Instanta constata ca pentru a se retine incidenta uzucapiunii de 30 de ani trebuie sa fie îndeplinite, conform art.1890 Cod civil, doua conditii: sa existe o posesie de 30 de ani, iar posesia sa fie utila, posesorul putând fi de buna sau rea credinta si fara nici un titlu. Retine instanta ca prima cerinta este îndeplinita în cauza, având în vedere ca terenul este stapânit de reclamanti din anul 1976 si pâna în prezent.
În ceea ce priveste a doua conditie, pentru ca posesia sa fie neviciata, trebuie sa fie, conform art.1847 Cod civil, continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Instanta apreciaza ca reclamantii au exercitat actele de posesie asupra terenului din litigiu într-o succesiune obisnuita, îndeplinindu-se astfel cerinta continuitatii.
Totodata, posesia nu a fost întrerupta (conditie de existenta, esentiala a posesiei) si în intervalul de timp de 30 de ani a fost netulburata, neputându-se retine ca a fost fondata sau conservata prin acte de violenta în contra sau din partea pârâtei, iar reclamantii au stapânit imobilul în mod public, fiind cunoscuti de vecini ca adevarati proprietari, asa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati în cauza. Mai mult, potrivit prevederilor art.1854 din Codul civil, posesorul este presupus ca poseda pentru sine sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a început a poseda pentru altul, iar în cauza nu s-a administrat dovada contrara.