C******* A********
ReclamantC**
PârâtS***** R**** P*** M********* D* F******
PârâtDosar 16/301/2006 ( nr. 17/2006) Romania Judecatoria sectorului 3 Bucuresti Sentinta civilă nr. 821 Sedinţa publică de la 27.01.2006 Instanta compusă din : Presedinte: Madalina Muscalu Grefier : Petra Stăncescu Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect pretentii comerciale privind pe reclamantul Chioibaş Alexandru şi pe pârâtii CS C.E.C.-SA şi Statul Român prin Ministerul Finantelor. La apelul nominal facut în sedinţa publică a raspuns reclamantul prin mandatar Dogaru Mihai Cucu, asistat de avocat, cu delegatie la dosar, lipsind pârâtii. Procedura de citare este legal îndeplinita. S-a facut referatul cauzei de grefiera de sedinta , care învederează instantei ca la data de 19.01.2006, pârâtul Statul Român a depus la dosar întâmpinare, iar la 25.01.2005, pârâtua SC C** SA a depus întâmpinare. Reclamantul prin avocat depune la dosar dovada achitarii taxei de timbru în cuantum de 1159,1 lei şi timbru juduciar de 4 lei, precizarea temeiului de drept al cererii şi raspouns la intâmpinari. Instanta, fata de faptul ca reclamantul a achitat taxa de ti mbru a depus cerere precizatoare cu privire la calitatea părtilor,va respinge excepţia netimbratii cererii invocata de pârâta C** prin . Aparatorul reclamantului arata ca schimba încadrarea cererii din pretentii comerciale în pretentii civile. Depune la dosar inscrisuri în sustinerea schimbarii încadrarii cererii formulata de reclamant. Instanta faţa de sustinerile reclamantului ca pârâta SC C** SA nu este o societate comercială din oficiu invoca excepţia prematuritatii cererii pentru neîndeplinire procedurii de conciliere. Reclamantul, prin avocat, solicita respingerea excepţiei prematuritatii, motivat de faptul ca la data constituitii depozitului C** nu era societate comercială, era valabil statutul C** din anul 1949. SC C** SA a devenit societate comercială din anul 1996. Fara cheltuieli de judecata. Va depune note scrise pe excepţie. I N S T A N Ţ A, Asupra cauzei civile de faţă; Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de 03.01.2006, reclamantul Chioibaş Alexandru , în contradictoriu cu pârâţii CASA DE ECONOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI C** SA şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că are calitate de deponent la C** a sumei de 70.000 lei, să dispună restituirea acestei sume actualizată la zi în raport de indicele preţului de consum în baza art 1598 C.civ., să fie obligate pârâtele la plata dobânzii de 1,5 %(2%) stipulată în contractul de depozit, cu cheltuieli de judecată. In motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 03.04.1987 a depus la C** suma de 70.000 lei constituind un depozit cu destinaţie specială, în vederea achiziţionării unui autoturism Dacia 1300 şi întrucât suma depozitată a fost folosită de către stat prin rulaj în condiţiile art.1600 lit.c C.civ. şi depozitarul, încălcând art. 1602 C.civ., s-a folosit de depozitul său, până în anul 1989 cu permisiunea sa tacită iar după 1989 fără permisiunea sa, au fost încălcate dispoziţiile art. 1604 C.civ. S-a aratat ca sumele de bani au intrat în circuitul economico- financiar al Statului Român, astfel cum reiese şi din adresa C** nr. 14809/856/78C din 12.09.1996 şi din adresa BNR nr.1/2697/07.10.1997, adrese prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că o mică parte din aceste sume au fost folosite de stat pentru construirea de locuinţe, iar cea mai mare parte era utilizată pentru finanţarea economiei naţionale. După anul 1990 economia românească a înregistrat o creştere a inflaţiei şi s-a produs o devalorizare din ce în ce mai mare a monedei naţionale, iar la aceasta au contribuit toate structurile statale şi toţi agenţii economici, inclusiv BNR şi C**-ul. Reclamantul a arătat că în toată această perioadă de timp a acţionat ca un deponent de bună credinţă şi a păstrat sumele de bani în depozitul constituit, în speranţa că se va derula în continuare înţelegerea incheiată cu statul şi anume achiziţionarea autoturismului Dacia 1300. A solicitat ca instanţa să constate reaua credinţă a ambelor părţi şi să declare C**-ul ca fiind detentor de rea-credinţă, iar statul ca beneficiar de rea credinţă al sumelor de bani. In drept, reclamantul a invocat dispoz. art. 6 al.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art.21 din Constituţia României, arătând că înţelege să se folosească în dovedirea cererii de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor şi expertiză. La dosar au fost depuse, in copie, următoarele acte: procura specială autentificată sub nr. 6080/07.10.2005, copia cartii de identitate a reclamantului, foaia de vărsământ emisa pe numele reclamantului de către C** în data de 03.04.1987 pentru suma de 70.000 lei, chitanta de plata si extrasul de cont C**. La data de 25.01.2006 pârâta C** SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat ca, în conformitate cu dispoz. art. 112 pct.3 din C.pr.civ. , instanţa să pună în vedere reclamantului să precizeze obiectul cererii şi valoarea acestuia, arătând motivele de drept pe care se întemeiază, sub sancţiunea prev. de art. 155/1 din C.pr.civ. De asemenea, pârâta a mai invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, solicitand anularea acţiunii potrivit dispoz.art. 20 al.2 coroborat cu al.3 din Legea 146/1997, ca netimbrată. Pe fond pârâta, a mai invederat instanţei că potrivit prevederilor art.1 din HCM nr. 1187/1962 „autoturismele se vând persoanelor care au depus la C** o sumă egală cu preţul de vânzare al autoturismului, solicitat în condiţiile ce vor fi stabilite de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Comerţului Interior”. Instructiunile Ministerului de Finanţe- MCI, pentru aplicarea HCM 1187/1962 au condiţionat cumpărarea de autoturisme de vechime a sumelor depuse la C** şi s-au aplicat până în anul 1972, când s-a renunţat la această condiţionare, HCM nr.1187/1962 fiind abrogată prin HG nr.735/1997. Conform art.1 din Ordinul nr.87/1980 al Ministerului Comerţului Interior ” persoanele care doresc să-şi cumpere un autoturism marca Dacia 1300, proprietate personală, vor depune la Casa de Economii şi Consemnaţiuni în cont curent personal pentru cumpărare de autoturisme o sumă egală cu preţul de vânzare al autoturismului”, singura obligaţie a băncii fiind aceea de a deschide conturile curente personale cu destinaţie specială, de a acorda pentru suma depusă dobânda prevăzută de lege şi de a vira I.D.M.S., actualmente SC COMAUTOSPORT SA, suma depusa in cont la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între aceasta şi beneficiar. Potrivit disp art. 27 din HG nr. 1602/2002, depunerile populaţiei la C** au caracter voluntar şi se primesc cu respectarea strictă a principiului liber consimţământ al depunătorului iar potrivit art. 24 al.2 din Norma Metodologică nr.16/1994 a C** SA „ restituirea sumelor în numerar şi a dobânzilor se face la solicitarea titularului, oricând în cursul anului, în concordanţă cu prevederile art. 1616 din C.civ., conform căruia „ depozitul trebuie să se restituite deponentului îndată ce s-a reclamat, chiar când s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea lui. Parata a mai aratat ca in conformitate cu prevederile art. 1604 C.civ. „depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit de bani, când depozitarul conform art. 1602, făcuse întrebuinţare de dânsul, trebuie să se restituie în acele monede în care s-a făcut, atât în cazul de sporire, cât şi în acela de scădere a valorii lor”. Reglementările cuprinse în codul civil sunt reiterate şi de Legea 58/1998 care în art.3 al.6 defineşte depozitul ca fiind „suma de bani încredinţată în următoarele condiţii: să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice altă facilitate, la cerere sau la un termen convenit de către deponent cu depozitarul”. Pârâta prin întâmpinare a mai aratat că suma depusă de reclamant în cont s-a aflat în permanenţă la dispoziţia acestuia, reclamantul având posibilitatea de a o retrage şi acorda destinaţia dorită, astfel că, cererea reclamantului este neîntemeiată, parata solicitand respingerea acţiunii. In drept, si-a intemeiat aparararile pe disp. art. 118 din C.pr.civ. şi a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. La data de 19.01.2006, Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că raportul juridic dedus judecăţii este de natură pur contractuală între C** SA şi reclamant şi că nerespectarea acestui contract antrenează doar răspunderea civilă contractuală. In conformitate cu Legea nr.66/1996 C**-ul este persoană juridică şi deci numai aceasta poate să fie chemată în judecată. Paratul a mai invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, arătând că solicitarea reclamantului de a se pronunţa o hotărâre prin care să se dispună restituirea sumelor de bani depuse la C** până la data de 01.11.1990 în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia, actualizată cu indicele de inflaţie, nu poate fi acceptată, având în vedere că accesul la sumele depuse la C** nu au fost niciodată îngrădit titularilor depunerilor, aceştia avand posibilitatea să-şi retragă sumele depuse oricând din momentul depunerii. Pârâtul a mai arătat că în mod greşit reclamantul susţine că aceste sume au fost folosite de către stat, deoarece utilizarea sumelor depuse în conturi bancare ţine de specificul şi obiectul activitatii acestor instituţii. Casa de Economii şi Consemnaţiuni-C** SA, în calitatea sa de depozitar, pentru a-şi acoperi cheltuielile cu dobânda plătită deponentului, stipulată în contractul de depozit, era obligată să utilizeze aceste sume în diferite plasamente, pe piaţă, fără să fie necesar acordul deponentului. Restituirea indexată a depunerilor ar echivala cu o îmbogăţire fără justă cauză deoarece, în conformitate art. 1602 al.2 C.civ., depozitarul este obligat să restituie numai suma depusă şi dobânzile aferente, iar deponenţii care nu au cumpărat autoturismul Dacia şi nu au cerut restituirea banilor până în prezent au dreptul de a cere oricând restituirea sumelor depuse şi a dobânzilor aferente, având în vedere dispoz.art 4 din Legea 66/1996, drepturile de creanta asupra sumelor depuse fiind imprescriptibile. La dosar s-au depus inscrisuri. La acest termen de judecata, reclamantul a depus precizare la actiune, indicand temeiul de drept al fiecarei cereri si aducand lamuriri cu privire la obiectul cererii de chemare in judecata si calitatea procesuala a paratilor. Totodata, reclamantul a depus un raspuns fata de intampinarile formulate de fiecare parat, dovada achitarii taxei de timbru în cuantum de 1159,1 RON şi timbru judiciar de 7 RON, precum si dovezi ale demersurilor efectuate la autoritati urmate intr-un cadru institutionalizat, extras din raportul de expertiza extrajudiciara. In sedinta de astazi instanta a invocat exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata, in raport de natura litigiului si disp. art. 720/1 C.p.c. În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii cererii, reclamantul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, sustinand ca litigiul de fata nu are o natura comerciala, fiind un litigiu civil, intrucat nu se poate considera ca fapta de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri, ce s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului, ori a familiei sale, astfel ca in raport de disp. art. 5 C.com., nu se poate aplica prezumţia de comercialitate, depunerea la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, de către o persoană fizică neavand alt scop decât cel stabilit prin lege, anume acela de a-şi cumpăra un autoturism pentru folosinţa proprie şi a familiei. Avand in vedere exceptia invocata, a carei solutionare primeaza in raport de prevederile art. 137 C.p.c. fata de exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Statul Roman, reprezentat de Ministerul de Finante, inadmisibilitatea fiind privita ca aparare pe fondul cauzei, instanţa constată că potrivit art. 3 pct.11 sunt considerate fapte de comert operatiunile de banca si schimb, categorie din care face parte si contractul de depozit incheiat cu C**, reorganizata ca societate bancara pe actiuni, in conformitate cu prevederile Legii nr. 66/1996, cu modificarile si completarile ulterioare. Contractul de depozit a luat nastere ca act juridic civil, fiindu-i aplicabila legea civila in vigoare la momentul incheierii sale valabile, conform principiului de drept tempus regit actum, insa acest contract a produs si produce efecte si in continuare, fiindu-i aplicabila legea comerciala, dat fiind faptul ca prin Legea nr. 66/1996 parata C** SA s-a reorganizat in societate bancara pe actiuni, infaptuind acte de comert obiective si avand calitate de comerciant. Contractul de depozit incheiat cu reclamantul se incadreaza in categoria faptelor de comert prevazute de art. 3 pct.11, fiind de natura operatiunilor efectuate de unitatile bancare, in conditiile in care reclamantul pretinde ca este titularul unui cont curent personal iar efectele contractului nu au incetat, fiind guvernate de reglementarile in materie in vigoare. Raportului juridic dedus judecatii ii sunt aplicabile dispozitiile legislatiei comerciale, avand in vedere prev. art.1 C.civ si principiile care guverneaza actiunea legii civile in timp, neretroactivitatea si aplicarea imediata a legii civile noi. Cat priveste neretroactivitatea, nu se poate sustine ca prin aplicarea legii comerciale la contractul de depozit incheiat in anul 1987 s-ar aduce atingere acestui principiu, acesta statuand ca legea noua nu se va aplica situatiilor juridice care s-au constituit, modificat si stins sub imperiul legii vechi, astfel ca reclamantul este obligat să parcurgă procedura concilierii directe, temeiul pretenţiilor reclamantului fiind contractul încheiat cu C**, care constituie pentru C** o fapta de comerţ. In această situaţie, sunt aplicabile dispoz. art.56 C.com. potrivit cărora dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi încât priveşte acest act, legii comerciale. Astfel, faptele de comerţ unilaterale sunt guvernate de legea comercială pentru ambele părţi, chiar dacă pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil. In temeiul disp. art.109 al.2 C.p.c., in cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege, dovada anexandu-se la cererea de chemare in judecata, iar art. 720/1 C.pr.civ. prevede ca in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. In raport de obiectul cererii de chemare in judecata, astfel cum aceasta a fost precizata, instanta constata ca a fost investita cu o cerere in realizarea dreptului rezultand din contractul de depozit a carui existenta si natura juridica nu a fost contestata de parata C** SA, cererea in constatare fiind subsumata actiunii in realizare. In speţă, reclamanta nu a dovedit că a indeplinit procedura de conciliere directă, anexand dovada comunicarii convocarii conform prev. art. 720/1 al.5 C.p.c., motiv pentru care, se va constata ca cererea reclamantei este prematur introdusă. Pentru aceste considerente, instanţa urmează a admite excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, respingand cererea de chemare in judecata ca prematur formulată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: Admite excepţia prematuritatii introducerii actiunii. Respinge cererea formulata de reclamantul Chioibaş Alexandru, cu domiciliul în localitatea Comlaşul Mare nr. 693, judetul Timiş, împotriva pârâtilor SC C** SA, cu sediul în Bucuresti, Calea Victoriei nr. 7, sectorul 3 şi STATUL ROMÂN prin Ministerul Finantelor, cu sediul în Bucuresti, str.Apolodor nr. 17, sectorul 5, ca prematur formulata. Cu recurs. Pornunţata în sedinţa publică azi 27.01.2006. Presedinte Grefier MM/SP 5 ex. 09.02.2006 MM/SP 5 ex.