S* G** S*** E***** R****** S*
CreditorB****** E*****
DebitorAdmite cererea. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11.06.2011
Admite cererea de îndreptare eroare materiala, dispusa din oficiu. Indreaptă eroarea materială strecurată în considerentele sentinței comerciale nr.460 pronunţată de Judecătoria Piteşti în sensul că se va menționa : ”Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2009 cu nr.15352/280/2009 pe rolul Judecătoriei Piteşti, creditoarea SC GDF SUEZ ENERGY ROMANIA a solicitat instanţei în contradictoriu cu debitorul B****** E***** emiterea somaţiei de plată prin care aceasta să fie obligat să plătească suma de 3.657,62 lei reprezentând contravaloare consum gaze, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii creditoarea a arătat că în baza contractului de furnizare nr.1311/2005 încheiat cu debitorul acesta a beneficiat de serviciul de furnizare gaze naturale şi servicii conexe în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009 pentru care i-au fost remise la plată mai multe facturi fiscale, cu o valoare totală rămasă neachitată în sumă de 3.657,62 lei. Arată creditoarea că întrucât debitorul nu a înţeles să achite de bunăvoie datoriile se vede obligată să recurgă la recuperarea acestora pe calea prezentului demers. În drept au fost invocate disp.art.1, art.2 şi art.3 din OG nr.5/2001. În susţinerea cererii au fost ataşate înscrisuri, în copie, facturi fiscale remise de creditor, debitorului, respectiv în original, dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar Debitorul, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: Între creditoarea SC GDF SUEZ ENERGY ROMANIA, în calitate de vânzător şi debitorul B****** E***** în calitate de cumpărător a intervenit un contract de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii captivi casnici, în temeiul căruia creditoarea s-a obligat a furniza debitorului gaze naturale, pentru al căror consum au fost emise mai multe facturi fiscale, a căror contravaloare deşi iniţial a fost achitată, ulterior, în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009 nu a mai fost achitată până în prezent . Potrivit dispoziţiilor art.969 C.civ. ”convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.”Procedura somaţiei de plata este o procedura speciala, ce poate fi utilizată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege. Conform art.1 din OG nr.5/2001 modificata, procedura somaţiei de plata presupune ca dreptul de creanţa al creditorului sa rezulte fie dintr-un contract constatat printr-un înscris, fie dintr-un statut, regulament sau alt înscris, însuşit de părţi prin semnătură sau printr-un alt mod admis de lege.In speţă, SC GDF SUEZ ENERGY ROMANIA a făcut dovada calităţii sale de creditoare în raport de B****** E*****, iar creanţa invocată, decurgând din neîndeplinirea de către aceasta a obligaţiei de plată a serviciilor de care a beneficiat, asumată în temeiul contractului de furnizare încheiat între părţi, reprezintă o creanţa certă, lichidă şi exigibilă, fiind astfel îndeplinite condiţiile de aplicabilitate ale temeiului de drept invocat.Pentru aceste considerente instanţa va admite cererea creditoarei urmând a fi somat debitorul la plata debitului în sumă de 3.657,62 lei reprezentând contravaloare consum gaze aferent perioadei noiembrie 2008 - iunie 2009.Având în vedere dispoziţiile art.274 alin.1 C.pr..civ., potrivit cărora “partea care cade in pretenţii va fi obligata la cerere sa plătească cheltuieli de judecata”, instanţa va soma pe debitoare sa plătească creditoarei si suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.” în loc de: ”Asupra cauzei de faţă constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2009 cu nr.18449/280/2009 pe rolul Judecătoriei Piteşti creditoarea SC TAURRUS SRL a solicitat instanţei în contradictoriu cu debitoarea SC COMMRAMIT SRL emiterea ordonanţei de plată a acesteia pentru creanţa în sumă de 4.145,00 lei reprezentând contravaloare utilaje, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii creditoarea a arătat că, în baza relaţiilor comerciale dintre părţi, a vândut către debitoare în mod succesiv mărfuri în valoare totală de 9.145,00 lei, achitată în parte, până în prezent - deşi factura fiscală eliberată acesteia avea termen scadent în 30 de zile de la data emiteri. Se mai arată de către creditoare că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege cu privire caracterul cert, lichid şi exigibil al debitului, fapt care justifică prezentul demers procesual. În drept au fost invocate disp. O.G. nr.119/2007. În susţinerea cererii au fost ataşate, în copie, înscrisuri: factura fiscală seria.TRG nr.002044 emisă la data de 28.08.2008, balanţă analitică client. Debitoarea, legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare. A fost încuviinţată creditoarei administrarea probei cu înscrisuri, la solicitarea instanţei fiind reţinută obligaţia creditoarei de a depune dovada plăţii parţiale efectuată de debitoare. Analizând actele dosarului instanţa constată următoarele:În baza raporturilor comerciale în formă simplificată creditoarea SC TAURRUS SRL în calitate de vânzător a vândut debitoarei SC COMMRAMIT SRL în calitate de cumpărător, produse în valoare totală de 9.145,00 lei din care, cu ordine de plată distincte, la data de 22.10.2008 a achitat suma de 5.000 lei, pentru diferenţa în sumă de 4.145,00 lei fiind iniţiat prezentul demers. Potrivit dispoziţiilor art.969 C.civ.: ”convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.”, potrivit art.1 din OUG nr.119/2007 : ” În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, (...) contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani; (...)” iar potrivit art.2 din OUG nr.119/2007: ”Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.” Aşadar, procedura ordonanţei de plata este o procedura speciala, ce poate fi utilizata in cazurile strict si limitativ prevăzute de lege. Pentru aceasta, având în vedere că raportul juridic născut între părţi nu s-a materializat într-un contract asumat de părţi prin semnătură, instanţa va analiza facturile fiscale în baza cărora se solicită a fi obligată la plată debitoarea, reţinând în raport de acestea şi poziţia exprimată de debitoare prin achitarea parţială a debitului. Potrivit art.46 C.com. factura reprezintă un act sub semnătură privată doveditor în sensul raporturilor contractuale pe care le constată şi care, independent de orie semnătură, face dovada încheierii operaţiunii comerciale pe care o menţionează şi a condiţiilor de existenţa ale acesteia în favoarea emitentului. Pentru a-i fi recunoscută însă forţa probantă unui astfel de înscris faţă de o persoană care nu a emis-o, factura trebuie să fie semnată sau acceptată în mod expres, fie în scris sau verbal, fie tacit prin fapte concludente, de către aceasta. În cauză, creditoarea a emis debitoarei o factură în raport cu care, pe de o parte a făcut dovada acceptării de către aceasta prin semnătură, iar pe de altă parte a făcut dovada însuşirii sale prin cele două plăţi parţiale efectuate .Faţă de acestea, reţinând şi faptul că, având posibilitatea să conteste debitul invocat de creditoare, debitoarea nu a formulat apărări în contra solicitării acesteia – situaţie de natură a se circumscrie disp.art.9 din OUG nr.119/2007, potrivit cu care: ”Sub sancţiunea decăderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare.”- instanţa apreciază întemeiată cererea creditoarei privind emiterea ordonanţei de plată pentru suma de 4.145,00 lei reprezentând contravaloare utilaje urmând a o admite .Având în vedere dispoziţiile art.274 alin.1 C.pr.civ., potrivit cărora “partea care cade in pretenţii va fi obligata la cerere sa plătească cheltuieli de judecată”, instanţa va obliga debitorul sa plătească creditoarei şi cheltuieli de judecată în sumă de 39,00 lei taxa judiciara de timbru respectiv 0,3 lei timbru judiciar.” Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică din data de 03.05.2010.
Admite cererea formulată de creditoarea SC GDF SUEZ ENERGY ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu debitorul B****** E*****. Someaza debitorul sa plateasca în favoarea creditoarei în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonante suma de 3.657,62 lei reprezentand contravaloare consum gaze; Obligă debitorul la plata sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata, către creditoare. Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică din data de 18.01.2010.
Amână judecarea cauzei la 18.01.2010. Se citează părţile, creditoarea cu menţiunea de a înainta la dosar copia contractului de furnizare încheiat cu debitorul, sub sancţiunea prev. de art.155¹ C.pr.civ. Cu drept de cerere în anulare odată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 30 Noiembrie 2009
Amână judecarea cauzei la 30.11.2009. Se citează părţile, creditoarea cu menţiunea de a depune la dosar copia contractului încheiat cu debitorul, în copie certificată. Se citează debitorul. Cu drept de cerere în anulare, odată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Noiembrie 2009.