Simulatie prin interpunere de persoane - sentinta civila nr. 8970/10.10.2008
Prin cererea de chemare în judecata introdusa pe rolul acestei instante, reclamanta K A G, în contradictoriu cu pârâtii B V, C I si V G, a solicitat instantei sa constate ca actul - contract de împrumut autentificat de BNP încheiat între reclamanta si B V este simulat, urmând sa-si produca efectele juridice actul secret încheiat între copârâti, precum si obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamanta a aratat ca la data de 17.06.1999 a fost semnat de catre reclamanta si B V un contract de garantie imobiliara autentificat de BNP, din care reiese ca reclamanta a fost împrumutata de pârât cu suma de 9600 USD, lucru nereal întrucât este vorba de un contract simulat, fictiv, întocmit la solicitarea pârâtei V G.
Reclamanta a mentionat ca scopul împrumutului este de a crea o aparenta de împrumut, în realitate, cea care a primit banii fiind V G. Contractul a fost încheiat în conditiile în care pârâta VG îi solicitase anterior ajutorul deoarece trecea printr-o perioada de criza financiara, împrumutându-se regulat la B V prin intermediul lui C I, iar acestia începând sa-i pretinda si alte garantii. Reclamanta a mai aratat ca imobilul în care locuieste si cu care a garantat împrumutul a fost adjudecat de catre creditorul B V.
Reclamanta arata ca a semnat contractul întrucât a crezut ca acesta este o simpla formalitate, iar pârâtul B V stia ca suma de bani nu-i este destinata reclamantei. Reclamanta mentioneaza ca a crezut ca la notariat va semna un act de garantare imobiliara si nu un act de împrumut cu garantie imobiliara, precum si faptul ca nu se precizeaza în cuprinsul actului încheiat ca ar fi primit vreo suma.
În drept, actiunea a fost întemeiata pe prevederile art. 1175 Cod civil.
La data de 30.05.2007 pârâtul B V a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulate ca fiind neîntemeiata.
În motivare, pârâtul a aratat actiunea este neîntemeiata întrucât reclamanta nu a facut dovada existentei actului secret, acesta neexistând. Pârâtul a mentionat ca actul încheiat între parti, contractul de împrumut din 17.06.1999 este un act autentic, valabil încheiat, reclamanta dându-si consimtamântul în fata notarului public, fara a fi constrânsa si cunoscând continutul acestuia. Nu sunt îndeplinite conditiile pentru a interveni simulatia, întrucât nu exista doua contracte încheiate între parti, ci doar contractul de împrumut; la simulatia prin interpunere de persoana, ambele parti din contractul aparent urmaresc în mod constient ca efectele sa se produca fata de o terta persoana, iar în cauza nu se pune problema asigurarii anonimatului celui de-al treilea; nu se poate interpreta ca pârâtul si-a dat consimtamântul pentru încheierea actului secret, iar reclamanta nu poate sustine faptul ca ar fi tert fata de simulatie, ea însasi fiind parte în actul care sustine ca ar fi aparent.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 115-118 CPC.
La termenul din data de 26.09.2007 instanta a încuviintat reclamantei proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtilor, pentru pârâta VG proba cu înscrisuri, iar pentru pârâtul BV proba cu înscrisuri si interogatoriul reclamantei, prorogând discutarea admisibilitatii probei cu martori.
Instanta a încuviintat pentru reclamanta si pentru pârâta VG proba testimoniala în cadrul careia sa fie audiati martorii comuni, iar pentru pârâtul BV proba cu doi martori.
La acelasi termen paratul BV, prin aparator a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a lipsei de interes.
La termenul din data de 19.12.2007 instanta a luat act ca pârâtul BV a declarat ca întelege sa nu administreze proba testimoniala, apreciind-o nerelevanta pentru obiectul cauzei.
La termenul din data de 07.03.2008 instanta a procedat la audierea martorului, iar la termenul din 10.10.2008 reclamanta a aratat ca renuta la audierea celui de-al doilea martor al sau.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca intre paratul B V in calitate de imprumutator si reclamata K A G in calitate de imprumutata a intervenit contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat in data de 17.06.1999, prin care paratul imprumuta pe reclamanta cu suma de 9.600 USD, cu termen de restituire la data de 20.08.1999.
Reclamanta sustine ca in speta s-a produs o simulatie prin interpunere de persoane, in conditiile in care beneficiara imprumutului acordat de paratul B V ar fi fost parata V G, iar nu reclamanta.
In acest caz contractul aparent se incheie intre anumite persoane, fiind insotit totodata de un contract secret-contrainscris- prin care se apreciaza ca adevaratul beneficiar al contractului este o alta persoana decat cea care apare in contractul public.
Simulatia prin interpunere de persoane presupune ca ambele parti din contractul aparent urmaresc, in mod constient ca efectele sa se produca fata de o terta persoana careia i se asigura anonimatul cu ocazia simularii.
Interpunerea de persoane presupune cu necesitate ca la acordul simulatoriu sa participe toti cei trei participanti, astfel incat tertul contractant din actul public trebuie sa cunoasca faptul ca a incheiat actul cu o persoana interpusa si ca adevaratul cocontractant este persoana ramasa ascunsa actului public.
Asupra exceptiei lipsei de interes in formularea actiunii in simulatie, instanta o va respinge ca neintemeiata, retinand ca reclamanta justifica interes in formularea unei astfel de actiuni in conditiile in care aceasta apreciaza ca actul aparent o prejudiciaza si urmareste ca pe viitor actul secret sa-si produca efectele.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive pentru paratul B V, instanta constata ca acesta este parte a contractului public, iar reclamanta sustine ca este parte si in actul secret, astfel incat are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, instanta urmand sa respinga exceptia ca neintemeiata.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C I, instanta constata ca acesta nu este parte in contractul aparent, iar cu privire la actul secret, chiar reclamanta sustine ca acesta actiona ca intermediar al paratului B V, iar imprumutul era luat de la acest din urma parat. Faptul ca reclamanta il denumeste pe paratul C I ca fiind " interpusul " paratului BV nu-i ofera acestuia calitate procesuala pasiva. Reclamanta insasi, prin intrebarea nr.2 pusa paratului CI la interogatoriu sustine ca diversele relatii de afaceri pe care le avea cu paratul BV presupuneau si obligatia de a aduce paratei VG bani imprumutati din partea lui BV. Rezulta asadar ca in aceasta situatie, paratul CI are rolul unui mandatar al paratului BV, astfel in cat, in patrimoniul acestuia nu se creeaza drepturi sau obligatii. Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paraului Cl si va respinge astfel cererea formulata impotriva lui.
Pe fondul, instanta constata cererea neintemeiata.
Pentru a realiza simulatia prin interpunere de persoane este necesar ca acordul simulatoriu sa se realizeze intre cel putin trei persoane, adica cele doua parti din contractul real si persoana interpusa.
In speta nu gasim un astfel de acord. Presupunand ca exista o intelegere secreta cu privire la imprumutul banilor, aceasta a existat numai intre reclamanta si parata VG, astfel cum sustin cele doua parti, reclamanta prin cererea de chemare in judecata si ambele prin raspunsurile la interogatorii. Nu exista o dovada a implicarii paratului B V in intelegerea secreta. Instanta nu poate da putere probatorie raspunsurilor paratei VG la interogatoriu, data fiind implicarea acesteia in evenimente si faptul ca recunoasterea facuta de aceasta este o proba care poate fi folosita cu privire la faptele sale personale, iar nu cu privire la faptele paratului BV. In plus, sustinerile paratei nu se coroboreaza cu restul probelor, cu declaratia martorului.
In lipsa unui contrainscris, avand in vedere inscrisurile de la filele 21-24, apreciate de instanta ca inceput de dovada scrisa, instanta a analizat declaratia singurului martor audiat in cauza-V C M. Acesta nu face mentiune despre existenta unei intelegeri ascunse intre cele trei parti, stiind numai despre unele relatii de afaceri ale firmei care uneori il determinau pe paratul Cl sa aduca bani la firma pentru a se plati salariile angajatilor. Acelasi martor declara ca a auzit ca reclamanta urma sa garanteze cu casa un imprumut la banca pentru a ajuta firma. Ulterior a vazut-o pe reclamanta preocupata de imposibilitatea achitarii imprumutului. Martorul sustine ca nu il cunoaste pe paratul BV si stie de la reclamanta si de la parata VG ca vorbeau cu acesta despre gajul casei.
Martorul nu stie nimic despre vreo intelegere secreta intre cele trei parti, element esential pentru dovedirea raporturilor contractuale pretinse de catre reclamanta.
Pentru aceste considerente, vazand dispozitiile art.1175 Cciv, instanta a respins cererea ca neintemeiata si a luat act ca paratii nu solicita cheltuieli de judecata.