Dosar nr. 4442/83/2008
DECIZIE CIVILA Nr. 110/R/18 Februarie2009
Sentinta civila nr.5382/30.09.2008
Raspundere civila delictuala. Limitarea valorii despagubirilor. Aplicabilitate.
Tribunalul, analizând recursurile declarate în cauza prin prisma motivelor invocate de
parti, cât si din oficiu,sub aspectul nulitatilor de ordine publica, apreciaza ca fondat recursul
declarat de reclamant si ca nefondat cel exercitat de pârât, retinând urmatoarele:
În urma producerii riscului asigurat, avarierea autoturismului reclamantului-recurent,
din vina pârâtului-intimat, recurent la rândul lui, la data de 04.11.2006, asiguratorul SC O SA
– Sucursala Maramures achita recurentului suma de 1.246,08 lei.
La 14.11.2006,recurentul-reclamant a convenit cu asiguratorul ca nu mai are nici o
pretentie pentru daunele produse în accidentul de circulatie si achitate în baza evaluarii
stabilita prin procesul verbal de constatare a pagubelor la autovehicule (fila 34-dosar
nr.1035/296/2006).
Majorarea pretentiilor peste limita achitata, a condus la promovarea actiunii de catre
recurent, atât împotriva asiguratului, cât si a asiguratorului, intervenient fortat în conditiile
art.59 din Lg.136/1995.
Cu ocazia efectuarii expertizei tehnice judiciare în specialitatea auto, de exp. Vida
Constantin, valoarea de despagubire a pagubelor produse la autoturism dupa producerea
evenimentului,dupa criteriile stabilite prin Ordinul nr.3108/2004, este de : 2139 lei (fila99 din
dosarul de fond).
Valoarea efectiva a prejudiciului este de:3.387,35 lei, cuprinzând manopera si
contravaloarea pieselor noi si nu folosite din dezmembrari.
În caz de folosire a pieselor din dezmembrari, SC N SRL Baia Mare a întocmit un
deviz pentru suma de 2.401,30lei.
Asa cum s-a aratat anterior, în procedura administrativa, recurentul a încasat de la
asigurator, suma de 1246lei, iar maxim s-ar fi putut achita suma de 2139 lei, diferenta pâna la
3.387lei fiind de 1248 lei, pe care o datoreaza pârâtul intimat, întemeiat pedisp.art.998 Cod
civil, privind raspunderea civila delictuala.
Stabilirea limitei valorice a despagubirilor, indemnizatie pentru daune, prin hotarâre a
Guvernului, conformart.53 din Lg.136/1995, nu împiedica pe tertul pagubit sa recupereze
valoarea efectiva a prejudiciului de la cel vinovat de producerea lui. Nivelul maxim a
despagubirilor de asigurare, priveste doar raportul juridic obligational existent între asigurat si
asigurator, fara ca aceasta limitare sa poata fi opusa tertului pagubit.
Diferenta ramasa de recuperat în acelasi scop pentru ocrotirea aceluiasi interes al
creditorului, se recupereaza, întemeiat pe principiile raspunderii civile delictuale, direct de la
cel vinovat de producerea evenimentului, în conditiile art.998 Cod civil.
În consecinta, acordarea partiala a sumei de 893 lei, stabilita de prima instanta nu
asigura recuperarea integrala a prejudiciului suferit de reclamant, si aditionata la indemnizatia
de 1246 lei încasata, acopera suma de 2139 lei, cât s-ar fi putut încasa în functie de Criteriile
stabilite prin Ordinul nr.3108/2004.
Stabilirea concreta si efectiva a prejudiciului s-a realizat prin raportul de expertiza,
ordonat în cauza de instanta, situatie în care constatarile sunt opozabile tuturor partilor din
proces, astfel ca, în mod gresit, instanta a limitat nivelul despagubirilor la suma totala de 2139
lei.
Diferenta de 839 lei,reclamantul-recurent a solicitat a fi platita de asigurator si nu de
asigurat,or instanta l-a obligat pe acesta din urma la plata ei, fara a tine seama de distinctiile si
izvorul pretentiilor analizate anterior în detaliu de tribunal.
Prezentul litigiu se limiteaza doar în partea de raport juridic obligational, fundamentat
pe raspunderea civila delictuala, între tertul pagubit si cel care a produs prejudiciul,vinovatia
acestuia, în speta, pârâtul-intimat (asiguratul), nefiind contestata.
În raport de considerentele expuse, hotarârea primei instante este partial întemeiata pe
aplicarea gresita a legii, criticile reclamantului-recurent fiind întemeiate, astfel ca, în
bazaart.312 alin.1 Cod procedura civila, art.304 pct.9 Cod procedura civila,tribunalul a admis
recursul declarat de recurent în sensul modificarii hotarârii primei instante prin majorarea
sumei de la 893 lei la 1248 lei, plus cheltuieli de judecata, astfel cum au fost justificate prin
depunerea biletelor de calatorie, plata privind efectuarea expertizei.
Cât priveste recursul pârâtului acesta este nefondat, întrucât:
Contractul de asigurarenr.1361672/13.10.2006, cuprinde pentru anul 2005 si 2006,
limitele maxime ale despagubirilor ce pot fi acordate de Asiguratorul RCA pentru prejudiciile
cauzate în unul si acelasi accident de autovehicul, pentru pagube materiale directe si indirecte
de peste 1.000.000 lei ROL, stabilite în conformitate cu criteriile emise de CSD – Comisia de
Supraveghere a Despagubirilor.
Recurentul-pârât, prin motivele invocate în cererea de recurs si concluzii scrise, da o
interpretare gresita clauzelor contractuale care preiau continutul art.7 si anexa 3 din
Ordinulnr.3108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, iar la stabilirea
prejudiciului conform expertizei s-a luat în considerare, conform art.3 din ordin, inclusiv
starea de întretinere a autovehiculului si uzura. Diferenta de evaluare apare doar în privinta
manoperei si a pieselor noi, pe când în evaluarea facuta de asigurator s-au calculat piese
rezultate din dezmembrari,la mâna a doua si nu piese noi, or reclamantul-recurent nu este
obligat sa accepte astfel de piese, doar pe considerentul ca autoturismul avariat are o anumita
vechime si grad de uzura.
Limitele despagubirilor se stabilesc tinând seama de criteriile cuprinse în normele de
aplicare a legii asigurarilor sociale. Astfel, daca dupa criteriile cuprinse în
Ordinulnr.3108/2004 dosarul de dauna se rezuma la suma de 2139 lei, cum este cazul în speta,
diferenta de pâna la 3387 lei o suporta cel vinovat de producerea accidentului,pe temeiul
raspunderii civile delictuale, iar raspunderea asiguratorului se limiteaza la ceea ce permit
ordinele emise de CDAM.
În consecinta, rationamentul recurentului nu este în acord cu Lg.nr.136/1995 si
normele de aplicare în materie, care nu interzic sub nici o forma antrenarea raspunderii civile
delictuale, întemeiata pe art.998 Cod civil, considerente pentru care,tribunalul a respins, în
baza art.312 Cod procedura civila, ca nefondat,recursul declarat în cauza.