propriei valorizari.
Instanta a acordat ca daune morale o suma modica pentru repararea prejudiciului.
În temeiul art.274 Cod procedura civila pârâtul a fost obligat sa-i plateasca reclamantului cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar în raport de suma acordata cu titlu de daune morale.
Prin încheierea din 10.III.2009 instanta i-a adus la cunostinta ca în situatia în care va pierde procesul va suporta cuantumul taxei judiciare de timbru.
Fata de situatia ca instanta a admis cererea în parte, l-a obligat pe reclamant sa plateasca statului român taxa de timbru calculata pentru daunele morale solicitate si neacordate.
Fata de aceste considerente, în temeiul art.998 – 999 Cod civil a admis în parte actiunea si l-a obligat pe pârât la plata de daune morale.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs d-l T.O. care a aratat ca suma acordata cu titlu de daune morale de catre judecatorie este nemultumitoare fata de gravitatea insultelor ce i-au fost adresate de catre intimatul-pârât, solicitându-se în recurs suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, în temeiul art.998, 999 cc.
Se arata, de asemenea, ca solutia pronuntata de prima instanta privind cererea de ajutor public judiciar este nelegala, suma de 637,30 lei urmând a fi suportata de catre intimatul-pârât B.A., în conformitate cu dispozitiile OUG nr.51/2008, actiunea fiind admisa în totalitate.
La dosar recurentul a depus înscrisuri.
Desi legal citat, intimatul-pârât nu s-a prezentat în instanta si nici nu formulat întâmpinare.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Situatia de fapt a fost corect retinuta de prima instanta, fiind dovedita lezarea onoarei si demnitatii recurentului-reclamant de catre intimatul-pârât prin adresarea acestuia din urma catre cel dintâi a unor cuvinte si expresii precum: „puturos”, „unic în prostie”, „minte necoapta si usoara”, „pitic agramat”, „recalcitrant” etc.
Cuantumul apreciat de prima instanta ca fiind corespunzator acoperirii prejudiciului moral suferit de catre recurent, de 500 lei, este, însa, prea mic, motiv pentru care, instanta de recurs apreciaza la rândul sau ca se impune obligarea intimatului-pârât la plata unei sume de 1000 lei cu titlu de daune morale. Fata de cererea reclamantului de acordare a sumei de 10.000 lei, actiunea urmeaza a fi admisa în parte.
Întemeiata se constata a fi si critica referitoare la obligarea reclamantului la plata sumei de 637,30 lei catre stat, având în vedere dispozitiile art. 18 din OUG nr.51/2008 potrivit carora cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut în pretentiile sale. Partea cazuta în pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume.
În consecinta, în temeiul art.304 pct.9 si al art.312 alin.(1)-(3) cpc, instanta va admite recursul, va modifica în parte sentinta recurata în sensul admiterii în parte a actiunii si a obligarii pârâtului la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale si al înlaturarii dispozitiei de obligare a reclamantului la plata sumei de 637,30 lei, taxa judiciara de timbru, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei recurate.
Dând eficienta si dispozitiilor art.274 cpc, instanta va obliga intimatul-pârât la plata sumei de 24 lei catre recurent, cu titlu de cheltuieli de judecata.