P*** A**
ReclamantM********* B******** P*** P******* G******
PârâtS* H******** N*** S*
PârâtDOSAR NR.22014/2004 JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI SENTINŢA CIVILĂ NR.10741 ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 28.10.2005 INSTANŢA COMPUSĂ DIN: PREŞEDINTE- JUD.DR.EDUARDO RESTEANU GREFIER- MARIA GAMAN Pe rol pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta P*** A** in contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL şi SC HERASTRAU NORD SA , având ca obiect constatare nulitate. Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 21.10.2005, au fost consemnate prin incheierea de şedinţă de la acea dată, incheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă şi pentru că instanţa a avut nevoie de timp pentru a delibera, şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea pentru astăzi, 28.10.2005, când a hotărât următoarele: I N S T A N Ţ A Prin cererea inregistrata pe rolul instanţei la 26.11.2004, sub nr.22014/2004, reclamanta P*** A** a chemat in judecata pe pârâţii MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL şi SC HERASTRAU NORD SA pentru ca in baza probelor ce se vor administra sa se pronunţe o hotarâre prin care sa se constate nulitatea absoluta pentru frauda la lege a actului adiţional nr.1/2.03.2000 la contractul de vânzare cumparare nr.351/25087 din data de 30.09.1996, incheiat de reclamanta in calitate de cumparatoare şi PRIMARIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, reprezentata prin SC HERASTRAU NORD SA in calitate de vânzatoare, fara cheltuieli de judecata. In motivarea cererii reclamanta a aratat ca la 26.02.1946 Elena Wemyss Svan, George Svan Marthe Wemyss Svan şi soţii Wilhelm Schlachet şi Fănica Schlachet şi Alin Dr.Tzaicu vând catre Societatea Bancara Româna SA imobilul situat in Bucureşti, şos.Regele Mihai I, nr.141 (actuala Kiseleff) impreuna cu construcţiile şi terenul aferent. Aşa cum reiese din istoricul imobilului la momentul 6 martie 1945 imobilul in litigiu aparţinea unor persoane fizice, situaţia continuind pina la 26.02.1946 când a fost vândut catre Societatea Bancara Româna SA. Reclamanta a cumparat imobilul in baza Legii nr.112/1995 prin contractul de vânzare cumparare nr.351/25087/30.09.1996, achitând integral in acelaşi an preţul imobilului. La data de 02.03.2000 se incheie intre reclamanta şi PMB reprezentata prin mandatar SC HERASTRAU NORD SA actul adiţional nr.1 la contractul de vânzare cumparare nr.351/25087/30.09.1996. Obiectul actului adiţional consta in schimbarea incadrarii juridice a contractului de vânzare cumparare menţionat, din Legea nr.112/1995 in Legea nr.85/1992 modificata prin Legea nr.79/1997.Aceasta schimbare a incadrarii juridice a imobilului s-a facut cu nerespectarea legislaţiei in vigoare, respectiv a legii nr.85/1992modificata prin legea nr.79/1997. Menţioneaza reclamanta ca nu a fost informata despre intenţia incheierii actului adiţional. Aşa cum reiese din adresa nr.1335/14.03.1995 emisa de CGMB-DAFI apartamentul nu poate fi instrainat intrucit nu se incadreaza in prevederile Legii nr.85/1992. Pentru ca aceasta schimbare de incadrare juridica sa fi fost legala trebuiau indeplinite condiţiile prev.de art.1 al.1 din Legea nr.85/1992. O condiţie principala ar fi ca imobilul sa fi fost construit din fondurile statului, condiţie care nu este indeplinita intrucât aşa cum reiese din actul de vânzare cumparare dela 26.02.1946 şi din adresa emisa de CGMB-DAFI cu nr.1335/14.03.1995, imobilul nu a fost construit din fondurile statului. In drept reclamanta işi intemeiaza cererea pe disp.art.948, 968 c.civil, art.19 din Legea nr.85/1992 modificata prin Legea nr.79/1997. In dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei inscirisuri (filele 8-15 dosar). La dosar s-au depus inscrisuri (filele 29-57 şi 70-82 dosar). Instanţa a incuviinţat la cererea parţilor proba cu inscrisuri şi interogatoriu pârâţilor, care au fost administrate in cauza. Analizând probele dosarului instanţa reţine ca: La momentul 6 martie 1945 imobilul in litigiu aparţinea unor persoane fizice, situaţia continuind pina la 26.02.1946 când a fost vândut catre Societatea Bancara Româna SA. Reclamanta a cumparat imobilul in baza Legii nr.112/1995 prin contractul de vânzare cumparare nr.351/25087/30.09.1996. Faţa de cele reţinute, instanţa apreciaza cererea reclamantei intemeiata şi urmeaza ca in temeiul dispoziţiilor Legii nr.15/1992 modificata prin Legea nr.79/1997 sa admita cererea şi sa constate nulitatea absoluta a actului adiţional nr.1/02.03.2000 la contractul de vânzare cumparare nr.351/25087 din 30.09.1996 pentru urmatoarele argumente: Lagea 85/1992 vizeaza modalitatea şi condiţiile vânzarii locuinţelor din fondurile statului. Garsoniera care formeaza obiectul contractului de vânzare cumparare al reclamantei nu a fost construita din fondurile locative de stat, ci din fondurile proprii ale unor persoane fizice, aşa cum reiese din conţinutul actului de vânzare cumparare din 26 februarie 1946 . Din analiza textului de lege prevazut de art.9 din Legea nr.112/1995 rezulta ca reclamanta avea caderea sa cumpere acest imobil, fiind chiriaşa la momentul intrarii in vigoare a legii şi având un contract de inchiriere valid. Invocarea necesitaţii schimbarii incadrarii juridice a contractului de catre pârâtul SC HERASTRAU NORD SA intrucit imobilul fisese deţinut de catre o societate bancara şi in consecinţa nu putea fi vândut, nu are suport juridic. Imobilul in litigiu a fost vândut catre o societate bancara in anul 1946, iar textul de lege invocat, respectiv art.7 din Legea nr.85/1992 spune ca „locuinţele care inainte de 6 martie 1945 au aparţinut societaţilor cu capital privat sau mixt vor fivândute in condiţiile de evaluare, de achitare integrala sau in rate a pretului şi de exceptare de la vânzare, prevazute in Legea nr.112/1995”. Or, din actul de vânzare cumparare intre proprietarii persoane fizice ELENA WENSMYSS SWAN şi Societatea Bancara Româna, rezulta ca acesta este intocmit la 26 februarie 1946 şi nu inainte de 6 martie 1945. Incheierea actului adiţional la contract s-a realizat in lipsa unei cereri din partea petentei.Cererea nr.25087/13.06.1996 depus la dosarul cauzei de catre pârâtul SC HERASTRAU NORD SA, are ca obiect vânzarea imobilului in baza Legii nr.112/1995, iar in cuprinsul actului adiţional este specificat un alt numar de cerere, respectiv nr.1269/20.02.2000 şi nicidecum una din anul 1996. Faţa de aceste considerente, instanţa urmeaza sa admita cererea reclamantei şi sa constate nulitatea absoluta a actului adiţional nr.1/2.03.2000 la contractul de vânzare cumparare nr.351/25087/30.09.1996. Instanţa urmeaza sa ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE Admite cererea formulata de reclamanta P*** A** cu domiciliul in Bucureşti, şos.Kiseleff nr.41, corp A, ap.5, et.1, sector 1 in contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul in Bucureşti, bd.Regina Elisabeta nr.47, sector 5 şi SC HERASTRAU NORD SA cu sediul in Bucureşti, str.Academiei nr.7, sector 1. Constata nulitatea absoluta a actului adiţional nr.1/2.03.2000 la contractul de vânzare cumparare nr.351/25087/30.09.1996. Fara cheltuieli de judecata. Cu apel in 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Octombrie 2005. PREŞEDINTE GREFIER red.ER/dactM.G. 07 Decembrie 2005/5 ex.
Pentru a da partilor posibilitatea sa depuna la dosarul cauzei concluzii scrise,
In vederea depunerii raspunsului la interogatoriu de catre pârâtul SC HERASTRAU NORD SA,
Pentru a lua cunoştinţa reclamanta de conţinutul inscrisurilor depuse de catre SC HERASTRAU NORD SA